Content uploaded by Andreea Mironescu
Author content
All content in this area was uploaded by Andreea Mironescu on Apr 16, 2025
Content may be subject to copyright.
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
13
Andreea Mironescu
1
ROMANUL MEMORIEI ÎN DATE ȘI INTERPRETĂRI:
SUBGENURI, GENERAȚII, CONȚINUTURI
The Novel of Memory in Data and Interpretations: Subgenres, Generations, Contents
This article sets out to present the design and output of the research project MEMORO:
The Novel of Memory in Postcommunism: Subgenres, Generations, Transnational
Networks. The project aimed at providing a qualitative and quantitative research of
the novel of memory in the Romanian literary field after 1989, using recent theories
and methodologies from the field of literary and memory studies. After delineating
the genre and its five subgenres, the article elaborates on statistical analyses based on
a dataset containing 230 novels published between 1990-2022 and authored by 168
male and female writers. The last part draws conclusions regarding the potential of
literature in general and of the novel in particular to intervene in the society at large.
Key-words: novel of memory, subgenre, Romanian literature, postcommunism,
statistical analysis, memory studies
Articolul de față prezintă concomitent genealogia unui proiect de cercetare și
pe cea a unui (sub)gen literar, pe care l-am definit și teoretizat, focalizând asupra
spațiului românesc postcomunist, ca roman al memoriei. Deși bazat parțial pe
observații, interpretări și recomandări prezentate în Raportul final al proiectului
colectiv de cercetare MEMORO: Romanul memoriei în postcomunism: subgenuri,
generații, rețele transnaționale
2
, articolul poate fi citit și ca un raport de etapă asupra
câmpului literar contemporan, văzut nu doar ca o colecție tematică de romane, ci și ca
o infrastructură materială, comercială și ideologică (imaterială) a memoriei. Situată la
intersecția dintre memoria culturală, socială și biografică – literatura, așa cum au
argumentat în ultimele decenii teoreticienii din Memory Studies
3
, are (poate avea, într-o
formulare mai puțin idealizantă) o acțiune intervenționistă în societate. Pornind de la
1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Institutul de Cercetări Interdisciplinare –
Departamentul de Științe Socio-Umane.
2
Proiectul a fost derulat în perioada 2022-2024 la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din
Iași, iar rezultatele pot fi accesate pe site-ul https://www.novelofmemory.eu. Raportul științific
final nu a fost publicat online sau în altă formă.
3
Vezi de exemplu Jan Assman, “Communicative and Cultural Memory”, In A Companion to
Cultural Memory Studies, edited by Astrid Erll, Ansgar Nünning and Sara B. Young, pp. 109–
118. Berlin, De Gruyter, 2008; Aleida Assmann, “Limits of Understanding: Generational
Identities in Recent German Memory Literature”, In Victims and Perpetrators: 1933–1945:
(Re)Presenting the Past in Post-Unification Culture, edited by Laurel Cohen-Pfister and
Dagmar Wienroeder-Skinner, pp. 29–48, Berlin and Boston: De Gruyter, 2006; Astrid Erll,
Memory in Culture, Trans. Sara B. Young, New York, Palgrave Macmillan, 2011; Marianne
Hirsch, The Generation of Postmemory: Writing and Visual Culture after the Holocaust, New
York, Columbia University Press, 2012; Birgit Neumann, “The Literary Representation of
Memory”, In A Companion to Cultural Memory Studies, edited by Astrid Erll and Ansgar
Nünning, pp. 333–344, Berlin and New York, De Gruyter, 2008.
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
14
aceste premise, obiectivul principal al proiectului MEMORO a fost realizarea primei
analize sistemice a romanului memoriei în spațiul literar românesc din postcomunism
(incluzând și opere publicate la edituri din Republica Moldova), atât prin situarea lui
într-un context comparativ și transnațional (the novel of memory)
4
, cât și prin
delimitarea genului în cadre naționale – operație care ar putea fi foarte bine definită și
ca un act de „construcție” al acestuia. Bibliografia romanelor memoriei din spațiul
românesc (1990-2022), realizată și publicată în cadrul proiectului
5
cuprinde 230 de
titluri și 168 de autori
6
, confirmând existența și coerența generică a unui corpus de
romane ale memoriei. Acest nou gen literar
7
, care acoperă o parte însemnată a
literaturii contemporane, a fost urmărit în dinamica lui cronologică, generațională și a
subgenurilor sale, cele mai importante observații și rezultate fiind prezentate în cele
ce urmează.
Analiza modurilor în care memoria trecutului recent, de la perioada celui de-
Al Doilea Război Mondial până la anii tranziției de după 1989, este narativizată literar
și marketizată editorial. Ea are potențialul de a avansa nivelul cunoașterii unei epoci
fluide și auto-contradictorii, precum postcomunismul, care se sustrage încercărilor de
sistematizare și ordonare conceptuală, manifestând în schimb – cu precădere în țările
ex-socialiste/comuniste – o personalitate ideologică de tip schizofrenic
8
. Ceea ce
părea, înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei începută de Rusia în 2022 și aflată
încă în plină desfășurare, să fie o placă tectonică relativ stabilă în spațialitatea și
temporalitatea post-Războiul Rece, a suferit o nouă fisură, susținută și de resurecția
populismului suveranist strâns legat de reactivarea narațiunilor memoriei
imperial(ist)e sau național(ist)e în sfera politică dar și în mentalul colectiv, prin
intermediul platformelor de diverse tipuri. În acest context, studierea formelor
culturale și a narațiunilor memoriei active sau activate în spațiul social devine extrem
de importantă, iar literatura rămâne încă o furnizoare importantă de astfel de narațiuni
și conținuturi mnemonice, chiar dacă pentru un public tot mai fragmentat și concurată
de noile medii.
Romanul ca infrastructură a memoriei
Așa cum arată datele, romanul memoriei ocupă cea mai semnificativă parte a
câmpului literaturii contemporane, atât prin cantitatea operelor de acest tip publicate
în ultimele trei decenii și jumătate, cât și prin canonicitatea dovedită de premii,
traduceri, recenzii și, nu în ultimul rând, succes de piață. Cele mai importante premii
4
Vezi în acest sens Andreea Mironescu, Doris Mironescu, “The Novel of Memory as World
Genre. Exploring the Romanian Case”, Dacoromania litteraria, nr. 1, 2020, pp. 97-115.
5
Andreea Mironescu, Cosmin Borza, Mihai Iovănel, Adriana Stan, „Bibliografia romanelor
memoriei din spațiul românesc (1990-2022)”, Dacoromania litteraria, nr. 1/ 2024, pp. 225-
236. De asemenea, urmează să fie publicată Bibliografia romanelor memoriei din spațiul
românesc în traducere (1990-2024), conținând, și aceasta, peste 200 de intrări.
6
Incluzând și romanele cu mai mult de un singur autor.
7
Deși eticheta „roman al memoriei” figurează și în ediția a doua, revizuită, a Dicționarului
cronologic al romanului românesc (DCRR), modul în care am definit acest tip de roman în
cadrul proiectului MEMORO e diferit față de accepțiunile din DCRR. De asemenea, lista
noastă de titluri este una extensivă, care completează cantitativ și cronologic intrările din
DCRR, versiunea actualizată a dicționarului oprindu-se în anul 2000.
8
Vezi Mihai Iovănel, „Ideologiile memoriei în comunism și postcomunism”, Transilvania,
no. 11-12, 2024, pp. 1-8. https://doi.org/10.51391/trva.2024.11-12.01.
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
15
internaționale – Nobel, Prix Goncourt sau International Booker Prize – au nominalizat
în ultimii cincisprezece ani astfel de romane și autori (Herta Müller, Mo Yan, Patrick
Modiano, Svetlana Alexievici, Abdulrazak Gurnah, pentru a enumera doar laureați
Nobel); la acest canon elitist, dar care „se vinde”, se adaugă și romanele din zona
literaturii de consum, precum cele tratând Holocaustul, cu o largă circulație în
traducere și popularitate în rândul publicului larg. Tocmai de aceea, deși ar putea părea
nepotrivit, termenul de infrastructură este unul cât se poate de nimerit – literatura
neavând doar o dimensiune „eterică” – ci și una materială, care susține efectiv
producția, distribuția, comercializarea, receptarea prin intermediul unor medii
economice și culturale (edituri, presă culturală, festivaluri, site-uri web, bloguri etc.)
9
.
Un alt termen potrivit, la care voi reveni, este cel de platformă
10
, iar cercetătoarea de
origine germană Astrid Erll folosește conceptul de mediu – cu referire atât la funcția
de „stocare”, cât și la cele de „circulație” și canonizare ale unor „conținuturi
mnemonice”, funcții pe care le îndeplinește literatura
11
.
În postcomunism, aceste funcții sunt mai active ca oricând, literatura
funcționând încă din primii ani ’90 – deopotrivă prin actorii ei, cât și prin romanele
testimoniale și de sertar publicate atunci – ca infrastructură a memoriei reprimate. În
România primei decade post-1989, memorialistica și literatura care dădeau mărturie
despre trauma comunistă a fost investită cu puterea de a opera o formă simbolică de
justiție, atât de către autorii înșiși, cât și în sfera publică, prin marketingul editorial și
prin intermediul presei culturale dominate de scriitori și intelectuali care practicaseră
diferite grade de disidență în timpul regimului ceaușist. Cu toate că, douăzeci de ani
mai târziu, „romanul comunismului” nu a murit, ci își trăiește o nouă epocă de glorie
prin generația 2000, o poli-analiză a romanului memoriei publicat după 1990 nu a fost
întreprinsă. Continuitatea între memorialistica traumei comunismului, romanul
testimonial și de sertar ale primului deceniu post-1989 și literatura catalogată ca
„prezenteistă”
12
a scriitorilor douămiiști a fost în general ignorată
13
. De ce? În primul
rând, acest lucru s-a întâmplat pentru că romanul memoriei nu a fost perceput de
criticii și istoricii literari ca un gen de sine stătător, cu o evoluție nu doar constantă, ci
vizibil în creștere din 1990 până în prezent, așa cum a demonstrat analiza noastră
statistică pe un corpus de 230 de romane publicate între 1990-2023. Această „miopie”
s-a datorat, la rândul ei, faptului că fenomenele literare sunt încă observate, în cultura
critică românească, din perspectiva istoriei literare, care operează autonomist,
acordând puțină atenție relației literaturii contemporane cu socialul și rolului acesteia
9
Pentru o analiză comprehensivă a acestor factori, vezi Mihai Iovănel, Istoria literaturii
române contemporane: 1990-2020, Iași, Polirom, 2021.
10
Folosim acest termen în Andreea Mironescu, Mihai Iovănel, Cosmin Borza, Adriana Stan,
Platforme ale memoriei: romanul în postcomunismul românesc, Iași, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza”, în curs de publicare.
11
Astrid Erll, Memory in Culture, transl. by Sara B. Young, New York, Palgrave Macmillan,
2011, p. 162.
12
Vezi Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură,
Pitești, Paralela 45, 2008, p. 1451. Eticheta e folosită și de alți critici.
13
Există însă cercetători care au analizat această continuitate, în special pe linia
anticomunismului. Vezi Cosmin Borza, Claudiu Turcuș, “Westalgia as Infantilization of the
East: narrating communist childhood in post-1989 Romania and the administration of the
recent past”, Studies in East-European Thought, 2024. https://doi.org/10.1007/s11212-024-
09679-6
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
16
de „mediu”
14
sau de „platformă”
15
a memoriei publice. În paradigma istoriei literare,
nu există o legătură vizibilă între romanele testimoniale scrise de cei care au cunoscut
experiența închisorilor comuniste, precum Teohar Mihadaș sau Valeria Căliman, și
scriitori douămiiști care rememorează mai mult sau mai puțin traumatic copilăria în
socialismul târziu.
De altfel, în spațiul românesc, cercetările despre romanul postcomunist nu au
vizat până foarte recent o abordare exhaustivă, predominante fiind articolele
foiletonistice și culegerile de cronici, puținele studiile existente focalizând pe un
număr mic de romane canonice sau pe un singur subgen: romanul exilului; romanul
despre Securitate și romanul închisorilor; romanul tranziției; romanul revoluției;
romanul autoficțional; romanul Holocaustului, literatura traumei feminine
16
.
În cadrul proiectul MEMORO, am cartografiat romanul publicat în ultimele
trei decenii și care abordează evenimente și micro-epoci ale trecutului recent, din
diferite unghiuri narative și de pe poziții auctoriale diverse (martor activ, martor
indirect, descendent direct, reprezentant al generațiilor „de după”). Analiza cantitativă
și calitativă a romanelor memoriei pune în evidență o continuitate cronologică și mai
multe mutații la nivelul patternurilor narative (subgenuri) și a pozițiilor auctoriale.
Așa cum vom vedea, principalii factori care determină aceste mutații sunt cel
generațional și, într-o măsură mai mică, cel ținând de genul autorilor/autoarelor.
Proiectul înregistrează mai multe „premiere”, fiind prima analiză calitativă extensivă
a unui gen al romanului românesc din postcomunism, dar și prima analiză cantitativă
care cartografiază și prezintă dinamica celui mai important segment al romanului
contemporan, pe baza unui corpus de literatură publicată post-1989, care totalizează
230 de intrări. Deși analize cantitative folosind date literare au apărut în spațiul
românesc, venind de la cercetători precum Ioana Macrea Toma în domeniul
sociologiei literare, Roxana Patraș, Andrei Terian, Ștefan Baghiu, Emanuel Modoc,
Daiana Gârdan și alții
17
, acestea au în vedere genuri romanești sau perioade istorice
cu un corpus relativ restrâns de romane (avantajul acestor analize fiind, pe de altă
14
Erll, Memory in culture, p. 162.
15
Mironescu et al., Platforme ale memoriei.
16
Vezi Nicoleta Sălcudeanu, Patria de hârtie. Eseu despre exil, Brașov, Aula, 2003; Ruxandra
Cesereanu, Gulagul în conștiința românească. Memorialistica și literatura închisorilor și
lagărelor comuniste (eseu de mentalitate), Iași, Polirom, 2005; Sanda Cordoș, Lumi din
cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română postbelică, București, Cartea
românească, 2012; Roxana Andreea Ghiță, Poetica și poietica Revoluției de la romantismul
german la anul 1989 în romanul contemporan din România și din Germania, București,
Editura MLR, 2013; Andreea Mironescu, Textul literar și construcția memoriei culturale.
Forme ale rememorării în literatura română din postcomunism, București, Editura MLR,
2015; Florina Pîrjol, Carte de identități, București, Cartea românească, 2016; Claudiu Turcuș,
Împotriva memoriei. De la estetismul socialist la noul cinema românesc, Cluj-Napoca, Eikon,
2017; Simona Mitroiu, Women’s Life Writing in Postcommunist Romania, Berlin, De Gruyter,
2023.
17
Vezi Ioana Macrea-Toma, Privilighenția. Instituții literare în comunismul românesc, Cluj-
Napoca, Casa Cărții de Știință, 2009; Roxana Patraș, Romanian Novel Corpus (ELTeC-rom):
Release with 80 novels encoded at level 1. Version v0.7.0 [Data set] Zenodo, 2019; A.Terian,
D. Gârdan, E. Modoc, C. Borza, D. Varga, O. Olaru, D. Moraru, „Genurile romanului
românesc (1900-1932). O analiză cantitativă”, Transilvania, 10, 2020, pp. 53-64; Ș. Baghiu,
A. Terian, V. Pojoga, T. Susarenco, I. Minculete, O. Olaru, „Geografia romanului românesc
(1900-1932): Străinătatea”, Transilvania, 10, 2020, pp. 1-11.
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
17
parte, că pot fi mai comprehensive, datorită faptului că au la bază corpusuri de romane
digitizate). Pentru literatura publicată post-1989, în schimb, inexistența unor
instrumente lexicografice și/sau cataloage comprehensive face extrem de dificilă orice
tentativă de cartografiere. Perioada 1990-2022, pe care a avut-o în vedere în proiectul
MEMORO, este acoperită de Dicționarul cronologic al romanului românesc (DCRR)
numai pentru deceniul 1990-2000, care a înregistrat o producție de romane oricum
redusă față de deceniile precedente și de anii 2000-2020. Astfel, un prim rezultat
obținut este Bibliografia romanelor memoriei din spațiul românesc (1990-2022), care
cuprinde referințe complete pentru 230 de romane apărute ultimele trei decenii,
etichetate în funcție de cele cinci subgenuri pe care le-am identificat în cadrul
romanului memoriei. Baza de date din spatele acestei bibliografii conține metadate
despre romane (anul apariției, autorul/autorii, editura, subgenul literar) și despre autori
(anul nașterii și genul), acestea reprezentând și variabilele folosite pentru analiza
statistică.
Figura 1. Extras din baza de date MEMORO
Pentru identificarea și validarea titlurilor incluse în baza de date, principalele
metode folosite au fost (1) interogarea dicționarelor și a bazelor de date disponibile,
în virtutea criteriului „validării” unei opere ca roman al memoriei de către tradiția
critică; și (2) analiza calitativă – tematică, poetică și naratologică – a romanelor. În
acest sens, au fost consultate, cumulativ, instrumente lexicografice (Dicționarul
cronologic al romanului românesc, Dicționarul general al literaturii române;
panorame ale literaturii române din postcomunism); presa culturală a anilor 1990-
2022, prin accesarea arhivelor digitalizate ale unora dintre cele mai importante reviste
culturale din postcomunism (au fost consultate arhivele a peste 20 de reviste);
cataloagele on-line principalelor edituri din România și din Republica Moldova care
au publicat literatură română în ultimele trei decenii (au fost consultate cataloagele a
peste 25 de edituri); cataloagele on-line ale principalelor biblioteci universitare și
județene din România.
În paralel, am elaborat un set de criterii care să faciliteze selectarea, respectiv
invalidarea unei opere ca roman al memoriei. Cel mai important dintre acestea s-a
dovedit a fi existența unui paratext auctorial (extra- sau intra-ficțional) sau editorial
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
18
(blurb), care să orienteze lectura în sensul unui roman despre memorie individuală ori
colectivă. Concomitent, am operaționalizat cinci criterii tematice și formale, vizând –
necumulativ – următoarele aspecte: (1) memoria accesată de personaj/narator este una
transindividuală, colectivă; (2) sunt vizate preponderent evenimente/perioade istorice
traumatice (fazele represive ale comunismului, Holocaustul, dar nu numai ); (3)
existența unei distanțe temporale între evenimentele care fac obiectul romanului și
momentul narațiunii; (4) impulsul etic este prezent în roman; (5) tema memoriei are
un rol structurant în roman, la nivel formal sau de conținut
18
.
Analiza calitativă: subgenuri ale romanului memoriei
Contrar ideilor încă dominante în cultura critică românească, în special în
zona criticii literare revuistice
19
, prin analiza calitativă nu am avut în vedere calitatea
estetică a romanelor memoriei. (Asta nu presupune însă neapărat că ceea ce numim
„criteriul estetic” nu poate fi corelat cu o serie de calități extra-estetice, precum
plurivocitatea ideologică, dialogismul, reprezentarea fără exotizare a celor „diferiți”
etc.) Așa cum am menționat deja, criteriile avute în vedere pentru stabilirea corpusului
de romane nu au vizat selectarea unor autori din zona canonică, chiar dacă aceștia
domină numeric lista celor peste 150 de scriitoare și scriitori. Analiza calitativă a
romanelor memoriei avute în vedere a urmărit, în primul rând, atât stabilirea unor
patternuri specifice acestui gen (caracteristici tematice, narative și de formulă
editorială – incluzând aici (auto)marketizarea unui roman ca „al memoriei”), cât și
identificarea unor subgenuri ale acestui tip de roman. Principalul element de noutate
adus aici este propunerea unor noi subgenuri romanești – un demers care vine să
completeze, nu fără o notă polemică – inventarul de subgenuri pe care le oferă, cu
largi exemplificări, ediția revizuită și recent lansată a DCRR, care acoperă un interval
de trei secole
20
. Inevitabil, deși are atuul unei lungi și robuste (raportată la cadrul
culturii române) tradiții, care legitimează viabilitatea subgenurilor pe care le
propune
21
, prin limita fatalmente auto-impusă la pragul anului 2000, DCRR nu
înregistrează, deocamdată, mutația sistemică a romanului românesc și cotitura sa către
memorie, în ton cu cea a romanului văzut ca gen mondial și în contextul unei „memory
turn” care se manifestă decisiv odată cu debutul noului mileniu, fiind anunțată deja de
constituirea unei infrastructuri globale a memoriei Holocaustului în deceniile de după
cel de-Al Doilea Război Mondial. Observând că subgenurile literare canonice,
cristalizate în modernitatea burgheză a secolului al XIX-lea nu mai pot reflecta
realitățile sociale și politice ale epocii noastre – și plecând de la forma și conținutul
celor 230 de opere din setul romanelor memoriei, am propus cinci subgenuri specifice
romanului memoriei (chiar dacă trei dintre ele funcționează și independent de acesta):
romanul testimonial, romanul post-testimonial, romanul maturizării, romanul
18
Pentru o prezentare detaliată a criteriilor vezi Andreea Mironescu, Cosmin Borza, Mihai
Iovănel, Adriana Stan, „Romanele memoriei: noi subgenuri pentru literatura română
contemporană”, Transilvania, no. 8, 2024, pp. 1-19, https://doi.org/10.51391/trva.2024.08.01.
19
Vezi în acest sens volumul colectiv editat de Alex Goldiș, Christian Moraru și Andrei Terian,
Pentru o nouă cultură critică românească, Cluj-Napoca, Tact, 2024.
20
Adrian Tudurachi (ed.), Dicționarul cronologic al romanului românesc de la origini până
în 2000, vol. I–II, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2023.
21
Vezi Cosmin Borza, Alex Goldiș, Adrian Tudurachi, „Subgenurile romanului românesc.
Laboratorul unei tipologii”, Dacoromania litteraria, VII, 2022, pp. 205-220.
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
19
transgenerațional și metaficțiunea istoriografică, teoretizate și exemplificate pe larg
într-un articol anterior
22
.
În procesul colectării și prelucrării datelor, cel mai dificil pas a fost stabilirea
etichetelor de subgen. Într-o etapă preliminară, am identificat mai multe etichete care
ar fi putut caracteriza romanele din listă, acestea având la bază fie un criteriu tematic
(romanul revoluției, romanul tranziției, romanul închisorilor, romanul
exilului/deportării, romanul Holocaustului, romanul traumei feminine), fie un criteriu
formal (pattern/formulă narativ(ă) specifice): romanul de familie, romanul
maturizării, romanul realist magic, metaficțiunea istoriografică. Deși fiecare dintre
aceste etichete, luată în sine, descria mulțumitor conținutul/formula romanelor din
listă – având, în plus, atât avantajul prezenței lor în DCRR (doar pentru unele
etichete), cât și pe acela al unui echivalent în spațiul internațional – acestea s-au
dovedit totuși mai puțin funcționale pentru a caracteriza subgenurile romanului
memoriei într-o manieră sistemică. Din acest motiv, am urmărit dezvoltarea unui
sistem al subgenurilor romanului memoriei, care să fie funcțional atât pentru situația
din spațiul românesc postcomunist, cât și pentru romanul memoriei din alte zone ale
globului.
Am definit cele cinci subgenuri ante-menționate dintr-o perspectivă situată
deliberat la intersecția dintre studiile literare și studiile culturale (Memory Studies),
urmărind o corespondență între forma narativă și ceea ce Astrid Erll numește
„modurile amintirii” (modes of remembering)
23
. Astfel, romanul testimonial
focalizează pe o experiență traumatică trăită direct, relatată din perspectiva
martorului, în vreme ce romanul post-testimonial re-creează ficțional trauma
generațiilor anterioare „nu prin rememorare, ci prin investiție, proiecție și creație
imaginativă” (în termenii lui Marianne Hirsch
24
). Romanul transgenerațional
urmărește narativ efectele inter-generaționale ale traumei, dinamitând structura
narativă și ideologică a romanului de familie modern burghez, iar romanul maturizării
presupune o poziționare polemică față de structura Bildungsromanului, fiind
particularizat de o fractură istorică în parcursul individului (în cazul românesc,
trecerea de la socialism la post-socialism, romanul maturizării fiind – ca și cel post-
testimonial – unul dintre subgenurile predilecte ale generației 2000). În sfârșit,
metaficțiunea istoriografică, așa cum s-a cristalizat acest subgen la nivel mondial, prin
operele unor Salman Rushdie sau Toni Morrison, și la nivel local prin romanele
generației ’80 și în special al scrierilor lui Mircea Cărtărescu, reprezintă cristalizarea
conjuncției dintre postmodernism și materialul memoriei biografice și/sau istorice
25
.
Analiza cantitativă: distribuția cronologică, generațională și de gen
Date fiind dimensiunile relativ reduse numeric ale datelor obținute (230 de
romane pentru intervalul 1990-2022, semnate de 168 de autori), principala metodă de
analiză statistică folosită a fost cea a distribuției datelor, în funcție de variabilele
menționate mai sus: anul apariției romanelor, editura, subgenul, anul nașterii autorilor
22
Mironescu et al., „Romanele memoriei”.
23
Astrid Erll, A Companion to Cultural Memory Studies, Berlin, De Gruyter, 2008, p. 390.
24
Marianne Hirsch, The Generation of Postmemory: Writing and Visual Culture after the
Holocaust, New York, Columbia University Press, 2012, p. 5.
25
Pentru definiții și exemplificări ale fiecăruia dintre cele cinci subgenuri vezi Mironescu et
al., „Romanele memoriei”.
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
20
și genul acestora. De asemenea, am folosit metoda corelațiilor și analiza multivariată
pentru a verifica dacă există o legătură între generația căreia îi aparține un autor,
respectiv genul acestuia, și opțiunea pentru o anumită formă literară (subgen) în cazul
romanelor memoriei.
Analiza cantitativă a datelor a pus în evidență existența a trei markeri
specifici, care par să influențeze dinamica genului: markerul de subgen, markerul
generațional și markerul de gen. Acestora li se adaugă vectorul editorial – Polirom
(inclusiv prin deținerea Editurii Cartea Românească între 2005-2017), care este un
lider de piață pe segmentul romanelor memoriei, fapt deloc surprinzător, dacă ținem
cont că este principala editură care publică extensiv (raportat la dimensiunile pieței
interne) literatură română contemporană.
Figura 2. Distribuția cronologică a subgenurilor
26
Evoluția cronologică a romanului memoriei și distribuția subgenurilor arată
că patternurile narative de tradiție, fie aceasta una lungă – ca în cazul romanului
transgenerațional, derivație a romanului de familie, și a romanului maturizării,
dezvoltare a Bildungsromanului –, fie una mai recentă, ca în cazul metaficțiunii
istoriografice, sunt transgeneraționale. La polul opus, cele două subgenuri care pot fi
considerate ca având un grad mai mare de tipicitate în interiorul romanului memoriei,
adică romanul testimonial și cel post-testimonial, au un caracter mai pronunțat
generațional, fiind mai legate de o experiență biografică traumatică (în cazul
romanului testimonial) sau de o situare post-traumatică, în termenii a ceea ce
Marianne Hirsch a definit ca „generația post-memoriei” (the generation of post-
memory)
27
, în cazul romanului pe care l-am numit post-testimonial. De asemenea, din
punct de vedere cantitativ, metaficțiunea istoriografică domină (57 titluri), urmată de
26
Graficele reproduse în articol sunt disponibile în format open access pe site-ul proiectului
MEMORO: www.novelofmemory.eu. Colectarea și prelucrarea datelor a fost realizată de
Andreea Mironescu, Alina Moroșanu (analiză statistică), Cosmin Borza, Mihai Iovănel,
Adriana Stan.
27
Marianne Hirsch, The Generation of Postmemory, p. 5.
19
90
19
91
19
92
19
93
19
94
19
95
19
96
19
97
19
98
19
99
20
00
20
02
20
03
20
04
20
05
20
06
20
07
20
08
20
09
20
10
20
11
20
12
20
13
20
14
20
15
20
16
20
17
20
18
20
19
20
20
20
21
20
22
Roman transgenerațional 1 3 1 4 2 1 1 1 1 1 2 2 1 1 4 1 1 1 2 1 5 1 1 4 1
Roman testimonial 4 3 2 4 2 4 1 1 5 2 2 1 3 1 1 1 1 1
Roman post-testimonial 1 1 2 2 2 2 1 2 2 1 4 4 7 2 3 2
Roman al maturizării 1 1 1 3 1 2 1 2 2 3 2 1 1 1 2 3 5 3 5 3 4 5
Metaficțiune istoriografică 2 2 2 1 3 2 2 1 1 3 1 1 3 2 4 2 1 1 2 1 1 1 2 2 4 2 5 1 2
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
21
romanul maturizării (52 titluri) și de cel transgenerațional (44 titluri); totuși, cea mai
robustă rată de creștere o are romanul post-testimonial, care emerge după jumătatea
anilor 2000, concomitent cu declinul pe piața editorială a romanului testimonial
(oricum cel mai redus numeric dintre cele cinci subgenuri).
Urmărind o abordare mai apropiată de statistica literară și de studiile culturale
pentru operaționalizarea noțiunii de generație, pe de o parte, și includerea variabilei
de gen în analiza subgenurilor romanului memoriei, am formulat două ipoteze, bazate
pe observații empirice pe marginea corpusului. Astfel, ne-am propus să verificăm dacă
există, în cazul romanului memoriei, o corelație – atât în sensul mai fluid al termenului
din limbajul uzual, cât și în sensul mai specific, propriu analizei statistice – între
generația și genul unui autor/autoare și forma literară (subgen). Fără a intra aici în
discuții metodologice complexe privind definiția conceptelor de generație în
sociologie, respectiv în studiile literare (unde, pe teren românesc, pare să domine încă
ideea unor „generații de creație”, cu formula lansată de Tudor Vianu
28
), am considerat
ca interval de demarcație între generații o perioadă de două decenii, corespunzând cu
principalele fracturi politice și sociale ale scurtului secol XX
29
.
Figura 3. Distribuția generațională a subgenurilor
Așa cum reiese din graficul de mai sus, existența unei corelații între
subgenurile romanești și o anumită generație pare posibilă: romanul testimonial se
manifestă cel mai frecvent în grupul autorilor de romane ale memoriei născuți înainte
de 1930, respectiv între 1930-1949, metaficțiunea istoriografică în grupul celor
născuți între 1950-1969 (suprapunându-se generației optzeciste), dar și în grupul
scriitorilor născuți între 1930-1949 (fiind vorba, în general, de romane târzii, sau de
romane testimoniale care iau forma metaficțiunii nu în varianta sa textualistă, ci prin
proiectarea unor alter-ego-uri ficționale). În cazul autorilor născuți între 1970-1989
(douămiiștii), subgenul dominant este romanul maturizării, corespunzând narațiunilor
(auto)ficționale despre copilăria și adolescența în socialismul târziu. Ideea unei astfel
28
Chiar fără a fi folosit ca atare, „conceptul” e reperabil în istoriografia literară bazată pe
principiul autonomiei esteticului, de exemplu la Nicolae Manolescu. Vezi Nicolae Manolescu,
Istoria literaturii române: 5 secole de literatură, Pitești, Paralela 45, 2008.
29
Pentru o utilizare similară a conceptului de generație în raport cu memoria comunismului
vezi Cristina Petrescu, “Websites of Memory: In Search of the Forgotten Past”, in Maria
Todorova, Augusta Dimou and Stefan Troebst (eds.), Remembering Communism: Private and
Public Recollections of Lived Experience in Southeast Europe, pp. 595-613.
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
22
de corelații, nu este, totuși, una nouă în istoriografia literară românească, cel mai des
invocat exemplu fiind chiar preferința scriitorilor din generația ’80 pentru romanul
postmodern/metaficțiunea istoriografică. Mai provocatoare este însă explorarea
acestei relații potențiale din perspectiva sociologiei literare și a sociologiei memoriei.
Cu alte cuvinte, poate fi stabilit un raport de corelație între deceniul nașterii autorului
și componenta memoriei sociale (revizitarea ficțională a unei perioade anume a
comunismului, care ar putea fi considerată ca paradigmatică/formatoare pentru fiecare
autor), respectiv opțiunea pentru un anumit subgen al romanului memoriei? Dacă da,
este această opțiune una influențată cultural – de formele literare dominante la un
moment dat – sau componenta experienței/memoriei personale/generaționale
influențează alegerea formei literare? Deși analiza statistică aplicată eșantionului
nostru nu a confirmat deocamdată existența unei astfel de legături – o dificultate
importantă fiind și aceea că un autor poate scrie romane ale memoriei încadrabile în
subgenuri diferite – această ipoteză merită testată pe un eșantion mai larg.
Figura 4. Distribuția de gen în interiorul subgenurilor
30
În privința unei posibile legături între genul autorilor și opțiunea pentru un
anumit subgen literar, pe eșantionul nostru nu a putut fi stabilită deocamdată o
corelație certă, și în acest caz, dincolo de dimensiunea redusă a setului de date (168
de autori, dintre care 109 de bărbați și 59 de femei, incluzând autorii multipli), un
element de dificultate fiind posibilitatea ca un autor/autoare să publice romane ale
memoriei încadrabile în subgenuri diferite, așa cum s-a întâmplat în cazul de față.
Totuși, în reprezentarea numerică a distribuției de gen în interiorul subgenurilor, două
cazuri ies în evidență: cel al metaficțiunii istoriografice, dominate în proporție de peste
75% de scriitori bărbați și acela al romanului transgenerațional, unde prezența
autoarelor este puțin peste 60%. Raportat la numărul autorilor unici, dominația
scriitorilor bărbați, respectiv a scriitoarelor, în interiorul celor două subgenuri se
păstrează, sugerând că unele subgenuri ale romanului memoriei sunt genizate.
Dincolo de aceste analize statistice, care necesită, așa cum am menționat deja,
testări suplimentare, cercetarea noastră a dărâmat și câteva mituri ale criticilor și
istoricilor literari privind dinamica literaturii contemporane. Astfel, mitul conform
căruia „invazia” de memorialistică a traumei a sugrumat dezvoltarea romanului, în
special în prima decadă post 1989, nu rezistă analizei. De fapt, relația dintre
memorialistică și roman a fost în tot acest timp una de simbioză, cele două forme co-
existând, iar spre finalul anilor 2000, „memoria” se mută din memorialistică în roman,
care devine teatrul privilegiat al dezbaterilor despre trecut. Mitul de lungă durată după
care nu avem un „roman al comunismului românesc” este iarăși unul care trebuie să
cadă – datele cantitative arată că avem cel puțin 200 de astfel de romane, iar trendul
30
Numărul autorilor din tabel este mai mare decât cel al autorilor unici fiindcă unii dintre
aceștia au publicat mai multe romane, încadrabile în subgenuri diferite.
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
23
romanului memoriei este unul crescător. În fine, mitul după care literatura douămiistă
este una „prezenteistă” și autocentrată (așa cum o descrie Nicolae Manolescu în
Istoria sa din 2008 și o re-afirmă alți critici români) nu se susține la proba cifrelor. În
realitate, cele mai importante două subgenuri practicate de scriitorii douămiiști sunt
romanul maturizării ([auto]ficțiuni ale copilăriei și adolescenței în socialismul târziu)
și romanul post-testimonial, care recuperează experiențe traumatice distante temporal
din perspectiva unei poziții auctoriale/naratoriale tipică situației contemporane de
„post-memorie”.
Conținuturi
O analiză de conținut a romanelor memoriei din spațiul românesc nu aduce,
la prima vedere, mari surprize. Cum era de așteptat, romanul memoriei din
postcomunism recuperează în primul rând memoria experienței regimului comunist,
în diferitele lui faze, de la cea dejistă represivă, a deportărilor și arestărilor, trecând
prin comunismul de mijloc și ajungând în socialismul târziu, ba chiar și în perioada
tranziției sau, mai frecvent, coborând până în perioada interbelică sau și mai adânc în
trecut. Dincolo de aceste cadre generale, diversitatea poveștilor de familie sau
individuale pe care aceste romane le construiesc este una proteică și plurivocă la nivel
intra-ficțional, dar omogenă și monologică la nivel extra-ficțional. Deși practicat de
scriitori din toate generațiile literare activi în postcomunism, de la șaizeciști până la
douămiiști, inclusiv de către autori care nu sunt scriitori profeșioniști/consacrați,
romanul memoriei ca gen lasă puțin loc de expresie reprezentanților unor categorii
etnice, de clasă sau de gen distincte/subalterne.
Un rezultat cu un impact potențial mai pronunțat în spațiul public privește
reprezentarea conținuturilor și identităților etnice și de gen în romanul memoriei. Cine
și în ce mod scrie istoria personală/ colectivă a acestora, de pe ce poziții auctoriale și
ideologice, apelând la ce tip de punere în narațiune? Analiza noastră cantitativă și
calitativă a indicat că opțiunea pentru o anumită formă literară (subgen) a autorilor
care scriu roman al memoriei este una influențată nu doar cultural, ci și că ar putea fi
influențată generațional (în funcție de experiența traversării unei anumite perioade a
comunismului) și în funcție de genul autorilor/autoarelor. Găsim ca fiind extrem de
semnificativ (din păcate, nu într-un sens pozitiv) faptul că, într-un gen precum
romanul memoriei, în care gradul de implicare/proiecția autorilor în lumea ficțională
este mai ridicat față de alte genuri, angrenând amintiri și traume biografice,
transgeneraționale sau legate de spații geografice concrete, identitățile etnice și de gen
sunt adesea unele „estetizate”
31
. Există o singură autoare din lista noastră care se auto-
identifică ca aparținând etniei romani (Luminița Cioabă) și doar două romane ale
memoriei care vorbesc extensiv despre deportarea romilor din România în
Transnistria, Drumul Luminiței Cioabă și Negru și Roșu de Ioan T. Morar. Similar,
am putut include în lista noastră o singură autoare care se auto-identifică drept queer,
31
Vezi, în acest sens, polemica Valeriu Nicolae – Bogdan Alexandru Stănescu legată de
reprezentarea romilor în roman, discutată în Mihnea Bâlici, „A fost sau n-a fost rasism? Câteva
gânduri despre polemica Valeriu Nicolae – Bogdan Alexandru Stănescu, Scena 9, 23
septembrie 2023: https://www.scena9.ro/article/dezbatere-rasism-valeriu-nicolae-bogdan-
alexandru-stanescu-kaspar-hauser, dar și modul în care problematizează chestiunea
reprezentării identităților de gen scriitoarea Sașa Zare în romanul ei Dezrădăcinare (2022).
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
24
dar scrie sub pseudonim (Sașa Zare) și tot două romane care recuperează experiența
de a fi queer în comunism/ postcomunism (Alina Nelega, Ca și cum nimic nu s-ar fi
întâmplat și Dezrădăcinare de Sașa Zare).
Dacă cercetarea noastră poate fi văzută și ca un raport asupra câmpului
romanului memoriei – și, prin extindere, a ecosistemului literar contemporan –
principala constatare pe care am propune-o ar fi nevoia unei mai bune reprezentări și
incluziuni a autorilor, vocilor și perspectivelor marginale/marginalizate de istorie și
de societate în literatura contemporană a memoriei. Tocmai pentru că literatura, și în
special romanul, ca genul cu cea mai mare aderență la societate și contemporaneitate,
cum a fost aproape unanim definit, are capacitatea de a canoniza reprezentări,
narațiuni și perspective asupra trecutului și asupra celuilalt/ celorlalți ca grup – ea are
și posibilitatea de a face loc în societate unor experiențe, perspective, și nu în ultimul
rând, unor persoane auctoriale – dar, în același timp, persoane „în carne și oase” –
deloc sau puțin vizibile. Desigur, sistemul editorial joacă un rol esențial în acest proces
de punere în circulație și marketizare a memoriei trecutului recent, tocmai de aceea
selectarea unor scriitori/scriitoare din categoriile menționate mai sus – de exemplu
prin organizarea unor concursuri de manuscrise, vizând în mod special autori care pot
vorbi din experiență proprie sau accesând memoria familială/ a grupului – ar putea
avea un impact pozitiv în diversificarea formelor literare ale memoriei din România
contemporană. În contextul actual al proliferării și diversificării platformelor de
comunicare, și implicit a democratizării canalelor de expresie și a fragmentării
publicului după criterii sociale și generaționale, poziția privilegiată pentru crearea și
popularizarea de narațiuni ale memoriei colective nu mai aparține – dacă a aparținut
vreodată – în primul rând scriitorilor, ca o categorie având acces privilegiat la mediile
de publicare. Pe de altă parte, așa cum am argumentat în capitolul introductiv al
volumului Platformele memoriei:
„În contemporaneitate, romanul este una dintre cele mai importante platforme
ale memoriei. Desigur, în concurență cu alte platforme, unele poate mai
puternice, precum cele politice/politizate, altele posibil mai inteligente, cu
siguranță mai „virale”, precum noile medii [...] Rolul jucat de literatură în
medierea realităţilor contemporane şi a trecutului recent, dar şi a ideologiilor şi
afectelor individuale sau colective ataşate ori declanșate de acest trecut [nu e
deloc neglijabil]. Un trecut care e încă prezent, în care o destul de largă parte a
societăţii româneşti contemporane a trăit, a luat decizii pentru sine şi/sau pentru
ceilalți, a croit planuri pentru un viitor care nu s-a mai materializat. Pentru o altă
parte a contemporanilor însă, comunismul şi chiar perioada tranziţiei e un trecut
mort, pe care nu îl pot accesa decât mediat, din relatări istorice, povești de
familie, narațiuni literare și multimedia. Pentru aceștia din urmă în special – dar
nu numai pentru ei – romanul memoriei este şi un „creator de conținut”
istoric/mnemonic, care le influenţează percepţia despre (pre)contemporaneitatea
lor.”
32
32
Mironescu et al., Platforme ale memoriei, în curs de publicare.
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
25
BIBLIOGRAFIE
Assmann, Aleida, “Limits of Understanding: Generational Identities in Recent
German Memory Literature”, in Victims and Perpetrators: 1933–1945:
(Re)Presenting the Past in Post-Unification Culture, edited by Laurel Cohen-
Pfister and Dagmar Wienroeder-Skinner, pp. 29–48, Berlin and Boston, De
Gruyter, 2006
Assman, Jan, “Communicative and Cultural Memory”, In A Companion to Cultural
Memory Studies, edited by Astrid Erll, Ansgar Nünning and Sara B. Young, pp.
109–118, Berlin, De Gruyter, 2008
Baghiu, Ștefan; Terian, A.; Pojoga, V.; Susarenco, T.; Minculete, I.; Olaru, O.,
„Geografia romanului românesc (1900-1932): Străinătatea”, Transilvania, 10,
2020, pp. 1-11.
Bâlici, Mihnea, „A fost sau n-a fost rasism? Câteva gânduri despre polemica Valeriu
Nicolae-Bogdan Alexandru Stănescu, Scena 9, 23 septembrie 2023:
https://www.scena9.ro/article/dezbatere-rasism-valeriu-nicolae-bogdan-
alexandru-stanescu-kaspar-hauser
Borza, Cosmin; Goldiș, Alex; Tudurachi, Adrian, „Subgenurile romanului românesc.
Laboratorul unei tipologii”, Dacoromania litteraria, VII, 2022, pp. 205-220.
Borza, Cosmin; Turcuș, Claudiu, “Westalgia as Infantilization of the East: narrating
communist childhood in post-1989 Romania and the administration of the recent
past”, Studies in East-European Thought, 2024. https://doi.org/10.1007/s11212-
024-09679-6.
Cesereanu, Ruxandra, Gulagul în conștiința românească. Memorialistica și literatura
închisorilor și lagărelor comuniste (eseu de mentalitate), Iași, Polirom, 2005
Cordoș, Sanda, Lumi din cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română
postbelică, București, Cartea Românească, 2012
Erll, Astrid, A Companion to Cultural Memory Studies, Berlin, De Gruyter, 2008
Erll, Astrid, Memory in Culture, transl. by Sara B. Young, New York, Palgrave
Macmillan, 2011
Ghiță, Roxana Andreea, Poetica și poietica Revoluției de la romantismul german la
anul 1989 în romanul contemporan din România și din Germania, București,
Editura MLR, 2013
Goldiș, Alex; Moraru, Christian; Terian, Andrei (editori), Pentru o nouă cultură
critică românească, Cluj-Napoca, Tact, 2024
Hansen, Hans Lauge, “Modes of Remembering in the Contemporary Spanish Novel”,
Orbis Litterarum, no. 4, 2016, pp. 274-275.
Herzberger, David K., “Narrating the Past: History and the Novel of Memory in
Postwar Spain”, PMLA, no. 106, 1991, pp. 34-45.
Hirsch, Marianne, The Generation of Postmemory: Writing and Visual Culture after
the Holocaust, New York, Columbia University Press, 2012
Iovănel, Mihai, Istoria literaturii române contemporane: 1990–2020, Iași, Polirom,
2021
Iovănel, Mihai, „Ideologiile memoriei în comunism și postcomunism”, Transilvania,
no. 11-12, 2024, pp. 1-8, https://doi.org/10.51391/trva.2024.11-12.01.
Macrea-Toma, Ioana, Privilighenția. Instituții literare în comunismul românesc, Cluj-
Napoca, Casa Cărții de Știință, 2009
Manolescu, Nicolae, Istoria literaturii române: 5 secole de literatură, Pitești, Paralela
45, 2008
Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria Filologie, 52/2024
26
Mironescu, Andreea, Textul literar și construcția memoriei culturale. Forme ale
rememorării în literatura română din postcomunism, București, Editura MLR,
2015
Mironescu, Andreea, Mironescu, Doris, “The Novel of Memory as World Genre.
Exploring the Romanian Case”, Dacoromania litteraria, no. 7, 2020, pp. 97–115.
Mironescu, Andreea; Borza, Cosmin; Iovănel, Mihai; Stan, Adriana, „Romanele
memoriei: noi subgenuri pentru literatura română contemporană”, Transilvania,
no. 8, 2024, pp. 1-19. https://doi.org/10.51391/trva.2024.08.01
Mironescu, Andreea; Borza, Cosmin; Iovănel, Mihai; Stan, Adriana, „Bibliografia
romanelor memoriei din spațiul românesc” (1990-2022), Dacoromania
litteraria, XI, 2024, pp. 225–236. DOI: 10.33993/drl.2024.11.225.236
Mironescu, Andreea; Iovănel, Mihai; Borza, Cosmin; Stan, Adriana, Platforme ale
memoriei: romanul în postcomunismul românesc, Iași, Editura Universității
„Alexandru Ioan Cuza” Iași, sub tipar.
Mitroiu, Simona, Women’s Life Writing in Postcommunist Romania, Berlin, De
Gruyter, 2023
Neumann, Birgit, “The Literary Representation of Memory”, In A Companion to
Cultural Memory Studies, edited by Astrid Erll and Ansgar Nünning, pp. 333–344,
Berlin and New York, De Gruyter, 2008
O’Donoghue, Samuel, Rewriting Franco’s Spain: Marcel Proust and the Dissident
Novelists of Memory, London, Bucknell University Press, 2018
Patraș, Roxana, Romanian Novel Corpus (ELTeC-rom): Release with 80 novels
encoded at level 1. Version v0.7.0 [Data set] Zenodo, 2019.
Petrescu, Cristina, ”Websites of Memory: In search of the Forgotten Past”, in Maria
Todorova, Augusta Dimou and Stefan Troebst (eds.), Remembering
Communism: Private and Public Recollections of Lived Experience in Southeast
Europe, pp. 595-613.
Pîrjol, Florina, Carte de identități, București, Cartea Românească, 2016
Quintana-Vallejo, Ricardo, Children of Globalization: Diasporic Coming-of-Age
Novels in Germany,England, and the United States, New York, Routledge, 2021
Sălcudeanu, Nicoleta, Patria de hârtie. Eseu despre exil, Brașov, Aula, 2003
Sobejano, Gonzalo, “The Testimonial Novel and the Novel of Memory”, In The
Cambridge Companion to the Spanish Novel, edited by Harriet Turner, Adelaida
López de Martínez, Cambridge, Cambridge University Press, 2003.
Terian, Andrei, Gârdan, D., Modoc, E., Borza, C., Varga, D., Olaru, O., Moraru, D.,
„Genurile romanului românesc (1900-1932). O analiză cantitativă”,
Transilvania, 10, 2020, pp. 53-64.
Tudurachi, Adrian (coord.), Dicționarul cronologic al romanului românesc de la
origini până în 2000, vol. I–II, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2023
Turcuș, Claudiu, Împotriva memoriei. De la estetismul socialist la noul cinema
românesc, Cluj-Napoca, Eikon, 2017
