Conference PaperPDF Available

Probleme contemporane și remedii pastorale reflectate în „pilda bogatului căruia i-a rodit țarina” (Luca 12, 16-21)

Authors:

Abstract

Statistics show that we have lost our balance and are suffe- ring a lot despite living in a prosperous society. Very few can enjoy the world’s offer if they have a busy work schedule. One of the reasons that cause many hindrances to those who want to cultivate peace and achieve balance is precisely this attractive offer of society that destroys man, although it offers him presu- med comfort. In the present paper we have set out to focus on sin and its harmful causes both on the body at first, as well as on the soul. All these new forms of sin have arisen because of the spiritual decline of the contemporary man. We will try to bring some insights both from the field of neuroscience, which provides us with some present studies relevant for our topic, and from the field of theology. These two themes are intertwined and form ni- cely and healthily both from a fleshly and a spiritual point of view.
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” Arad
PROVOCĂRILE BISERICII ÎN MEDIUL
ONLINE. TIPOLOGII PASTORALE ȘI
ATITUDINI MISIONARE
lucrările simpozionului național
studențesc și masteral
Arad, 20-21 Septembrie-2021
Apare cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului
Dr. Timotei Seviciu
Arhiepiscopul Aradului
Editura Universității „Aurel Vlaicu”
ARAD
2021
Coordonatori:
Protos. Lect. Univ. Dr. Nicolae M. Tang
Pr. Lect. Univ. Dr. Filip Albu
Arhid. Lect. Univ. Dr. Tiberiu Ardelean
DTP. Toma S. Muntean
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Tang, Nicolae M.
Provocările Bisericii în mediul online : tipologii pastorale şi
atitudini misionare / protos. lect. univ. dr. Nicolae M. Tang, pr. lect.
univ. dr. Filip G. Albu, pr. lect. univ. dr. Tiberiu P. Ardelean. - Arad :
Editura Universităţii "Aurel Vlaicu", 2021
ISBN 978-973-752-871-1
I. Albu, Filip
II. Ardelean, Tiberiu
2
5
CUPRINS
Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja
Cuvânt înainte ____________________________________________ 7
Paul Aranyoși
Experiența studențească în perioada COVID _________________________ 9
Marius-Lucian Bașa
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice _ 20
Damian Buchiu
Efectele pandemiei și impactul lor asupra vieții religioase ________ 51
Ioan-Casian Câmpean
Euharistie în pandemie. Opinii și atitudini ____________________ 63
Constantin- Daniel Cîmpean
Pandemie și carantină. Considerații de ordin teologic ___________ 78
Valentin Daniel Cornescu
Viața liturgică în context pandemic __________________________ 89
Georgiana Costescu
Lumea creștină medievală și pandemiile _____________________ 102
Ioan Covaci
Contextul social-politic și cultural în care a activat Episcopul Roman
Ciorogariu ______________________________________________ 113
Iulian-Simion Daia
Promovarea valorilor parohiale în spațiul virtual. Mijloace înnoitoare?.__ 130
Marius- Gheorghe Danciu
Învățătura despre eshatologie în gândirea părintelui Petru Deheleanu _ 145
6
Iulian-Constantin Harțanu
Pandemia, un pas important spre lumea de mâine _________ 165
Alexandru Lazăr
Probleme contemporane și remedii pastorale reflectate în „pilda bo-
gatului căruia i-a rodit țarina” (Luca 12, 16-21) _______________ 175
Dragoș-Constantin Mihart
Menținerea și dezvoltarea comuniunii harice în contextul distan-
țării fizice. O abordare duhovnicească ____________________ 187
Alexandru-Slivius Obrad
Eshatologia în Biserica primară ____________________________ 201
Sebastian Andrei Popa
Cinstirea celor adormiți în Biserica Ortodoxă și temeiurile cinstirii
lor (biblice, patristice, liturgice) ____________________________ 217
Ioan-Bogdan Precob
Viața religioasă în dimensiunea realității digitale ______________ 229
Ștefan Ramba
Repere misionare mateene ________________________________ 240
Denis-Vasile Rus
Tranziția Bisericii în mediul online – nevoile societății contemporane _ 259
Abel-Paul Toma
Diaspora Ortodoxă Română. Trecut, prezent și perspective de viitor __ 265
Imagini din timpul desfășurării evenimentelor ____________________ 281
7
CUVÂNT ÎNAINTE
În anul 2021, proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române Anul omagial al pastorației românilor din afara Ro-
mâniei şi Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; va-
loarea liturgică și culturală a cimitirelor, Facultatea de Teologie
Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad a organizat, cu binecuvântarea
Înaltpreasfinţitului Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradu-
lui şi a Preasfinţitului Părinte Dr. Emilian Crişanul, Episcop Vicar al
Arhiepiscopiei Aradului, o serie de manifestări academice şi biseri-
ceşti-culturale.
În ceea ce priveşte pregătirea ştiinţifică a studenţilor şi masteran-
zilor, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, a acordat o deosebită
atenţie organizării Simpozionului Naţional, studenţesc şi masteral,
desfăşurat în perioada 20-22 septembrie sub genericul Provocările Bi-
sericii în mediul online. Tipologii pastorale şi atitudini misionare. Am
ales această temă întrucât tinerii desfăşoară o activitate susţinută în
mediul online, iar pe de altă parte, pentru a identifica, în dialog, di-
versele provocări dar şi beneficii ale mediului online pentru pastoraţia
şi misiunea Bisericii. Totodată, am ţinut cont de contextul pandemic
pe care lumea îl parcurge şi am căutat să motivăm şi să pregătim sec-
venţial pe tinerii teologi pentru o raportare corectă la informaţiile care
circulă în online şi la cultivarea unui discernământ spiritual în ceea
ce priveşte conţinutul de idei propagat în mediile sociale. Mediul on-
line reprezintă o permanentă provocare la adresa valorilor Bisericii,
dar, totodată, reprezintă şi o oportunitate pentru promovarea ethosu-
lui, spiritualităţii şi valorilor nepieritoare ale Bisericii Ortodoxe. Dis-
8
cuţiile au vizat nu doar concepte generale, ci şi reflecţii concrete care
ţin de spaţiul parohiei, ca centru în care şi din care pot fi exprimate
valorile Bisericii, prin co-responsabilizarea tinerilor şi a celor intere-
saţi de acestea. Prezenţa Bisericii în online este o necesitate, o nouă
dimensiune a misiunii şi pastoraţiei care nu are rolul să diminueze ce-
lelalte mijloace pastoral-misionare, ci să le intensifice. O mare parte
a misiunii şi pastoraţiei Bisericii, datorită expansiunii mediilor şi a glo-
balizării, trebuie atent exprimată şi prin intermediul mijloacelor on-
line. Prin acestea Biserica creează, în mediul online, nu doar un
„amvon” al propovăduirii, ci şi o alternativă, care uneşte cruciform
transcendentul cu imanentul, eshatologia cu istoria, la ideologiile pos-
tmodernității, la diversele variante ale unei societăţi autonome, secu-
larizante şi ateiste.
La acest Simpozion Naţional au participat cu lucrări studenţi şi
masteranzi de la Facultăţile de Teologie din Patriarhia Română, fiind
îndrumaţi în elaborarea lucrărilor de profesorii lor. De asemenea, lu-
crările şi dialogul teologic, din cadrul manifestării ştiinţifice, au fost
moderate de profesorii Facultăţii de Teologie de la Arad, arătând şi
prin aceasta preocuparea noastră pentru formarea tinerilor teologi.
Ca în fiecare an, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea”
din Arad, editează lucrările ştiinţifice ale studenţilor şi masteranzilor
într-un volum de studii, ca începuturi pline de speranţă pentru ei şi
pentru noi.
Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja
Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă
„Ilarion V. Felea”, Arad
9
EXPERIENȚA STUDENȚEASCĂ
ÎN PERIOADA COVID
Paul Aranyoși
Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna”, Sibiu
Coordonator: Pr. Prof. Univ. Dr. Daniel Buda
Abstract
In the context of the current pandemic, there has been a pa-
radigm shift at all levels of society, especially in the field of edu-
cation from primary to academic. Adapting to the online
environment is a challenge for teachers and students. However,
they showed conscientiousness and professionalism by trying to
continue the act and process of teaching and learning. The per-
spective of this paper is an objective one as a general analysis of
the pandemic phenomenon but also a subjective one in the ca-
pacity of the undersigned coordinator of the fourth year within
the bachelor’s program of the Faculty of Theology in Sibiu “An-
drei Șaguna” part of Lucian Blaga University.
Keywords
students, pandemic, program, Covid generation, unity
10
Orice Universitate are prin vocația ei, rolul de a cultiva și
cerceta intelectual, dar și de a genera responsabilitate mo-
rală în conștiințele studenților.1
Contextul pandemic a scindat procesul unei clasice dezvoltări și
performanțe academice. Perioada studenției a avut și ea multiple sar-
cini și îndatoriri care s-au regăsit dintr-o dată în dimensiunea virtuală.
Facultățile teologice au înțeles nevoia adaptării, atât a textului patristic
menit să fie viu prin definiția Tradiției dinamice, dar și prin adaptarea
noilor condiții existențiale, care facilitează chiar misiunea mărturisirii.
Virusul pare să restabilească supremația care a aparținut cândva
politicii2. Printre virtuțile virusului, putem menționa și capacitatea
acestuia de a genera o idee mai sobră de libertate: a fi liber înseamnă
a face ceea ce trebuie făcut într-o situație specifică3.
Peste 220 de milioane de studenți au fost afectați de Pandemia
Covid-194. Conform studiului European, pandemia a afectat trei ra-
muri importante ale structurii educaționale: predarea și învățarea, stu-
denții vulnerabili sau cu probleme de ordin social și mobilitatea
studenților5. Studenții europeni au avut parte în perioada pandemică
de cursuri online în timp real în proporție de 74,6%, restul reprezen-
tând cursuri video înregistrate prealabil furnizării online6.
Perioada Pandemiei a reprezentat o schimbare temporară în unele
cazuri și totală în altele, a paradigmelor sociale, religioase și mai ales
educaționale și economice7. Dacă diferitele țări au abordat problemele
1 Emanuel SOCACIU, Etică și Integritate Academică, Editura Universității din Bucu-
rești, 2018, p. 43.
2 Nicolae SFETCU, Pandemia COVID-19 – Abordări filosofice, Setings (14 octom-
brie 2020), MultiMedia Publishing (2020), p. 96, https://www.setthings.com/ro/e-
books/pandemia-covid-19-abordari-filosofice/.
3 Nicolae SFETCU, Pandemia COVID-19 – Abordări filosofice, p. 96.
4 omas FARNELL, Ana Skledar MATIJEVIĆ, Ninoslav Šćukanec SCHMIDT, e impact
of COVID-19 on higher education: a review of emerging evidence. Analytical report,
Luxembourg, Publications Office of the European Union, 2021, p. 6.
5 omas FARNELL, Ana Skledar MATIJEVIĆ, Ninoslav Šćukanec SCHMIDT, e impact
of COVID-19 on higher education..., p. 8.
6 omas FARNELL, Ana Skledar MATIJEVIĆ, Ninoslav Šćukanec SCHMIDT, e impact
of COVID-19 on higher education..., p. 7.
7Economic Consequences of the COVID-19 Outbreak: the Need for Epidemic Prepared-
ness, https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpubh.2020.00241/full, 10. 09. 2021.
Paul Aranyoși
11
sociale pandemice în funcție de „paideuma” specifică, idea de măsuri
restrictive a conturat unanim parcursul tuturor. Cultura religioasă isla-
mică, rabinică ori creștin-occidentală, a prezentat de timpuriu o serie
de practici cultice reduse ori modificate8.
În acest sens, în România, practica participării la sfintele slujbe în
locașurile de cult, a fost redusă până la interzicerea participării la sluj-
bele Sărbătorilor Praznicale9. Acest moment a frapat conștiințe, iar
domeniul educației vocaționale a asistat și el la diminuarea unei prac-
tici vitale pentru obiectul studiului însăși cultul divin.
Anumite procese educaționale s-au fluidizat: universitățile au
putut verifica rezultatele obținute de absolvenții clasei a XII-a, în urma
susținerii examenului național de Bacalaureat, evitând, astfel, prezența
fizică a candidaților la înscrierea pentru admiterea la facultate. „În
acest fel, au fost eliminate o serie de proceduri birocratice pentru a
eficientiza procesul administrativ”10.
În același timp am avut colegi care au preferat metoda fizica uzuală
și clasică. Unii dintre ei, chiar din zona Moldovei la o distanță con-
siderabilă, au considerat că este mai benefică o rezolvare a situației
față în față decât prin intermediul tehnologiei, motivând faptul că simt
mai multa siguranță în acest cadru, al cuvântului dat.
Într-o lume plină de confuzie, valori false și ideologii absurde, omul
are nevoie de luciditate, de discernământ și de o traiectorie echilibrată.
De aceea și Ortodoxia este considerată calea echilibrului sau dreapta
slăvire cu condiția ortopraxiei sau a dreptei viețuiri.
Soluția și principiile gândirii corecte se află în trăirea autentică și
toate aceste elemente se regăsesc în ceea ce numește părintele Dumi-
tru Stăniloae- legătura indestructibilă dintre Sfânta Scriptură, Sfânta
8Emanuel TĂVALĂ, Cultura juridică, libertatea persoanei şi constrângerea în vreme
de pandemie. Culture, Personal Freedom and Constraint in the Time of Pandemic,
Acta Universitatis Lucian Blaga. Iurisprudentia, 2020, pp. 48-60.
9 Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la
Sărbătoarea Sfintelor Paști 2020, https://basilica.ro/mesajul-preafericitului-parinte-
daniel-patriarhul-bisericii-ortodoxe-romane-la-sarbatoarea-sfintelor-pasti-2020/
11. 09. 2021.
10 Comunicat de presă, Ministerul Educației-https://www.edu.ro/m%C4%83suri-
adoptate-%C3%AEn-sistemul-universitar-rom%C3%A2nesc-%C3%AEn-contextul-
pandemiei-covid-19 , Miercuri, 6 Mai, 2020
Experiența studențească în perioada COVID
12
Tradiție și Biserică11. Lumea academică, reușește în acest triunghi al
performanței vocaționale să contureze habitatul-laboratorul și con-
textul dezvoltării tânărului teolog. Atât prin întâlnirea cu omul, prin
factorul social și misionar, acasă sau la facultate, cât și prin întâlnirea
cu Dumnezeu, la capelă și acasă în taină, în lume în fiece clipă- stu-
dentul contemporan caută dezvoltarea personală spre a fi de folos co-
munității. La cele două elemente de mai sus, se adaugă o a treia
întâlnire, anume aceea cu biblioteca, fizică sau digitală.
În mod subiectiv valorează foarte mult curăția conștiinței perso-
nale12. Nu este suficient ca în programa de Religie să fie predată tema-
tica morală un an, ci în cateheza Bisericii dar și în practica societății
să existe mai multe proiecte și o preocupare mai sinceră pentru rolul
și educarea unei conștiințe care slujește logicii celei noi aduse de Mân-
tuitorul și anume aceea a iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. Un ele-
ment demn de menționat este acela că înțelegerea perspectivei
împlinite în Noul Testament se vede în caracterul de jertfă pentru că
Mântuitorul o arată: „Acesta este Trupul Meu, [și anume, cel] care se
frânge pentru voi…. „Acesta este Sângele Meu, [și anume, cel] care
pentru voi și pentru mulți se varsă…” (cf. Mt 26.27-28 şi par.)
Așadar, ceea ce slujește acestei logici- este corect, însă în comple-
mentaritate cu rolul duhovnicului. A vedea corect lumea sau weltan-
ssaung-ul autentic (perspectiva asupra lumii), se realizează prin ochii
Celui care i-a gândit și realizat design-ul. Pentru Panayotis Nellas, so-
luția interpretării corecte a realității arată că e nevoie din partea omu-
lui de sinceritate în pocăință, care duce la cunoștință (epignosis) astfel
încât noua înțelegere a realității este credința (pistis)13. Cultivarea re-
lației personale cu Hristos prin cult, iubirea milostivă în comunitate,
prin acte de generozitate și doxologie permanentă ca ritm firesc al vie-
ții- sunt acțiuni concrete ce cultivă în om- o perspectivă integratoare
11 Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologie Dogmatică Ortodoxă, Vol. I, Editura In-
stitutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, pp.
53-65.
12 Avva DOROTEI, Filocalia Românească, Vol. IX, p. 507.
13 Panayotis NELLAS, Omul – animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie
ortodoxa, trad. Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu, 2009, p. 192.
Paul Aranyoși
13
în cheia de interpretare a iubirii de Dumnezeu și de om- pentru că
doar iubind cunoaștem cu adevărat!
Cu alte cuvinte, dezvoltarea studentului teolog, nu a putut fi țin-
tuită de perioada tumultoasă a pandemiei, deoarece ținta cercetării
sale vizează Transcendentul, care nu se pierde în timpi și locuri
anume, ci se află înăuntrul inimii, personale dar și al comunității.
Dorința studentului de a cunoaște, a crescut în Pandemie, dat fiind
faptul că s-a accentuat o frustrare a lipsei de participare empirică la
procesul studiului. Acest sentiment s-a aplatizat în timp, odată cu adap-
tarea la cursurile desfășurate online. Cu toate acestea, procesul acumu-
lării și ulterior al exprimării, rămâne unul firesc și necesar, mai ales la
vârsta întrebărilor și a opiniilor instinctive, dinamice și multiple.
Întreaga dialectică a vieții creștine se rezumă la osteneală și răs-
plată, prin revărsarea harului, potrivit bunăvoinței lui Dumnezeu14.
Pentru a crea o imagine plastică sugestivă, voi aduce în vedere un pro-
ces organic prezent în majoritatea ființelor vii, adică circuitul atât de
firesc și vital al diastolei și sistolei existențiale.
Studentul teolog de astăzi va acumula valori și le va converti în ex-
periențe ce întăresc dorința de a participa la infinit, (Diastola sau um-
plerea inimii de sânge) apoi va răspândi în jurul său ceea ce este, până
în cele mai adânci fire capilare ale societății, în comunitatea Bisericii
prin gesturi, realizări, expresii artistice, umane, culturale și sociale pe
care le va trăi în mod fluid, constant. El va genera consecințe pozitive
care îl vor reîntări într-un proces de învățare a binelui care naște bine.
(Sistola- procesul prin care sângele este pompat în afara inimii în va-
sele de sânge).
Așadar trupul e susținut de manifestarea pragmatică a fiecărui
organ de complementaritatea darurilor și de iubirea milostivă dato-
rată fiecăruia.
Acest proces e formator, împlinind în același timp cu sens, viața
omului. Poate că drama iluziei inutilității dar și a lipsei de nădejde
într-un viitor, a împins societatea tânără în afara granițelor. În final,
curajul de a crede, sinceritatea de a acumula corect-curat cunoștințele
14 Jean-Claude LARCHET, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, București,
2001, p. 639.
Experiența studențească în perioada COVID
14
și realizarea primilor pași în manifestarea binelui - pot fi actele ce dis-
ting începutul unui contur ce se dorește a fi chipul bărbatului des-
ăvârșit, al unei „paideume românești”15 deschise experiențelor
universale umane și dornice ale unei veșnicii statornice - gustate încă
de acum și de aici!
Experiența Covid a forțat o serie de pași ale unor proiecte guver-
namentale care stagnau, anume acelea de a implementa digitalizarea
educației. Acest proces s-a întârziat poate din teama de a părăsi o me-
todă care a dat roade timp de secole- predarea interactivă față către
față. Noile paradigme pot aduce și noi roade însă pot la fel de bine
bloca ori întârzia dezvoltarea unor procese vocaționale vitale pentru
tinerii studenți- precum inteligența emoțională16.
Pe baza tendințelor istorice de învățare și a cercetărilor anterioare
cu privire la modul în care timpul extrașcolar afectează învățarea, s-a
estimat că elevii ar putea începe toamna anului 2021 cu aproximativ
70% din performanța de învățare în lectură în raport cu un an școlar
tipic. La matematică, s-a arătat că elevii au avut performanțe chiar
mai mici față de anul precedent tipic17.
Se pare că în urma studiilor făcute de Brown Center – notele în
domeniul matematicii spre exemplu, au scăzut semnificativ față de un
an obișnuit18. Puterea de concentrare și motivare de exercițiu mental,
întâmpină o problemă duhovnicească cunoscută și anume starea ake-
dică, împrăștierea și irascibilitatea claustrării neastâmpărate.
Cu toate acestea- statisticile nu pot oferi rezultate pe termen lung
în privința performanței elevilor și studenților. Situația Covid pare a
fi una fără precedent și unică pentru o societate aflată în plină dez-
voltare tehnologică.
Sincopele lumii tehnologizate pot strica ritmul natural al vieții
omului care folosește excesiv și toxic libertatea pe care o polarizează
exagerat. Tehnologia simbolizează o căutare a nelimitatului în cunoaș-
15 Anton DUMITRIU, Retrospective, Editura Tehnică, București, 1991, p. 90.
16 Daniel GOLEMAN, Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București, 2018, p. 20.
17 Brown Center Chalkboard, https://www.brookings.edu/blog/brown-center-chal-
kboard/2020/12/03/how-is-covid-19-affecting-student-learning/.13.09.2021.
18 Brown Center Chalkboard, https://www.brookings.edu/blog/brown-center-chal-
kboard/2020/12/03/how-is-covid-19-affecting-student-learning/.13.09.2021.
Paul Aranyoși
15
tere, ca o dorință de a atinge transcendentul, proces care însă, se rea-
lizează doar în relație cu Dumnezeu19.
Familia modernă a studentului de astăzi se luptă mai mult că ni-
ciodată cu depresia. Efectele devastatoare ale acestei maladii se cuan-
tifică în drame, psihoze și chiar sinucideri. Responsabilă pentru
creșterea abuzivă a depresiei este neaşezarea şi confuzia sentimentală
şi mentală cultivate de mulţimea şi diversitatea modelelor negative, a
ideilor distorsionate din punct de vedere moral, asumate ca soluţii de
către anumite persoane astăzi. La aceasta au contribuit haosul vitezei,
înstrăinarea oamenilor, ritmul impus de societate, lipsa credinței mai
ales, și prăbuşirea structurilor familiale tradiţionale20.
Conflictele familiale dar și sociale își au rădăcina în faptul că fiecare
membru își are propriul interes pe care îl poate urmări cu o dorință
egocentristă sau nu. Cu toate acestea, liantul iubirii e menit să adune
diferențele și să creeze un sistem care să funcționeze inclusiv pe prin-
cipiul diferenței într-o unitate armonioasă.21
Ca șef de an, am fost martor la diferite cazuri de anxietate severă
ori schimbări comportamentale din partea colegilor, care odată rea-
junși acasă, într-un context deja tensionat de pandemie, au întâlnit
bariere emoționale, pe care le-au depășit cu o oarecare dificultate. Me-
diul eclezial și gândul sincer de student teolog, a fost cel care alături
de ajutorul lui Dumnezeu, a făcut ca situația familială a acestora, să
se re-echilibreze.
La nivelul discuțiilor responsabile, miniștrii educației Uniunii Eu-
ropene, coordonați de Anja Maria-Antonia Karliczek – Ministru Fe-
deral al Educației și Cercetării, au semnat la Osnabrück o Declarație
care vizează digitalizarea învățământului la nivel European. Investirea
și finanțarea regional a unor sume importante în domeniul educației
19 Pr. Ciprian ARANYOȘI, Imagine și imaginație. Televizorul-perspective morale,Sibiu,
1997, p. 123.
20 Andrew SOLOMON, Demonul amiezii, o anatomie a depresiei, Editura. Humanitas,
Bucureşti, 2014, p. 41.
21 K. FARRINGTON, E. CHERTOK, „Social Conflict eories of the Family”, in: P. Boss,
W.J Doherty, R. LaRossa, W.R. Schumm; S.K. Steinmetz, Sourcebook of Family
eories and Methods, Springer, Boston, MA, 2009, https://doi.org/10.1007/978-
0-387-85764-0_15 , p. 368.
Experiența studențească în perioada COVID
16
privind aparatura de specialitate pentru comunicarea și asimilarea in-
formației predate, a fost una din obiectivele esențiale ale discuțiilor
din orașul german. De asemenea, unul din cele mai importante pro-
grame Europene, după cum este numit în articol, Erasmus+,22 realizat
și în universitățile Românești, trebuie să își găsească viabilitatea în
acest nou context.
De asemenea, se are în vedere un element important de reținut,
anume acela al situației filierelor vocaționale în domeniul educației.
De aceea s-a încercat găsirea unor soluții și în acest sens23.
UNICEF și UNESCO, au stabilit și ele o serie de principii pe care
trebuie să le urmeze statele în vederea educației în perioada Covid.
Între acestea se numără, implementarea unor strategii care să ajute
mental și social tinerii vulnerabili, susținerea unităților de învățământ
atât din punct de vedere financiar cât și din punct de vedere practic
și viabil- astfel, pentru aceste organizații, școlile și universitățile ar tre-
bui să fie ultimele pe lista unităților care se vor închide, dar și primele
care se pot re-deschide în cazul în care fuseseră puse sub indicele epi-
demiologic periculos24.
„Închiderea prelungită și repetată a instituțiilor de învățământ are
o influență psiho-socială în creștere asupra studenților, crescând pier-
derile în domeniul performanței de învățare și riscul de abandon șco-
lar, dar și o afectare disproporționată a celor mai vulnerabili”, a
declarat directorul general al UNESCO, Audrey Azoulay, în Ziua In-
ternațională a Educației25.
Problema de natură psihologică a pandemiei în rândul studenților
a găsit soluții raționaliste în țări precum Franța sau Belgia.
22 From vocational training to the pandemic: Questions and answers on the Informal
Meeting of EU Education Ministers, https://www.eu2020.de/eu2020-en/news/ar-
ticle/eu-education-ministers-strengthening-vocational-training-
osnabruck/2385956 10. 09. 2021.
23 Informal Meeting of Education Ministers in Osnabrück: A new impetus for voca-
tional education and training in Europe https://www.eu2020.de/eu2020-en/news/ar-
ticle/eu-education-ministers-karliczek-osnabrueck/2384182, 10. 09. 2021.
24 What does the return to school during the COVID-19 pandemic look like?,
https://www.unicef.org/romania/ 11. 09. 2021.
25 During the pandemic, students rely on solidarity, https://www.un.org/en/corona-
virus/during-pandemic-students-rely-solidarity, 13.09.2021.
Paul Aranyoși
17
Studenții au făcut apeluri repetate către autoritățile din țările lor
pentru ajutor. Aceste avertizări de „ultimul în izolare”, așa cum se nu-
mesc în tarile occidentale, au pregătit calea pentru acțiuni guverna-
mentale și academice suplimentare. Aproximativ 20.000 de studenți
urmează să fie recrutați în Franța în lunile următoare ca tutori ai co-
legilor de clasă în anii inferiori pentru a facilita comunicarea și ajuto-
rul reciproc în cadrul sistemului universitar. De asemenea, CROUS
dezvoltă scheme de ajutor financiar de urgență în valoare de 500 de
euro pentru tinerii absolvenți în căutarea unui loc de muncă26.
Guvernul francez a anunțat și el facilitarea unor, „bonuri de sprijin
psihologic” pentru studenți, precum și recrutarea a 80 de noi psiho-
logi atașați la universități, dublându-și numărul actual.
Acest comportament de solidaritate a fost urmat și de studenții ro-
mâni. Din experiență personală ca șef de an terminal, pot spune că
studenții anilor anteriori, care nu apucaseră să facă la modulul psiho-
pedagogic -programul de Google Clasroom, ne-au cerut ajutorul nouă
celor care l-am finalizat. De asemenea, în proporție majoritară, stu-
denții a căror vârstă depășea 50 de ani, au avut nevoie de ajutor susți-
nut în demersul obișnuirii utilizării tehnologiei și a programelor de
Google Drive, Goole Meet sau grupurile de conversație și anunțuri
de pe platforma Whatsapp.
Acest efect este unul firesc, iar adaptarea a avut factori mai eficienți
sau mai puțin eficienți în demersul instalării noilor paradigme.
Facultatea de Teologie având filonul de bază vocațional, așadar
supra-academic, uman și empatic, exercițiul ascultării și al răbdării a
fost unul asumat corect și înțelept în raport cu situația creată de pan-
demie.
A existat totuși un tacit sentiment de solidaritate27. Gândul că toți
sunt în aceiași situație (Generația covid)28 a dat o oarecare pozitivitate
26 During the pandemic, students rely on solidarity, https://www.un.org/en/corona-
virus/during-pandemic-students-rely-solidarity, 13.09.2021.
27 During the pandemic, students rely on solidarity, https://www.un.org/en/corona-
virus/during-pandemic-students-rely-solidarity, 13.09.2021.
28 e New York Times, 50 Million Kids Can’t Attend School. What Happens to
em?, https://www.nytimes.com/2020/04/16/opinion/coronavirus-schools-clo-
sed.html?auth=login-email&login=email
Experiența studențească în perioada COVID
18
studenților. Întâlnirile fizice, fie ele rare, ajutau studenții să perceapă
măsura situației generale. În aceste întâlniri descopereau că dificultă-
țile ori întârzierile în performanța intelectuală-erau unanim resimțite
și nu era o problemă de ordin personal sau conjectural. De aceea, pe-
rioada pandemiei a avut și un caracter de solidaritate- anxietatea re-
simțită de un student aflat în situația pandemică fiind diferit ca nuanță
psihologică de anxietatea unui tânăr care vrea să abandoneze studiile
din motive personale.
Cunosc personal studenți de la Facultăți din România din dome-
niul Juridic, Real-Matematic, Contabil-Economic. Aceștia au susținut
pe de o parte că au fost mai liniștiți în perioada COVID, dat fiind con-
textual care permitea o oarecare îngăduință tacită, sentiment ca al
unor victime comune, profesori și studenți, de aceiași baricadă a ne-
putinței de a continua un procedeu clasic educația. În același timp,
pentru anii I, starea generală a fost de confuzie și de neasumare-fapt
ce i-a făcut să simtă că nu au început concret o etapă nouă din viață.
În același timp este încurajator optimismul și nădejdea de care aceștia
dispuneau în discuțiile avute.
Fiind coordonator al Promoției 2021, a trebuit să-mi asum respon-
sabilitatea de a informa detaliat pe platformele social-media, toate ce-
rințele și îndatoririle multiple pe care un student trebuia să le
realizeze, mai ales că eram în an terminal.
Deși începutul a fost timid când pe data de 11 Martie, am aflat că
trebuie să stăm acasă pentru două săptămâni, totuși persistența Pan-
demiei ne-a determinat să găsim soluții digitale pentru a avea acces
la informații, biblioteca nefiind accesibilă în mod fizic o perioadă.
Din păcate s-a mai întâmplat un fenomen. O bună parte din colegi,
au ales să caute un loc de muncă, fără să mai i-a în serios predarea on-
line, ca și când nu este una valabilă. Cu toate acestea, Cadrele Didac-
tice au încercat să alcătuiască o atmosferă de responsabilitate și
seriozitate, tocmai ca studentul să conștientizeze o nouă metodă de a
aborda învățământul academic la fel de importantă.
Exercițiul idealist de a continua să ni se predea, dar și acela de a
continua să asimilăm și să primim evaluarea de acum diferită, a repre-
zentat un pas important în adaptarea și obișnuirea cu situația Pande-
mică. Cu alte cuvinte, generația Covid, nu este doar a studenților ci și
Paul Aranyoși
19
a profesorilor, iar pasul adaptativ reprezintă o îmbogățire a experienței
umane- cu riscul de a pierde temporar-o oarecare performanță inte-
lectuală. Partea pozitivă a învățământului online a reprezentat-o elu-
darea unor elemente birocratice, a transporturilor obositoare sau a
anumitor factori de anxietate socială, totuși prezența fizică are bene-
ficiile și importanța ei. De aceea, Seminarele de Omiletică, spre exem-
plu, au fost întreprinse față către față. În acest sens, ucenicia creștină
și modelarea caracterului, este atât un exercițiu mental, rațional care
poate fi dobândit de la distanță, însă reprezintă și un proces de obser-
vare a maestrului a Profesorului care emană ceea ce este aceasta fiind
o altă și complementară modalitate de modelare și învățare.
Opțiunea de învățământ hibrid, pare a fi una eficientă în con-
tinuare. Anduranța fizică a vieții de student întâmpină generații tot
mai sensibile la efort, de aceea varianta online nu este de lepădat, iar
o îmbinare armonioasă între exercițiile intelectuale și cele practice
este de dorit. Rugăciunea și lectura pot fi realizate atât de acasă, cât și
mai ales în comunitatea academică- în comuniunea Bisericii, pentru
că este vorba despre o îmbogățire și nu despre o comparație simplistă.
Orice experiență depășită asumată și interpretată corect în lumina
Evangheliei este o luare a crucii existenței personale.
Experiența studențească în perioada COVID
20
OPORTUNITĂȚILE ȘI RISCURILE PASTORALE
ÎN CONTEXTUL SOCIETĂȚII PANDEMICE1
Marius-Lucian Bașa
Facultatea de Teologie Ortodoxă Alba Iulia
Coordonator: Pr. Conf. Univ. Dr. Ovidiu Panaite
Abstract
The health crisis caused by the Covid-19 pandemic is one of
the greatest challenges in human history in the last century. In
the face of such a situation, all state institutions had to take a
stand to protect the lives of citizens. Among the leading institu-
tions, which have contributed to stopping the spread of the new
coronavirus, is the Church, which, through its love and devotion,
has taken care of both the mental and physical health of pastors.
The present research wants on the one hand to present the acti-
vity of the Orthodox Church during the pandemic, and on the
other hand to investigate the pastoral challenges that occurred
with the expansion of the digitization process also amplified by
the health conditions created by the disease. Due to the topica-
lity of the chosen topic, the bibliography in this direction is less
developed and therefore can offer us only a few starting points
in understanding the changes in socio-pastoral paradigm that
1 Acest articol a fost realizat cu susținerea bursei de performanță științifică acordată
de Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia prin contractul nr.
367/30.06.2021.
21
occur with the onset of the pandemic, and, starting from them,
to draw conclusions of the research.
Keywords
pandemic, pastoral care, digitalization, opportunities, risks
1. Preliminarii
Pandemia de Covid-19 a adus în viața umanității puternice
schimbări sociale cu implicații majore în toate domeniile de
activitate. Întreaga lume a fost luată prin surprindere de vi-
rusul Sars-Cov-2 și de răspândirea lui rapidă, fapt pentru care în so-
cietatea civilă a apărut un puternic curent de dezinformare, care s-a
dovedit a fi extrem de păgubos. Pe de o parte, Statul a fost nevoit să
lupte pentru stoparea răspândirii virusului, care făcea din ce în ce mai
multe victime, iar pe de altă parte a fost obligat, de circumstanțele
create, să ducă și o puternică luptă pentru informarea corectă a po-
pulației (împotriva așa numitei infodemii). Sigur că, la fel ca orice in-
stituție care nu este infailibilă, Statul a avut și el unele ezitări de
comunicare cu populația, fapt ce a generat ca și consecință directă,
nu doar deteriorarea credibilității Statului, ci implicit chiar și pierde-
rea de vieți omenești. În aceste condiții, nici Biserica nu a putut ră-
mâne indiferentă, deoarece situația survenită punea în pericol însuși
viața fiilor ei care rătăceau printre informațiile variate și uneori con-
tradictorii. Lucrul acesta a fost însă greu de împlinit având în vedere
că pe parcursul stării de urgență, instituită mai în toate statele lumii,
comunicarea fizică interumană a fost descurajată. Acum, Biserica, izo-
lată de credincioși, nu mai putea comunica cu aceștia prin mijloacele
clasice, pentru o perioadă chiar și Spovedania fiind imposibil de rea-
lizat, ci s-a văzut nevoită să își adapteze mijloacele pastorale contex-
tului vremii, apelând în acest sens la mijloacele de comunicare
existente și accesibile credincioșilor. Așadar, s-a apelat în primul rând
la tehnologia telefoanelor și a internetului, cu ajutorul cărora preoții
au reușit să comunice câtuși de puțin cu păstoriții.
Prin transmiterea slujbelor și a cuvântărilor pe rețelele de sociali-
zare și prin organizarea unor teleconferințe periodice, credincioșii au
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
22
rămas conectați într-o oarecare măsură la viața Bisericii. Sigur că aici
trebuie să avem în vedere mai multe aspecte. Mai întâi de toate, tre-
buie ținut seama de faptul că nu toți credincioșii au dispus de tehno-
logia necesară acestei acțiuni, mai ales persoanele vârstnice din
mediul rural, care nu sunt atât de familiarizate cu tehnologia digitală.
Pe de altă parte, s-a constatat însă un fapt fericit, și anume, acela că,
în rândul credincioșilor tineri nepracticanți, această metodă pastorală
a avut mari succese, în sensul că ei fiind mult mai prezenți în mediul
virtual, au avut acces la transmisiunile difuzate de Biserică, și din pro-
prie inițiativă sau din întâmplare, rânduială divină mai bine zis, au
făcut contact cu viața eclezială.
Toate aceste lucruri aduc cu sine, din punct de vedere pastoral, o
serie de oportunități, dar și dezavantaje, pe care dorim să le analizăm
în cercetarea de față, conștienți fiind de necesitatea unei cunoașteri
temeinice a lor, cât și de utilitatea practică a noilor oportunități pas-
torale. Subiectele pe care le vom aborda în cercetarea de față nu sunt
însă de o noutate absolută, deoarece ele s-au dezvoltat treptat în de-
cursul timpului și au existat și înainte de debutul pandemiei, ci dorim,
mai întâi de toate, să scoatem în evidență și să arătăm cum anume a
influențat pandemia de Covid-19 condițiile de pastorație.
Așadar, cum este și firesc, actualitatea temei aduce cu sine și anu-
mite impedimente de cercetare, referindu-ne aici în primul rând la
lipsa unei bibliografii tematice consistente, în baza căreia să ne putem
fundamenta cercetarea în direcția în care am pornit. Chiar și așa, ne
propunem, ca plecând de la bibliografia pe care o avem la îndemână,
să trasăm cadrul problemei uzitând în acest scop și de experiența per-
sonală acumulată în timpul perioadei de criză. De asemenea, antici-
păm că rezultatele cercetării noastre vor avea o aplicabilitate sporită
în domeniul pastoralei, dat fiind faptul că aceasta examinează o paletă
largă de oportunități și riscuri survenite, în acest domeniu, odată cu
izbucnirea pandemiei.
2. Perspectiva scripturistică și patristică asupra pastorației
Sfânta Scriptură ne oferă o mulțime de exemple despre cum ar tre-
bui să fie percepută și împlinită misiunea pastorală. Dacă ne gândim
Marius-Lucian Bașa
23
la ce înseamnă cuvântul pastorație și care îi este originea, vom con-
stata că, de fapt, acesta își are obârșia în înțelesul cuvântului de „păs-
tor”. Dar ce înseamnă păstor și la cine face referire acest termen în
paginile Sfintei Scripturi? În Vechiul Testament, de pildă, Dumnezeu
este prezentat ca un păstor, Păstorul suprem, care povățuiește și con-
duce turma Sa spre un ideal măreț, așa cum reflectă în mod plenar și
Psalmul 135. În multe din paginile vechi-testamentare Dumnezeu
poartă numele de „Păstor al lui Israel”, aceasta poate și pentru faptul
că oieritul era o activitate destul de practicată la vechii evrei2. Poporul
lui Israel fiind o perioadă îndelungată de timp un popor nomad, mai
ales după ieșirea din Egipt, avea nevoie de un lider iscusit, iar cum în-
crederea în Moise era mereu pusă la încercare de israeliți, Dumnezeu
însuși și-a asumat această misiune, de a-i povățui în chip văzut spre
pământul făgăduinței.
Astfel, pe perioada călătoriei prin pustie Dumnezeu a fost perma-
nent în mijlocul poporului ales, sub forma stâlpului de nor ziua și a
stâlpului de foc noaptea, întărindu-i în acest fel convingerea că ceea
ce Moise le-a vestit nu este o înșelăciune ( 13, 21). Vedem așadar că
Dumnezeu l-a urmat pe Israel în Egipt, unde l-a înmulțit, iar mai apoi,
la vremea în care strâmtorarea devenise din ce în ce mai apăsătoare
și uneori chiar ucigătoare, l-a scos de sub robia lui Faraon „cu mână
tare și cu braț înalt”, dăruindu-i un alt pământ spre moștenire veșnică
(cf. Ps 135, 12-22). Acest lucru închipuia oarecum ceea ce urma să se
întâmple prin Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, când El avea să
Își facă cunoscută, cel mai pregnant, calitatea Sa de Păstor Suprem,
singurul care are capacitatea de a se jertfi pe Sine însuși pentru binele
turmei. Profețind întruparea Mântuitorului, prorocul Isaia spune: „El
va paște turma Sa ca un Păstor și cu brațul Său o va aduna. Pe miei îi
va purta la sânul Său și de cele ce alăptează va avea grijă”(Is 40, 11).
Constatăm astfel, că, comparația dintre Mesia și un păstor era cunos-
cută încă din epoca iudaismului necreștin3.
2 †Emilianos TIMIADIS, Preot, parohie, înnoire, trad. Paul Brusanowski, Sibiu, Editura
Andreiană, 2015, p. 18.
3 †Emilianos TIMIADIS, Preot, parohie, înnoire, p. 28.
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
24
În Noul Testament însușirea de Păstor a lui Dumnezeu este evi-
dențiată în mod plenar atunci când Domnul Iisus Hristos se numește
pe Sine ca fiind Păstorul cel Bun, care nu doar că își conduce turma
spre o pășune îmbelșugată, ci își pune Însuși viața Sa pentru binele ei
(cf. In 10, 11), de aceea, slujirea lui Hristos de Păstor devine temelia
oricărei „păstoriri” care are loc în Trupul Său, adică în Biserică4. Chiar
dacă turma se află în mijlocul unei haite de lupi, păstorul adevărat,
care nu este plătit, nu își părăsește oile, ci se luptă pentru eliberarea
lor până în ultima clipă. Apare aici caracterul de jertfă al pastorației
pe care și Sfântul Apostol Pavel îl reliefează sublim în Epistola către
Evrei, spunând că, Domnul Hristos, Arhiereul cel veșnic, a intrat o
singură dată în Sfânta Sfintelor, aducându-se pe Sine însuși ca jertfă
de răscumpărare pentru păcatele lumii întregi (cf. Evr 9, 12). Prin acest
lucru, Mântuitorul devine unicul exemplul desăvârșit și demn de
urmat de către orice păstor duhovnicesc, care este conștient de mi-
siunea dumnezeiască pe care este chemat să o împlinească, cu dra-
goste și jertfelnicie.
În altă parte, vorbind despre prezbiterii din Efes, Sfântul Pavel iden-
tifică ambii termeni ca exprimând aceeași temă, anume purtarea de
grijă față de oamenii încredințați spre păstorire, ținând seama și de
prezența dușmanilor, a lupilor5. Una dintre grijile principale ale păs-
torului de suflete trebuie să fie regăsirea oilor pierdute și reîntregirea
turmei lui Hristos, pentru a face din toți credincioșii „o turmă și un
păstor”6. Asupra acestui fapt insistă și apostolul Pavel atunci când
atrage atenția preoților din Efes asupra înaltei responsabilități care
atârnă pe umerii lor, zicând: „luați aminte de voi înșivă și de toată
turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstoriți
Biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său”
(Fapte 20, 28).
În perspectiva Sfinților Părinți, preoția și implicit pastorația sunt
văzute ca cele mai sublime „dregătorii” și tocmai de aceea cei care do-
4 Pr. Joseph J. ALLEN, Slujirea Bisericii – chip al grijii pastorale, trad. Irineu Pop- Bis-
trițeanul, Cluj-Napoca, Editura Renașterea, 2010, p. 24.
5 †Emilianos TIMIADIS, Preot, parohie, înnoire, p.32.
6 Pr. Ene BRANIȘTE, Vocație și responsabilitate în slujirea preoțească, București, Edi-
tura Basilica, 2014, p. 32.
Marius-Lucian Bașa
25
resc să le dobândească sunt îndemnați să conștientizeze grandoarea
acestor lucrări dumnezeiești dar, în același timp, și responsabilitatea
pe care ele o presupun. Cea mai profundă prezentare a sublimității
preoției o face Sfântul Ioan Gură de Aur în celebra sa lucrare Despre
preoție. Alături de aceasta trebuie amintită și cuvântarea despre preo-
ție a Sfântului Grigorie Teologul, în care se face pledoarie pentru me-
toda pastorală în care rolul esențial îi este atribuit lui Hristos. Pentru
Sfântul Grigorie succesul slujirii depinde de măsura dragostei și fide-
lității față de Iisus Hristos, Păstorul cel Mare. Cu alte cuvinte, zice el,
este necesar ca mai întâi păstorul de suflete să fie păstorit de Hristos
pentru a putea ca la rândul său să păstorească pe alții7.
Ținând seama de aceste lucruri constatăm faptul că pastorația nu
poate și nu trebuie să fie subjugată și condiționată de nicio calamitate
socială. Păstorul rămâne alături de turmă indiferent de condițiile vre-
mii, fie că trebuie să înfrunte gerul or arșița, datoria lui este aceea de
a veghea și ocroti turma. Pe plan pastoral-bisericesc, în contextul ac-
tualei crize sanitare, datoria Bisericii în general și a preotului în spe-
cial, este aceea de a fi alături de „turma cea cuvântătoare a lui Hristos”,
indiferent de provocările pe care le întâmpină în realizarea acestui de-
mers. Păstorul trebuie să fie acolo unde este turma, pentru a nu se îm-
plinii cuvântul care zice: „Bate-voi păstorul și se vor risipi oile turmei”
(Zah 13, 7).
Situația nemaiîntâlnită din perioada de debut a pandemiei a făcut
însă ca acest lucru să fie imposibil de realizat prin mijloacele pastorale
clasice, deoarece, atât preoții, cât și credincioșii au avut interdicția de
a se deplasa în alte scopuri, în afară de cele prevăzute în Ordonanțele
de Urgență emise de Guvern, dintre care au lipsit pentru o vreme mo-
tivele religioase. Sigur că, în fața unei asemenea situații Biserica s-a
văzut nevoită să apeleze la orice mijloc de comunicare existent care
nu pune în pericol viața credincioșilor. Astfel, s-a dovedit a fi eficient,
într-o oarecare măsură, internetul cu toate aplicațiile pe care acesta
le pune la dispoziție, în scopul comunicării. În contextul creat, s-a pus
întrebarea, dacă acest mod de păstorire este conform cu tradiția Bise-
ricii și poate fi considerat un mijloc pastoral sigur, care nu aduce atin-
7 †Emilianos TIMIADIS, Preot, parohie, înnoire , pp. 28-29.
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
26
gere tradiției creștine bimilenare. Acesta este motivul pentru care am
prezentat în preambulul cercetării de față perspectiva Sfintei Scripturi
și a Sfintei Tradiții asupra pastorației, încercând să ne fundamentăm
scripturistic și patristic pentru dezvoltările ulterioare.
Cum este și firesc, situațiile extreme necesită soluții extreme, iar
acest lucru s-a simțit cel mai mult, la nivel pastoral, în perioada pri-
măverii anului 2020, când creștinii din întreaga lume au fost nevoiți
să serbeze marele praznic al Învierii Domnului într-un mod cu totul
deosebit față de practica îndătinată și specifică acestei perioade. Pro-
vocarea principală nu a fost însă aceasta, pentru că sărbătoarea Pas-
cală se întindea calendaristic pe o perioadă de timp relativ limitată,
dar nevoia unor mijloace pastorale adaptate care să corespundă pe-
rioadelor critice de acest fel, devenise un imperativ demn de luat în
seamă. Biserica a fost deci nevoită să găsească o soluție prin care să
țină legătura cu credincioșii. Având în vedere că principalul mod de
păstorire este comunicarea, în această direcție s-a canalizat mare
parte din atenția organelor bisericești care, s-au străduit din răsputeri
să adopte mijloace de comunicare prin care să își poată exercita în
continuare responsabilitatea pastorală.
3. Biserica în pandemie
Biserica fiind, din punct de vedere spiritual-duhovnicesc, „centrul
lumii” sau așezământul care are misiunea de a păstra vie legătura din-
tre Dumnezeu și lume, de a transmite lumii energiile divine, a ținut
mereu seama de această responsabilitate și s-a implicat cu dragoste
în procesul de ocrotire a vieții sufletești dar și trupești a credincioșilor
ei8. Poate că uneori credincioșii au așteptat din partea Bisericii poziții
mai ferme privitoare la situația creată de expansiunea pandemică,
însă, trebuie să avem în vedere faptul că Biserica nu este o instituție
specializată în domeniul științelor medicale corporale, ea profesând
terapia taumaturgică prin alte mijloace, nevăzute, și de aceea formu-
larea unor opinii medicale de către Biserică a fost neîntemeiată. Ceea
ce a fost nevoie să facă Biserica, și a și făcut, a fost să țină moralul so-
8 †Vasile COMAN, Scrieri de teologie liturgică și pastorală, Oradea, Editura Episcopiei
Ortodoxe Române a Oradiei, 1983, pp. 286-287.
Marius-Lucian Bașa
27
cietății ridicat, să încurajeze credincioșii și să le sădească în suflete pu-
terea de a înfrunta boala și de a aspira spre orizonturile veșniciei.
În toată isteria informațională creată Biserica a fost aceea care a
ținut echilibrul în societate prin poziția sa cumpănită. Credincioșii au
fost îndemnați să nădăjduiască în mila lui Dumnezeu și să aibă con-
vingerea că toate vor trece și Dumnezeu îi va păzi și apăra pe cei ce
cred în El, dar și că acest moment dificil este îngăduit de Dumnezeu
pentru ca noi oamenii să învățăm să prețuim libertatea și comuniunea
cu aproapele ca daruri ale Sale9. Oarecum, frica de virusul ucigaș a
amplificat în sufletele oamenilor teama de moarte, care mai apoi a ge-
nerat intense cugetări cu privire la ceea ce este dincolo de mormânt.
Și aici credem că este rolul pedagogic pentru care Dumnezeu a îngă-
duit ca să vină peste lume această încercare, după cum spune și Sfânta
Scriptură: „Fiule, adu-ți aminte de cele mai de pe urmă ale tale și în
veac nu vei greși”(Sirah 7, 38). Când un singur om se înțelepțește ex-
perimentând frica de moarte survenită în urma unui eveniment din
viața sa, lumea nu se folosește prea mult de acest lucru, decât poate
cei din apropierea persoanei respective, dar atunci când frica de
moarte devine un eveniment global, care îi scoate pe oameni din zona
de confort și din starea de amorțeală sufletească, cu siguranță lumea
va învăța ceva din această experiență.
Există însă și multe persoane care au intrat însă în deznădejde, de-
presie în înțeles laic, datorită pierderii persoanelor apropiate sau chiar
a unor membrii din familie, însă aici trebuie să intervină misiunea tu-
turor bisericilor creștine care au datoria să îi inspire omului curaj și
putere pentru a înfrunta viața cu toate greutățiile și neajunsurile ei.
Puterea aceasta izvorăște din însăși biruința lui Hristos asupra lumii,
sau mai bine zis asupra răului din lume, căci El ne îndeamnă mereu
zicând: „îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (In 16, 33).
„În vremurile noastre, Apocalipsa ne amintește că Bise-
rica este chemată să nu se subjuge culturii dominante,
care este vertebrată de multe frici, acuze, invitații la izo-
9 †Teofan SAVU, „Lărgiți și voi inimile voastre! – îndemnuri și sfaturi în vreme de
pandemie. Durere adăugată la durere”, în volumul Lumea în starea de pandemie –
răspunsuri teologice la situații actuale, Iași, Editura Doxologia, 2021, p. 14.
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
28
lare și respingere a semenului. Dacă lumea oferă o vi-
ziune despre viitor construită pe frică, Biserica, inspi-
rându-se din Sfânta Scriptură, oferă o perspectivă
diferită, dinamizată de certitudinea Veștii Bune și a bi-
ruinței Mântuitorului Iisus Hristos asupra morții. Când
totul pare întunecat, ucenicii lui Hristos sunt chemați să
proclame marele adevăr că întunericul va fi biruit de lu-
mină, că timpul durerii este limitat”10.
De asemenea, Biserica a contribuit în mod real și la facilitarea ac-
cesului tinerilor la device-urile necesare desfășurării procesului de
învățare online, ajutor fără de care mii de elevi, proveniți din mediile
defavorizate, nu ar fi reușit să țină pasul cu digitalizarea învățământu-
lui. Astfel că, prin intermediul eparhiilor, Biserica Ortodoxă Română
a oferit școlarilor peste 5.000 de tablete, prevenind în felul acesta aban-
donului în masă11.
4. Biserica în online
În contextul generat de pandemia de Covid-19, digitalul devine
mai mult ca niciodată un instrument pastoral la care, Biserica, con-
strânsă de situație, apelează pentru a putea întreține în continuare le-
gătura duhovnicească cu credincioșii. Conectată permanent la
exigenţele și la cerințele timpului, prin intermediul internetului, Bise-
rica are acum posibilitatea de a-şi face cunoscută învăţătura de credi-
nţă şi acelor oameni care nu trec pragul locaşurilor de cult, care nu
iau în mână Biblia sau o carte de rugăciuni și care nu sunt preocupaţi
de problematica religioasă12. Totodată este necesar ca Biserica să de-
10 †Gurie GEORGIU, „Covid 19: Exercițiu de totalitarism bio-mental sau nenorocire
pandemică mondială? Perspective pastorale occidentale (Paradigma: „La Cività Ca-
tolica”)”, în volumul Biserica Ortodoxă și provocările viitorului, Alba Iulia, Editura
Reîntregirea, 2020, p. 39.
11 Ștefana TOTORCEA, 5.000 de tablete pentru elevi | Ministerul Educației apreciază
implicarea Patriarhiei Române în perioada pandemiei: https://basilica.ro/5-000-
de-tablete-pentru-elevi-ministerul-educatiei-apreciaza-implicarea-patriarhiei-ro-
mane-in-perioada-pandemiei/ (Accesat la data de 19.10.2021, ora 17:21).
12 Ionel POPESCU, Internetul, un nou mijloc de pastorație: https://ziarullumina.ro/re-
gionale/banat/internetul-un-nou-mijloc-de-pastoratie-109728.html (Accesat la
data de 12.08.2021, ora 21:37).
Marius-Lucian Bașa
29
mareze un amplu proces de cercetare a provocărilor care apar odată
cu extinderea fenomenului de digitalizare.
Cu toate acestea, situația prezentată până acum este una relativ
nouă și de aceea s-au făcut foarte puține studii în ceea ce privește
oportunitatea pe care Biserica o are prin intermediul tehnologiei, dar
și în ceea ce privește riscurile la care credincioșii sunt expuși odată
cu începutul acestei noi ere. În această confruntare cu lumea postmo-
dernă, Biserica trebuie să se folosească de ceea ce este pozitiv în mass-
media şi să evite ceea ce ar dăuna învăţăturii, spiritualităţii şi
moralităţii sale13. Noile posibilități de comunicare pot constituii și un
mare plus pastoral, dacă ne gândim la faptul că, prin intermediul lor,
se pot forma comunități bisericești digitale care să aibă un puternic
impact pozitiv în societate. Este cert însă faptul că acest mod de a face
pastorație nu poate înlocui mijloacele pastorale clasice, el fiind doar
o soluție într-un moment de criză, acest lucru poate și pentru faptul
că, în Ortodoxie, pastorația nu poate fi despărțită de viața sacramen-
tală a Bisericii. De fapt, însuși viața liturgică a Bisericii este un mod
de a face pastorație și de aceea cele două dimensiuni nu pot fi con-
cepute separat, în gândirea ortodoxă. Totuși, pe perioada critică a pan-
demiei Biserica Ortodoxă a întrebuințat și ea mijloacele media
accesibile majorității credincioșilor, pentru a împlini pastorația prin
propovăduirea cuvântului, dar acest lucru nu înseamnă că digitalul
trebuie să devină un mijloc pastoral uzitat din plin și în perioadă de
libertate deplină.
Pandemia a adus însă, pe lângă multele sale provocări, și câteva
plusuri pastorale, și aici ne referim în primul rând la apropierea cle-
rului de tineri. După cum se poate constata, tinerii sunt cel mai mult
prezenți în mediul virtual dar, în același timp, cel mai puțin prezenți
în biserică, fapt pentru care îndreptarea demersului pastoral spre plat-
formele digitale a constituit un pas important în ceea ce înseamnă
apropierea bisericii față de ei. Până în momentul izbucnirii pandemiei,
prezența bisericii în mediul online a fost una relativ redusă și doar
13 Ionel Popescu, Internetul, un nou mijloc de pastorație: https://ziarullumina.ro/re-
gionale/banat/internetul-un-nou-mijloc-de-pastoratie-109728.html (Accesat la
data de 12.08.2021, ora 21:50).
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
30
sporadic unele parohii foloseau internetul ca mijloc de comunicare
intern, însă odată cu situațiile delicate, survenite din pricina pande-
miei, viața bisericească s-a dezvoltat foarte mult și în plan digital. Au
început treptat să se organizeze diferite conferințe, diferite întâlnirii,
la care surprinzător au început să i-a parte din ce în ce mai mulți tineri
atrași de frumusețea comuniunii spirituale dintre credincioși. Prin
prezența unor mari duhovnici din țară și din străinătate și prin sfatu-
rile lor înțelepte, mulți tineri care până ieri nu aveau căutări spirituale,
au început încet să își îndrepte privirea spre orizonturi spirituale mai
înalte. Un sondaj realizat de un profesor de religie la un liceu din Ti-
mișoara relevă faptul că majoritatea tinerilor sunt dornici să acceseze
paginile de internet ale Bisericii, mai ales în situațiile în care aceștia
au curiozitatea de a afla lucruri despre viața viitoare, despre rai și des-
pre iad, despre păcat, dar și despre anumite practici terifiante cum
este de pildă cazul exorcizărilor14.
În preajma tinereții au loc în sufletul omului cele mai multe căutări.
În general, dorința de autodefinire îi face pe tineri să caute răspunsuri
la cele mai îndrăznețe întrebări existențiale și este firesc, mai ales în
situațiile în care tânărul nu posedă o minimă cunoaștere a sensurilor
existenței pe care Biserica le revelează. Într-un interviu luat de
doamna Ecaterina Luțișina părintelui profesor Constantin Necula, re-
feritor la acest subiect, părintele afirma:
„În general, „E limpede pentru oricine e limpezit de
Duhul Sfânt: tinerii caută, în forme şi pe căi ori mijloace
diferite, pe Dumnezeu. Am remarcat, prin mii de expe-
rienţe, faptul că pe măsură ce descoperă pe Domnul şi
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, se descoperă pe sine,
ca parte integrantă a planului lui Dumnezeu pentru lume.
Uneori pornesc invers: se caută pe sine şi dau de Dum-
nezeu. Caută pacea, dar ea este unul din numele lui Dum-
nezeu. Caută liniştea, ori iubirea, ori puterea de a merge
mai departe cu fruntea sus într-o lume a capetelor plecate
14 Ionel Popescu, Internetul, un nou mijloc de pastorație: https://ziarullumina.ro/re-
gionale/banat/internetul-un-nou-mijloc-de-pastoratie-109728.html (Accesat la
data de 12.08.2021, ora 22:00).
Marius-Lucian Bașa
31
şi a frunţilor zdrobite. Or, în toate acestea este Cel Ce
Este, viu, cordial, răbdător şi înţelept”15.
La vârstele tinereții sufletul este mai primitor, impresiile sunt mai
puternice și se imprimă mai adânc și mai hotărâtor pentru atitudinile
viitoare16. De aceea, pe acest plan pandemia a avut o contribuție pozi-
tivă. Biserica a învățat și ea să se folosească de mijloacele digitale pen-
tru a ajunge să comunice cu credincioșii, chiar și cu cei de neatins.
Sigur că acest lucru poate suna puțin a prozelitism, însă dacă ne gân-
dim la grija pe care biserica o poartă fiilor ei, vom înțelege că aflarea
„oilor pierdute” nu este o alegere, ci are un caracter imperativ de po-
runcă. Și tânărul care nu este în biserică sau care chiar se răzvrătește
împotriva bisericii care l-a botezat, este tot un fiul al acesteia și de
aceea lupta pentru mântuirea lui nu trebuie lăsată în plan secundar.
Aici credem că este relevantă imaginea păstorului din pilda oii pier-
dute (Mt 18, 10-14), care le lasă pe cele nouăzeci și nouă în staul și
pornește în căutarea celei rătăcite.
Misiunea Bisericii este deci, de a insista ca toţi factorii educaţionali:
preoţi, educatori, părinţi, să acorde mai mult timp copiilor şi tinerilor,
conştientizându-i totodată și asupra pericolului pe care îl prezintă folo-
sirea fără discernământ a internetului17. Cu toate acestea, așa cum subli-
niază Părintele Patriarh Daniel, utilizarea mijloacelor digitale ca moduri
de a face pastorație implică din partea păstorului discernământ și chib-
zuință. Utilizarea rețelelor de socializare în lucrarea misionară a bisericii
presupune responsabilitate eclezială și înțelepciune pastorală, deoarece,
deși o tehnologie nouă oferă noi posibilități de dezvoltare, totuși ea poate
aduce și noi provocări sau pericole în privința păstrării valorilor spiri-
tuale, culturale și sociale tradiționale ale persoanelor și popoarelor18.
15 Ecaterina LUȚIȘINA, Hristos și tinerii: https://ziarullumina.ro/educatie-si-
cultura/interviu/hristos-si-tinerii-89152.html (Accesat la 13.08.2021, ora 09:22).
16 Pr. Petre VINTILESCU, Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor, București,
Editura Basilica, 2020, p. 174.
17 Ionel Popescu, Internetul, un nou mijloc de pastorație: https://ziarullumina.ro/re-
gionale/banat/internetul-un-nou-mijloc-de-pastoratie-109728.html (Accesat la
data de 12.08.2021, ora 22:05).
18 †Daniel CIOBOTEA, De Ziua Mondială a Rețelelor de Socializare, Patriarhul în-
deamnă la „Libertate şi responsabilitate în comunicarea digitală”:
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
32
5. Oportunitățile pastorale în contextul digitalizării sociale
Pandemia de Covid-19 a adus odată cu sine, pe lângă multiplele
provocări de ordin pastoral, și o multitudine de plusuri în ceea ce pri-
vește posibilitatea de comunicare interumană. Prin expansiunea pro-
cesului de digitalizare, amplificat într-o oarecare măsură de cerințele
pandemice, se pun bazele unei noi metode de comunicare, care însă
nu poate substitui în nici un fel mijloacele de comunicare clasice. Pe
perioada critică a pandemiei digitalul a oferit pastorației posibilitatea
unui nou mod de a face misiune, contribuind, astfel, la menținerea
„oilor cuvântătoare” în comuniunea Turmei lui Hristos. Cu siguranță,
fără tehnologia digitală misiunea pastorală ar fi fost mult mai dificil
de împlinit, în contextul actualei crizei sanitare. De aceea catalogarea
internetului ca fiind dăunător existenței umane, așa cum se vehicu-
lează în unele cercuri uneori chiar religioase, nu poate fi întemeiată,
având în vedere că el ne oferă o multitudine de oportunități, despre
care vom vorbi în ceea ce urmează, ci doar întrebuințarea lui fără dis-
cernământ poate dezavantaja urcușul spiritual al credincioșilor.
5.1. Intensificarea simțului comunitar religios prin interme-
diul grupurilor de socializare digitală
Nevoia de a aparține unui grup sau unei comunități reprezintă o
nevoie profund personală, ce izvorăște din însăși ontologia firii ome-
nești pe care Dumnezeu a îndreptat-o spre autodefinire și spre des-
ăvârșire doar în contrast cu persoanele din jur. Nevoia de apartenență
îi determină pe oameni să se alăture, să formeze comunități, să se aso-
cieze în organizații, oamenii se completează și se construiesc unii în
prezența altora19. O persoană izolată nu poate, deci, atinge acest su-
blim scop subscris de Creator. În timpul pandemiei de Covid-19 lu-
https://basilica.ro/de-ziua-mondiala-a-retelelor-de-socializare-patriarhul-in-
deamna-la-libertate-si-responsabilitate-in-comunicarea-digitala/ (Accesat la data
de 18.08.2021, ora 12:45).
19 Cristina GLOMNICU, Sentimentul plăcut de a aparține unui grup și cum contribuie
asta la sănătatea noastră emoțională: https://www.bellanima.ro/sentimentul-pla-
cut-de-a-apartine-unui-grup-si-cum-contribuie-asta-la-sanatatea-noastra-emotio-
nala/ (Accesat la data de 08.09.2021, ora 22:20).
Marius-Lucian Bașa
33
crul acesta tocmai s-a întâmplat, omul fiind oprit, prin obligativitatea
izolării, din drumul lui spre autodefinire. Cum este și firesc această
tragedie interioară a putut fi evitată, într-o oarecare măsură, prin gă-
sirea unor soluții alternative. În acest sens, s-a apelat la tehnologia in-
ternetului, în special la cea a rețelelor de socializare, pentru a recăpăta
câtuși de puțin simțul de apartenență la o comunitate20. Cu siguranță
că, acest simț nu este la fel de intens în socializarea digitală, dar este
necesar să vedem partea pozitivă a problemei, conștientizând plusul
pe care îl aduce tehnologia, fără de care lucrurile ar fi cu mult mai dra-
matice. Interacțiunea cu alți oameni, fie ea și digitală, ne face să vedem
valoarea vieții și să o apreciem, ne ajută să vedem că nu suntem sin-
gurii care se confruntă cu probleme, ne pregătește în a gestiona emo-
țiile dureroase. Atunci când te vezi în legătură cu ceilalți, realizezi că
nu ești singur și că ai un rol și un loc în lume. Iar gândul acesta poate
fi extrem de reconfortant21.
S-a constatat faptul că prin intermediul rețelelor de socializare, de
care uzitează și multe parohii din țară și străinătate, s-a întărit în me-
diul virtual simțul de apartenență la o comunitate, religioasă în cazul
nostru. Cu alte cuvinte utilizatorii Facebook-ului și a altor rețele,
înscriși în anumite grupuri religioase, au posibilitatea să împărtă-
șească prin intermediul acestora diferite lucruri, cu cei din parohia de
care sunt legați sufletește. De altfel, utilizatorii se orientează în general
spre grupuri care promovează un anumit lucru, sau o anumite per-
spectivă, cu care ei rezonează cel mai mult. Așa de pildă, observăm
faptul că s-au creat grupuri care caracterizează moduri diferite de a
privii apariția și răspândirea virusului Sars-Cov-2, unele poziționându-
20 Facebook-ul chiar profesează această expresie de „comunitate (Facebook)”, lăsând
să se înțeleagă, prin aceasta, totalitatea prietenilor sau urmăritorilor unui profil de
pe această rețea. Comunitatea Facebook nu se rezumă, însă, strict la un grup, ci are
un înțeles mult mai larg, incluzând în sens restrâns persoanele din lista de prieteni
virtuali ai unui utilizator, iar în sens larg totalitatea utilizatorilor acestei rețele de so-
cializare. Vezi și: Cum să construiești o comunitate Facebook: https://www.wmm.ro/co-
munitate-facebook/ (Accesat la data de 09.09.2021, ora 09: 47)
21 Cristina GLOMNICU, Sentimentul plăcut de a aparține unui grup și cum contribuie
asta la sănătatea noastră emoțională: https://www.bellanima.ro/sentimentul-pla-
cut-de-a-apartine-unui-grup-si-cum-contribuie-asta-la-sanatatea-noastra-emotio-
nala/ (Accesat la data de 08.09.2021, ora 22:20).
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
34
se în tabăra responsabilității iar altele, din contră, în tabăra scepticilor.
Alții au rezonat cu grupuri care reprezintă un anumit interes profe-
sional, al unei bresle, iar alți au aderat la diferite grupuri efectiv din
dorința de a împărtășii, cu ceilalți parteneri, lucrurile cu care vibrează.
În grupurile virtuale, conținutul informațiilor solicitate este în con-
cordanță cu nevoia noilor veniți. Ei observă acțiunile și comportamen-
tele mai degrabă, decât direct, întrebând pe ceilalți despre procesele,
procedurile sau așteptările grupului. Deoarece acest lucru este mai di-
ficil pentru a fi făcut în grupurile virtuale, noii veniți trebuie să adopte
o abordare mai activă a informațiilor achiziționate22. În realitate, însă,
în puține cazuri se întâmplă ca toți membri grupurilor să se angajeze
activ în conversațiile sau dezbaterile de pe grupurile în care sunt
înscriși. Acest lucru poate și pentru faptul că nu toți utilizatorii au ace-
lași temperament, unii sunt mai timorați iar ați, din contră, sunt mai
îndrăzneți. Cu toate acestea, opțiunea like denotă o oarecare implicare
și a celor timizi, care nu au îndrăzneala de a se angaja într-o conver-
sație publică, în „viața” comunității digitale.
Cercetarea în această direcție ar putea continua, dar ne vom opri
aici, încercând în cele ce urmează să facem referire la felul în care Bi-
serica se folosește, în realizarea demersului pastoral, de oportunitatea
acestor grupuri sau comunități digitale. Mai întâi de toate este rele-
vant să amintim cuvântul Domnului Iisus Hristos care zice: „unde
sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul
lor” (Mt 18, 20). Pornind de la acest lucru, ne dăm seama că, de fapt,
internetul nu poate fi catalogat ca o „unealtă a lui Antihrist”, așa cum
este numit el în unele cercuri pseudo-ortodoxe, deoarece, prin utili-
zarea lui cu discernământ, el poate într-o oarecare măsură să îi
unească în duh pe credincioșii care au aceleași aspirații. Ne întrebăm
în mod firesc dacă cuvântul Mântuitorului, amintit mai sus, este vala-
bil și aplicabil și în lumea virtuală? Cu siguranță răspunsul nu poate fi
unul negativ.
22 Manju AHUJA, Socialization in Virtual Groups: https://www.researchgate.net/pu-
blication/235361671_Socialization_in_Virtual_Groups (Accesat la data de
08.09.2021, ora 19:04).
Marius-Lucian Bașa
35
Prin utilizarea grupurilor de socializare digitale în scopul propo-
văduirii Mesajului divin avem, fără dar și poate, posibilitatea să „sfin-
țim” acest spațiu. Sigur că, acest lucru nu trebuie înțeles în sens
propriu, însă figurativ cred că putem afirma puterea sfințitoare a trans-
miterii Cuvântului lui Dumnezeu, fie că este vorba de un spațiu real
sau virtual. Și spațiul virtual are o oarecare tangibilitate cu cel real, el
nefiind de fapt opus realității, adică ireal, ci el doar se folosește de ele-
mentele reale, de persoane, de locuri și de întâmplări adevărate, pen-
tru ași împlini rostul. Unii ar zice că pe internet circulă și o mulțime
de lucruri păguboase, însă acest lucru nu ar fi cea mai mare problemă,
pentru că accesarea lor stă în puterea noastră de a alege și ne pot
dăuna sufletește doar în măsura în care noi permitem acest lucru.
„Este evident faptul că într-o lume fără restricţii, în care
accesul la informaţie nu este în nici un fel obstrucţionat,
orice cale de comunicare poate fi utilizată şi bine, dar şi
rău, în funcţie de intenţiile fiecăruia. Fiecare persoană
este liberă să aleagă ce i se pare interesant şi folositor din
amalgamul de informaţii care îi stă cu generozitate la dis-
poziţie”23.
5.2. „Conectarea” tinerilor la viața Bisericii
O simplă radiografiere a situației create de pandemie certifică fap-
tul că, prin transmiterea pe internet a slujbelor și a diferitelor con-
ferințe or cuvântări duhovnicești, tinerii, ca unii care își consumă o
mare parte din timp pe rețelele de socializare, au avut fericita posibi-
litate de a lua contact cu viața Bisericii. În această direcție, putem
spune că, pandemia a adus un neprețios plus pastoral, dacă conștien-
tizăm importanța misiunii făcute pe internet în rândul tinerilor. Nu
puține sunt cazurile în care tinerii, copleșiti de fiorul duhului din Bi-
serică, au dezvoltat mai apoi puternice căutării sufletești. Înainte de
declanșarea pandemiei în foarte puține cazuri se întâmpla ca slujbele
bisericii să fie transmise pe internet, ci doar sporadic se întâlneau ast-
23 Ionuț BURSUC, Pomelnicul online faţă cu naivitatea: https://ziarullumina.ro/opi-
nii/repere-si-idei/pomelnicul-online-fata-cu-naivitatea-63169.html (Accesat la
data de 13.09.2021, ora 09:59)
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
36
fel de inițiative, referindu-ne aici la transmisiunile online și televizate
ale postului Trinitas TV al Patriarhiei Române. Odată cu apariția ne-
voii de carantinare a populației, biserica s-a văzut nevoită să intensi-
fice acest tip de demersuri, îndreptându-se spre credincioși, de această
dată, pe calea undelor.
Pentru mulți tineri pandemia de Covid-19 a reprezentat un bun
prilej de a se întâlni și de a face „cunoștiință” cu viața creștină, care
până ieri era pentru ei mai puțin „accesibilă”. Există, din punct de ve-
dere duhovnicesc dar și psihologic, mai multe piedici atunci când ci-
neva dorește să-și îndrepte pașii spre un anumit obiectiv, în cazul
nostru spre lăcașul Domnului, iar pentru tinerii care nu au fost fami-
liarizați din pruncie cu duhul bisericii, apropierea de aceasta este cu
atât mai dificilă. În primul rând, pentru un tânăr nepracticant al cre-
dinței, dorința de a-și îndrepta pașii spre biserică este blocată de sen-
timentul temerii de noutate. Cu alte cuvinte, adaptarea într-o
comunitate despre care societatea ți-a creionat o anumită viziune
este greu de realizat și pentru că tu nu cunoști personal duhul acelei
comunității, ci doar din părerile celor din jur, care de multe ori pot fi
destul de subiective. Ca tânăr trebuie să înfrunți, dacă intenționezi
să-ți îndrepți pași spre biserică, prejudecățile celor din jur care au
falsa impresie că biserica este destinată doar vârstnicilor. Odată cu
transmiterea slujbelor pe internet această piedică a fost înlăturată,
datorită faptului că, online, poți urmării slujba fără să mai fi stigma-
tizat de privirile și de prejudecățile celor din jur24. Desigur că această
formă de participare la slujbă nu este deplină, având în vedere faptul
că pe lângă dimensiunea duhovnicească a cultului Bisericii Ortodoxe,
acesta mai are și o parte văzută, fizică, ce nu poate fi substituită în
nici un caz. Concluzionăm prin a evidenția rolul pe care transmiterea
online a slujbelor îl joacă în deschiderea de noi „drumuri” în viața ti-
24 Pot să mărturisesc, din experiența propriei convertiri, faptul că familiarizarea cu
o comunitate de credincioși vârstnici este extrem de dificilă, mai ales în cazul în
care, ca tânăr, ești înzestrat și cu o anumită timiditate. De asemenea, am constatat
că tinerilor le este mult mai ușor să se adapteze într-un astfel de mediu atunci când
sunt însoțiți de mai mulți prieteni de vârste apropiate. În cazul meu, de pildă, așa
s-a întâmplat, nu am avut curajul necesar să trec pragul bisericii până în momentul
în care împreună cu câțiva prieteni de vârsta mea, am decis să facem acest lucru.
Marius-Lucian Bașa
37
nerilor, care au posibilitatea, în acest fel, să facă cunoștință cu duhul
din biserică.
5.3. Misiune și catehizare via social media
Această oportunitate este strâns legată de cea anterioară pentru
că, de fapt, însuși transmiterea slujbelor și a cuvântărilor pe rețelele
de socializare reprezintă o faptă de misiune, având în vedere că aces-
tea pot fi urmărite nu doar de cei care fac parte dintr-o comunitate
anume, ci, din contră, pot fi audiate și de membri altor comunități sau
chiar religii. Aici credem că este marele avantaj pe care biserica îl are
prin intermediul tehnologiei digitale, anume acela că pentru a face
misiune, în rândul celor de altă religie, nu mai este neapărată nevoi
să fie întreprinse expediții în acest sens, deoarece Cuvântul lui Dum-
nezeu poate ajunge la urechile necreștinilor și pe calea undelor. Cu
ajutorul internetului avem posibilitatea să intrăm în contact cu oa-
meni din toată lumea, prin simpla tastare a unei adrese, fapt ce sim-
plifică foarte mult corespondenţa, mesajul ajungând instantaneu la
adresant şi putând avea dimensiuni mari25.
Având în vedere faptul că omul își petrece o mare parte din timp
navigând pe internet, Biserica este nevoită și ea să se facă vizibilă în
ciberspațiu, pentru că în caz contrar ea nu există, în conștiința celor
care calcă mai degrabă „pragul” rețelelor digitale decât al Bisericii26.
Astfel, „lumea” digitală, la fel ca și lumea reală are și ea nevoie de cre-
dința creștină, pentru a fi spiritualizată, lucrare pe care Biserica este
chemată să o împlinească în mod continuu.
„Cuvântul său pentru lume nu are scopul principal de a
denunța, de a judeca sau de a condamna lumea (In
3,17;12,47), ci de a-i oferi drept călăuză Evanghelia Împă-
răției lui Dumnezeu, nădejdea și încredințarea că răul, în
25 Ionel POPESCU, Internetul, un nou mijloc de pastorație: https://ziarullumina.ro/re-
gionale/banat/internetul-un-nou-mijloc-de-pastoratie-109728.html (Accesat la
data de 18.09.2021, ora 18:15).
26 Ioan BUȘAGĂ, Pastorația prin intermediul blogului: https://ziarullumina.ro/socie-
tate/pastoratie-prin-intermediul-blogului-2418.html (Accesat la data de 18.09.2021,
ora 18:35).
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
38
orice formă ar fi, nu are ultimul cuvânt în istorie și că nu
trebuie să-l lase să-i dicteze cursul”27.
În timpul pandemiei de Covid-19, Biserica a intensificat în mod de-
osebit misiunea în spațiul virtual, constrânsă fiind și de condițiile vi-
trege de păstorire. Astfel, în scurt timp de la debutul pandemiei,
Biserica a început să uziteze din plin de mijloacele de comunicare di-
gitale, pentru a menține vie și neatinsă credința păstoriților în vremu-
rile tulburi pe care întreaga lume le traversa. Prezentarea valorilor
religios-morale ale Bisericii într-o formă atractivă pe site-urile sale a
transformat internetul într-o metodă modernă de pastoraţie, facilitând
transmiterea mesajului evanghelic până la marginile pământului, aşa
cum a fost porunca adresată de Mântuitorul Hristos apostolilor Săi28.
Totodată, internetul este și un mijloc eficient de catehizare, care
pune la îndemâna catehetului o serie de instrumente digitale capabile
să înfățișeze cat mai atractiv învățătura de credință. În perioada critică
a pandemiei, tehnologia digitală a fost frecvent întrebuințată în pro-
cesul de catehizare. Sigur că, nu înțelegem prin catehizarea pe internet
o catheizare autentică, clasică, în care catehetul să țină auditoriului o
prelegere tematică, care în cazul nostru să fie difuzată pe internet, ci
ne referim, mai de grabă, la înțelesul larg de catehizare. Ne gândim
aici în primul la faptul, prin intermediul rețelelor de socializare, dife-
rite materiale cu conținut teologic, la care aceștia s-au dovedit extrem
de receptivi.
6. Riscurile pastorale în era digita
Pandemia de Covid-19 a pus în fața păstorilor de suflete multe pro-
vocări la care au fost chemați să răspundă cu tact pastoral pentru a
menține vie și unită comunitatea pe care o păstoresc. Sigur că aceste
provocări sunt extrem de variate și extrem de multe, însă, în ceea ce
27 Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană (Document presinodal):
https://basilica.ro/misiunea-bisericii-ortodoxe-in-lumea-contemporana/ (Accesat
la data de 18.09.2021, ora 18:50).
28 Ionel POPESCU, Internetul, un nou mijloc de pastorație: https://ziarullumina.ro/re-
gionale/banat/internetul-un-nou-mijloc-de-pastoratie-109728.html (Accesat la
data de 18.09.2021, ora 19:10).
Marius-Lucian Bașa
39
urmează ne vom ocupa în mod deosebit de chestiunile ce privesc fe-
nomenul de digitalizare amplificat și grăbit de situația pandemică ac-
tuală. Aspectele pe care le vom dezbate nu sunt de o noutate exclusivă
ele dezvoltându-se în timp și existând și înainte de declanșarea crizei
sanitare, însă care, pe perioada pandemiei de Covid-19, au luat o am-
ploare îngrijorătoare. Astfel, printre principalele riscuri pastorale la
începutul acestei noi ere sociale, identificăm:
6.1. Depersonalizarea comunicării
Din punct de vedere comunicativ depersonalizarea poate fi definită
ca scăderea caracteristicilor individualizate ale comunicării, adică a
abilității de a arăta empatie, compasiune sau emoție prin comunicarea
electronică sau scrisă29. Sigur că internetul cu toate beneficiile sale
vine în întâmpinarea nevoii de comunicare a persoanelor. Fie că este
vorba de trimiterea unui email sau a unui sms, fie că este vorba de di-
ferite convorbiri telefonice sau chiar întâlniri pe web camera, tehno-
logia digitală are fericitul merit de a înlesni timpul și modul de
comunicare între persoane. De bună seamă că progresul tehnologiei
electronice a adus un beneficiu major în ceea ce înseamnă comunica-
rea interumană. Ne amintim cu câtă greutate comunicau în trecut per-
soanele aflate la distanțe diferite, uneori chiar la distanțe foarte mari.
Mai întâi de toate se punea problema lipsei scribilor, dat fiind faptul
că marea majoritate a populației era analfabetă, iar mai apoi se punea
problema expedierii, mai ales în vremurile de strâmtorare când, din
cauza războaielor și a migraților orice corespondență era nesigură30.
În schimb, astăzi, grație tehnologiei electronice, toate acestea sunt la
un clik distanță. Dacă ar fi să ne gândim la utilitatea practică pe care
internetul o aduce în slujba comunicării interumane, ne dăm seama
că lumea are prin intermediul acestui mijloc o mare șansă de a comu-
nica. Cel puțin în cazul persoanelor aflate la mari distanțe, internetul
29 Eileen S. MYER, e Flip Side: An Investigation into the Depersonalization of
Communication: https://digitalcommons.brockport.edu/cgi/viewcontent.cgi?arti-
cle=1074&context=edc_theses (Accesat la data de 13.08.2021, ora 22:03).
30 Rachel BELERBY, Communication in Medieval Times: How Messages Were Sent:
https://www.shorthistory.org/middle-ages/communication-in-medieval-times-
how-messages-were-sent/ (Accesat la data de 13.08.2021, ora 22: 15).
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
40
cu toate programele sale are meritul de a facilita comunicarea dintre
persoane. Firește că această metodă de comunicare nu este și nu poate
deveni niciodată la fel de personală ca și comunicarea fizică, pentru
că spre deosebire de aceasta din urmă, ea este una virtuală. Cu toți
am constatat că convorbirea online cu o persoană, fie ea și pe web ca-
mera, nu implică aceeași empatie ca întâlnirea fizică.
„Cu alte cuvinte, dacă ne poate îngrijora ceva în cultura
digitală, aceea este lipsa de atenție acordată persoanei și
permisiunea ca tehnologia să se autonomizeze, iar mai
târziu să dicteze la nivel absolut cadrele de gândire și des-
fășurarea vieții omului”31.
Cercetările psihologiei sociale sugerează faptul că relațiile formate
în principal pe internet pot diferi prin formă de relațiile tradiționale
delimitate de contactul fizic, dar au rate de supraviețuire comparabile,
cel puțin pe termen mediu. Indiciile fizic joacă un rol mai puțin im-
portant în relațiile on-line decât interesele reciproce ale comunican-
ților, iar autodezvăluirea personală poate fi mai mare datorită
anonimatului. Studiile efectuate au raportat că nivelurile ridicate de
încredere, empatie, sprijin reciproc și înțelegere se dezvoltă mai rapid
online decât în contextul fizic32. Cu toate acestea, părerile sunt încă
împărțite în ceea ce privește avantajele și dezavantajele comunicării
virtuale. De pildă, anumite studii și experiențe ale unor persoane au
raportat faptul că tehnologia comunicării virtuale și chiar a comuni-
cărilor video nu poate replica fluidul care se amestecă între conversații
și oamenii care se întâlnesc într-o cameră comună cu prilejul unor
evenimente. Comunicarea digitală, într-o formă sau alta, este o încer-
care de a remedia lipsa comunicării fizice, fie prin duplicarea pe cât
posibil a ceea ce realizăm în comunicarea față în față, fie prin oferirea
unei forme alternative de comunicare, dar cu beneficii mult mai mici
decât în cazul întâlnirilor fizice33. Concluzia pe care o extragem din
31 Pr. Liviu VIDICAN-MANCI, Propovăduirea Evangheliei în era digitală, Cluj-Napoca,
Editura Renașterea, 2020, p. 89.
32 Dr. Lea MARTIN, Social Psychology of the Internet: https://martinlea.com/contri-
buted-social-psychology-of-the-internet/ (Accesat la data de 16.08.2021, ora 13:49).
33 Neeley TSEDAL, What Is Lost and Gained When We Communicate Virtually?:
Marius-Lucian Bașa
41
aceste poziții este aceea că, indiferent de cât de multe ar fi beneficiile
pe care tehnologia digitală le aduce în scopul comunicării, comunica-
rea fizică, totuși, nu poate fi niciodată copiată și satisfăcută emina-
mente prin mijloacele virtuale.
Patriarhia Ortodoxă Română, prin Preafericitul Părinte Patriarh
Daniel, a oferit și ea câteva indicații în ceea ce privește utilizarea mij-
loacelor digitale, îndemnând credincioșii să folosească cu discernă-
mânt rețelele de socializare. În acest context, Părintele Patriarh
sublinia faptul că rețelele de socializare consumă, în general, cea mai
de preț resursă a vieții – timpul – care este darul lui Dumnezeu pentru
mântuirea oamenilor. În plus, relația concretă, nu virtuală, cu persoa-
nele fizice și cu natura înconjurătoare este izvor de sănătate și bucurie
pentru sufletul și trupul omului, în familie și în societate34. Utilizând
din abundență mijloacele de socializare digitale se poate ajunge la ade-
vărate traume psihice și cu atât mai mult spirituale. Deși aparent am
fi tentați să credem că rețelele de socializare oferă un antidot la sufe-
rința singurătății, totuși specialiști în domeniu conchid faptul că lu-
crurile nu stau deloc așa, și dimpotrivă, zic ei, că, cu cât te adâncești
mai mult în utilizarea rețelelor de socializare cu atât singurătatea ți
se va părea mai tragică, acest lucru ducând nu în puține cazuri chiar
și la depresie35.
6.2. Dependența de social media
Marea majoritate a utilizatorilor de Facebook, Twitter și Instagram,
remarcă faptul că au din ce în ce mai puțin timp și nu mai reușesc de
multe ori să își împlinească cu fermitate obiectivele pe care și le pro-
pun. Cărui fapt să se datoreze acest lucru? Cu siguranță mai multor
https://www.linkedin.com/pulse/what-lost-gained-when-we-communicate-vir-
tually-tsedal-neeley (Accesat la data de 18.08.2021, ora 11:20).
34 †Daniel CIOBOTEA, De Ziua Mondială a Rețelelor de Socializare, Patriarhul în-
deamnă la „Libertate şi responsabilitate în comunicarea digitală”:
https://basilica.ro/de-ziua-mondiala-a-retelelor-de-socializare-patriarhul-in-
deamna-la-libertate-si-responsabilitate-in-comunicarea-digitala/ (Accesat la data
de 18.08.2021, ora 12:30).
35 Lect. univ. dr. ing. Andrei DRĂGULINESCU, Lumea virtuală, între uz și abuz, Făgăraș,
Editura Agaton, 2020, pp. 145-146.
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
42
factori, dintre care însă cel mai important este timpul irosit navigând
pe rețelele de socializare. Psihologii de la Universitatea din Leeds su-
sţin că au descoperit dovada „frapantă“ a faptului că acele persoane
care folosesc internetul în mod excesiv dezvoltă un comportament
compulsiv, având tendinţa să înlocuiască interacţiunile sociale din
viaţa reală cu discuţii online.
„Acest studiu întăreşte speculaţiile potrivit cărora utiliza-
rea excesivă a internetului, care tinde să înlocuiască fun-
cţiile sociale obişnuite ale indivizilor, ar putea fi asociată
cu anumite afecţiuni psihologice, precum depresia şi de-
pendenţa”36.
Socializarea este însă benefică omului și definirii personalității lui,
pentru că el se poate identifica pe sine ca persoană doar în contrast
cu alte persoane. Și atunci ne întrebăm firește, de ce ar fi vătămătoare
navigarea pe rețelele digitale în scopul socializării? Lucrurile credem
că trebuie privite dintr-un alt unghi și anume este necesar să vedem
socializarea digitală din perspectiva avantajelor și dezavantajelor de
comunicare pe care aceasta le aduce. Sigur că, o radiografie complexă
și completă a acestui fapt este greu de întocmit dar câteva concluzii
simple și practice pot fi trase de fiecare dintre noi. Mai întâi de toate,
observăm cu toții că atunci când se abuzează de utilizarea rețelelor
menționate mai sus se ajunge cu ușurință la situații de dependență,
care din punct de vedere spiritual pot fi catalogate ca patimi. Poate
părea paradoxal să incluzi internetul în categoria patimilor și să îl tra-
tezi ca pe o maladie spirituală, dar dacă ne gândim la faptul că orice
consum în abuz poate deveni o închisoare pentru propria persoană,
vom constata că rețelele de socializare reprezintă una din cele mai
mari provocări spirituale ale timpurilor noastre.
În aceste circumstanțe este imperios necesar să avem o viziune
completă și conștientă asupra riscurilor socializării digitale și a depen-
dențelor pe care aceasta le creează. De altfel, a apărut în spațiul creștin
36 Tinerii sunt tot mai dependenţi de comunicarea virtuală :
https://ziarullumina.ro/societate/analiza/tinerii-sunt-tot-mai-dependenti-de-co-
municarea-virtuala-34290.html (Accesat la data de 25.08.2021, ora 23:05).
Marius-Lucian Bașa
43
ideea de „post digital”37. Teologul și filozoful francez Jean-Claude Lar-
chet afirma în acest sens următoarele:
„Invit toate Bisericile locale să includă în mod explicit, în
regulile referitoare la zilele de post, abstinența de la utili-
zarea Internetului și a rețelelor sociale. Noile media, nu-
mite de asemenea și Digital Media, ale căror instrumente
sunt calculatoarele, tabletele și smartphone-urile și ale
căror conținut se află mai ales pe Internet, pe rețelele de
socializare și de mesagerie, au invadat viețile oamenilor
noștri, în special cele ale tinerilor, de la vârsta de 10 ani,
uneori și mai puțin. Capacitatea lor de comunicare rapidă
și aproape gratuită, posibilitatea de a permite accesul tu-
turor și totul, și puterea imaginilor pe care mass-media
digitală le vehiculează, i-a conferit o putere considerabilă
de seducție”38.
Dependența de rețelele de socializare seamănă foarte mult cu orice
altă tulburare provocată de consumul de diferite substanțe și poate
include modificarea dispoziției. Fenomenele dependenței de social
media pot fi atribuite în mare măsură mediilor sociale care induc do-
pamina, pe care le oferă site-urile de rețele sociale. Platformele de so-
cializare precum Facebook, Snapchat și Instagram produc aceleași
circuite neuronale ca și jocurile de noroc și drogurile care îi stimu-
lează pe consumatori să folosească produsele cât mai mult posibil.
Studiile au arătat că fluxul constant de like-uri și share-uri de pe aceste
site-uri determină ca zona de recompensă a creierului să declanșeze
același tip de reacție chimică la fel ca în cazul drogurilor precum co-
caina. De fapt, neurologii au comparat interacțiunea social media cu
o seringă de dopamină injectată direct în sistem39.
37 Pr. dr. Mihai IORDACHE, Postul informațional, București, Editura Universitară,
2020, p. 9.
38 Jean-Claude LARCHET : https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/2374/biserica-
s%C4%83-includ%C4%83-%C3%AEn-zilele-de-post-abstinen%C8%9Ba-de-la-uti-
lizarea-internetului-%C8%99i-a-re%C8%9Belelor-sociale-jean-claude-larchet
(Accesat la data de 23.08.2021, ora 12:23).
39 Social Media Addiction: https://www.addictioncenter.com/drugs/social-media-
addiction/ (Accesat la data de 23.08.2021, ora 17:12).
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
44
În timpul pandemiei de Covid-19 problema dependenței de inter-
net a devenit cu atât mai îngrijorătoare dat fiind faptul că majoritatea
cetățenilor au fost nevoiți să se izoleze de cei din jur, pentru o perioadă
mai lungă sau mai scurtă de timp. Aceștia au găsit în rețelele de socia-
lizare un mijloc util de a alunga sentimentul de singurătate, deoarece
internetul a interconectat oarecum persoanele care până ieri sociali-
zau pe cale fizică, întâlnindu-se cu diferite prilejuri. Este interesant
faptul că numărul conturilor de Facebook, Twitter și Instagram, a cres-
cut semnificativ odată cu declanșarea pandemiei. O statistică publi-
cată în ianuarie 2021 raportează faptul că din cele 7, 83 miliarde de
locuitori ai Planetei, 5,22 de miliarde dintre aceștia folosesc telefonul
mobil, 4,66 de miliarde se conectează la internet iar 4,2 miliarde folo-
sesc rețelele de socializare40.
Cu doar trei ani în urmă un studiu realizat în Statele Unite, raporta
faptul că la acel moment 81% din populație are cel puțin un profil pe
o rețea de socializare41. Alte statistici mai recente înregistrează o creș-
tere semnificativă nu doar a numărului de utilizatori, ci și a timpului
petrecut pe platformele de socializare. Așadar, dacă până acum timpul
mediu petrecut de un utilizator pe Facebook, Twitter or Instagram se
cota undeva la aproximativ 55 de minute pe zi, în 2020 acesta a crescut
cu 10 minute42.
Din punct de vedere pastoral, problematica dependenței de tehno-
logie este destul de dificil de abordat. Însă un lucru este sigur, această
patologie nu trebuie neglijată pentru că, deși ea este aparent inofen-
sivă, poate produce uneori adevărate traume interioare. Cu siguranță,
așa cum am amintit mai sus, „postirea digitală” periodică și chiverni-
sirea cu discernământ a timpului poate să ne demonstreze fiecăruia
40 Simon KEMP, Digital 2021: Global Overview Report: https://datareportal.com/re-
ports/digital-2021-global-overview-report ( Accesat la data de 23.08.2021, ora
16:34).
41 e importance of Social Media in Crisis Communication:
https://www.civicplus.com/civicready/crisis-communications-guide (Accesat la
data de 19.08.2021, ora 21:43).
42 Social media use during COVID-19 worldwide - statistics & facts: https://www.sta-
tista.com/topics/7863/social-media-use-during-coronavirus-covid-19-worldwide/
(Accesat la data de 23.08.2021, ora 15:14).
Marius-Lucian Bașa
45
dintre noi că nu suntem captivi și robi ai tehnologiei. În acest sens Sf.
Ap. Pavel exclama atât de sublim spunând:
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos.
Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de
ceva”(1 Cor 6, 12).
Apoi, trebuie avut în vedere faptul că odată dependenți de tehno-
logia digitală credincioșii vor fi distrași și de la împlinirea responsabi-
lităților spirituale. Adesea întâlnim tineri, care cuprinși fiind de iluzia
rețelelor de socializare ajung să își neglijeze procesul de formare inte-
rioară, aflat la aceste vârste în plină înflorire. În general, pe rețelele de
socializare circulă preponderent postări care caracterizează un anu-
mit stereotip comportamental specific fiecărei generații. Astfel, con-
statăm că mulți tineri se rezumă doar la a copia comportamente fără
a fi tentați să își formeze ei înșiși o personalitate atipică, care să îi re-
prezinte în mod special. Nu de puține ori pe site-urile de socializare
și în anumite grupulețe generate de acestea, se răspândesc felurite ex-
presii ori atitudini vulgare care pretind a fi considerate cool. Pentru
tinerii zilelor noastre „imaginea“ contează cel mai mult, deoarece ei
pun mare preţ pe felul în care arată, starea lor de bine depinzând în
mare parte de aspectul exterior; pentru ei nu contează doar îmbrăcă-
mintea, ci întregul aspect, inclusiv tunsoarea şi restul accesoriilor43.
6.3. Prozelitismul sectar
Odată cu privarea fizică a credincioșilor de comunitatea eclezială
din care făceau parte și odată cu îndreptarea lor spre spațiul virtual, a
devenit demnă de luat în seamă problema prozelitismului sectar, care
cu ajutorul mijloacelor performante de socializare, câștigă din ce în ce
mai mulți adepți. Lipsiți de îndrumarea directă a preotului mulți cre-
dincioși care nu posedă o catehizare elementară pot fi ușor cuceriți de
iluzia ambientului sectar atât de prezent pe platformele de socializare.
Sigur că, convertirea la o sectă creștină nu ar constituii cea mai mare
problemă a pastorației actuale dacă ar izvorî dintr-o convingere pro-
43 Tinerii sunt tot mai dependenţi de comunicarea virtuală :
https://ziarullumina.ro/societate/analiza/tinerii-sunt-tot-mai-dependenti-de-co-
municarea-virtuala-34290.html (Accesat la data de 25.08.2021, ora 22.46).
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
46
fundă a credincioșilor, dar atunci când se profită de inocența lor, prin
profesarea unor învățături fățiș antiortodoxe, păstorul sufletesc este
dator să demareze o contraofensivă misionară. Prin organizarea unor
conferințe sau teleconferințe duhovnicești în parohii, susținute de re-
prezentanți de seamă ai comunității, care să prezinte poziţia credinţei
noastre ortodoxe vizavi de unele atacuri pornite din partea sectelor, și
prin derularea unui amplu demers de catehizare a credincioșilor, care
la rândul lor să poată ei înșiși catehiza pe cei care nu participă la viața
Bisericii, fenomenul sectar poate fi parțial stopat44.
Principiile prozelitiste sectare nu diferă substanțial de cele din pe-
rioada anterioară pandemiei, ci ele sunt doar adaptate noilor oportu-
nități pe care prozelitismul le-a căpătat odată cu migrația
credincioșilor spre spațiul virtual. Clasicele și arhicunoscutele vizite
misionare pe la casele credincioșilor, de altă confesiune, au primit
acum o nouă dimensiune și anume una virtuală. Acest tip de vizite
fiind realmente interzis, ca de altfel majoritatea manifestărilor reli-
gioase fizice pe perioada critică a primăverii anului 2020, opțiunea
virtuală de a face prozelitism a căpătat un contur îngrijorător. De ase-
menea, internetul devine în pandemie și mediul preferat prin care se
difuzează un bogat conținut misionar, referindu-ne aici în primul rând
la discursurile dinamice ale unor pastori care prin abilitatea lor ora-
torică și prin simplitatea expunerii, încălzesc și cele mai reci inimi.
În fine, conchidem prin a sublinia faptul că bisericile creștine nu
sunt chemate, în aceste vremuri de încercare, să amplifice divergențele
confesionale dintre ele și să întreprindă mișcări de prozelitism unele
în defavoarea celorlalte, ci mai de grabă este necesar ca ele să își
unească forțele și să intensifice lupta cu curentele seculariste tot mai
prezente în viața societății. Considerăm că metoda prozelitistă de a
face misiune a sectelor este foarte păguboasă și imatură, fiindcă
aceasta nu conștientizează nevoia unui demers comun de evangheli-
zare a societății.
44 Cateheza - soluţie împotriva prozelitismului sectar: https://ziarullumina.ro/actua-
litate-religioasa/stiri/cateheza-solutie-impotriva-prozelitismului-sectar-
67158.html (Accesat la data de 30.08.2021, ora 17:23).
Marius-Lucian Bașa
47
6.4. Răspândirea secularismului și a ateismului
Am ales să vorbim despre aceste două provocări într-un singur
subcapitol deoarece ele sunt în strânsă legătură și oarecum se deter-
mină și se susțin reciproc. Sociologul și teologul american Peter Ber-
ger definea secularizarea ca fiind procesul prin care sectoarele
societății și culturii se depărtează de influența instituțiilor și a simbo-
lurilor religioase, lucru ce se dezvoltă pe trei mari niveluri: a. Structu-
ral social, unde instituțiile religioase își pierd funcțiile care sunt
îndeplinite acum de agențiile seculare; b. Cultural, în care conținutul
religios al artei, muzicii, literaturii, filosofiei a scăzut enorm, în timp
ce știința promovează o perspectivă laică asupra lumii; c. Conștiința
individuală, în care tot mai puțini oameni gândesc într-un mod reli-
gios și credincioșii devin o minoritate cognitivă45.
Cu alte cuvinte secularismul nu face altceva decât să șteargă din
modul de a gândi al omului perspectiva religioasă asupra a tot ceea
ce există și viază. Treptat Biserica a fost scoasă din cadrul evenimen-
telor importante legate de viața omului, în particular, și a societății în
general, prin faptul că s-au găsit tot felul de surogate laice pentru tai-
nele creștinești săvârșite de Biserică în diferite momente ale vieții. Ast-
fel, cununia religioasă și botezul, de pildă, au ajuns să fie înlocuite cu
un ritual oficiat de membrii laici ai organizației Ceremoniilor Uma-
niste, ritual care este complet străin de orice conotație religioasă. Spe-
cificul acestor evenimente este acela că ele pot fi adaptate cerințelor
fiecărui „client”, fie că este vorba de ritualul după care se va desfășura
ceremonia sau de locul dorit pentru consumarea acesteia46. Pandemia
de Covid-19 a încurajat oarecum acest tip de ceremonii având în ve-
dere faptul că ele nu sunt condiționate de anumite tipare, așa cum de
exemplu este cazul căsătoriilor religioase ortodoxe care trebuie ofi-
ciate în Biserică, deci într-un spațiu închis, care potrivit reglementă-
45 Trei definiții ale secularizării: https://translate.google.com/translate?hl=ro&sl
=en&u=https://www.csulb.edu/~plowentr/ree%2520definitions%2520seculari-
zation.html&prev=search&pto=aue (Accesat la data 01.09. 2021, ora 13:13).
46 Ceremoniile laice de căsătorie şi botez se oficiază, din acest an, şi în România:
https://www.totb.ro/ceremoniile-laice-de-casatorie-si-botez-se-oficiaza-din-acest-
an-si-in-romania/ (Accesat la data de 01.09.2021, ora 14:38).
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
48
rilor sanitare prevede un număr limitat de participanți. În multe țări
numărul căsătoriilor de tip umanist a depășit numărul cununiilor re-
ligioase, așa cum este și cazul Scoției47. Totodată, sunt cazuri în care
mirii au optat doar pentru cununia oficiată de personalul abilitat al
stării civile, iar cununia religioasă au considerat-o dificil de realizat în
condițiile vitrege ale vremii sau chiar neimportantă.
Concluzionând cele amintite mai sus, constatăm că, dorința de a
exclude religiosul din viața societății este tot mai pronunțată în rândul
adepților secularismului, a moderniștilor și a progresiștilor. De fapt,
lucrul acesta izvorăște dintr-o convingere ateistă care însă, se dorește
a fi mascată într-o viziune deschisă, permisivă și înțelegătoare față de
dorințele fiecăruia. Pe perioada critică a pandemiei, secularismul a
câștigat un considerabil avans, deoarece credincioșii au fost privați
pentru o vreme de posibilitatea de a-și manifesta fizic credința în ca-
drul comunității din care fac parte, iar mai apoi frica de virusul ucigaș
a înmuiat râvna multora pentru practicarea vieții liturgice a Bisericii.
În contextul pandemic creat, secularismul a pretins să acceadă chiar
și în ritualul cultic al Bisericii, vehiculând schimbarea practicii Împăr-
tășirii în cultul ortodox. Sub pretextul stopării răspândirii virusului și
a ocrotirii vieților omenești s-a profesat în spațiul public ideea de a
schimba ritualul clasic de Împărtășire cu un surogat de moment care
să înlocuiască Potirul și Lingurița comună cu un pahar și o linguriță
de unică folosință. Acest lucru denotă de fapt lipsa de catehizare și de
înțelegere a Tainei Euharistiei și acceptarea lui ar fi însemnat un com-
promis făcut în fața secularismului agresiv care „atacă” creștinismul
pe toate căile posibile.
Problematica secularismului este relevantă pentru cercetarea noas-
tră, deoarece ea vizează o provocare tot mai pronunțată în realizarea
eficientă a demersului pastoral. Cumva toată tehnologia, cu rețelele
de socializare și cu toate canalele de internet nu fac altceva decât să îi
distragă omului atenția de la grija față de suflet. Petrecând foarte mult
timp în lumea virtuală, omul se deconectează într-o oarecare măsură
de la realitățile acestei vieți care implică și ele o serie de responsabili-
47 Totul despre ceremoniile umaniste în România: https://www.wedmag.ro/ceremo-
nii-umaniste-romania/ (Accesat la data de 01.09.2021, ora 15: 14).
Marius-Lucian Bașa
49
tăți materiale și spirituale. În multe situații, cuprins de iluzia virtualu-
lui, omul nu mai are timp să se cunoască pe sine însuși și cu atât mai
mult pe Dumnezeu. În felul acesta, internetul devine o unealtă efi-
cientă a secularismului, care reușește pe această cale să răpească pe
nesimțite oamenilor timpul pe care ei sunt datori să îl acorde autocu-
noașterii și contemplării lui Dumnezeu.
7. Concluzii
Pandemia de Covid-19 a reprezentat și reprezintă una dintre cele
mai mari provocări ale secolului nostru și indiferent cât s-ar cerceta
sau scrie pe acest subiect, nu se va reuși niciodată să se acopere în-
treaga arie de implicație a ei. În cercetarea de față, ne-a interesat să
vedem cum anume a influențat pandemia actuală condițiile de pasto-
rație și care au fost schimbările de paradigmă socială care au impus
găsirea unor noi metode de a face pastorație. Astfel, am analizat mai
întâi, cum era și firesc, perspectiva patristică asupra responsabilității
preoțești, constatând că starea de jertfă permanentă, care trebuie să
caracterizeze activitatea fiecărui slujitor al Domnului, nu poate fi di-
minuată de nici o condiție socială, ci, din contră, cu cât provocările
sunt mai mari cu atât râvna pastorală trebuie să fie și ea mai mare.
Totodată, prin lucrarea de față, am radiografiat activitatea Bisericii
Ortodoxe Române în perioada pandemiei, evidențiind contribuția pe
care aceasta a avut-o în descurajarea abandonului școlar, oferind în
acest sens, prin intermediul eparhiilor, device-uri necesare procesului
de școlarizare digitală. În același timp, Biserica a avut responsabilita-
tea de a ține moralul societății ridicat, propovăduind mai mult ca ni-
ciodată puterea tămăduitoare a Sfintelor Taine, dar și importanța
practicării unei vieții creștine autentice, ancorate în învățătura esha-
tologică a Bisericii. Altfel spus, pentru creștin frica de moarte nu tre-
buie să reprezinte mai mult decât un element pedagogic, de trezire a
conștiinței și de conștientizare a realității veșniciei, deoarece, pentru
cei născuți întru credință, viața depășește barierele carnalului.
În contextul dificil creat de criza epidemiologică, Biserica apelează
și ea la mijloacele de comunicare digitală pentru a putea întreține le-
gătura cu păstoriții. Astfel, în scurt timp de la debutul pandemiei, Bi-
Oportunitățile și riscurile pastorale în contextul societății pandemice
50
serica a găsit ca fiind utilă folosirea rețelelor de socializare în satisfa-
cerea, e drept, parțială, a nevoilor spirituale ale credincioșilor. Inter-
netul a devenit un bun mijloc de a face misiune, mai ales având în
vedere faptul că aici pot face contact cu viața Bisericii și „creștinii ne-
practicanți” sau chiar necreștinii. S-a constatat, de pildă, că în rândul
tinerilor această inițiativă a avut mari succese, în sensul că ei, ca unii
care își petrec o bună parte din timp navigând pe internet, au avut po-
sibilitatea să facă contact mult mai ușor cu viața din Biserică.
De asemenea, pandemia de Covid-19, pe lângă numeroasele ne-
ajunsuri pe care le-a generat, a adus și câteva plusuri pastorale dintre
care o parte le-am dezbătut în lucrarea de față. Oarecum, prin ampli-
ficarea procesului de digitalizare, pandemia a facilitat posibilitatea ca
Biserica să se facă vizibilă mai mult ca niciodată în mediul online,
lucru ce s-a dovedit a fi benefic într-o oarecare măsură. Prin prezența
Bisericii pe platformele de socializare, s-a consolidat un puternic mij-
loc de catehizare și de misiune, cu ajutorul căruia credincioșii au avut
oportunitatea de a participa și de a se folosi sufletește, la distanță fiind
și evitând posibilele infectări cu noua boală.
Totodată, fenomenul de digitalizare, amplificat de contex-
tul generat de criza sanitară, a adus și o multitudine de riscuri pas-
torale care nu ne pot scăpa. În primul rând comunicarea digitală,
utilizată din plin în perioada de criză, alterează parțial măsură în
care componenta personală este implicată în actul comunicării. În
al doilea rând, digitalizarea excesivă a comunicării poate crea de-
pendențe de tehnologie ce implică și ele la rândul lor o distragere
de la împlinirea necesitățiilor vieții spirituale, ducând nu în puține
cazuri, așa cum atestă specialiștii, la cazuri de depresie.
Cercetarea noastră face așadar o radiografie complexă a unor opor-
tunități pastorale survenite odată cu debutul pandemiei, dar în același
timp și a unor riscuri ce apar în acest context, atrăgând atenția asupra
importanței conștientizării imperativelor pastorale din perioada pan-
demiei. Cercetarea rămâne însă deschisă pentru eventualele dezvoltări
ulterioare ce ar dori să completeze sau să întregească dezbaterea pe
tema analizată de noi.
Marius-Lucian Bașa
51
EFECTELE PANDEMIEI ȘI IMPACTUL LOR
ASUPRA VIEȚII RELIGIOASE
Damian Buchiu
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, București
Coordonator: Lect. Univ. Dr. Laurențiu Tănase
Abstract
The present study highlights the COVID-19 pandemic onset
and its evolution in Romania and how the Romanian Orthodox
Church has been adapting to the restrictions imposed by the
local authorities. From a religious point of view, the restrictions
imposed at various stages could not but affect the conduct of the
religious life, which has its own rhythm and its own require-
ments. The focus was also on the central ideas discussed in latest
published work of the french theologian Jean-Claude Larchet,
but also on the pertinent solutions offered by the author, dedica-
ted to the theology of disease, healing of the spiritual but also
mental diseases, and the attitude that a Christian must prove
it in the face of sickness, suffering, and death. The author sup-
ports the view that it cannot be admitted that God wills evil, but
only that He permits the misuse of human freedom, respecting
the human nature, endowed with the free will. This individual
or collective choice of evil is not a challenge to the divine Provi-
dence, for God continues to intervene in the course of history so
that evil does not become omnipotent.
52
Keywords
COVID-19 pandemic, orthodox church, religious life, loc-
kdowns
Suntem în momentul în care specialiștii consideră că sfârșitul
pandemiei, care afectează majoritatea țărilor de pe glob, nu
este departe. Apar deja analize și evaluări din punct de vedere
medical, economic, cultural și religios consacrate acestui flagel, care
se consideră că a luat prin surprindere toate segmentele societății și
ale cărui consecințe continuă să apară și astăzi.
Din punct de vedere religios izolarea persoanelor și în general res-
tricțiile impuse de guvernanți în diferite etape și de diferite intensități,
nu puteau să nu afecteze desfășurarea vieții religioase, care își are pro-
priul ei ritm și propriile ei exigențe. Soluțiile identificate de către con-
ducerea bisericească în rezolvarea diferitelor cazuri s-au bazat de
regulă pe tradițiile proprii, prin comparație cu situații similare din tre-
cutul Bisericii. În paralel însă Bisericile creștine au fost provocate să
răspundă unor întrebări existențiale grave: este această pandemie o pe-
deapsă divină dată omenirii pentru starea de imoralitate generalizată,
ce caracterizează societatea postmodernă sau este doar o încercare a
credinței și speranței în Dumnezeu, pe care El o îngăduie în scopul
conștientizării de către oameni a înstrăinării lor de Dumnezeu?
Teologii diferitelor Biserici și Confesiuni creștine s-au străduit să
formuleze răspunsuri competente, în spiritul Tradiției creștine, care
aveau ca scop nu doar să liniștească spiritele agitate ale unor funda-
mentaliști, dar și să consolideze viața spirituală a credincioșilor și să
le ofere mai multă încredere în Dumnezeu și speranță în ajutorul Lui.
O lucrare apărută la Geneva la începutul acestui an, 2021, sub sem-
nătura cunoscutului teolog ortodox Jean-Claude Larchet, intitulată
„Puțină teologie pentru vremurile pandemiei”1, conține o analiză teo-
logică a diferitelor aspecte ale problematicii pandemiei. Vom reda și
vom comenta în continuare câteva idei centrale dezbătute în lucrare,
dar și soluții pertinente oferite de către autor, care are câteva lucrări
1 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, Editions des
Syrtes, Geneve, 2021.
Damian Buchiu
53
deja traduse în limba română, consacrate teologiei bolii, vindecării
bolilor mentale și ale celor spirituale, dar și atitudinii pe care un creș-
tin trebuie s-o dovedească în fața bolii, suferinței și a morții2.
În introducere, autorul trece în revistă consecințele grave ale pan-
demiei de coronavirus (COVID-19) pe plan social și economic, dar nu
în ultimul rând și pe plan religios:
Viața spirituală a credincioșilor a fost afectată de impo-
sibilitatea, pe lungi perioade, a frecventării locurilor de
culte, de a participa la oficierea slujbelor religioase, de a
primi Sfintele Taine; credința multora a fost subminată,
sau cel puțin pusă la încercare, multe practici religioase
s-au diminuat”3.
Restricționarea vieții religioase a condus la reacții neașteptate și in-
controlabile ale mulțimilor de credincioși, diferitele state europene
adresând apeluri repetate conducătorilor cultelor religioase pentru a
tempera spiritele.
Analiza teologică a consecințelor pandemiei pe care o dezvoltă au-
torul în cuprinsul lucrării are ca punct de plecare o serie de interogații,
care surprind fondul problemei reprezentată de impactul pandemiei
asupra destinului oamenilor credincioși ai diferitelor religii:
„Cum se poate trăi în mod pozitiv distanțarea socială, lipsa
contacului direct dintre persoane și celelalte măsuri de se-
parare, cu nenumărate inconveniente ce decurg de aici? Bi-
serica este oare un loc protejat? Care sunt mijloacele
spirituale de a rezista în fața bolii și de a atenua anxietatea
pe care aceasta o provoacă? Pandemia trebuie privită ca o
pedeapsă sau ca un avertisment sau un semn divin?”4.
2 Jean-Claude LARCHET, Terapeutica bolilor spirituale, trad. de Marinela Bojin, Edi-
tura Sophia, București, 2006, 699 pp.; Terapeutica bolilor mintale, trad. de Marinela
Bojin, Editura Sophia, București, 2008, 229 pp.; Semnificația trupului în Ortodoxie,
trad. de Monahia Antonia, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010,
118 pp. ; Teologia bolii, trad. de Marinela Bojin, Editura Sophia, București, 2020,
176 pp.
3 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, p. 8.
4 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, p. 16.
Efectele pandemiei și impactul lor asupra vieții religioase
54
Încercând să răspundă acestor întrebări autorul justifică demersul
său prin caracterul specific epidemiilor și pandemiilor, care diferă de
modul apariției și dezvoltării bolilor curente și care poate fi definit
prin cinci aspecte:
„1. (Pandemiile) conferă bolii și morții un caracter instan-
taneu, imediat, brutal; 2. ele suscită o frică și o anxietate
colectivă; 3. au o dimensiune globală care include diver-
sitatea persoanelor în varietatea vârstelor, a credințelor
și a opțiunilor lor morale; 4. modifică modul de relațio-
nare a persoanelor între ele; 5. afectează funcționarea vie-
ții bisericești”5.
Se constată, deci, o diferență substanțială între efectele deza-
struoase ale epidemiilor și pandemiilor și cele ale bolilor curente, cu
caracter individual. De aici provine și impactul major al lor asupra so-
cietății în ansamblu și asupra tuturor componentelor ei.
În tentativa de a explica biblic sensul epidemiei sau a variantei ei
extinse la nivel global, pandemia, autorul identifică unele referințe în
VechiulTestament, ca de exemplu: potopul, distrugerea Sodomei și a
Gomorei, cele șapte plăgi ale Egiptului, considerate din punct de ve-
dere teologic ca fiind pedepse pentru păcate grele ale popoarelor an-
tice. El continuă analiza referindu-se la unele opinii patristice
aparținând Sf. Ciprian al Cartaginei, Fericitului Augustin, Sf. Grigorie
cel Mare și Sf. Grigorie Palama, care converg în a considera sensul de
pedeapsă al bolilor molipsitoare, care însă nu trebuie separat de un
sens educativ, care urmărește depășirea imoralității și înstrăinării oa-
menilor de Dumnezeu. Acest al doilea sens, pedagogic sau educativ,
pare să fie predominant, opinează autorul, între teologii contempo-
rani și, nu de puține ori, se descoperă astfel de mărturii în rugăciunile
tradiționale ale Bisericii, care amintesc printe altele de flagelul ciumei,
poate cea mai reprezentativă boală molipsitoare din Evul Mediu și
până în sec. al XIX-lea.
Dacă reprezentanții curentelor fundamentaliste creștine, în majo-
ritate, consideră pandemia în mod simplist doar o pedeapsă divină,
fără să realizeze că implicit îl transformă pe Dumnezeu în autor al tu-
5 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, p. 17.
Damian Buchiu
55
turor bolilor, necazurilor și nefericirilor oamenilor, autorul încearcă
să corecteze această poziție unilaterală, atrăgând atenția că înlocuirea
abuzivă a rațiunii cu credința reprezintă o eroare majoră: raționalis-
mul filosofic este respins de teologia ortodoxă, nu însă și folosirea raț-
iunii, care un dar de la Dumnezeu. Credința are rolul de a potența
rațiunea, de a o ajuta să funcționeze drept, în acord cu Revelația di-
vină, nu împotriva ei. Autorul conchide:
„Concepția care vede în epidemii o pedeapsă divină este
contradictorie din punct de vedere spiritual: dacă epide-
miile și bolile sunt opera voinței lui Dumnezeu, atunci
nu trebuie nici să fugim, nici să ne protejăm, nici să ne
vindecăm, fiindcă aceasta ar însemna să ne opunem voin-
ței divine și să vrem să scăpăm de pedeapsa divină. Dar
aceasta nu a fost niciodată poziția creștină, chiar dacă ea
a fost susținută în diferite epoci de câțiva extremiști. Noi
știm, dimpotrivă că aproape unanim creștinii au recunos-
cut din primele secole legitimitatea recurgerii la medicul
profan, că numeroși creștini au exercitat profesiunea de
medic (începând cu Sfântul evanghelist Luca), că episco-
pii au fost cei dintâi în societate care au creat spitale și au
adus medici în ele”6.
Din această perspectivă pare de neînțeles poziția unor creștini ra-
dicali, care refuză ajutorul medicilor în starea de boală, cum este cazul
și în pandemia de astăzi.
În Noul Testament descoperim minunea vindecării orbului din
naștere (Ioan 9, 1-3), care a ridicat în mintea Apostolilor o întrebare,
pe care I-au adresat-o Mântuitorului: „Doamne, cine a păcătuit, el sau
părinții lui?” și la care Hristos a răspuns tranșant: „Nici acesta, nici
părinții lui n-au păcătuit”. Un alt loc nou-testamentar (Iacob 5, 14-15)
cuprinde o explicație clară în ceea ce privește raportul dintre boală și
păcat: „Rugăciunea credinței va salva pe cel bolnav și Domnul îl va ri-
dica; și dacă el a făcut păcate i se vor ierta”. Prin folosirea modului con-
dițional al verbului Apostolul Iacob arată că nu există o legătură
necesară între boală celui ce suferă și păcatele pe care el le-ar fi comis,
6 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, pp. 41-42.
Efectele pandemiei și impactul lor asupra vieții religioase
56
ci doar este vorba de o eventualitate. De altfel cu prilejul vindecării
numeroșilor bolnavi care I se aduceau, Mântuitorul revarsă mila Sa
fără să-i întrebe dacă au săvârșit păcate; doar unora le-a cerut să nu
mai păcătuiască, cunoscut fiind faptul că în stare de boală omul mai
puțin credincios devine slăbit nu doar fizic, ci și psihic, și este expus
să accepte ispitele în mod facil.
În conexiune cu referințele biblice despre atitudinea Mântuitorului
Iisus Hristos față de bolnavi și de suferințele lor, teologul ortodox fran-
cez reiterează și interpretează o mulțime de locuri patristice, con-
sacrate aceleași problematici, dintre care se detașează contribuția
Sfântului Atanasie Sinaitul (630-701), extrem de sugestivă și neaștep-
tat de actuală pentru timpul nostru. În acest sens autorul identifică
specificul poziției atanasiene în următoarele considerații pe care le
emite:
„Bolile lovesc pe indivizi într-un mod diferit, nu în funcție
de calitatea lor morală sau spirituală, ci în funcție de con-
stituția lor trupească. În consecință, boala sau menține-
rea sănătății, moartea fulgerătoare sau întârziată nu sunt
(decât în rare cazuri) rezultatul unei intervenții directe a
lui Dumnezeu în sensul de pedeapsă sau de răsplată, ci
depind de starea fizică dar și de condițiile vieții fiecăruia,
legate în special de mediul geografic, de calitatea aerului
și a apei și de climat. A face responsabil pe Dumnezeu de
relele care ajung pe oameni ar însemna, după el, a recu-
noaște, așa cum procedează maniheii, existența unui
dumnezeu malefic, care coexistă cu Dumnezeu Cel bun
și drept”7.
Ideea că bolile au o cauză naturală, fizică este împărtășită de câțiva
dintre cei mai reprezentativi Părinți ai Bisericii, ca de exemplu Sfântul
Ioan Hrisostom. Acesta consideră că boala, în general, rezultă dintr-
un dezechilibru al elementelor care constituie corpul uman, concepție
medicală care prevala în acea epocă. Ea poate fi întâlnită la Părinții
7 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, p. 69.
Damian Buchiu
57
capadocieni, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Frigorie de Nyssa
sau la Sfântul Isidor Pelusiotul. Deși nu se referă șa această concepție
în mod direct, Sfântul Vasile cel Mare explică și el originea bolii prin
cauze naturale, ceea ce exclude cauze de origine divină:
„De unde vin bolile? De unde provin infirmitățile trupu-
lui? Boala nu este nenăscută, dar nu este nici o creație a
lui Dumnezeu. Ființele vii sunt create cu o constituție
care li se potrivește în mod natural, dar ele se îmbolnă-
vesc atunci când le este modificată constituția naturală.
Ele se îndepărtează de sănătate fie din cauza unui mod
de viață greșit, fie din cauza unui motiv care le îmbolnă-
vește. Astfel, Dumnezeu a creat trupul, iar nu boala!”8.
O altă întrebare problematică de natură teologică, provocată de
pandemie, este următoarea: afirmația că Dumnezeu nu produce pan-
demiile, alte calamități sau bolile care afectează umanitatea nu în-
seamnă a pune la îndoială atotputernicia Sa ? Autorul lucrării
consideră că atotputernicia lui Dumnezeu nu condiționează apariția
tuturor calamităților, deoarece în acest caz ar trebui incluse și toate
atrocitățile comise de oameni în decursul istoriei (războaie, tiranii, re-
voluții sângeroase, genocide, lagăre de exterminare), ceea ce este de-
a dreptul blasfematoriu. Mai mult decât atât, s-ar pune sub semnul
întrebării însăși libertatea umană, atribut esențial al omului, care în
concepția creștină îl are autor pe Dumnezeu.
O distincție teologică esențială, din perspectivă antropologică este
cea care admite diferența între natura umană anterioară păcatului ada-
mic și natura umană căzută sau afectată de urmările păcatului adamic;
această distincție explică posibilitatea apariției bolilor, a îmbătrânirii
și în final a morții9. Analizând pe baze științifice rolul bacteriilor și al
virușilor în materia cosmică și în materia corpului uman, autorul for-
mulează următoarea concluzie: „Primul om avea un organism care îi
permitea să nu fie afectat de bacteriile și virușii care apar ca patogeni
în starea actuală a naturii noastre, o capacitate pe care punctual și pro-
8 Cit. la Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, pp. 71-72.
9 Despre raporturile dintre boală, suferință și moarte și păcatul originar a se vedea
pe larg la același autor, în lucrarea citată anterior, Teologia bolii, pp.15-32.
Efectele pandemiei și impactul lor asupra vieții religioase
58
vizoriu o primesc prin har unii credincioși, în mod special sfinții, fapt
indicat de cuvintele Mântuitorului Hristos:
„Și iată semnele care vor însoți pe cei care vor crede: în
numele Meu...șerpi vor lua în mână... iar de vor bea ceva
de moarte, nu-i va vătăma” (Marcu 16, 17-18); „Iată v-am
dat vouă putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și
peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma”
(Luca 10, 19)10.
În aces sens teologic nu se poate admite că Dumnezeu voiește răul
sub diferitele lui forme, ci doar că El îngăduie sau permite utilizarea
rea a libertății umane, respectând natura umană, înzestrată cu voință
liberă. Această alegere individuală sau colectivă a răului nu reprezintă
o contestare a Providenței divine, deoarece Dumnezeu continuă să in-
tervină în mersul istoriei, pentru ca răul să nu devină atotputernic.
O analiză similară pe care o întreprinde autorul în lucrarea sa este
consacrată impactului direct al măsurilor impuse de pandemie asupra
vieții religioase și al reacțiilor provocate de aplicarea acestora. Prima
dintre măsuri, rămânerea în case a cetățenilor pentru evitarea con-
taminării cu SARS-COV-2 (Covid 19), a constituit o imensă provocare
pentru creștini, în mod special, deoarece așa cum se cunoaște, crești-
nismul este religia comunitară sau comunională prin excelență. Bise-
rica este definită de Sf. Apostol Pavel ca trup al lui Hristos, ai cărei
membrii sunt solidari între ei ( 1Corinteni 12, 13-27).
„Sfânta Liturghie, care constituie una dintre manifestările
esențiale ale vieții Bisericii, era la început numită „sinaxă”
de la termenul grecesc synaxis, care înseamnă a fi îm-
preună sau adunare. Considerând iubirea aproapelui ca
diind a doua poruncă după iubirea lui Dumnezeu (Matei
22, 39), spiritualitatea creșină este esențial relațională (...)
Limitând viața comunitară și comuniunea (împărtășirea)
euharistică această măsură a provocat o limitare a ceea
ce are mai scump Biserica, chiar o inactivitate totală”11.
10 Jean-Claude LARCHEt, Petite theologie pour les temps de pandemie, pp. 81-82.
11 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, pp. 101-102.
Damian Buchiu
59
Autorul exemplifică aceste consecințe tragice pentru viața reli-
gioasă cu o țară majoritar ortodoxă, Grecia, unde guvernul, în mod
surprinzător, a decis închiderea totală a bisericilor și a interzis orice
serviciu liturgic în parohii și mănăstiri. În același timp, în alte țări or-
todoxe, ca de exemplu România, serviciile divine au continuat, însă
în absența credincioșilor. În mod similar și celelalte măsuri luate de
autorități la sugestia medicilor, purtarea obligatorie a măștii, distan-
țarea între credincioși, interzicerea sărutării icoanelor, culminând cu
oprirea de la Sfânta Euharistie, au afectat pe termen scurt viața de co-
muniune religioasă a credincioșilor, producând un șir lung de frustrări
și nemulțumiri.
Dacă majoritatea credincioșilor au aceptat măsurile luate și s-au
conformat, a existat în multe țări europene o minoritate de extremiști
religioși, uneori chiar și clerici, care s-au opus aplicării măsurilor de
profilaxie, considerând că în acest caz „trebuie respectată legea lui
Dumnezeu și nu cea a unei societăți globalizate, atee și materialiste,
porunca lui Hristos de „a da Cezarului ceea ce este al Cezarului” ne-
fiind aplicabilă, după ei, în domeniul vieții spirituale”12. Poziției aces-
tora s-au alăturat o serie de intelectuali care vedeau în politica de
închidere în casă un mijloc suplimentar al Statelor moderne de a con-
trola pe cetățeni și a le restrânge libertățile individuale. Alții au emis
diferite teorii complotiste, difuzate în exces pe rețelele de socializare,
care au condus la manifestații în unele țări. Acești creștini fundamen-
taliști, deși minoritari, au fost suficient de influienți pentru a perturba
mesajul și măsurile pe care Bisericile le-au luat, ca urmare a adaptării
la noua situație.
Ulterior, atunci când autoritățile, în funcție de rata mortalității și
de curba descendentă a îmbolnăvirilor, au luat primele măsuri de re-
laxare, în mod etapizat, s-au produs unele discrepanțe în aplicare lor,
în unele state europene:
„în timp ce principalele ceremonii religioase rămâneau
inaccesibile credincioșilor, marile magazine și saloanele
de cosmetică s-au redeschis. Faptul că Bisericile sunt așe-
zate în aceeași categorie cu cinematografele și stadioa-
12 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, p. 103.
Efectele pandemiei și impactul lor asupra vieții religioase
60
nele, slujbele religioase în aceeași categorie cu spectaco-
lele de teatru și divertisment, Sfânta Împărtășanie cu con-
sumarea mâncării și băuturii în restaurante și cafenele,
s-a considerat umilitor pentru creștini și fără îndoială in-
acceptabil din punct de vedere spiritual”13.
Cu toate aceste inegalități de aplicare a măsurilor, care sunt de na-
tură să prejudicieze viața spiritual-religioasă a creștinilor, ipoteza unui
complot dirijat împotriva creștinismului este totuși improbabilă pen-
tru cel puțin trei motive pe care Jean-Claude Larchet le prezintă și
analizează punctual în lucrarea sa.
Mai întâi trebuie observat că
„toate cultele religioase au suportat aceleași prejudicii iar
măsurile luate de autorități n-au fost determinate de con-
cepții anti-religioase, ci de faptul că în unele țări, ca de
exemplu Franța, Coreea de Sud, Iran sau Israel, marile
adunări religioase au favorizat răspândirea rapidă a viru-
sului, iar din punct de vedere sociologic, faptul că sărbă-
torile creștine adună împreună credincioși din diferite
localități sau regiuni, în special pelerinajele organizate
sub patronajul Bisericii”14.
În al doilea rând, chiar dacă termenii de distanțare sau cel de ră-
mânere acasă sunt noi, realitatea la care ei se referă nu este nouă. Is-
toricul bisericesc Procopiu de Cezareea, descriind „ciuma lui
Justinian” de la Bizanț precizează faptul că toate meseriile au încetat
și toate lucrările au fost abandonate. În primul oraș ca importanță al
Imperiului bizantin, Constantinopol,
„cei care erau sănătoși rămâneau în casele lor, fie pentru
a îngriji pe cei bolnavi, fie pentru a-și plânge morții, iar
străzile erau pustii”15.
Din cauza epidemiilor în Evul Mediu a început a se institui caran-
tina în orașele-porturi, prin care intrau și se împrăștiau bolile molip-
13 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, pp. 104-105.
14 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, pp. 105-106.
15 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, p. 106.
Damian Buchiu
61
sitoare. Este adevărat că pandemia actuală a provocat măsuri unice
de distanțare socială pe întreg mapamondul, dar și numărul celor afec-
tați în aceste țări de măsurile luate se ridică la circa trei miliarde de
persoane.
În al treilea rând, faptul că centrele comerciale, hotelurile și restau-
rantele au beneficiat de măsuri constrângătoare mai blânde nu se da-
torează persecutării religiilor, ci faptului că statele lumii,
„aflate într-o lume în care economia domină total, au as-
cultat de o logică economică, pentru a-și salva întreprin-
derile de faliment, cu grave consecințe pe plan social,
ceea ce nu este cazul cu Bisericile. Este vorba, așadar, de
o opțiune economică și nu de o opțiune antireligioasă”16.
În ceea ce privește acceptarea măsurilor de distanțare socială și
cele asemănătoare de către Bisericile creștine și în mod special de Bi-
serica Ortodoxă, ele au dovedit aceeași grijă pe care au demonstrat-o
statele lumii față de cetățenii lor, de a-și proteja credincioșii și clericii,
așa cum rezultă din marea majoritate a declarațiilor oficiale pe care
le-au făcut în aceste împrejurări dificile. Chiar dacă a implicat un anu-
mit cost spiritual, Bisericile au integrat ușor în etica lor măsurile ce
le-au fost impuse și au recomandat membrilor lor să respecte pres-
cripțiile autorităților civile, fără să protesteze, cu excepția cazurilor
când acestea devin excesive. Ele au motivat, împotriva celor cu vederi
fundamentaliste, că protejarea sănătății aproapelui face parte din da-
toria iubirii față de el și că a nu te îngriji de aceasta trădează forme de
egoism și de iresponsabilitate străine duhului creștin.
Cu siguranță scopul principal al creștinismului, consideră teologul
citat, nu este cel de a evita boala și moartea fizică, dar nici acela de a
se preda lor pe ei înșiși și nici pe alții.
„S-a demonstrat deja că de la origine creștinismul s-a fo-
losit de medicină pentru a vindeca bolile și pentru a
ușura suferințele oamenilor, adăugând la aceasta propria
sa terapeutică spirituală. Aceasta include nu numai mă-
suri terapeutice, ci și măsuri profilactice”17.
16 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, p. 107.
17 Jean-Claude LARCHET, Petite theologie pour les temps de pandemie, p. 111.
Efectele pandemiei și impactul lor asupra vieții religioase
62
În încheierea acestor analize, Jean-Claude Larchet formulează câ-
teva învățăminte de urmat pentru următoarele perioade de măsuri sa-
nitare profilactice.
Pandemia a făcut să apară eroi în câmpul medicinei, dar și printre
membrii clerului, în special în țările majoritar ortodoxe unde preoții
de parohie sau cei din spitale au avut ocazia de a veni în ajutorul celor
aflați în suferință. În acest scop ei s-au protejat desigur prin toate mij-
loacele furnizate de medicina modernă, cunoscând faptul că ei sunt
mai utili vii decât morți pentru enoriașii lor și astfel au fost de mult
ajutor celor bolnavi sau muribunzi. Alți preoți au făcut eforturi supli-
mentare pentru a acorda suficientă asistență religioasă, având în ve-
dere numărul limitat al credincioșilor prezenți la serviciile divine,
mergând deseori la domiciliul enoriașilor pentru a-i spovedi și împăr-
tăși, pentru orice solicitare de ajutor cultic sau spiritual.
Chiar dacă unii clerici au plătit cu prețul vieții prezența lor lângă
cei bolnavi sau muribunzi, lecția jertfei lor a îmbărbătat pe mulți cre-
dincioși să-și împlinească responsabilitățile, venind în ajutorul celor
suferinzi.
„Pentru acești clerici a salva vieți omenești a însemnat
mai mult decât a rămâne închiși în locuințe pentru a-și
proteja sănătatea, considerând că viață este și viața spiri-
tuală a credincioșilor lor. Ei s-au sfințit și i-au sfințit pe
credincioșii lor prin exemplul lor și prin actele lor de su-
premă generozitate. Este important să-i omagiem după
ce am regretat că alți s-au dovedit temători și neîncreză-
tori în condiții mai ușoare”18.
În mod cert în cazul unor viitoare pandemii Bisericile, preoții și
credincioșii vor fi mai bine pregătiți, mai generoși cu aproapele aflat
în suferință, mai capabili de jertfă și de atitudine altruistă, contribund
la consolidarea comuniunii, care este atât de necesară Bisericii.
18 Jean-Claude Larchet, Petite theologie pour les temps de pandemie, p. 121
Damian Buchiu
63
EUHARISTIE ÎN PANDEMIE.
OPINII ȘI ATITUDINI
Ioan-Casian Câmpean
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea”, Arad
Coordonator: Protos. Lect. Univ. Dr. Nicolae M. Tang
Abstract
At a time when we are all looking for the antidote against the
global pandemic triggered by the new coronavirus, we forget that
the cure for the salvation of the body and soul lies right before our
eyes, on Sunday of Sunday, on the sacrifice of the Holy Altar,
Christ the Lord Himself, Who is the Way, the Truth and our Life
(cf. John 14: 6). But, unfortunately, this “vaccine” fewer and fewer
of us administer it to ourselves, preferring other remedies, impo-
sed at international level. In this context, the present study aims
to analyze and develop the issue of eucharist administration du-
ring the pandemic period, caused by the appearance of Covid-19.
Keywords
eucharist, pandemic, community, spoon, opinions
Într-o perioadă în care cu toții căutam antidotul împotriva pan-
demiei mondiale declanșate de noul coronavirus, uităm că lea-
cul pentru mântuirea trupească și sufletească se află chiar sub
ochii noștri, duminică de duminică, pe jertfelnicul Sfântului Altar,
Însuși Hristos Domnul, Care este Calea, Adevărul și Viața noastră (cf.
64
Ioan 14, 6). Însă, din nefericire, acest „vaccin” tot mai puțini dintre
noi ni-l administrăm, preferând alte remedii, impuse la nivel interna-
țional. În acest context, prezentul studiu își propune să analizeze și să
dezvolte problematica administrării Sfintei Euharistii în perioada pan-
demică, cauzată de apariția Covid-19.
1. Provocări la adresa Euharistiei în timpul pandemiei
La aproape doi ani distanță de la declanșarea pandemiei, se poate
observa că întreaga societate a fost afectată profund. Frica ne aduce
aminte că suntem ființe fragile și vulnerabile. Dar nu trebuie să uităm
că această vulnerabilitate este, totodată, tăria noastră, așa cum spune
Sfântul Apostol Pavel: „când sunt slab, atunci sunt tare” (II Corinteni
12, 10). Noi, creștinii, nu suntem oamenii fricii, ci ai bunei îndrăzneli
ce vine de la Hristos: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu
am biruit lumea!” (Ioan 16, 33)1.
E greu de crezut că anumite valori care s-au pierdut pe timpul pan-
demiei vor fi mai putea fi recuperate prea ușor. Doi ani școlari, mai ales
în zonele rurale, doi ani universitari pentru mulțimile de studenți și
cercetători, in special pentru cei care se specializează în domenii unde
practica și interacțiunea față către față sunt vitale vor fi recuperați cu
foarte mare dificultate2, și asta pentru că omenirea a luat cu asalt me-
diul online, odată cu instaurarea în foarte multe dintre statele lumii a
stării de urgență și a stării de alertă, și ridicându-se astfel un zid invi-
zibil între persoane, care ne ține pe toți la distanță, unii de ceilalți.
Biserica a avut foarte mult de suferit în timpul pandemiei, efectele
traversării acesteia fiind deja, în mare parte, vizibile. Primul aspect pe
care trebuie să îl reținem este acela că pandemia a readus Biserica în
„catacombe”, în sensul în care deciziile autorităților locale și centrale
1 https://episcopiascandinavia.se/cuvant-pastoral-al-episcopului-macarie-al-episco-
piei-europei-de-nord-la-intrarea-in-postul-mare-cine-nu-intelege-sfanta-taina-a-
euharistiei-nu-a-inteles-ce-este-biserica-ce-inseamna-a-fi/, accesat la 16
septembrie 2021.
2 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor în tradiția ortodoxă –
Provocări mai vechi și mai noi. Abordare liturgico-pastorală”, în: Lumea în stare
de pandemie – Răspunsuri teologice la situații actuale, Editura Doxologia, Iași,
2021, p. 108.
Ioan-Casian Câmpean
65
au interzis comunității liturgice active să participe la sfintele slujbe
din biserici, preotului permițându-i-se să slujească în compania cântă-
rețului și paraclisierului angajați, care trebuiau să prezinte acte dove-
ditoare în acest sens, la cerere3. Slujba Sfintelor Paști din anul 2020 va
rămâne în istoria poporului român, deoarece, deși ar fi trebuit să fie
cea mai „aleasă și Sfântă zi”, la chemarea arhiereilor și preoților din
parohii „Veniți de luați lumina!” au răspuns, pe lângă angajații locașu-
rilor de cult, un număr infim de credincioși, ascunși pe după stâlpii
bisericilor sau arborii din stradă, de frica organelor de ordine.
Al doilea aspect nefiresc este Liturghia fără prezența fizică a comu-
nității. Lucrarea sacramentală a preotului în cadrul Sfintei Liturghii
se împlinește atunci când reușește să facă o comunitate liturgică activă
adunată în jurul Sfântului Potir și participantă la ospățul euharistic4.
Deși, cu ajutorul transmisiunilor live ale Patriarhiei Române, în cadrul
postului Radio-TV Trinitas5, dar și prin alte mijloace media ale epar-
hiilor sau parohiilor oferite de actuala tehnică (Facebook, Instagram,
YouTube etc.), credincioșii închiși în case au putut urmări sau asculta
Sfânta Liturghie, totuși trebuie reținut faptul că preotul este hirotonit
pentru o comunitate concretă și reală, nu pentru una virtuală. Pre-
zența fizică a credincioșilor la Dumnezeiasca Liturghie dă sens slujirii
preoțești și Sfintei Liturghii, slujba care aparține, prin excelență, co-
munității, cu preotul în frunte6.
În perioada pandemiei, deciziile autorităților au sugerat preoților
să păzească ușile bisericilor și să nu permită accesul credincioșilor în
interiorul acestora la sfintele slujbe, un lucru absolut nefiresc. Preotul,
prin hirotonie, are obligația de a sluji și a păzi Trupul Tainic al lui Hris-
tos, comunitatea liturgică, pe care trebuie să o păzească și să o aducă
la biserică, nu să o izgonească. Acest „nefiresc liturgic” a produs multă
întristare și durere atât sacerdoților, cât și păstoriților lor7.
3 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., p. 109.
4 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., p. 109.
5 https://basilica.ro/raport-2020-in-lupta-cu-pandemia-biserica-a-intensificat-ruga-
ciunea-filantropia-si-protejarea-sanatatii-oamenilor/, accesat la data de 16 septem-
brie 2021.
6 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., p. 110.
7 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., pp. 110-111.
Euharistie în pandemie. Opinii și atitudini
66
Un alt aspect este rânduiala liturgică în afara bisericii, pe esplanadă
sau în curte, care nu s-a petrecut din motive pastorale decise, asumate
și aplicate de Biserică, ci a apărut ca un gest de bunăvoință din partea
autorităților de stat, astfel încât să poată participa un număr limitat de
credincioși, care trebuiau să respecte anumite reguli igienico-sanitare,
dar și practicarea distanțării fizice8. În timp ce produsele din super-
market-uri și mall-uri au rămas în interior și medicamentele în farma-
cii, Hristos a fost umilit, pentru că asta a fost decizia autorităților.
Pornind de la intenția bună de a da credincioșilor posibilitatea de
a fi alături de preotul care săvârșește Sfânta Liturghie în comunitate,
ocolind astfel mijloacele oficiale și specializate ale Bisericii noastre
(Trinitas, Doxologia etc.), unii slujitori au ales să transmită slujbele
online, în special pe Facebook, expunând anumite stângăcii și chiar
unele inovații, cum ar fi scurtarea excesivă a sfintelor slujbe9.
Cea mai mare durere a fost, însă, generată de îndepărtarea de
Sfânta Euharistie, iar mulți dintre credincioșii evlavioși, deprinși cu
împărtășirea cât mai deasă, au suferit profund. E drept că în multe lo-
curi preoții au reușit să găsească metode și mijloace potrivite pentru
a nu-i lăsa pe enoriași să flămânzească de Împărtășanie. Unii au dus
chiar la extrem aceste metode, oferind credincioșilor posibilitatea de
a se cumineca singuri acasă, probabil neconsultându-se cu cine tre-
buia, din nepricepere, pe fondul interzicerii prezenței active a credin-
cioșilor la sfintele biserici. Alții, sub presiunea discuțiilor despre
lingurițele de unică folosință, au inventat noi moduri de împărtășire,
străine de rânduiala ortodoxă și asemănătoare mai mult cu practica
altor tradiții creștine decât cea ortodoxă10.
Anumite personaje din spațiul public românesc au găsit și chiar au
identificat responsabilul agent patogen al pandemiei de Sars-Cov-2:
lingurița de împărtășanie. Acest „amplificator de viruși”, care este lin-
gurița euharistică, trebuia eliminat imediat pentru a nu atenta la sigu-
ranța sănătății publice a credincioșilor. Astfel, distrugând toate
8 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., p. 111.
9 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., pp. 111-112.
10 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., pp. 112-113.
Ioan-Casian Câmpean
67
lingurițele cultice, lumea scăpa de virusul mortal. Ba chiar s-a încercat
scoaterea, prin decizie de tribunal, a linguriței din cultul Bisericii11.
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, un om care a trăit în primul
secol creștin și care a preferat să moară decât să se lepede de Hristos,
a numit Euharistia „medicament al nemuririi”. Dumnezeiasca Împăr-
tășanie vindecă sufletul și trupul, așa cum ne rugăm în canonul citit
înainte de momentul împărtășirii: „Să-mi fie Euharistia aceasta spre
sănătate, spre tămăduirea sufletului și a trupului..., iar în rugăciunea
de mulțumire a Sfântului Vasile cel Mare, ne rugăm Domnului ca Tru-
pul Său cel Sfânt și Scumpul Lui Sânge să ne fie „spre binefacerea și
sfințirea sufletelor și a trupurilor noastre,... spre tămăduirea sufletului
și a trupului”12.
De mii de ani, de Sfânta Împărtășanie ne apropiem cu această con-
știință liturgică a Focului Dumnezeiesc ce ni se dă spre sfințire, adău-
girea vieții, precum și spre vindecare sufletească și trupească. De mii
de ani, continuăm să ne împărtășim noi, creștinii, pentru a ne uni cu
Hristos și unii cu alții, devenind mădulare ale Bisericii. Am făcut
aceasta și când ciuma secera milioane de vieți omenești și când gripa
spaniolă ucidea mai mulți oameni decât a făcut-o războiul mondial.
Am făcut-o căci știm și mărturisim că în Sfântul Potir se află mântui-
rea noastră, medicamentul nemuririi, cum l-au numit Sfinții Părinți13.
Și o vom face în continuare, urmând aceeași rânduială liturgică ce ne
deschide porțile Împărăției Cerului, făcându-ne una cu Hristos.
2. Comunitatea euharistică în contextul noii pandemii
Încă de începutul pandemiei, sloganul celebru „Păstrați distanța” a
răsunat peste tot, atât în mediul online, cât și pe străzi și în magazine.
Această expresie a ajuns să fie folosită inclusiv în Casa Domnului. În
comunitățile parohiale din țara noastră, se poate spune că de-a lungul
11 IGNATIE, Episcopul Hușilor, Maladia ideologiei și terapia Adevărului, Editura
Horeb, Huși, 2020, pp. 150-158.
12 CEASLOV, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2014, p. 316.
13 https://episcopiascandinavia.se/cuvant-pastoral-al-episcopului-macarie-al-epis-
copiei-europei-de-nord-la-intrarea-in-postul-mare-cine-nu-intelege-sfanta-taina-
a-euharistiei-nu-a-inteles-ce-este-biserica-ce-inseamna-a-fi/, accesat la 16
septembrie 2021.
Euharistie în pandemie. Opinii și atitudini
68
anilor s-au format adevărate familii, având în centrul lor dragostea pen-
tru Hristos și pentru Biserica strămoșească. Odată cu pandemia, aceste
familii au avut de suferit, iar recuperarea atmosferei duhovnicești spe-
cifice familiei și comunității ortodoxe14, care se bazează în principal pe
iubirea aproapelui, constituie o adevărată provocare15. Manifestările fi-
rești ale credincioșilor, precum îmbrățișarea și strângerea mâinii au
dispărut din peisaj, iar preoții, în bisericile unde slujesc mai mulți, chiar
au fost aspru judecați pentru faptul că la sărutarea păcii se comportă
normal, nerespectând astfel îndrumările statului.
Această distanțare are ca efect, de exemplu, și evitarea sărutării
Sfintelor Icoane sau a Sfintelor Moaște, chiar evitarea Sfântului Potir,
pentru că ar reprezenta un pericol foarte mare de contaminare. Însă
experiențele concrete din timpul pandemiei au arătat contrariul: pe-
lerinajul de la Iași, închinat Sfintei Cuvioase Parascheva, cel de la Bu-
curești, închinat Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou16, organizate
exemplar, precum și împărtășirea multor credincioși, atât la aceste
evenimente, cât și la sfintele sărbători, nu s-au soldat cu infectări, spre
dezamăgirea celor care așteptau cu nerăbdare să boicoteze Biserica.
Credincioșii se feresc și de anafura oferită de preot, în ciuda faptu-
lui că este ambalată în condiții de igienă corespunzătoare, iar totul
culminează cu evitarea acestora față de Sfântul Potir, deși înainte de
pandemia de Covid-19, obișnuiau să se cuminece destul de frecvent.
Aceste situații au fost confirmate de foarte mulți preoți slujitori din
parohii și mănăstiri17.
Distanțarea s-a produs și în cazul relației directe a preotului cu cre-
dincioșii săi în timpul sfintelor slujbe. Potrivit rânduielilor liturgice și
tipiconale, uneori preotul așază mâinile pe capul credincioșilor, alteori
epitrahilul. Din evlavie, oamenii erau învățați să sărute mâinile arhie-
reului sau preoților, prin prisma faptului că ei sunt cei care ne oferă, în
14 https://www.agerpres.ro/culte/2020/09/29/sfantul-sinod-biserica-si-a-adecvat-
metodele-de-pastoratie-pandemiei-telemunca-si-scoala-online-o-solutie-provizo-
rie—582131, accesat la 17 septembrie 2021.
15 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., p. 113-114.
16 https://basilica.ro/raport-2020-in-lupta-cu-pandemia-biserica-a-intensificat-ruga-
ciunea-filantropia-si-protejarea-sanatatii-oamenilor/, accesat la 16 septembrie 2021.
17 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., p. 114.
Ioan-Casian Câmpean
69
cadrul Sfintei Liturghii, prin mâinile lor Trupul și Sângele Domnului
și ne binecuvintează cu duhovniceasca binecuvântare. De asemenea,
credincioșii se atingeau de sfintele veșminte ale preotului, cu credință
și cu nădejde că prin această atingere, viața lor se sfințește și suferințele
se alină, urmând femeii care avea scurgere de sânge de doisprezece ani,
prin atingerea de poala hainei Mântuitorului (Luca 8, 42-44)18.
În timpul stării de urgență, îndemnul autorităților a fost „stați
acasă”, iar unii preoți au interpretat, din păcate, acest refren. Preotul
trebuie să-i cheme pe enoriași la biserică, nu să îi îndepărteze, iar dacă
situația nu-i permite să îi cheme, nici nu trebuie să îi sfătuiască pe
aceștia să rămână în case pe durata sfintelor slujbe19. De multe ori, pă-
rinții i-au îndemnat pe credincioși să stea acasă și să urmărească
slujba la televizor sau pe internet, chiar și după ridicarea restricțiilor.
Așa se face că unele persoane, chiar dacă este loc în biserică, preferă
să rămână în curtea acesteia sau chiar să nu vină deloc, pentru a nu
contacta virusul corona.
Păstoriții care Îl urmează pe Hristos până la capăt, împreună cu
preotul, indiferent de cât este de grea calea pe care sunt chemați să
meargă, constituie o categorie aparte, ei sunt fiii și fiicele Învierii, care
asemenea femeilor mironosițe au biruit teama în ziua aleasă a Învierii
Domnului20.
3. Lingurița ca obiect de cult și semnificația mistico-simbolică
a acesteia
La începutul pandemiei de coronavirus, Biserica a întâmpinat o
problemă mediatizată la televizor și pe internet, și anume folosirea
linguriței pentru împărtășirea credincioșilor. Această veche modali-
tate de împărtășire prezenta un risc foarte mare de infectare, din punc-
tul de vedere al unor „specialiști”, jurnaliști, în mare parte.
Lingurița este întrebuințată pentru împărtășirea cu Trupul și Sân-
gele Domnului atât în Biserica Ortodoxă, cât și în bisericile necalce-
doniene și copte. Dacă în Biserica noastră, ea este folosită pentru
18 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., p. 115.
19 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., p. 116.
20 Pr. Prof. Univ. dr. Viorel SAVA, „Împărtășirea credincioșilor..., p. 117.
Euharistie în pandemie. Opinii și atitudini
70
împărtășirea credincioșilor, la aceste rituri vechi, lingurița servește la
împărtășirea clericilor, enoriașii primind Euharistia în palmă, direct,
ca în vechime. S-a considerat că inițiatorul introducerii în cult a lin-
guriței ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur, însă originea uzului liturgic al
linguriței nu poate fi așa timpurie, întrucât necalcedonienii mai con-
servatori (armeni, nestorieni și maroniți) nu o folosesc deloc21.
Descoperirile arheologice recente au scos la iveală multe obiecte
liturgice din primele veacuri creștine, printre care și lingurițe din me-
tale prețioase, datând din secolele VI-VII, care au aparținut bisericilor
creștine, având gravate anumite inscripții ale donatorilor, arătând că
au fost realizate în mod special pentru biserică22. Acest lucru este sus-
ținut de faptul că aceste lingurițe au fost donate împreună cu potirele,
ceea ce ar putea sugera că au fost folosite împreună, în scop liturgic.
Totuși, e greu de crezut că împărtășirea credincioșilor se realiza
ca în zilele noastre, pentru primirea Sfântului Trup și Sfântului Sânge,
deodată. E posibil ca la început23, acestea să fi servit ca obiecte ajută-
toare pentru preot în vederea pregătirii Sfintei Împărtășanii sau pen-
tru împărtășirea grabnică a bolnavilor.
Apusul creștin nu oferă dovezi care să arate întrebuințarea lingu-
riței pentru primirea Euharistiei, însă un instrument similar este fo-
losit în cultul latin, pentru pregătirea vinului și a apei amestecate și
pentru înlăturarea elementelor străine din Sfântul Potir, asemănător
unui tub de aspirație sau unui pai, din argint sau aur24.
Lingurița ar fi fost introdusă pentru împărtășirea cu Trupul și Sân-
gele Domnului în Siria sau în Egipt, prin secolul al VII-lea, în opinia
unor liturgiști răsăriteni. Argumentul care susține această ipoteză este
Viața Sfintei Maria Egipteanca, scrierea Patriarhului Sofronie al Ie-
rusalimului, în care acesta arată că Sfântul Cuvios Zosima a luat într-
un potir mic, Preacuratul Trup și Sânge al Domnului, amestecate,
21 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței pentru împărtășirea
credincioșilor în Biserica Ortodoxă. Cadrul istoric al apariției acestui obiect litur-
gic”, în: Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad, Anul universitar 2019-
2020, Editura Universității „Aurel Vlaicu” Arad, Arad, 2021, pp. 145-146.
22 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței..., p. 146.
23 Robert F. TAFT, „Byzantine Communion spoons: a review of the evidence”, pp. 212-218.
24 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței..., p. 147.
Ioan-Casian Câmpean
71
pentru împărtășirea Cuvioasei Maria, ceea ce implică folosirea lingu-
riței pentru cuminecarea cu Sfintele Taine25.
Generalizarea linguriței pentru împărtășirea credincioșilor a fost
un proces ce a început din secolul VII. Astfel, Sfântul Atanasie Sinaitul
oferă prima mărturie despre folosirea acesteia la împărtășirea cu Sfân-
tul Trup și Sânge al Domnului. Ioan de Dara, autor iacobit din secolul
IX mărturisește că
„lingurița simbolizează pe Sfântul Duh, prin mijlocul că-
reia primim Trupul lui Dumnezeu Cuvântul. Apoi, lingu-
rița simbolizează natura sfinților îngeri, primii care
cunosc cele tainice și ascunse ale lui Dumnezeu. Din nou,
lingurița simbolizează mâna lui Dumnezeu, care a luat
țărână, a modelat-o și a făcut pe om din ea”26.
În opinia unor liturgiști, împărtășirea credincioșilor laici (cu ex-
cepția împăratului), la Constantinopol, se făcea cu o linguriță specială,
încă din secolul VII. Alții sunt de părere că lingurița a apărut doar
spre finalul secolului al VIII-lea, fiind menționată pentru prima dată
la Sinodul local de la Constantinopol, din anul 861, adică în secolul
IX. Acolo se menționează, în canonul 10 proto-deftera, că printre va-
sele sfinte folosite la slujirea sfântului altar se numără și lingurița, fiind
osândite întrebuințările neliturgice ale acesteia27:
„Sfântul Sinod a hotărât ca cei care sustrag spre folosul per-
sonal ori spre vreo întrebuințare neconsacrată Sfântul Potir,
Sfântul Disc, lingurița, Cinstitul Acoperământ sau ceea ce
se numește Aer, sau, pe scurt, ceva din Sfintele și Cinstitele
Vase și veșminte din Altar să fie supuși caterisirii...28.
În secolul XI, lingurița era cunoscută ca obiect liturgic folosit pen-
tru împărtășirea cu Sfintele Taine, în Răsărit. Cardinalul Humbert
spune că bizantinii au introdus o inovație în Biserică prin utilizarea
25 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței..., p. 148-149.
26 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței..., p. 149.
27 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței..., p. 150.
28 Canoanele Bisericii Ortodoxe. Vol. II. Canoanele Sinoadelor locale, studiu intro-
ductiv, introducere, note și traducere Răzvan Perșa, ediție bilingvă, Editura Basilica,
București, 2018, p. 268.
Euharistie în pandemie. Opinii și atitudini
72
linguriței la împărtășire, în contextul polemicilor dintre Apus și Răsă-
rit. Tot din secolul XI datează „Viziunea lui Saracen” din Miracula S.
Georgii, potrivit căreia Saracen vede preotul dând Trupul și Sângele
Copilului celor adunați la împărtășire cu lingurița29. Patriarhul Mihail
al II-lea Kourkouas justifica folosirea linguriței pentru primirea Sfintei
Euharistii (secolul XII), arătând că Biserica a schimbat anumite lucruri
pentru binele credincioșilor săi30.
Lingurița, din punct de vedere practic, s-a întrebuințat împărtășirii
credincioșilor din două rațiuni. Prima este aceea că, datorită neglijen-
ței slujitorilor sau a credincioșilor, puteau cădea pe jos fărâmituri din
Sfântul Trup sau picături din Sfântul Sânge. O a doua explicație era
aceea că unii credincioși păstrau Sfântul Trup, pe care Îl primeau în
palmă, folosindu-L în afara locașului de cult, fie pentru vrăji, fie pen-
tru a-L duce la casele celor care erau opriți de la Euharistie, ca și aceș-
tia să se poată împărtăși. Astfel, doar luând cu lingurița din Potir
Sfântul Trup și Sfântul Sânge și fiind consumat imediat de cei care vin
să se cuminece, se pot evita aceste neajunsuri31.
Tâlcuirea liturgică a lui Pseudo-Sofronie indică simbolismul lingu-
riței. Ea simbolizează mai întâi cleștele cu care serafimul din viziunea
profetului Isaia a luat cărbunele de foc, punându-l, din porunca lui
Dumnezeu, în gura profetului, ca semn al curățirii de păcate și al mi-
siunii sale:
„Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în
mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleștele de pe jert-
felnic. Și l-a apropiat de gura mea și a zis: «Iată s-a atins
de buzele tale și va șterge toate păcatele tale, și fărădele-
gile tale le va curăți»”(Isaia 6, 6-7).
Acest cărbune închipuie pe Hristos, de care ne împărtășim în ca-
drul Sfintei Liturghii32.
29 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței..., p. 151.
30 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței..., p. 153.
31 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței..., p. 156.
32 Pseudo-Sofronie, „Tâlcuire liturgică”, cap. V, traducere de Pr. Prof. N. Petrescu, în:
Mitropolia Olteniei, nr. 5-6/1960, p. 360.
Ioan-Casian Câmpean
73
Lingurița o închipuie și pe Maica Domnului, care a purtat în pân-
tecele ei cel preacurat Pâinea cea cerească. În canonul ce se citește în-
ainte de primirea Sfintei Împărtășanii, ultima stihiră a Cântării a 8-a,
închinată Maicii lui Dumnezeu, arată:
„Cu adevărat, Maică a lui Dumnezeu, în pântecele tău s-
a copt Pâinea cea dumnezeiască a Vieții, păzind nevătă-
mat pântecele tău cel nevinovat”33.
Lingurița care poartă în ea Sfântul Trup și Sânge al Domnului este
o închipuire a Maicii lui Dumnezeu, care L-a purtat în pântece pe
Hristos, Mântuitorul lumii34.
4. Opinii avizate legate de problema Sfintei Euharistii
Bătălia pentru Împărtășanie, cea mai recentă confruntare publică
a episcopatului creștin, dezvăluie că nu mai există un plan de discuție
comun între secularizare și credință35, iar în zilele noastre, virusologia
tinde să suprime teologia (Sfânta Euharistie este tratată ca potențială
sursă de infecție), așa cum ideologia tinde să înlocuiască anatomia36.
În primele secole ale Bisericii, Euharistia reprezenta actul discret
și intim al unei minorități strict separate de corpul social. Celebrantul
(episcopul sau preotul) chema credincioșii la actul suprem de reme-
morare a Dumnezeului-Om, prin repetarea gestului Său de frângere
a pâinii și împărtășire din potirul cu vin. Prin acest ritual, grupul de
credincioși intra în comuniune, reconstituind un trup mistic format
chiar din ei și devenind astfel mai apropiați decât o familie, întrucât
se identificau cu Cel din Care se împărtășeau, deci și unul cu altul.
După convertirea maselor Imperiului Roman și statelor medievale,
această privire asupra Împărtășaniei a fost tot mai puțin asumată, ast-
fel încât s-a ajuns la o reglementare canonică ce a despărțit împărtă-
33 CEASLOV, p. 292.
34 Pr. Conf. Univ. dr. Lucian FARCAȘIU, „Întrebuințarea linguriței..., p. 157.
35 Cercet. dr. Petre GURAN, „Ariergarda euharistică”, în: Lumea în stare de pandemie
– Răspunsuri teologice la situații actuale, Editura Doxologia, Iași, 2021, p. 121.
36 Pr. Constantin STURZU, „Dar ce ne cere Iisus, domnule Liiceanu?”, https://ziarul-
lumina.ro/opinii/editorial/dar-ce-ne-cere-iisus-domnule-liiceanu-153995.html, ac-
cesat la data de 17 septembrie 2021.
Euharistie în pandemie. Opinii și atitudini
74
șirea de Liturghie. Astfel, distingem Liturghia cuvântului (lectura din
Vechiul Testament, Evanghelii, Epistole și tâlcuirea lor), care se adre-
sează și celor care nu se împărtășesc, și Liturghia euharistică, la care,
la început, nu aveau voie să asiste decât cei care se împărtășeau, iar
mai târziu, împărtășirea clericilor și împărtășirea laicilor, cu o frec-
vență variabilă, care a ajuns în ultima fază la patru ocazii pe an (în
cele patru posturi)37.
Pierderea substanței teologice este indicată și de introducerea lin-
guriței liturgice în ritul bizantin, deși înainte se practica împărtășirea
credincioșilor prin oferirea Tainelor în mână. Totuși, putem să ne în-
trebăm: dacă bucățica euharistică sfințește pe credincios, oare nu sfin-
țește și lingurița? În actuala polemică, ce macină ortodoxia
românească de mai bine de un an de zile, lingurița devine simbol al
unei bătălii de ariergardă cu avansul agresiv al secularismului. Fiecărui
credincios îi revine libertatea și răspunderea de a se raporta la Împăr-
tășanie, sub îndrumarea duhovnicului său38.
Războiul în jurul linguriței capătă sens dacă duce la o trezire eu-
haristică, pentru că o comunitate nu poate fi numită Biserică, câtă
vreme membrii ei nu se împărtășesc. Prin catehizarea euharistică, pu-
blicul dezinformat ar lua la cunoștință ce este criza euharistică, mai
ales că polemicile din jurul acestui subiect au fost lansate de oameni
care nu frecventează bisericile, care cu ochii văd doar ce vor să vadă
și cu urechile aud ce vor să audă.
În acest sens, hotărârile Sfântului Sinod de după starea de urgență,
prevăd anumite reguli igienico-sanitare, însă nu s-a pus niciodată pro-
blema eliminării sau înlocuirii linguriței euharistice, întrucât
„folosirea linguriței comune, la împărtășirea euharistică,
nu a fost în trecut și nici în ultimele două luni de pandemie
sursă de contaminare pentru vreun credincios ortodox”39.
Desigur, au existat cazuri în unele biserici ortodoxe, când s-au
întrebuințat la împărtășirea credincioșilor lingurițe de unică folosință
37 Cercet. dr. Petre GURAN, „Ariergarda euharistică”, p. 121-122.
38 Cercet. dr. Petre GURAN, „Ariergarda euharistică”, pp. 122-123.
39 https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/indrumari-bisericesti-pentru-starea-
de-alerta-154118.html, accesat la data de 18 septembrie 2021.
Ioan-Casian Câmpean
75
sau lingurițe sterilizate, datorită refuzului unora de a se împărtăși cu
lingurița comună. Credința că lingurița euharistică e mai degrabă pur-
tătoare de microbi decât de cele dumnezeiești înseamnă nesocotirea
celor sfinte. În astfel de situații credem mai mult în puterea microbului
decât în puterea lui Dumnezeu. La chemarea preotului: „Cu frică de
Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, apropiați-vă!”, probabil acești
credincioși se înarmează cu o linguriță de unică folosință și scapă de
frică, au credință că vor rămâne sănătoși și dau dovadă de dragoste
față de propriul trup. „Într-o sfântă picătură, dulcea Cuminecătură”,
cântă un colind strămoșesc. Așa au crezut bunicii noștri, care au trăit
în vremuri în care medicamentele erau o raritate și normele igienice
aveau alte valențe. Și niciunul nu s-a îmbolnăvit de la primirea Euha-
ristiei – ba unii au ajuns vârste patriarhale, iubind Euharistia40. Lingu-
rița euharistică nu oferă pâine și vin, oferă Trupul și Sângele lui
Hristos41. Și când va arde inima în ei, auzind tâlcuirea Sfintelor Scrip-
turi (cf. Luca 24, 32), atunci nu se vor mai întreba cu ce linguriță s-au
împărtășit42.
Există încă suficienți oameni entuziaști și curați, tineri și bătrâni,
care așteptă să fie trimiși în această nouă misiune de trezire euharis-
tică. Ion Andrei Gherasim își descrie situația din perioada pandemică:
„pentru un om activ, care «nu are stare» și vrea să parti-
cipe la multe acțiuni socio-culturale, să stea de vorbă cu
tinerii despre istorie și memorie, această izolare nu este
deloc o situație fericită. Dar mă consider un om respon-
sabil, un om interesat de ceilalți, de sănătatea și viitorul
lor: această izolare este necesară, pentru că îmi iubesc
aproapele mai mult decât pe mine însumi. Cei care mă
cunosc știu că-mi lipsesc mult de tot Biserica și Sfânta
Împărtășanie, familia, socializarea, întâlnirile cu cei dragi
40 Nicolae PINTILIE, „Lingurița euharistică – dușmanul poporului?”, https://doxolo-
gia.ro/puncte-de-vedere/lingurita-euharistica-dusmanul-poporului, accesat la data
de 17 septembrie 2021.
41 Adrian COCOȘILĂ, „De la lingurița ca obiect liturgic, la lingurița de unică folosință”,
https://www.crestinortodox.ro/editoriale/de-lingurita-obiect-liturgic-lingurita-
unica-folosinta-96085.html, accesat la data de 18 septembrie 2021.
42 Cercet. dr. Petre GURAN, „Ariergarda euharistică”, p. 123.
Euharistie în pandemie. Opinii și atitudini
76
mie[...] Atunci mă plec în genunchi și cer iertare Domnu-
lui pentru că nu sunt destul de puternic să accept cum
trebuie această încercare a Lui, să nu mă las și să mărtu-
risesc tuturor de ce această nenorocire poate să însemne
pentru noi, românii, și pentru omenire o resetare, o ade-
vărată Înviere”43.
Românii din diasporă au fost, de asemenea, afectați și încercați de
pandemia de Covid-19, mai ales că sunt țări unde avem foarte multe
cadre medicale:
„Sunt preot la Lodi, locul de unde a plecat epidemia[...]
Am fost în multe familii săptămânile trecute pentru spo-
vedanie și împărtășanie. Mai ales românii care lucrează
în spitale și se confruntă cu îmbolnăvirile direct au nevoie
de sprijin sufletesc. Ei rezistă cu greu presiunii extraordi-
nare la care sunt supuși. Trebuie neapărat să-i mențio-
năm pe acești oameni extraordinari care sunt în spitale
în linia întâi” (Pr. Nicolae Cazacu)44.
În anumite cazuri, pentru a nu priva credincioșii de Sfânta Împăr-
tășanie, bolnavii, vârstnicii și cei aflați în situații dificile au fost cumi-
necați individual, în condiții de maximă siguranță medicală45.
5. Concluzii
Așa cum am putut vedea din cele enunțate mai sus, viața liturgică
și duhovnicească a fost puternic clătinată de pandemia generată de
Covid-19. În situații de criză, înțelepciunea, echilibrul și buna rându-
ială sunt esențiale. Statornicia în credință și fidelitatea față de rându-
iala tradițională nu sunt opționale nici pentru preot și nici pentru
43 Tudor Călin ZAROJANU, „Puțintică răbdare și sus inima, fraților!”, https://ziarullu-
mina.ro/societate/putintica-rabdare-si-sus-inima-fratilor-153742.html, accesat la
data de 18 septembrie 2021.
44 Pr. Eugeniu ROGOTI, „Responsabilitate pastorală în vreme de epidemie în Italia”,
https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/interviu/responsabilitate-pastorala-in-
vreme-de-epidemie-in-italia-152925.html, accesat la data de 18 septembrie 2021.
45 Pr. Nicolae DASCĂLU, „Creștinii din întreaga lume în luptă cu pandemia”,
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/crestinii-din-intreaga-lume-in-lupta-
cu-pandemia-153195.html, accesat la data de 18 septembrie 2021.
Ioan-Casian Câmpean
77
credincioși. Pandemia a afectat profund societatea zilelor noastre și,
așa cum era de așteptat, nici Biserica și nici credincioșii ei nu au scă-
pat. Oamenii s-au înstrăinat unii de alții, distanțarea a pătruns în toate
relațiile dintre persoane, iar ca și consecință a acestei situații, a fost
împuținarea numărului celor care participă la Sfânta Liturghie, și deci
și a celor ce se împărtășesc cu Sfintele Taine ale lui Hristos.
„Stați acasă” și „Păstrați distanța” nu sunt lucruri firești, iar clerul
va avea mult de luptat pentru ca oamenii și, deci, comunitățile paro-
hiale, să fie reconstruite în fața Sfântului Altar și în jurul Sfântului
Potir. Preotul este acela care are chemarea să schimbe suferințele lă-
sate de pandemie, teama, supărarea și tulburarea, în cele trei daruri
ale Învierii: curajul: „Nu vă temeți” (Matei 28, 10), bucuria: „Femeie,
de ce plângi?” (Ioan 20, 15) și pacea: „Pace vouă!” (Ioan 20, 19, 26).
Solicitările credincioșilor de a fi cuminecați cu o altă linguriță
decât cea sfințită și afierosită în acest sens vădesc necredința acestora
și în acest sens preoții trebuie să organizeze cateheze euharistice, adap-
tate publicului, astfel încât oamenii să înțeleagă de ce o astfel de pro-
punere este absurdă. Credincioșii vin la Sfânta Euharistie nu spre
osândă și de aceea trebuie să creadă în puterea mântuitoare a acesteia,
pentru că ea nu poate îmbolnăvi, ci dăruiește tuturor sănătate și viață.
Slujitorii Sfintelor Altare trebuie să rămână consecvenți învățătu-
rilor Bisericii Ortodoxe, așa cum întărește și reconfirmă hotărârea
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (21 iulie 2020), luată
împreună cu toate Bisericile Ortodoxe Autocefale, ca singurul mod
de împărtășire a credincioșilor să fie „dintr-un singur potir sfințit și
cu o singură linguriță sfințită”.
Euharistie în pandemie. Opinii și atitudini
78
PANDEMIE ȘI CARANTINĂ. CONSIDERAȚII
DE ORDIN TEOLOGIC
Constantin- Daniel Cîmpean
Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea”, Arad
Coordonator: Protos. Lect. Univ. Dr. Nicolae M. Tang
Abstract
In the context of the Coronavirus pandemic, the message of
the state or local administration, „Stay at home!”, an urge assu-
med with responsibility by the members of Church, must mobi-
lizing the people in limiting the spread of the virus. But for some,
the exhortation „Stay in the house!” it is just a virtual hashtag,
valid only for hypochondriacs. Holy Scripture refers to quaran-
tine, the period of 40 days, as a time of trial of our faithfulness,
of the purification and sanctification of life, and warns us on the
reality of the consequences of sins in our lives and on the need to
take refuge in the house, where we can find God working His bles-
sing with us, mysteriously.
Keywords
Scripture, theology, coronavirus, pandemic, pronation, hea-
ling, quarantine, isolation
79
1. Introducere
Trăim de o bună perioadă de timp în miezul unei pandemii,
la modul propriu. Măsurile constrângătoare au afectat di-
rect și considerabil ritmurile vieții spirituale și familiale,
pulsațiile economice și sociale, ca niciodată în ultimele decenii. Obli-
gativitatea de a rămâne în case, dispariția unor persoane apropiate, ră-
puse de coronavirus, sau îndepărtarea altora dragi, pentru mai multe
săptămâni, în locuri unde ne este interzis să ajungem, închiderea lo-
curilor de muncă și toate celelalte, au încărcat și mai mult atmosfera
comunitară și socială. Toate acestea nu pot rămâne fără un răspuns.
Suntem de fapt împinși să căutăm înțelesurile spirituale și lecțiile du-
hovnicești pentru care ni se întâmplă aceasta1.
„Pandemia” (gr.πν-pan=„tot” + δμος-demos=„popor”) este o epi-
demie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, într-o țară, în mai
multe țări sau continente2. O pandemie este o epidemie care apare la
o scară care trece granițele internaționale, afectând de obicei un
număr mare de oameni3. Pandemiile pot apărea, de asemenea, în or-
ganisme agricole importante (animale, plante de cultură, pește, specii
de arbori) sau în alte organism vii4.
Drumul gândirii, care se îmbogățește de pe urma cunoașterii ome-
nești și de pe urma înțelesurilor spirituale ale credinței, se cuvine stră-
bătut și acum. În aceste luni ieșite din comunul ultimelor decenii, se
cuvine să ne întoarcem la textele Sfintei Scripturi și la înțelesurile lor
duhovnicești dezvăluite de Sfinții Părinți. Pe de o parte, în Sfânta
Scriptură găsim cuprinse, în mod paradigmatic, nu doar întreaga lume
și viața omului, cu bogatele lor înțelesuri spirituale, ci și dezvăluiri
despre prezența și lucrarea lui Dumnezeu în cuprinsul lor. Pe de altă
parte, așa cum e subliniat adesea în tradiția creștin-ortodoxă, înțele-
1 https://teologiesiviata.ro/sites/default/files/fisiere/2020/08/08_Sorin%20Mihala-
che%20-%20Pandemii.pdf, accesat în 12.09.2021, ora 12:00.
2 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pandemie, accesat în 12.09.2021, ora 12:30.
3 https://ro.wikipedia.org/wiki/Epidemie, accesat în 12.09.2021, ora 18:00.
4 https://www.descopera.ro/stiinta/5053672-top-10-cele-mai-necrutatoare-epide-
mii-care-au-devastat-omenirea, accesat în 13.09.2021, ora 10:00.
Pandemie și carantină. Considerații de ordin teologic
80
surile spirituale ale locurilor biblice sunt luminate de interpretările
oferite de Sfinții Părinți5.
2. Referințe lingvistice legate de cuvântul „carantină”
În secolul al XIV-lea, continentul european s-a confruntat cu mai
multe valuri de epidemii ucigașe, între care ciuma bubonică a deținut
un loc fruntaș în clasamentul bolilor transmisibile. Astfel, în anul 1377,
Marele Consiliu al Republicii Ragusa din Dalmația (Croația de azi) ini-
țiază câteva legi care, la fel ca astăzi, au stârnit valuri de controverse și
spaimă. Aceste legi prevedeau necesitatea păstrării distanței fizice între
cei sănătoși și cei suspecți de boală, fiind instituită o perioadă de 30 de
zile numită trentino, pentru limitarea efectelor pandemiei de ciumă
bubonică, toți cei care ajungeau în Ragusa fiind supuși izolării6.
În anul 1448, primul sistem instituționalizat de carantină este folosit
în Veneția, lucru care însemna ținerea vapoarelor sub supraveghere
timp de 40 de zile (quarantino) în laguna venețiană. În ambele cazuri
prezentate, Ragusa și Veneția, însăși perioada este cea care definește
izolarea, lucru care nu a fost receptat întocmai în limba noastră7.
Cele mai recente ediții de dicționare ale limbii române, definesc
substantivul „carantină” ca: 1. „Izolare preventivă a unei persoane sau
colectivități care a intrat în contact cu un bolnav sau care vine dintr-
o regiune cu epidemie”; 2. „Punct sanitar pentru cercetarea și izolarea
persoanelor, vaselor sau mărfurilor provenite dintr-o regiune cu risc
ridicat de infecție”; 3. „Ținere la distanță în vederea combaterii bolilor
contagioase”8.
5https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/viata-sub-asediu-pandemia-
covid-19-la-granita-dintre-stiinta-si-teologie-153614.html accesat în 13.09.2021,
ora 15:00.
6 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic. Repere biblice
pentru actualitate”, în: Lumea în stare de pandemie – răspunsuri teologice la situații
actuale, Editura Doxologia, Iași, 2021, p. 159.
7 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, p. 160.
8 Art. „carantină”, în: Acad. Ion COTEANU, dr. Lucreția MAREȘ (coord.), Dicționarul
explicative al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvis-
tică, Editura Universul Enciclopedic Gold, 2009, apud: Pr. Cătălin VATA M A N U, „Ca-
rantină și izolare în context pandemic” p. 160.
Constantin- Daniel Cîmpean
81
Din aceste explicații lingvistice lipsesc însă detaliile privind vechile
semnificații ale cuvântului. Astfel, franțuzescul „quarantaine” derivă
din „quarante” (numărul 40), precum dialectalul venețian „qua-ran-
tena” derivă din „quaranta”, adică același număr 40. Acestea își au ge-
neza din latinescul „quadraginta”, cuvânt compus din „quadra-” (de la
„quattuor”, patru) și „-ginta” (sufixul zecilor). Prin urmare, carantina
presupune o perioadă de 40 de zile petrecută în izolare9.
Observând aceste explicații, este evident că termenul „carantină”
a apărut în vocabularul nostru în contextul vreunei molime din trecut.
Așa cum am văzut, trentino, în Dalmația, sau quarantena, în Veneția,
denumeau perioada de izolare de 30 sau 40 de zile, fără a se menționa
un loc anume. În limba noastră, însă, termenul „carantină” nu implică
un timp anume, ci numește doar o stare sau un loc al izolării, de unde
și expresia „perioadă de carantină”.
3. Semnificația cifrei 40
Evreii foloseau pentru exprimarea cantităților numere, cuvinte în-
tregi și nu simple cifre. Spre exemplu, cifra 4 era arba, iar 40 era ar-
baim, pluralul lui 4. Se presupune că în timpul macabeilor numeralele
au fost scrise prescurtat, fiecare literă având un corespondent nume-
ric. Numeralul 40 era transcris prin litera mem; în antichitatea ebraică
zecile erau numărate în funcție de degetele de la mâini10.
Aceste numere nu au doar valoare aritmetică, ci una mai mult sim-
bolică. Astfel, 10 semnifică întregul, în timp ce numărul 4, semnifică
în Biblie completul care este creat de Dumnezeu11. Plecând de la
aceste numerale, 4 și 10, numeralul 40 joacă un rol aparte în aproape
toate evenimentele importante din istoria mântuirii și asta pentru că
40 de zile sau de ani se referă la un timp îndelungat, un timp al aștep-
9 Art. „carantină”, în: Dimitrie MACEA , Emil PETROVICI (coordonatori), Al. ROSETTI
et al. (colectiv), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, Editura Acade-
miei Republicii Populare Române, 1955-1957, în: Pr. Cătălin VATAM AN U, „Carantină
și izolare în context pandemic”, p. 160.
10 Pr. Ioan C. TEȘU, „Cuvinte de aur ale părinților duhovnicești români contemporani, spre
înfruntarea încercărilor”, în: Teologie și Viață, Serie Nouă, XXXI (2020), nr. 1-4, p. 24.
11 Datorită acestor semnificații simbolice, cifra 40 are valențe profunde în ceea ce
privește planul de mântuire al lumii.
Pandemie și carantină. Considerații de ordin teologic
82
tării, al pregătirii și al încercării. A depăși acest timp special înseamnă
accederea la o nouă stare superioară12.
Primul care folosește cifra 40 în Sfânta Scriptură, este Însuși Dum-
nezeu atunci când are loc anunțarea potopului lui Noe pe o perioadă
de 40 de zile. Ceea ce determină potopul este tocmai faptul că „pămân-
tul se stricase înaintea feței lui Dumnezeu și se umpluse de silnicii” (Fa-
cere 6, 11). După 40 de zile de la atingerea uscatului, Noe dă drumul
corbului ca să vadă dacă a scăzut apa pe pământ. (cf. Facere 8, 6)13.
O frecvență mai mare în folosirea numărului 40 se află în legătură
cu darea Legii pe Muntele Sinai14. Pregătirea lui Moise, care era con-
siderat un bărbat drept, pentru întâlnirea cu divinitatea, are loc doar
după o pregătire specială, înțeleasă teologic ca postire, dar și ca testare
duhovnicească: „Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile și pa-
truzeci de nopți: și nici pâine n-a mâncat, nici apă nu a băut” (Ieșire
34, 28). Așadar, Moise postește câte 40 de zile înaintea primirii celor
două dări ale Legii (Ieșire 34, 28; Deuteronom 9, 9) pentru a primi ta-
blele Poruncilor divine, realitate întărită de Sfântul Vasile cel Mare
care zice:
„Știm că Moise prin post a urcat în munte. Că n-ar fi în-
drăznit să se apropie de vârful muntelui care fumega, nici
n-ar fi îndrăznit să intre în nor dacă nu ar fi fost întrarmat
cu postul”15.
În Pentateuh este evidentă prezența numărului 40, taină descope-
rită în parte de Sfântul Arhidiacon Ștefan în cuvântarea sa dinainte
de martiriu: „Iar când a împlinit Moise 40 de ani, și-a pus în gând să
cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel. (...). Acesta (Dumnezeu, n. n.) i-a
scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului și Marea Roșie și
în pustie, timp de 40 de ani” (Fapte 7, 23, 36). „Și vreme de patruzeci
12 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, p. 162.
13 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, pp. 162-163.
14 Importanța evenimentului biblic al primirii Legii Dumnezeiești pe munte, vrea să
reliefeze faptul că trimisul, în speță, Moise, trebuie să treacă „probele” duhovnicești,
abstinența de la mâncare și de la păcat, pentru ca poporul să primească nealterate
prescripțiile divine, lucru pe care îl parcurge și îl îndeplinește în calitate de ales al
Tatălui Ceresc.
15 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, p. 163.
Constantin- Daniel Cîmpean
83
de ani i-a hrănit în pustie” (Fapte 13, 18)16. Intrarea în Țara Făgăduită
are loc la 40 de ani de la ieșirea din Egipt (Ieșire 16, 35; Numeri 14, 33;
Iosua 5, 6).
Plecând de la experiența exodului din Egipt, este acceptat cu ca-
racter general faptul că 40 de ani sunt reprezentativi pentru o genera-
ție. Această receptare tainică trebuie aplicată și la multiplele
cronologii din timpul Judecătorilor, când perioadele de robie alternate
cu perioadele de pace formau schimbul unei generații. (cf. Judecători
3,11; 5, 31; 13,1). Totodată, cifra 40 apare și în perioada regilor, atunci
când Goliat hulește pe Israel timp de 40 de zile (I Samuel 17, 16), iar
domniile lui Saul, David și Solomon au durat fiecare 40 de ani (cf. I
Regi 11, 42; II Samuel 5, 4)17.
Noul Testament menționează numărul 40 în două evenimente re-
prezentative din viața Mântuitorului: șederea în pustie timp de 40 de
zile și ispitirea Domnului (Matei 4,2) și arătarea după Înviere Aposto-
lilor timp de 40 de zile. Între evenimentele Învierii Domnului și Înăl-
țării la Ceruri de-a dreapta Tatălui sunt fix 40 de zile18.
Desigur că această prezentare nu a urmărit epuizarea textelor bi-
blice care fac referire la cifra 40, ci doar scoate la lumină relația teolo-
gică ce există între evenimentele istoriei biblice vechi și istoria
mântuirii noastre. Creștinul a înțeles, dintotdeauna, perioada de 40
de zile ca timp al curățirii și sfințirii, încă de la naștere, ca timp de cu-
rățire al femeii lăuze și timp al botezului noului-născut, ca timp de
postire, spovedanie și împărtășire prin Sfintele Taine, cu Trupul lui
Hristos, ca timp de plângere și rugăciune către Dumnezeu, la sfârșitul
vieții, pentru cei trecuți la cele veșnice și nematerialnice19.
16 Noul Legământ, prin cuvintele Arhidiaconului Ștefan, înainte de martiraj, afirmă
legătura indisolubilă între cele două Legi, lucru veridic și întărit de Fericitul Au-
gustin (†430) prin celebrele cuvinte: „Noul Testament în cel Vechi se ascunde, iar
Vechiul Testament în cel Nou se descoperă”.
17 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, p. 166.
18 https://ziarullumina.ro/societate/religie-si-stiinta/dialogul-autentic-intre-stiinta-
si-credinta-este-in-inima-omului-154192.html, accesat în 14.09.2021, ora 9:00.
19 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, p. 166.
Pandemie și carantină. Considerații de ordin teologic
84
4. Conceptul de „carantină” în Sfânta Scriptură
Dacă vom privi în profunzimea textelor biblice referitoare la ca-
rantină și izolarea în casă, vom descoperi în acestea lucrarea tainică
pe care Dumnezeu o face cu omul în momente cheie ale istoriei, me-
saje valabile în contemporaneitate datorită caracterului inspirat al cu-
vintelor sfinte20.
„Du-te, poporul Meu, intră în cămările tale, ascunde-te pentru pu-
ține clipe, închide ușa după tine până ce mânia va fi trecut” (Isaia 26,
20) – este cuvântul lui Dumnezeu adresat poporului prin profetul
Isaia în momente de cumpănă, cuvânt care ne îndeamnă la o izolare
temporară și așteptarea momentului eliberării21.
Mântuirea casei lui Noe și protejarea de potopul de ape distrugător
are loc la inițiativă divină:
„După aceea a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: Intră în
corabie tu și toată casa ta, căci în neamul acesta numai
pe tine te-am văzut drept înaintea Mea” (Facere 7,1).
Astfel pentru întreaga familie a lui Noe, corabia devine casă a iz-
băvirii, închisă și pecetluită în mod tainic de Dumnezeu. Toate cele
petrecute în „perioada de carantină” din corabie (claustrarea, lipsa
mișcării, stresul necunoscutului) definesc categoric o experiență a
constrângerii, dar care este transformată de dreptul Noe în timpul
postului, rugăciunii și nevoinței, după cum ne mărturisește și părin-
tele Serafim Rose22. Viața din corabie are propriul drum, propria călă-
torie interioară spre o altfel de viață, pentru că viețuirea lui Noe în
corabie nu rămâne definitivă, ci se așteaptă nerăbdător ajungerea la
liman, adică coborârea picioarelor pe pământ23.
20 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, pp. 166-167.
21 TEOFAN, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, „Lărgiți și voi inimile voastre! – în-
demnuri și sfaturi în vreme de pandemie. Durere adăugată la durere”, în: Lumea în
stare de pandemie – răspunsuri teologice la situații actuale, Editura Doxologia, Iași,
2021, p. 5.
22 Serafim ROSE, Cartea Facerii. Crearea lumii și omul începuturilor. Perspectivă creș-
tin-ortodoxă, Editura Sophia, București, 2001, p. 161.
23 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, p. 168.
Constantin- Daniel Cîmpean
85
În cea de-a doua carte a Pentateuhului, Ieșirea, Faraon, conducă-
torul politic și religios al poporului, asupritor al fiilor lui Israel, este
prezentat ca un om rău și demonic, lucru care atrage după sine pe-
deapsa divină. Plăgile sunt trimise de Dumnezeu pentru restabilirea
dreptății. De aceea, a 7-a plagă este însoțită de îndemnul izolării în
casă;
„(...) că asupra tuturor oamenilor și vitelor care vor fi în
țarină și nu vor intra în casă, va cădea grindină și vor
muri” (Ieșire 9, 9)24.
Îndemnul de a sta în casă este și mai evident în cazul plăgii a 10-a,
ultima dealtfel, izbăvirea fiind condiționată de rămânerea în propria
casă, în izolarea față de lumea din afară: „(...) iar voi să nu ieșiți nici
unul din casă până dimineața” (Ieșire 12, 22)25.
5. Atitudini și opinii teologice asupra „carantinei”
În Ecclesiast 3, 1 ni se spune că există un timp potrivit pentru toate.
Fiecare lucru are un timp în care se poate împlini. Dumnezeu lucrează
prin felurite moduri și ne surprinde foarte des prin felul în care ne
deschide vremurile. Sfântul Ioan Scărarul afirmă că trebuie să căutăm
în timp cele potrivite acelui timp; tot el spune că orice timp are meni-
rea lui în istorie.
Cum să știm, noi, cei de azi, care e locul potrivit și timpul potrivit?
În Epistola către Romani 12, 2, Sfântul Apostol Pavel ne arată că omul,
de multe ori, își creează țeluri, obiective, ținte care nu sunt întru totul
plăcute Domnului. De aceea el zice
„să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin
înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumne-
zeu, ce este bun, plăcut și desăvârșit”26.
24 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, p. 169.
25 Din aceste secțiuni vetero-testamentare, se desprinde ideea următoare: Dumnezeu
nu este creator al haosului sau infernului în lume, ci El, prin pedagogia și pronia
Sa dumnezeiască, nu poate admite ca făptura și creația Lui să cadă pradă întuneri-
cului morții. De aceea, El recurge, în ultimă instanță, la restabilirea „ordinii” prin
atributul aparținător Ființei Sale, anume dreptatea.
26 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, p. 153.
Pandemie și carantină. Considerații de ordin teologic
86
Această dinamică a înnoirii nu este altceva decât asumarea respon-
sabilă a pocăinței, acea revenire la firea ca dintâi (metanoia). Noi tre-
buie să avem înțelegerea că Dumnezeu nu dorește mântuirea fiecăruia
la locul lui și individual, ci dorește o înnoire comunitară prin înnoirea
fiecăruia dintre noi27. Tot „ Apostolul Neamurilor” ne arată ca impli-
carea noastră comunitară să fie după darurile primite și după harurile
care ni s-au dat. Altfel spus, seriozitatea împreună cu dăruirea în orice
facem, să primeze, ca să fim și noi mădulare responsabile și active ale
Bisericii, lăsându-L pe Dumnezeu să lucreze prin fiecare dintre noi28.
Din marea Sa iubire, Dumnezeu vrea să ne împărtășească și nouă
binecuvântările Sale, sub forma darurilor, a reușitelor și a bucuriilor,
a momentelor de realizare și de împlinire. Însă atunci când nu înțele-
gem acest lucru și considerăm că acestea se datorează exclusiv efor-
turilor personale, El încearcă să ne reîntoarcă, prin pocăință, la calea
cea adevărată a mântuirii. Iar calea necesară este cea a încercărilor, a
necazurilor și a suferințelor29.
Panica care a cuprins lumea, modelează profilul comportamental,
erodează startul social și creează noi forme de atitudine. Eroziunea
glaciară – ne amintim de la lecțiile de geografie – lasă în urmă acele
văi uriașe în formă de „u”, care brăzdează versanții munților semeți.
Nimic nu-i rezistă, este ca un torent lent, care atrage în „curgerea” lui
pietre și bolovani care au efectul scontat, înmiit: acela de a eroda mult
mai eficient relieful străbătut. Mai presus decât sănătatea este condiția
umană însăși, este demnitatea și libertatea, este Dumnezeu. Știm că
boala răpește demnitatea, subjugă, acaparează, ne face inutili în ochii
altora. Dar dacă ai de unde „pierde”, adică dacă intri în marea încercare
cu un statut uman consolidat, vertical și asumat, chiar și boala poate
fi transfigurată, suferința capătă un sens, iar cei din jurul tău primesc
27 Această înnoire comunitară, laolaltă, trebuie înțeleasă ca participare activă și di-
namică a fiecărui organism social în familia comună a societății, acest lucru fiind
considerat un deziderat al Bisericii.
28 Pr. Cătălin VATA MANU, „Carantină și izolare în context pandemic”, pp. 153-154.
29 Pr. Ioan C. TEȘU, „Cuvinte de aur ale părinților duhovnicești români contemporani,
spre înfruntarea încercărilor”, p. 26.
Constantin- Daniel Cîmpean
87
o lecție importantă, aceea că omul credincios nu se compromite, as-
cultă și primește voia Domnului30.
Referitor la suferință, părintele Teofil Părăian spunea că este o rea-
litate pe care avem dreptul să o evităm, dacă putem; o problemă pe
care avem dreptul să o rezolvăm, dacă ne stă în putință, dar trebuie
să ne plecăm în fața tainei și să folosim suferința care ne este dată pen-
tru progresul nostru spiritual31.
Avem un cuvânt al lui Dumnezeu adresat Prorocului Daniel când
se găsea în cumpănă foarte mare: „Nu te teme, om al lui Dumnezeu!
Pace ție! Fii tare și curajos!”(Daniel 10, 19). Acesta este și cuvântul Bi-
sericii, al Liturghiei, al Scripturii și al nostru, și anume, să nu ne
temem peste măsură, căci suntem oameni ai lui Dumnezeu32.
6. Concluzii
Și aici, la final, suntem într-un alt loc în care se întrevede actuali-
tatea perspectivei spirituale pentru că ea accentuează importanța edi-
ficării interioare, aceasta fiind și singura creștere care poate susține
progresul sustenabil al lumii. Câtă vreme sursa relelor din lume este
lăuntrică, soluționarea lor trebuie să înceapă tot de acolo. Preocupă-
rile omenirii trebuie să se întoarcă spre suflet, care are un rol cu mult
mai important în scăparea vieții omenești de marile furtuni și neno-
rociri care o bântuie. Lumea civilizată este împinsă, și va fi din ce în
ce mai mult, să aleagă între neant și sfințenie, sau după cum scria Pavel
Florensky, între nebunie și Treime33.
30 Răzvan BUCUROIU, „COVID-19: Pandemie, Infodemie, Zavistie”, în: Teologie și
Viață, Serie Nouă, XXXI (2020) nr. 1-4, p. 159.
31 Pr. Ioan C. TEȘU, „Cuvinte de aur ale părinților duhovnicești români contemporani,
spre înfruntarea încercărilor”, p. 29.
32 Răzvan BUCUROIU, „COVID-19: Pandemie, Infodemie, Zavistie”, p. 159.
33 Arhidiac. lect. univ. dr. Adrian Sorin MIHALACHE, „Originea SARS-CoV-2 și radio-
grafia pandemiei CoVid-19. Circumstanțe agravante și semnificații spirituale. In-
ventar al cauzelor științifice și analiza teoriilor conspirației într-o abordare
interdisciplinară”, în: Lumea în stare de pandemie – răspunsuri teologice la situații
actuale, Editura Doxologia, Iași, 2021, pp. 186-189.
Pandemie și carantină. Considerații de ordin teologic
88
Fără cultivarea interiorității, strigătele și plânsetele lumii nu pot primi
un răspuns. Fără lumina divină, umanismul lumii autonome va fi sleit
de puteri, măcinat de păcat, un păcat ce roade ‒ în absența efortului de
sfințire a vieții – toate rădăcinile lucrărilor omenești. De aceea, oricât de
vetust sau de scandalos ar suna, perspectiva creștină îndrăznește să
afirme iar și iar că, fără redescoperirea și valorificarea dimensiunii spiri-
tuale a vieții omenești, lumea nu va putea să aibă un viitor bun.
Constantin- Daniel Cîmpean
89
VIAȚA LITURGICĂ ÎN CONTEXT PANDEMIC
Valentin Daniel Cornescu
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova
Coordonator: Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Răzvan Stan
Abstract
The year 2020 has been a period in which everyone’s life took
an extreme turn that was not expected at all. The Covid-19 pan-
demic, from the beginning of the spreading of the virus, marked a
series of restrictions that were unknown to the word around. In our
country, those restrictions had an impact on the Orthodox Church.
The Church was forced to adapt and to respond to the requests of
its membres. Moreover, the Church had tried in all aspects to sup-
port both morally and materially the believers and also the health
system which was affected during the pandemic. The following
study clarifies certain aspects including in which way the Roma-
nian Orthodox Church took a stand during the pandemic.
Keywords
Romanian Orthodox Church, pandemic, COVID-19, restrictions
În Biserică timpul este diferit față de timpul istoric al societății
în care trăim, este un timp sacramental asupra căruia se revine
la intervale regulate, întrucât este caracterizat de comemorarea
unor evenimente. Atunci când poposesc la Biserică creștinii nu mai
țin socoteala timpului fizic, ci se dedică întru totul lui Dumnezeu, pen-
90
tru care au la dispoziție „tot timpul din lume”. Sfânta Liturghie se află
în centrul vieții liturgice și este o pregustare a împărăției lui Dumne-
zeu, împărăție de care ne vom bucura veșnic după Înviere și Judecata
de Apoi. Prin participarea la ciclul liturgic învățăm de la Mântuitorul
Hristos și de la Sfinții Săi, ni-i alegem ca modele demne de urmat și
tindem să devenim treptat asemenea lor. Originea vieții liturgice se
află în
„pocăința și smerenia care ne dau posibilitatea de a apre-
cia distanța ce separă nimicnicia noastră de măreția da-
rurilor care ne sunt oferite și tot efortul de sporire
duhovnicească pe care trebuie să-l facem pentru a ne
putea uni pe deplin cu Acela Care de la început S-a unit
pe deplin cu noi”1.
Sfântul Apostol Pavel definește Biserica ca fiind: „Trupul lui Hristos
și plinirea Celui ce plinește toate în toți”(Efeseni 1, 23) și are misiunea
de a fi continuatoare a lucrării lui Hristos în lume
„propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, împărtășind
harul dumnezeiesc și conducând spre mântuire pe cei
care îi aparțin”2.
Biserica este și acel așezământ sfânt ale cărui începuturi datează
de pe vremea Mântuitorului (Foișorul unde a avut loc Cina), unde
Dumnezeu este preamărit și unde se săvârșește Sfânta Liturghie, pre-
cum și celelalte Taine și ierurgii. Prezența lui Hristos în Biserică este
una certă, fiind conformă cu cele spuse de El în evanghelia după Matei:
„Unde sunt doi sau trei, adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în
mijlocul lor” (Matei 18, 20), deci din Biserică fac parte toți cei uniți
prin aceeași credință în Hristos cel răstignit și înviat, dar cuprinde și
ființe spirituale netrupești,
1 Jean-Claude LARCHET, Viața Liturgică, Editura Doxologia, 2017, p. 74.
2 Învățătură de credință creștin-ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod și
cu binecuvântarea și purtarea de grijă a PF Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Or-
todoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Ro-
mâne, București, 2000, p. 128.
Valentin Daniel Cornescu
91
„înzestrate cu minte și libertate și care sunt nevăzute,
adică pe sfinții îngeri, precum și pe toți drepții adormiți
în Domnul”3.
Anul 2020 a fost unul deosebit întrucât stilul de viață cu care fie-
care dintre noi fuseserăm obișnuiți a fost radical perturbat de apariția
pandemiei de Covid 19, pandemie care a impus măsuri drastice pen-
tru limitarea răspândirii acesteia. Apărută inițial în piața de produse
alimentare din Wuhan, epidemia de coronavirus a fost tratată cu su-
perficialitate de autoritățile chineze până când și-au dat seama că si-
tuația este una foarte gravă. Infectările ce au avut loc atât în China cât
și în țări riverane acesteia au determinat Organizația Mondială a Să-
nătății să declare urgență globală pentru sănătate în data de 30 ianua-
rie 2020. Imediat țările de pe mapamond au reacționat și au început
să impună gradual măsuri severe de protecție, dintre care amintim:
distanțarea fizică, spălatul regulat pe mâini cu apă și săpun sau purta-
rea măștii de protecție. Asemenea celorlalte state din lume și țara
noastră a adoptat printr-o serie de ordonanțe militare un cumul de
măsuri restrictive, decretându-se stare de urgență națională (martie-
mai 2020) și mai apoi stare de alertă (mai-decembrie 2020), măsuri
ce au vizat printre altele și viața religioasă. Una dintre aceste măsuri
a vizat viața liturgică, când prin Ordonanța Militară numărul
1/17.03.2020, a fost interzis accesul credincioșilor la slujbele religioase
oficiate în interiorul lăcașurilor de cult:
„Se suspendă toate activitățile culturale, științifice, artis-
tice, religioase, sportive, de divertisment sau jocuri de
noroc, de tratament balnear și de îngrijire personală, rea-
lizate în spații închise”4,
fapt ce a dus la oficierea slujbelor religioase în exteriorul acestora,
chiar dacă situația meteorologică era încă incertă, fiind vorba de con-
dițiile climatice specifice sfârșitului de iarnă și începutului de primă-
vară. Legiuitorul a specificat totuși și excepție de la această regulă,
când în alineatul 3 din articolul 2, a specificat faptul că evenimentele
religioase cu caracter privat pot fi oficiate în interiorul lăcașurilor, cu
3 Învățătură de credință creștin-ortodoxă, p. 129.
4 Ordonanța Militară numărul 1/17.03.2020, art. 2, alin. 2.
Viața liturgică în context pandemic
92
respectarea limitării de a participa la acestea maxim 8 persoane „Se
pot oficia acte liturgice/religioase cu caracter privat (botez, cununii,
înmormântări), la care pot participa maximum 8 persoane, precum
și împ