Universitatea neoliberală: evaluare, alienare şi dependenţă

Full text

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Ştiinţele sociale între angajament şi distanţare:
in honorem Mihai Dinu Gheorghiu /
coord.: Adrian Netedu. - Iaşi:
Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2023
ISBN 978-606-714-778-0
I. Netedu, Adrian (coord.)
316

185
Ovidiu Gherasim-Proca
Universitatea neoliberală:
evaluare, alienare şi dependenţă1
Astfel se instituie domnia absolut a flexibilitii, cu salariai angajai cu contracte
pe durat determinat sau temporar, cu restructurri corporative repetate i, în
cadrul firmei însi, concuren la nivel de structuri autonome, precum i la nivelul
echipelor obligate s îndeplineasc funcii multiple. În fine, aceast competiie se
extinde i asupra indivizilor înii, prin individualizarea relaiei salariale: stabilirea
obiectivelor individuale de performan, evaluri individuale ale performanei,
evaluare permanent, majorri salariale individuale sau acordarea de sporuri în
funcie de competene i de merite individuale; ci de promovare individualizate;
strategii de „responsabilizare” ce tind s asigure auto-exploatarea angajailor care,
fiind simpli lucrtori salariai prini în relaii de dependen ierarhic puternice,
sunt în acelai timp trai la rspundere pentru vânzrile lor, produsele lor,
sucursala lor, magazinul lor (s.n.) etc., ca i cum ar fi contractori independeni. (…)
Toate acestea sunt tehnici de dominaie raional care impun supra-implicarea în
munc (nu numai în rândul posturilor de conducere) i munca în condiii de
urgen sau de stres ridicat. Ele converg pentru a slbi sau aboli standardele sau
solidaritile colective.
În acest fel apare o lume darwinian – lupta tuturor împotriva tuturor la toate
nivelurile ierarhiei, care gsete sprijin prin toi cei care se aga de slujba i de
organizaia lor în condiii de nesiguran, suferin i stres.2
Pierre Bourdieu
Cuvântul3 „neoliberalism” denumete astzi ansamblul celor mai recente
mijloace de fortificare a instituiilor politico-economice capitaliste. Folosit
frecvent de ctre cei ce analizeaz critic astfel de transformri sociale i aproape
deloc de cei ce le susin, termenul „neoliberalism” indic nu numai o form parti-
cular a ideologiei liberale sau un tip anume de raionalitate politic (Foucault,
2007; Dardot & Laval, 2013), ci i o serie de prescripii sau practici în sfera
politicilor publice, un program de aciune organizaional orientat ctre subor-
donarea cât mai multor domenii ale vieii sociale principiilor aciunii antre-
1 Îi datorez domnului profesor Mihai Dinu Gheorghiu mulumiri pentru oportunitatea
de a fi fost invitat s expun o parte din observaiile ce au stat la baza acestui studiu
într-una dintre sesiunile Laboratorului de psihologie socială şi studii interdisciplinare
„Adrian Neculau” (LPSSI), dar i pentru numeroase sugestii sau idei fertile pe care mi le-a
împrtit cu generozitate de-a lungul timpului.
2 Bourdieu, P., The essence of neoliberalism, in Le Monde Diplomatique (1998,
decembrie 1); https://mondediplo.com/1998/12/08bourdieu; trad.n.
3 Textul poate fi consultat i la adresa https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?
abstract_id=4275781.

Ovidiu Gherasim-Proca
186
prenoriale, ctre „supremaia pieei fa de orice alt aranjament social” (Mhone,
2005, p. 1626; Steger & Roy, 2010). Dereglementarea, privatizarea, deschiderea
complet a pieelor locale ctre pieele internaionale, decuplarea votului popular
de deciziile referitoare la gestiunea bugetelor publice se regsesc constant printre
msurile propuse de promotorii programului neoliberal, caracterizai uneori drept
„fundamentaliti ai pieei libere” (Soros, 1998; Block & Somers, 2014). Ele sunt
însoite de promovarea de reprezentri culturale ce glorific un ideal antropologic
radical, în care natura uman este definit prin individualism, valori etice compe-
tiionale i vocaie antreprenorial. Individul, vzut ca „antreprenor al propriului
sine” (Foucault), este invitat s-i construiasc existena în conformitate cu acest
model ideal, indiferent de amnuntele concrete ale istoriei sale sociale. Educaia
însi este privit ca un simplu proces de formare a „capitalului uman” (Connell,
2013, p. 104-105). Obiectivul „investiiei” în propria persoan – investiie ce
genereaz „capital uman” sau „resurse umane” – este însoit îns întotdeauna de o
dimensiune disciplinar, deoarece individul este subiectul unic al responsabilitii.
Potrivit acestei concepii, atât succesul, cât i eecul depind exclusiv de aciunile
i deciziile fiecrei persoane în parte, iar structurile fundamentale ale societii
capitaliste constituie un dat natural, neutru i anistoric.
Descriind neoliberalismul drept „program de distrugere metodic a colecti-
vitilor”, Pierre Bourdieu (1998) remarca faptul c esena lui const în crearea
condiiilor concrete ce servesc la materializarea unei viziuni utopice despre
funcionarea societii, una în care niciun obstacol nu ar trebui s împiedice
„piaa liber” s ofere soluia universal i perfect tuturor problemelor sociale.
Privit astfel, utopia neoliberal const într-o ficiune matematic pur. Ea
este fondat pe abstraciuni, ignorând condiiile sociale particulare, istoria i
memoria comunitilor umane. Posibilitatea ei depinde nemijlocit de aciunile
unei birocraii manageriale care face tot posibilul ca, pe msur ce interconec-
tarea global avanseaz, sistemul economic s fie detaat de realitile sociale, în
aa fel încât s se conformeze unei teorii ce îi creeaz singur dovezile care s o
confirme.
Perfeciunea abstract a acestei teorii are îns drept temei credina
cvasi-religioas în supremaia pieelor i a principiului eficienei. Politicienii i
managerii particip cu entuziasm la cultul armoniei universale antreprenoriale –
care, ca o adevrat religie, cere periodic sacrificii: reduceri de personal, restrân-
gerea serviciilor publice, norme de munc mrite, scheme de personal supraîncr-
cate, tieri de salarii, concedieri, insecuritate, emigrare, faliment, bailout. Ei îi
gsesc în discursul neoliberal justificarea propriei raiuni de a fi, deoarece repre-
zentarea clasic a interesului public – obiectiv, ca ansamblu de scopuri împrt-
ite ale unei colectiviti, sau subiectiv, ca îndatorire personal fa de colectivi-
tatea naional – devine din ce în ce mai incomprehensibil.
Instituiile publice sunt reformate i reorganizate dup modelul managerial
al firmelor, filosofia serviciului public este reformulat în termenii loialitii fa
de interesele antreprenoriale (pentru profit) sau fa de pasiunile cetenilor

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
187
virtuoi ce creeaz în jurul preocuprilor personale asociaii civice, gestionând o
parte din serviciile de interes public abandonate de statul capitalist.
Pentru ca aceste lucruri s se întâmple, inflexibilitatea politicilor orientate
ctre impunerea fr alternativ a aa-numitului „consens de la Washington”
trebuie s fie însoit de o cât mai mare flexibilizare a voinei, aspiraiilor i vieii
umane. Cetenii statului neoliberal trebuie s se obinuiasc s triasc departe
de familie pentru a câtiga mai mult, pentru a obine un loc de munc sau pentru
a nu îi pierde poziia profesional pe care au obinut-o, trebuie s jongleze cu
mai multe calificri, s fie deschii ctre perspectiva înstrinrii unei bune pri
din timpul legal de odihn în beneficiul companiei sau instituiei publice pentru
care lucreaz, s construiasc permanent strategii de salvare pentru eventua-
litatea în care angajatorul se va dispensa de serviciile lor etc.
Tensiunile i contradiciile ce însoesc transformrile neoliberale sunt
vizibile în numeroase domenii, dar sunt poate mai frapante în cele care au o înde-
lungat tradiie a autonomiei organizaionale i care au obinut privilegiul de a-i
construi practicile în conformitate cu reguli sau aprecieri endogene, în câmpul
creaiei culturale. Comunitile universitare resimt din plin influenele forelor
disruptive i distructive ale re-structurrii neoliberale. Observaiile pe care le voi
expune în cele ce urmeaz vor evidenia câteva dintre acestea, fie c este vorba de
manifestri generale, sesizabile la scar global, fie c este vorba de forma pe care
o iau ele în România.
Birocraţia managerială, alienarea şi devalorizarea muncii
Atât în planul justificrilor ideologice, cât i din perspectiva proiectului
pragmatic pe care i-l asum, neoliberalismul înglobeaz o dubl contradicie.
În primul rând, agentul reformelor ce ar trebui s duc la reducerea
prezenei statului în economie este statul însui. Rolul statului este determinant.
Totui, în mod programatic, aciunea statului ar trebui s fie cât mai redus, dei
ea va lua uneori chiar forma demiurgic a crerii de piee noi. Dup cum scria
David Harvey (2005, p. 3), potrivit prescripiilor neoliberale: „Statul trebuie s
garanteze, de exemplu, calitatea i integritatea monedei. Trebuie, de asemenea, s
pun la punct acele structuri i funcii militare, de aprare, poliieneti i judiciare
necesare pentru a asigura drepturile de proprietate privat i pentru a garanta,
prin for dac este nevoie, funcionarea adecvat a pieelor. Mai mult, dac
pieele nu exist (în domenii precum cel funciar, al gestionrii apei, al educaiei,
sntii, securitii sociale sau polurii mediului), atunci ele trebuie s fie create,
prin intervenia statului dac e necesar. Dar dincolo de aceste sarcini statul nu
trebuie s se aventureze”.
În al doilea rând, discrepana între teoria i practica neoliberal este atât de
mare4, încât a fost nevoie ca sociologii s apeleze la conceptul de „neoliberalism
4 Contradicia între teoria i practica neoliberal poate fi ilustrat cu maxim claritate
în anumite cazuri. De pild, reforma învmântului britanic din 1988, în perioada

Ovidiu Gherasim-Proca
188
real-existent” pentru aceasta din urm (Peck, Brenner & Theodore, 2018). Exist
numeroase dovezi care arat c, în opoziie cu discursul ideologic dominant în
ultimele trei decenii, politicile neoliberale nu au dus la descreteri majore în
cheltuielile publice, la reducerea controlului birocratic exercitat de stat sau la
restrângerea anvergurii ori intensitii aciunilor de reglementare desfurate de
stat (Cahill, 2014, p. 14-30). Dereglementarea atât de prezent în discursul
managerial neoliberal înseamn în practic re-reglementarea raporturilor
economice i sociale în aa fel încât s serveasc crerii de piee noi, profitabile i
eficiente5 din punctul de vedere al corporaiilor, dar ineficiente i generatoare de
costuri suplimentare (externaliti negative) pentru publicul larg (Andersen, 1999;
Cahill & Beder, 2005; Hathaway, 2020).
În domeniul învmântului superior aceast re-reglementare s-a manifestat
prin trei direcii dominante de intervenie:
1. Generalizarea modelului universitii antreprenoriale, a crei misiune
este de a deveni agent economic profitabil pe piaa global, oferind servicii
educaionale i de cercetare în strâns dependen de ceea ce decidenii politici
identific drept „nevoile pieei”, acestea din urm fiind determinate de comporta-
mentul economic al companiilor (oferta de munc dintr-o ar anume la un
moment dat) i de alegerile individuale ale potenialilor studeni cu privire la
cariera pe care o vor urma (cererea de contracte de colarizare la un moment dat).
Statul încurajeaz universitile publice s intre în parteneriat cu organizaii
private, s apeleze la surse de finanare private i s îi sporeasc veniturile
proprii, în timp ce finanarea public este alocat cu ajutorul unor mecanisme ce
simuleaz piaa concurenial prin intermediul competiiei pentru granturi – în
termenii i condiiile stabilite de ageniile guvernamentale, desigur. Acest proces
are loc sub supravegherea „statului evaluator”, care se strduiete s suplineasc
incapacitatea pieelor de a crea informaiile necesare pentru ca agenii economici
(în cazul acesta studeni, cercettori, profesori i firme) s poat decide nu doar
liber, ci i eficient. Sectorul academic, chiar i atunci când este susinut de fonduri
publice, este orientat dup principiile unei industrii de export, ctre comercia-
lizarea cercetrii i atragerea de studenii internaionali dispui s plteasc taxe
de studiu (Neave, 1988; Walford, 1988; Thornton, 2011; Bleiklie, 1998, p. 94).
2. Încurajarea adoptrii pe scar larg a principiilor Noului Management
Public, o direcie managerial ce prescrie transplantarea tehnicilor de conducere
guvernrii Thatcher, a fost descris în acelai timp drept „privatizare” (Walford, 1988) i
„naionalizare” (Lal, 1989).
5 Puine cuvinte din lexicul politic contemporan exercit o influen hipnotic mai
profund decât cuvântul „eficien”. Referindu-se la un raport avantajos între costuri i
rezultate, eficiena este mult prea frecvent echivalat cu optimul social, dei realitatea
descurajeaz o asemenea substituire de sensuri. Spre exemplu, eficiena maxim a unui
cinematograf înseamn pentru spectatori c fiecare sal va avea întotdeauna toate locurile
ocupate. Eficiena maxim în utilizarea forei de munc însemn pentru angajai
suprasolicitare i dispensabilitate. Agricultura eficient duce la folosirea de substane
chimice duntoare sntii, i aa mai departe.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
189
i control specifice firmelor în sectorul public, eliberarea managerilor de
constrângerile formale prin intermediul stilului de conducere antreprenorial
(antreprenorial leadership, lead management), creterea controlului asupra anga-
jailor prin mecanisme de supraveghere, evaluare i audit, orientarea spre
reducerea costurilor serviciilor publice i folosirea pe scar larg a indicatorilor
economici de eficien sau productivitate (Bleiklie, 2018; Broucker & De Wit,
2015; Waltzing, 2018).
3. Încurajarea financiarizrii, a conectrii învmântului universitar la
fluxurile financiar-bancare prin creterea importanei investiiilor de capital în
strategiile lor financiare sau introducerea împrumuturilor pentru finanarea
studiilor, în condiiile în care taxele de studii tind s creasc i finanarea public
s fie redus (Engelen, Fernandez & Hendrikse, 2014; Eaton, Habinek, Goldstein,
Dioun & Osley-Thomas, 2016).
Acest efort politic concertat de încorporare a bunurilor publice de cunoa-
tere i a serviciilor publice de educaie tiinific generativ6 în structura pieelor
globale nu a întârziat s îi arate efectele nocive în planul autonomiei pro-
fesionale i chiar al libertii academice, aa cum explica profesorul Mark Olssen:
În timp ce, într-un anumit sens, putem cu toii cdea de acord c standardele de
responsabilitate sunt necesare, sub neoliberalism felul particular în care este
operaionalizat i impus responsabilitatea este problema. El a devenit un vehicul
pentru un sistem permanent de deprofesionalizare. Este legat de la bun început de
demontarea puterii academice colegiale, izolarea i lipsirea de putere a fiecrui
membru al comunitii academice în parte. Pornete de la o viziune suspicioas
referitoare la natura uman i de la o viziune normativ privind responsabilitatea
personal care neag caracterul interdependent al vieii sociale, la profunzimea
nucleului paradigmei sale. Prin urmare, scrierile academice neoliberale, iniial
provenind din America, au introdus noi criterii de pia, care de fapt erau criterii
de cvasi-pia, precum auditrile, evalurile, inte de performan i de stimulent,
bonusuri i o întreag gam de standarde i pârghii de control care au demonstrat
o nou cale de reorganizare a naturii muncii în contexte specifice sectorului public,
redefinind profesionalismul i introducând structuri autoritare de management
ierarhic în scopul de a-i face pe membrii comunitii academice responsabili în
termeni neoliberali. Aadar, în timp ce putem cu toii s cdem de acord c
anumite sisteme colegiale de responsabilitate adecvat i transparen erau
necesare, în scopul ca membrii colectivitii s fie tratai echitabil, sub neoliberali
responsabilitatea este dirijat i gestionat din afara comunitii academice i
membrii acesteia au pierdut treptat controlul asupra condiiilor lor de munc, i,
din ce în ce mai mult, chiar asupra coninutului a ceea ce scriu (Raaper & Olssen,
2015, p. 150).
6 În sensul folosit aici, educaia tiinific generativ este acel tip de educaie, apanaj al
instituiilor universitare, care face posibil cercetarea tiinific i recrutarea pentru
cercetare tiinific la proporiile necesare produciei industriale i postindustriale. În
contextul emergenei aa-numitei „economii bazate pe cunoatere”, controlul asupra
resurselor de educaie generativ este considerat crucial de ctre state i companii.

Ovidiu Gherasim-Proca
190
Astfel de efecte structurale s-au rspândit la scar global ca o urmare
direct sau indirect a reformelor neoliberale. Scderea disponibilitii auto-
ritilor administrative de a susine educaia universitar ca serviciu public a fost
însoit adesea de reducerea fondurilor sau de realocarea lor între domenii de
cunoatere, între discipline i subdiscipline, între universiti, faculti i departa-
mente, creând o competiie darwinian pentru supravieuire în care consi-
derentele de natur intelectual sau moral au contat din ce în ce mai puin pe
msur ce managementul universitar a fost populat cu experi în marketing i
management, iar corpurilor colegiale li s-a diminuat puterea de decizie.
Sub influena considerentelor exterioare, a restriciilor bugetare i a
managementului ostil conceptului de „serviciu public”, cunoaterea i practicile
de cercetare/educaie au început s fie redefinite ca subiect al comercializrii
(marketisation). Numeroase studii s-au concentrat asupra capacitii acestui pro-
ces de a transforma cunoaterea în marf (commodification) prin negarea tacit a
valorii de întrebuinare a acesteia i convertirea ei în valoare de schimb (Berg,
Huijbens, & Larsen, 2016, p. 171). Se poate cu uurin observa cum munca cer-
cettorului este redus la un simplu mijloc pentru obinerea de fonduri publice
sau private. Scrisul i lectura nu mai au o valoare în sine, ca pai pe drumul ctre
aprofundarea cunoaterii, ci trebuie s serveasc la obinerea de ctre universiti
a granturilor, o form de credit sui generis de care depinde succesul lor financiar.
De regul, în acest sistem de valori, convertibilitatea cercetrii în moned se
realizeaz prin standardizare, cu ajutorul indicatorilor stabilii convenional de
instituiile de creditare tiinific, instituiile finanatoare7, nu prin valorificarea ei
în termeni aplicativi.
Profesorii primesc inte financiare, gândirea lor este considerat lipsit de
valoare dac nu reuesc s ating aceste inte, ceea ce creeaz anxietate i situaii
tragice de felul celei a lui Stefan Grimm, profesor de la Imperial College, care,
înainte de a-i pierde viaa, suferea din cauza stigmatului pe care îl aducea asupra
persoanei sale neîndeplinirea intei de „atragere de fonduri” în valoare de 200.000
de lire pe an ca cercettor principal (Parr, 2014). Aciunile inchizitorial-punitive
motivate de dorina managerilor de a impune personalului academic astfel de
sarcini de creditare nu sunt izolate, chiar dac inspir proteste i creeaz scandal
public doar în cazuri extreme (Jump, 2015a; Jump, 2015b; Bortzmeyer, 2016). Ele
sunt corelate cu creterea precaritii statutului de membru al comunitii aca-
demice i cu pervertirea activitilor de educaie i cercetare în aa de mare
7 Spre deosebire de sistemele de creditare bancare, acestea nu au ca finalitate
acumularea de capital, ci transferarea acestuia dinspre bugetele publice naionale sau
internaionale ctre ageni economici privai prin intermediul transferului de rezultate sau
al investiiilor directe în bunuri i servicii. Aceasta face ca solvabilitatea instituiilor de
cercetare i a instituiilor finanatoare s fie nedeterminat, implicit imposibil de apreciat
prin intermediul schimburilor de pia, de unde rezult i un nivel de responsabilitate
managerial mult mai redus decât în cazul altor sisteme de creditare. Performana lor nu
este corelat cu vreo msur obiectiv a câtigului economic concret produs de cercetarea
tiinific, ci cu obiective stabilite prin decizie politic.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
191
msur, încât unele voci critice au artat c este în interesul instituiilor
finanatoare s refuze s acorde granturi instituiilor care folosesc „capturarea de
fonduri” (grant capture) drept criteriu de recrutare, promovare sau concediere
(Bishop, 2019). Competiia indus în mod artificial prin sistemele de audit i
evaluare a productivitii gândirii creeaz niveluri sporite de stres i anxietate,
„produce presiuni excepionale, o nesiguran crescut a locului de munc i o
cerere constant de rezultate prin transformarea profesorilor în capital uman
individualizat cu statut precar” (Berg, Huijbens & Larsen, 2016, p. 178).
Modelul neoliberal Modelul liberal8
Mod de operare privat public
Mod de control managerialism hard; specificare
contractual între comanditar i agent;
control autocratic
managerialism soft; vot colegial
democratic; consens profesional;
control difuz
Funcţie managerială manageri; management ierarhic; centre
de cost
lideri; comunitatea academic;
profesiuni; corpul profesoral
Scopuri maximizarea output-ului; profit
financiar; eficien; masificare;
privatizare
cunoatere; cercetare; interogaie;
adevr; raiune; elitism; non-profit
Relaţii de muncă competitive; ierarhice; munca este
indexat în raport cu piaa; loialitate
corporativ; critica instituional nu
este permis
încredere; etic a virtuii; norme
profesionale; libertate de exprimare i
critic; rolul de intelectual public
Responsabilitate audit; monitorizare; management
orientat ctre consumator; indicatori de
performan; responsabilitate bazat pe
output (ex post)
managerialism soft; management
profesional-birocratic; peer review i
facilitare; responsabilitate bazat pe
reguli (ex ante)
Marketing centre de excelen; competiie; imagine
corporativ; branding; relaii publice
idealul kantian al raiunii; specializare;
comunicare; adevr; democraie
Pedagogie/predare segmentare semestrial; scurtarea
cursurilor; modularizare; învmânt la
distan; coli de var; vocaional;
cunoatere aplicativ
cursuri bisemestriale (de an); metode
academice tradiionale de concepere i
de evaluare a cursurilor; cunoaterea
ca scop în sine
Cercetare finanat extern; concurenial;
separat de predare; controlat de
guvern sau de o agenie extern
legat integral de predare; controlat
de ctre universitate; iniiat i
asumat de membrii comunitii
academice
Sursa: Olssen, M. (2002). The restructuring of tertiary education in New Zealand: Governmentality,
neo-liberalism, democracy. McGill Journal of Education, 37(1), 80.
Figura nr. 1. Tipuri ideale ale guvernanei universitare
Cealalt parte a comunitii academice, studenii, se confrunt cu probleme
diferite prin form, dar asemntoare prin factorii ce le genereaz. Transformarea
universitilor în corporaii sui generis normalizeaz creterea continu a taxelor
de colarizare, creditele destinate achitrii acestor taxe devin împovrtoare
8 În acest context, cuvântul liberal se refer mai puin la ideologia politic liberal, cât
la conotaiile unor expresii precum „profesiuni liberale” sau liberal education, aadar la
cultura universitar tradiional.

Ovidiu Gherasim-Proca
192
financiar i psihologic, costurile accesorii studiilor devin tot mai mari, pers-
pectivele studenilor ce progreseaz ctre niveluri de studiu avansate sunt limita-
te de obicei la o ofert de posturi cu durat determinat, cu o salarizare nesatisf-
ctoare, iar protestele împotriva strii de fapt sunt întâmpinate cu aciuni
disciplinare restrictive (Gray, 2015; Smeltzer & Hearn, 2015).
Obinerea i transmiterea cunoaterii nu mai sunt acreditate instituional
drept scopuri legitime per se. Dat fiind vocaia sa disciplinar-punitiv, „mana-
gerialismul hard” se manifest chiar mai brutal în planul „ajustrii structurale” a
practicilor profesionale decât în diminuarea resurselor materiale disponibile
angajailor universitilor. Anxietatea este însoit de alienare.
O parte semnificativ din munca personalului academic, cea orientat ctre
educaie, este ignorat, aadar devalorizat fr drept de apel. În domeniul tiin-
elor sociale i umaniste, anumite categorii de rezultate ale muncii de cercetare,
cele selectate de ctre birocrai pentru a simplifica i unifica metodologiile de
alocare a fondurilor, devin singurele forme acceptate de manifestare a vocaiei
tiinifice i, prin urmare, orice alt modalitate de a genera cunoatere devine
obiectul agresiunii morale concertate. Grija pentru parcursul educaional al
studenilor, pentru crearea unui mediu incluziv de împrtire a cunoaterii,
imensa majoritate a activitilor, practicilor formative, cutrilor, descoperirilor i
comunicrilor sunt plasate deodat în afara sferei valorii, chiar dac specialitii
tiu prea bine c ele sunt solul fr de care nu pot crete merele de aur biblio-
metrice râvnite de birocrai. Ele intr, fie tacit, fie în ciuda protestelor vehemente
ale profesionitilor, în sfera categoriilor negative: sunt lipsite de valoare, inutile,
non-existente chiar dac exist, invizibile. Ceea ce nu intr în sfera „evalurii” nu
posed valoare. O imens varietate de modaliti ale cunoaterii i exprimrii ei
devine în mod abuziv ilegitim9 în numele poziionrii avantajoase în clasa-
mentele internaionale, ceea ce genereaz o cultur complice a excluderii cu
trsturi ideologice bine conturate (Amsler & Bolsmann, 2012).
9 Atunci când managerii nu decad în obinuita „tiranie mrunt” (Ashforth, 1994) i, în
loc s instituie pedepse, abordeaz o strategie de motivare pozitiv, ei distribuie premii
pentru cei ce satisfac indicatorii stabilii convenional de autoritatea finanatoare. Aceste
tehnici de control fac ca munca tuturor profesorilor i cercettorilor s fie împrit în
dou categorii simbolice: cea care deține o valoare determinată ce rezult în mod direct din
indicatorii prestabilii (crora le corespunde o sum de bani în bugetele institutelor i
universitilor) i cea care nu există, deoarece a fost realizat în afara indicatorilor
prestabilii. Violena agresiunii morale produse de aceste amputri axiologice nu trebuie
subestimat, cu atât mai mult cu cât, mcar ipotetic, ele sunt impuse unei comuniti ce îi
propune s participe la un dialog omnilateral, continuu, guvernat de raionalitate,
libertate i curiozitate. Însui limbajul profesional neoliberal este impregnat cu metafore
violente. Un exemplu simplu ine de popularitatea cuvântului „impact”, consacrat pe
deplin de atât de familiarul „Journal impact factor” (JIF). Cunoscând c termenul se refer,
în sensul su primar, la ciocnirea între corpuri, atât în limba englez, cât i în limba
român, este imposibil s nu te întrebi de ce a fost adoptat atât de uor pentru a exprima
dinamica cunoaterii.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
193
În aceste condiii, nu este de mirare c etosul academic a suferit mutaii,
încurajarea individualismului i descurajarea conversaiei intelectuale deschise
fiind una dintre ele. Acesta este rezultatul evolutiv al unui proces care dureaz de
foarte mult timp i are deja efecte transgeneraionale. Dup cum semnala pe un
ton caustic Michael Marinetto, în rândul cohortelor demografice formate pe
parcursul reformelor neoliberale, au aprut i „staruri” academice care au asimilat
organic noile reguli, chiar dac „succesul lor a rezultat nu numai din virtuozitatea
intelectual, ci i din strategii carieriste” în care „individualismul competiional i
egoismul profesional au devenit virtui strategice” (Marinetto, 2019). În ciuda
climatului general deprimant, campionii noului etos, care gratific competiia mai
mult decât cooperarea i succesul individual mai mult decât succesul colectiv, îi
descriu activitatea în termenii grandilocveni ai excelenei, chiar dac aceasta se
reduce la o sum de msuri statistice într-un sistem contingent de convenii
recente (Bal, Grassiani & Kirk 2014).
Clasamentele universitare şi dislocarea pieţelor locale
Înglobarea universitilor într-o nou pia a serviciilor de educaie supe-
rioar i cercetare, global, prezumtiv eficient, presupune nu numai regle-
mentarea controlului minimal de calitate (prin intermediul instituiilor de acre-
ditare-certificare) sau a finanrii selective (prin agenii de evaluare-contractare),
ci i structuri de marketing adecvate comunicrii de mas. „Topurile” sau
„clasamentele” universitilor au aprut la confluena dintre interesul experilor
neoliberali pentru gsirea celor mai simple metode de a identifica întreprinderile
tiinifice rentabile i interesul mass media de a oferi publicului larg ghiduri de
achiziie cât mai simple în ceea ce privete studiile universitare10.
Dac instituiile de finanare a cercetrii simuleaz logica contractual a
ofertei de credit pe piaa financiar, clasamentele universitare internaionale
simuleaz rolul ageniilor de rating care recomand sau nu investiiile într-o
economie naional sau alta, într-o firm sau alta.
Suprapunerea unor noi iniiative de evaluare peste pagubele produse de
criza financiar global din 2008 a fcut ca analogia dintre piaa financiar i
piaa creditului pentru cercetare s se impun cu puterea evidenei, dei efectele
scadente ale evalurilor eronate din sfera cercetrii tiinifice sunt mult mai dificil
de perceput11, dac nu imposibil:
10 Interesul mass media pentru clasamente este motivat i de faptul c ele prezint o
imagine dramatizată (Bouchard, 2017) a ofertei universitare, un catalog de marketing
agonistic, cu lupttori, neputincioi, învingtori i învini.
11 Pe scurt, e mult mai uor s observi c aciunile sau banii nu au valoarea anticipat
pentru un moment determinat decât c nivelul avansului de cunoatere al societii este
mai redus decât cel anticipat. Spre exemplu, dei tim c fetiul competiiei în publicare
crete tendina cercettorilor de a raporta rezultate pozitive i scade reproductibilitatea
rezultatelor (Fanelli, 2010), ceea ce arat c concluziile multor studii sunt îndoielnice, nu
tim ce descoperiri întârzie sau nu vor aprea deloc din cauza bias-ului creat astfel i cât
de importante ar fi fost ele în evoluia cunoaterii umane.

Ovidiu Gherasim-Proca
194
S-a scris mult despre actuala criz economic. Creditele subprime au fost acordate
debitorilor insolvabili de ctre instituii financiare iresponsabile. Aciunile i alte
„produse financiare” au fost supra-împachetate, supraevaluate, i vândute în exces.
Foarte puini economiti au anticipat cum ateptrile fantastice alimentate de
promisiuni false vor duce la zguduirea lumii din temelii. Vedem asemnri între
ambiiile supradimensionate din sectorul financiar i cele din domeniul cercetrii.
În domeniul tiinei moderne, promisiunile false i „popularitatea” au devenit larg
rspândite. Nimnui nu pare c îi pas, îns, dac putem s ne îndeplinim
promisiunile.
La fel cum „valoarea” produselor financiare este apreciat de agenii de rating
iresponsabile, valoarea cercetrii tiinifice este apreciat prin parametri prost
concepui, precum indicii de citare, factorii h i, cel mai ru dintre toate, factorii de
impact ai revistelor tiinifice. Se poate argumenta c indicii de citare dau msura
excelenei tiinifice la fel de mult cât indicele Dow Jones valorii unei economii
(Molinié & Bodenhausen, 2010).
Dorina de distincie este unul dintre mobilurile cele mai vechi i cele mai
puternice în rândurile elitei culturale. Printre aa-numiii „intelectuali”, aceia ce
îi asum statutul de pstrtori i creatori ai cunoaterii, gzduii fiind de
universiti, institute de cercetare i academii, îi construiesc criteriile de selecie
elitar prin însi formarea lor profesional. Ei tind s adere consecvent la
mitologia individualist a creatorului excepional12, a savantului cu recunoatere
universal, competene infailibile i etic ireproabil, aa cum le este transmis
de ctre cursurile universitare. Evaluarea, competiia i ierarhiile au fost i pân la
reformele politice neoliberale elemente eseniale ale sistemului de educaie uni-
versitar modern. La fel i internaionalizarea învmântului superior. Dup cum
remarca Julie Bouchard (2017), clasamentele universitare naionale dateaz de la
sfâritul secolului al XIX-lea, când erau compilate de instituii academice sau
administrative. Abia începând cu 1970 un rol din ce în ce mai important în
producerea acestora a revenit instituiilor de pres. Astzi, dintre cele 5 instituii
care produc clasamente universitare „majore” la nivel mondial recomandate pe
situl companiei Elsevier, dou sunt instituii de pres: Times Higher Education
(THE) i U.S. News & World Report (Elsevier, f.a.).
Înglobând aciuni specifice statului, firmelor de consultan, universitilor
i instituiilor de pres, clasamentele naionale i internaionale structureaz,
pentru uzul publicului larg, percepiile despre competiia dintre universiti i
dintre cercettori. Noile piee universitare ale „economiei bazate pe cunoatere”
se supun logicii implacabile a globalizrii i ierarhiilor ce deriv din ea, dar
aceasta nu înseamn c respectivele ierarhii sunt imobile. Republica Popular
Chinez a cunoscut o cretere spectaculoas în statisticile bibliometrice, însoit
de o cretere a puterii economice pe msur. De fapt, felul în care aa-numitul
„clasament Shanghai” (Academic Ranking of Word Universities), considerat
primul clasament internaional ce îi are originea în lumea universitar (Barats,
12 Ilustrat de obicei prin figuri tutelare de brbai de descenden european care au
dobândit notorietate prin luptele pentru prestigiu pe care le-au purtat.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
195
2018, p. 261), a captat atenia mass media i a motivat clasa managerial occiden-
tal s amplifice puterea de control asupra agendei (framing power) deinute de
China, arat suficient de concludent cum participarea la constituirea sistemelor
de evaluare ofer avantaje strategice de ordin politic (Charroin, 2015, p. 57).
Conceput în 2003 ca o modalitate accesibil de a msura rezultatele obinute de
cele mai mari universiti din China ca urmare a amplului program de finanare a
dezvoltrii tehnico-tiinifice desfurat în anii ’90 sub conducerea Partidului
Comunist, „clasamentul Shanghai” nu aspira s devin o referin internaional.
În momentul în care a ajuns s fie apreciat ca atare, a adugat un impuls
suplimentar procesului de acumulare de capital tehnico-tiinific susinut de stat,
pe msur ce China a devenit un vector regional al globalizrii.
Este greu de spus ce învminte au tras experii occidentali din trans-
formrile politico-economice petrecute în China, cert este c ele au fost generate
de planificarea i organizarea dezvoltrii economice pe termen lung. De altfel,
dup ce a demonstrat capacitatea de a concura cu succes pe piaa global a
publicrii tiinifice, Republica Popular Chinez se gsete, începând cu anul
2018, în avangarda statelor care descurajeaz reducionismul bibliometric în
evaluarea contribuiei universitilor la satisfacerea nevoilor societii (Mallapaty,
2020; Clancy, 2020; Tao, 2020).
Preocuparea iraional pentru clasamente i indicatori simpliti a fost
adesea criticat, atât în ceea ce privete utilizarea lor eronat, distorsiunile i
asumpiile false, comparaiile inadecvate, ierarhiile factice, cât i din perspectiva
efectelor neintenionate nocive pe care le produc în raport cu cele pe care
managerii i le asum (Seglen, 1997; Weingart, 2005; Molinié & Bodenhausen,
2010; Bouchard, 2013; Lynch, 2015; Gingras, 2016; Soh, 2017; Larivière &
Sugimoto, 2019). Literatura tiinific din ce în ce mai bogat care le semnaleaz
este imposibil de ignorat, iar decidenii o iau în considerare atunci când îi
înnoiesc mijloacele de a-i exercita puterea birocratic. Standardele, metodologiile
i criteriile vor fi modificate contiincios, ceea ce le face influena disciplinar i
mai eficace. Ce tind ei s treac sub tcere este tocmai natura politico-economic
a propriilor decizii i funcia pe care o au acestea în relaia dintre sistemul public
de gestiune i interesele financiare ale colectorilor privai de capital.
În fond, dincolo de detaliile metodologice, constituirea sistemelor de eva-
luare a universitilor la scar mondial, indiferent de doza de arbitrariu sau de
obiectivitate pe care o implic, determin modul în care statele naionale susin
performana economic a afacerilor la nivelul pieelor globale. i este greu de
crezut c, în urma generalizrii sistemelor de evaluare i clasificare, statele-nucleu
ale sistemului capitalist global vor pierde întrecerea internaional pentru „atra-
gerea talentelor” – cunoscut în rile în curs de dezvoltare sub un nume mai
prozaic, preluat din limba englez: brain drain.
Citind opiniile critice ale cercettorilor i jurnalitilor referitoare la felul în
care clasamentele i evalurile impuse de ctre decidenii neoliberali determin în
mod direct succesul comercial de invidiat al companiilor de consultan, publicare
i management al informaiei tiinifice, este imposibil s nu te întrebi de ce

Ovidiu Gherasim-Proca
196
susinerea prin decizie administrativ a unor astfel de afaceri, în condiii dezavan-
tajoase pentru finanele publice, nu trezete suspiciuni majore de corupie. Lucrul
acesta este cu atât mai frapant atunci când vine vorba de ri cu niveluri reduse
ale veniturilor, antreprenoriat necompetitiv în plan internaional, aadar care
sufer de deficite comerciale majore, dar ale cror birocraii sunt în postura de a
crea prin obligaii normative nu numai o pia de desfacere pentru corporaii
editoriale din ri cu niveluri ale veniturilor mult mai mari, dar i o pia de for
de munc ieftin, în care fiecare lucrtor este dispus s publice intensiv, poate
chiar s plteasc taxe de acces i de publicare costisitoare.
Martin Hagve (2020) rezum convingtor contradicia etic a acestui circuit
economic public-privat. Comparând marjele mari de profit net13 din sfera
afacerilor cu publicaii tiinifice cu cele, simitor mai mici, ale afacerilor din
presa scris tradiional, Hagve constata:
Aceste profituri uriae nu sunt cu totul surprinztoare. Motivul poate fi ilustrat
printr-o comparaie cu un ziar tradiional, al crui profit tinde s se situeze în
intervalul 10-15%. Un ziar suport costuri salariale pentru jurnalitii, editorii i
tehnoredactorii si, precum i pentru artitii si grafici, precum i cheltuieli pentru
investigaii, verificarea acurateei informaiilor, tiprire i distribuie. Toate acestea
trebuie pltite prin vânzri i publicitate. Revistele academice au reuit în mod
ingenios s întoarc acest raport cu susul în jos. Producia de coninut este pltit
din fondurile de cercetare, atât salariile cercettorilor, cât i costurile substaniale
pe care le implic realizarea cercetrii. Experiena proprie îmi arat c majoritatea
editorilor revistelor academice muncesc pentru sume simbolice i c controlul
calitii i verificarea se realizeaz prin peer review, care reprezint munc
voluntar nepltit. Deoarece accesul este aproape în întregime digital, nici mcar
tiprirea nu mai reprezint un cost.
Este interesant de observat cum sunt finanate toate acestea. Ca în multe alte ri,
cea mai mare parte a finanrii cercetrii în Norvegia vine de la guvern. Astfel,
statul finaneaz toate etapele de producie de cercetare, dar trebuie s plteasc
din nou pentru a accesa rezultatele cercetrii. i un astfel de acces nu vine cu
costuri reduse.
Sub lupa indicatorilor economici, argumentele antreprenoriale referitoare
la valoarea adugat a unui proces editorial foarte complex pur i simplu nu stau
în picioare. Ele infirm posibilitatea profiturilor majore, nu o susin. Cu cât
munca implicat în editare este mai înalt calificat, mai complex i mai costi-
sitoare, cu atât marjele de profit ar trebui s fie mai mici. În realitate îns, ceea ce
garanteaz succesul economic al acestor companii pare s fie tocmai absena
competiiei, faptul c universitile sunt nevoite s apeleze la mai mult de o
13 Acelai autor semnala c volumul veniturilor obinute de companiile editoriale
respective le situeaz între „industria cinematografic” i „industria muzical”, c cinci
ageni dominani pe piaa publicrii internaionale (Elsevier, Black & Wiley, Taylor &
Francis, Springer Nature i SAGE) controleaz aproximativ 50% din pia, iar cel mai
puternic dintre acetia, Elsevier, raporteaz marje de profit de 30-40%, comparabile cu ale
unor companii precum Google, Microsoft sau Coca Cola.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
197
subscripie pentru a-i asigura accesul la informaia tiinific. Cererea este
aadar foarte inelastic. Universitile sunt captive, nu pot abandona cu uurin
o subscripie prea costisitoare pentru a o înlocui cu alta echivalent, dar mai puin
costisitoare (de Camargo, 2012, p. 1091). Caracterul inflaionist al pieei publi-
caiilor tiinifice, care aduce cu sine costuri suplimentare de procesare a infor-
maiei pentru cercettori, este direct legat de faptul c administrarea acestor
afaceri nu corespunde modelului standard al unei piee libere (Bari, Baždari,
Glasnovi & Gajovi, 2017).
tiind c principalele baze de date bibliometrice pe care furnizorii de clasa-
mente îi sprijin indicatorii sunt produse de mari companii editoriale (Thomson
Reuters/Clarivate Analitics, în cazul Web of Science, i Elsevier, în cazul Scopus),
este limpede c presiunea pe care o exercit asupra comunitilor universitare
competiia managerial pentru poziii superioare în clasamente nu este neutr din
punctul de vedere al intereselor financiare ale respectivelor companii (Lynch,
2015, p. 7; Amsler & Bolsmann, 2012, p. 286-287).
Pe de alt parte, fr aceast presiune, bazele de date i clasamentele men-
ionate mai sus nu ar putea s pretind c au o cuprindere global, nu se pot
impune ca referin universal. În fapt, ele sunt departe de a avea aceast calitate
(Tennant, 2020), chiar dac simbioza pe care au creat-o dureaz deja de dou
decenii, iar iniiativele politice neoliberale care le pun la dispoziie o cerere
inepuizabil, în continu cretere, sunt i mai vechi. La nivelul anului 2011, clasa-
mentele care se prezentau drept „globale” nu luau în considerare 90% din cele
aproximativ 15.000 de universiti din lume (Lynch, 2015, p. 7). Dei baza de date
Scopus, care furnizeaz 36% din criteriile de evaluare ale clasamentului Times
Higher Education, este mai incluziv din punct de vedere geografic decât Web of
Science, ea acoper doar o mic parte din publicaiile din afara Europei i a
Americii de Nord. Harta politic a numrului de articole incluse în Scopus la nivel
global aproximeaz foarte bine harta mondial a puterii economico-militare. În
plus, la nivelul anului 2019, în jur de 92% dintre articolele indexate în Scopus i
WoS erau în limba englez, ceea ce ridic întrebri foarte incomode despre rolul
politico-economic al practicilor de evaluare (Tennant, 2020, p. 2-3):
Având în vedere c majoritatea naiunilor de pe aceast planet nu vorbesc engleza
ca limb matern, în afar de cazul în care a fost impus prin colonialism, aceasta
reprezint în mod clar o practic lingvistic hegemonic. Ea are consecine. În
primul rând, autorii care nu sunt vorbitori nativi de limba englez pot fi obligai s
cheltuiasc o parte din bugetele lor de cercetare, precum i o cantitate
semnificativ de timp i efort, pentru a-i aduce munca la un standard „acceptabil”
de limba englez, o problem exacerbat de ctre sistemul abuziv publish or perish.
Dei exist câteva avantaje clare în omogenizarea limbajului tiinei, o astfel de
practic erodeaz contextele sociale i culturale inerente celorlalte limbi.
Opoziia fa de acest model de afaceri venal a generat o micare foarte
popular de restaurare a binelui public sub forma publicrii cu acces deschis, una
pe care din ce în ce mai des autoritile finanatoare o accept i o susin. Totui,
speranele într-o schimbare radical a economiei publicrii devin tot mai

Ovidiu Gherasim-Proca
198
temperate pe msur ce marile companii occidentale nu dau semne c îi pierd
puterea oligopolist. Ele continu s controleze piaa bunurilor de cunoatere
crora evaluatorii le atribuie o valoare bibliometric mare. Mai mult, treptat,
aceste companii i-au modificat practicile comerciale astfel încât, în loc s
continue s lupte împotriva modelului open access, au început s îl simuleze,
adugând îns costuri exorbitante din punctul de vedere al nivelului mediu al
veniturilor din cele mai multe ri ale lumii.
Un studiu bibliometric recent referitor la producia de articole tiinifice în
statele post-socialiste (Hladchenko & Moed, 2021) arat c, în ciuda faptului c
indicatorii referitori la prezena în bazele de date occidentale care centralizeaz
publicaiile tiinifice (în principal Web of Science i Scopus)14 au fost impui în
sistemele de evaluare i finanare universitar în acest grup de ri, muli
cercettori tind s publice la nivel naional sau în ri vecine cu care au o afinitate
cultural. Mai mult, o categorie distinct de ri est-europene, unde au fost
impuse reguli stricte referitoare la indexarea în WoS i Scopus (Slovenia,
Bulgaria, România i Ucraina), au înregistrat o cretere a procentului de articole
publicate în reviste naionale indexate în Scopus în 2019 fa de 1996 (p. 8).
De asemenea, un procentaj semnificativ de lucrri sunt publicate în jurnale
tiinifice chineze (p. 11): România (51.4%), Turkmenistan (50%), Russia (47.9%),
Polonia (46.8%), Lituania (41.5%), Slovenia (39.4%), Serbia (39.0%), Cehia (38.3%),
Bulgaria (30.4%), Estonia (27.7%), Croaia (27.7%), Letonia (26.5%), Bosnia i
Herzeregovina (25.4%), Ungaria (25.3%) Ucraina (21.4%).
Autorii studiului mediteaz la influena „tradiiilor în publicare” i a cerin-
elor impuse prin evaluri în rile cu cele mai mari procentaje de articole
publicate în revistele tiinifice naionale. Îns un observator atent la contextul
social creat de tranziia politic în aceste ri va observa c în spatele conceptului
comod de „tradiie” se vd piedici foarte concrete, de ordin economic i cultural,
care descurajeaz publicarea în jurnalele occidentale: barierele lingvistice, costul
relativ mare al taxelor de publicare sau de redactare în native English, accesul
redus la resurse educaionale, accesul selectiv sau insuficient la fluxurile de
informaie tiinific dominante, statusul periferic sau marginal pe care îl au
universitile est-europene în raport cu comunitile universitare occidentale.
Datele bibliometrice sugereaz c relativa permisivitate a publicaiilor naionale, a
publicaiilor internaionale chineze sau a aa-numitelor publicaii „de prad”
(predatory)15 faciliteaz ocolirea acestor piedici. Aadar, acceptarea principiului
competiiei globale impuse prin evaluare survine într-un mod necompetitiv,
corespunztor climatului economic naional i regional, dar opus retoricii
excelenei pe care o afieaz managerii.
14 Excepie fac Belarus, Turkmenistan i Tadjikistan, care, conform relatrii autorilor,
nu îi oblig pe cercettori s publice în Web of Science (WoS) i Scopus.
15 Deoarece practicile comerciale ale Elsevier pot fi etichetate ele însele cu termenul
predatory, poate c este nevoie de o reconsiderare critic a expresiei predatory journal
(Tennant, 2020).

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
199
Patologia agravată a mimetismului dependent
Cazul României este un exemplu foarte interesant, deoarece arat cum
întreaga simptomatologie neoliberal se poate manifesta în forme agravate în
rile aflate la marginea sistemelor dominante de producere i valorificare a
cunoaterii.
Confruntate cu o tranziie economic ce implica destructurarea relaiilor
social-politice socialiste, statele din estul Europei au trecut printr-o depresiune
economic sever. Estimrile Bncii Mondiale arat c numrul persoanelor care
triau cu mai puin de 4 dolari pe zi în Europa Central i de Est i în statele
succesoare ale Uniunii Sovietice a crescut de la 14 milioane în 1989 la 147 de
milioane în 1996. În România, care adoptase o strategie gradualist pentru a
diminua violena efectelor liberalizrii economice, rata srciei a crescut de la 6%
la 59% (Barr, 2005, p. 9). Mai mult, în momentul în care alegerile din 1996 au
propulsat la putere pe adepii radicalismului neoliberal, „terapia de oc” a avut
efecte deosebit de nocive. Prin msuri de privatizare opace (Ban, 2017, p. 161),
reglementate în aa fel încât s se situeze în afara controlului judiciar, o mare
parte a activelor industriale de stat au fost înstrinate pentru sume modeste, iar
dezindustrializarea s-a accelerat, fiind însoit de o criz social de mari proporii:
Contrar ateptrilor i promisiunilor celor care au conceput-o, terapia de oc a
aruncat economia în vrie, ceea ce a declanat nu doar o tragedie social, ci i un
dezastru macroeconomic. Urma practic al doilea val al dezindustrializrii, dup cel
din 1991-1992. Producia industrial scade între 1996 i 2000 cu 20%, iar profilul
comercial al rii se schimb înspre exporturile cu valoare adugat mai mic.
Masa de omeri lsat în urm de tvlugul dezindustrializrii cunoate o dublare a
ratei srciei i apare fenomenul oraelor monoindustriale devastate economic,
surs important de emigraie masiv în anii ce vor urma. În absena asistenei
sociale viabile sau a anselor de angajare, peste 60% dintre omeri au devenit
agricultori de subzisten în pungi rurale de srcie, unde austeritatea redusese
serviciile de baz la o umbr a trecutului lor. Acest fenomen a fost atât de extrem,
încât a dus la prima migraie urban-rural din istoria postbelic a Europei (Ban,
2017, p. 161-162).
În acest context, elita academic post-socialist a fost pus în faa unor pro-
bleme insurmontabile. Într-o prim faz, în condiiile declinului economic catas-
trofal produs de primul deceniu de „restructurare”, scderea drastic a finanrii
învmântului teriar i cercetrii a impus cutarea unor strategii de supra-
vieuire. În plan individual, strategiile de supravieuire cele mai rspândite oscilau
între emigrare, cutarea cooptrii de ctre instituii private i completa reorien-
tare profesional. Desigur, procesul de dezindustrializare forat nu putea crea o
perspectiv mai atractiv profesionitilor înalt calificai decât cea oferit de emi-
grare. În planul strategiilor colective, înfiinarea universitilor private i intro-
ducerea colarizrii cu tax au reprezentat mijloacele cheie de compensare a
carenelor uriae de finanare (Gheorghiu, Lazr, Netedu & Rostás, 2014;
Andreescu, Gheorghiu, Irimia & Curaj, 2015).

Ovidiu Gherasim-Proca
200
Într-o etap ulterioar, mai ales dup anul 2004, în apropierea momentului
când România urma s fie inclus în piaa unic a Uniunii Europene, s-au produs
schimbri semnificative. Pe de o parte, la nivelul instituiilor executive centrale
s-au coagulat nuclee de iniiativ hotrâte s participe activ la racordarea insti-
tuiilor de cercetare româneti la canalele de investiii publice ale Uniunii
Europene. Acumularea de expertiz neoliberal (Gheorghiu, Lazr, Netedu &
Rostás, 2014, p. 173-182) i cooptarea în reelele de gestionare a fondurilor publice
au oferit o cale de ascensiune profesional dintre cele mai profitabile, iar
metodele Noului Management Public au devenit din ce în ce mai acceptabile în
rândul noii clase manageriale universitare. Pe de alt parte, o mai mare deschi-
dere ctre „piaa” internaional a fondurilor publice a început s compenseze
pentru unele grupuri academice carenele insurmontabile ale bugetelor în con-
textul dezvoltrii economice nesatisfctoare. Confruntat cu o capacitate admi-
nistrativ redus i cu riscul absorbiei foarte reduse a fondurilor europene,
România a orientat ctre universiti i institutele de cercetare o parte semnifi-
cativ din eforturile de captare a resurselor oferite de programele de finanare
specializate ale Uniunii Europene i Fondul Social European16.
Înscriindu-se pe traiectoria „procesului Bologna”, treptat, odat ce statul a
încurajat universitile publice s îi obin fondurile prin creterea numrului de
studeni i taxe de studii, degrevându-se de responsabiliti, acestea au folosit din
plin „libertatea de a alege” a „clienilor” lor. Aceasta fcea ca în 2009, la doi ani
dup aderarea la Uniunea European, 64,24% dintre studenii din anul întâi de
studii în cele trei cicluri ale învmântului universitar de stat s fie înmatriculai
cu tax (Miroiu & Murgescu, 2013, p. 18-19). Ulterior, ca urmare a declinului
demografic, a necompetitivitii ofertei de munc interne i a adâncirii crizei
economice prin msuri de austeritate de o violen fr corespondent în Uniunea
European (Stoiciu, 2012; Trif, 2013), capacitatea elementului comercial de a
asigura resurse financiare a intrat pe o pant descendent. Învmântul uni-
versitar privat, asimilat cu imaginea public a „fabricilor de diplome” i con-
fruntat cu scandaluri rsuntoare de corupie, nu a reuit s-i consolideze
credibilitatea profesional i nici s fac fa competiiei universitilor publice de
anvergur local, din ce în ce mai numeroase.
Un rol important în pregtirea reformrii dup principii neoliberale a
învmântului teriar românesc a avut activismul politic al unor cercettori din
domenii care au avut mult de suferit de pe urma dezindustrializrii forate
postcomuniste i a abandonrii de ctre stat a responsabilitilor în materie de
16 Pentru perioada 2007-2013, Programul Operaional „Dezvoltarea Resurselor Umane”
a inclus o ax prioritar intitulat „Educaia i formarea profesional în sprijinul creterii
economice i dezvoltrii societii bazate pe cunoatere”, care includea obiective privind
creterea calitii învmântului superior i alocarea de burse doctorale i postdoctorale
în sprijinul cercetrii. Dei organizarea POSDRU a avut de suferit din cauza
diletantismului managerial i programul a înregistrat o rat de rambursare
nesatisfctoare (Negoi, 2012), el a oferit resurse financiare apreciabile personalului din
universiti i institute de cercetare.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
201
finanare a cercetrii. Acetia, confruntai cu perspectiva sumbr a srciei,
marginalizrii i emigrrii, s-au organizat pentru a susine prin aciuni de lobby
reglementarea metodelor de distribuire concurenial a fondurilor deficitare, deja
testate în universitile occidentale. În aceast privin, exemplul proeminent este
cel al asociaiei Ad Astra, organizaia care a creat primul „top al universitilor”
din România i s-a implicat direct în constituirea metodologiilor de evaluare ce
urmau s fie transplantate în politicile ministerelor de resort17. Înc din 2002, anul
înfiinrii asociaiei, membrii acesteia iniiau o dezbatere în cadrul creia sinte-
tizau convingerile ce se vor reflecta în activitile ulterioare ale organizaiei:
– Evaluarea în cercetarea româneasc. Conform unui studiu din 2000, România se
situeaz pe locul 49 în lume ca i contribuie la literatura tiinific internaional
monitorizat de ISI, în urma unor ri cum ar fi Nigeria sau Egipt, dar i a Poloniei,
Ungariei, Bulgariei, Slovaciei. Evaluarea activitii cercettorilor exclusiv pe baza
publicaiilor în reviste recenzate de ISI ar putea fi un factor motivant pentru
creterea calitii cercetrii româneti?
– Evaluarea participrii româneti la Programul Cadru 5 i discuii despre impactul
Programului Cadru 6 asupra mediului tiinific românesc. Cum se pot încuraja
colaborrile internaionale?
– Cum s-ar putea încuraja participarea sectorului privat la finanarea cercetrii în
România?
– Rolul potenial al Ad Astra în activitatea de informare tiinific, lobby,
stimularea cercetrii, în special în rândul studenilor i tinerilor universitari.
– Relaiile dintre diaspora tiinific i comunitatea i activitatea tiinific din ar.
(Florian, 2002)
Interesant din punctul de vedere al analizei de discurs, documentul
programatic originar al asociaiei referitor la reforma cercetrii tiinifice în
România (2005a) las s se întrevad o perspectiv politic naiv cu privire la
cauzele decderii cercetrii româneti în postcomunism i capacitatea reformelor
neoliberale de a duce la redresare. El deplânge productivitatea tiinific „mult
sub potenialul rii”, scderea dramatic a finanrii, nivelul sczut al salariilor,
birocratizarea, emigraia, faptul c cercetarea nu susine dezvoltarea economic a
rii, dar eueaz s vad în spatele lor cauzele economice structurale,
mulumindu-se cu explicaiile politice facile din registrul retoric al „luptei împo-
triva corupiei”, uzitat la acea vreme în discursul politic. Asociaia recomanda
reforme structurale radicale, „chiar mai radicale decât cele luate în alte ri din
17 Acestea pot fi consultate pe situl web al asociaiei (https://ad-astra.ro/2015/07/02/
topul-universitatilor-din-romania-2/ i https://ad-astra.ro/?s =metaranking). Cea mai
recent utilizare oficial a clasamentelor produse astfel se regsete în Ordinul ME nr.
3747 din 28 aprilie 2021 privind finanarea cercetrii tiinifice universitare din cadrul
instituiilor de învmânt superior de stat în anul 2021, care prevede c, din fondul
pentru finanarea cercetrii tiinifice universitare, universitile primesc 250.000 lei
pentru fiecare punct obinut în „Metarankingul Universitar 2020”.

Ovidiu Gherasim-Proca
202
Europa de Est, datorit situaiei mult diferite decât cea a rilor vecine” (p. 2)18,
printre altele, „acordarea de grade academice sau tiinifice exclusiv pe baza unui
numr minim de publicaii ISI” (p. 12), eliminarea oricrui criteriu legat de vârst,
cetenie sau experiena didactic – exprimat ca vechime în munc în legislaia
de la acea vreme – din procesul de recrutare i promovare în universiti (p. 3),
realizarea evalurilor prin contribuia unor experi strini sau selectai dintre
cercettorii români din strintate (p. 9), alocarea unor sume de bani destinate
cercettorilor români care ar dori s se întoarc în ar (p. 16).
De asemenea, programul reflect percepia idealist-sentimental, înc
destul de popular în rândurile clasei de mijloc, potrivit creia motivele emigrrii
personalului înalt calificat din România sunt istoric corelate cu corupia,
mentalitatea învechit a localnicilor i lipsa competiiei profesionale, mai puin cu
inegalitatea economic între Est i Vest. Problema emigrrii masive primea o
explicaie nerealist (p. 15-16), inspirat i ea, probabil, de dezbaterile politice ale
vremii, o abordare care compar România anilor 2000 cu Statele Unite:
Un document elaborat de National Science Board, un organism de consiliere a
Preedintelui Statelor Unite, arat c „guvernele din întreaga lume recunosc c
fora de munc înalt calificat din domeniul tiinei i ingineriei este esenial
pentru puterea economic. Toate rile, nu numai Statele Unite, au întreprins
aciuni pentru creterea capacitii sistemelor lor de învmânt superior, pentru
atragerea studenilor i muncitorilor strini i pentru creterea atractivitii rii
pentru propriii ceteni [determinându-i] s stea acas sau s se întoarc din
strintate pentru a servi creterea economiilor naionale i activitatea lor de
cercetare”. Din pcate, la ora actual România nu face nimic concret pentru a
atrage în ar cercettorii români din diaspora. (…) Conform statisticilor asociaiei
Ad Astra, aproximativ 64% din cercettorii români cu performane tiinifice de
nivel internaional activeaz în strintate. Majoritatea lucreaz în SUA (45% din
acetia), Frana (11%), Canada, Germania, Marea Britanie (câte 8%). Cercettorii
români din strintate sunt în general tineri, marea majoritate având vârste între
30 i 35 de ani, spre deosebire de cei din ar, care au o distribuie a vârstelor
relativ uniform între 30 i 60 de ani. Din pcate, situaia actual din ar face
neatractiv perspectiva reîntoarcerii lor. Sistemul actual nu ofer condiii de
munc propice, i nici nu tolereaz valoarea (aa cum am mai artat, o publicaie
într-o revist de prestigiu este echivalat cu 3 publicaii fr nici o valoare
tiinific în reviste locale).
Nu e greu de remarcat c textul include aprecieri vindicative ce trdeaz un
conflict intergeneraional, apelând la frustrarea tânrului cercettor fa de elita
academic tradiional, care a evoluat într-un sistem separat de economia
capitalist global, cantonat comod în privilegiile intelectuale sau organi-
zaionale pe care i le garanteaz autonomia decizional naional sau prestigiul
cultural local i care, supravieuind perioadei de maxim precaritate a anilor ’90,
nu numai c începuse s se bucure de fondurile proprii ale universitilor care
18 Paginile fiind nenumerotate, meniunea bibliografic indic paginaia documentului
PDF.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
203
proveneau din procesul de privatizare i comercializare, dar urma s administreze
i fondurile publice europene.
Astfel de planuri reformiste au câtigat sprijinul politic al preedintelui în
exerciiu (Dnil, 2006), care, confruntat cu opoziia unui parlament potrivnic, a
cuta s capteze sprijinul elitei intelectuale cu vederi politice radicale din diaspora
i din ar. Cooptarea partizan s-a realizat prin înfiinarea unei comisii prezi-
deniale care s investigheze situaia educaiei i cercetrii româneti (Miclea et
al., 2007) i, anterior, a unei comisii care a servit la documentarea condamnri
oficiale a comunismului, aa-numita „comisie Tismneanu” (Ernu, Rogozanu,
iulea & ichindeleanu, 2008).
Raportul Comisiei Prezideniale pentru analiza i elaborarea politicilor din
domeniile educaiei i cercetrii includea i el o serie de recomandri tipic
neoliberale19, uneori condensând mesaje ideologice puternice:
Exist o foarte slab cultur antreprenorial în universitile româneti. De cele
mai multe ori, aceasta ia forma unei oferte tot mai variate de programe de studii, la
un nivel de taxare tot mai sczut, cu consecine nefaste atât asupra calitii
educaiei, cât i asupra poziionrii absolvenilor pe piaa forei de munc.
Organizarea intern a universitilor pe discipline i departamente, nu pe proiecte
relevante, este un obstacol major în promovarea antreprenoriatului i a intrapreno-
riatului. Antreprenoriatul îneles ca transfer tehnologic, ca dezvoltare i inovare
este aproape inexistent, iar mentalitatea dominant din universiti este non- sau
anti-antreprenorial (Miclea et al., 2007, p. 27).
sau construind o critic mimetic a democraiei universitare:
Sistemul colegial de conducere din universitile româneti s-a dovedit adesea fali-
mentar, încurajând impostura i uniformitatea. Conform multor analize, inclusiv
europene, acest sistem e primul responsabil de performanele slabe obinute de
universiti în activitile de baz: cercetare, inovare, educaie. Reglementarea prin
actuala lege a învmântului a structurii interne a universitilor este
contraproductiv i uniformizant.
19 Iat câteva exemple: „Înlocuirea sistemului colegial cu cel managerial (corporatist)
în conducerea i managementul universitilor trebuie fcut de urgen printr-o nou
lege a învmântului superior” (p. 26); „Încurajarea universitilor s acceseze fonduri
pentru cercetare de la firme private” (p. 27); „Dezvoltarea periferiei antreprenoriale a
universitilor (spin-off companies, incubatoare de afaceri) prin care acestea s realizeze
mult mai uor transferul tehnologic i cognitiv. (…) Corelarea sistemelor individuale i
instituionale de recompensare cu reuitele antreprenoriale-intraprenoriale ale perso-
nalului universitilor. Constituirea unui capital de risc, gestionat de o banc selectat de
ctre stat pentru finanarea activitilor de dezvoltare-inovare i transfer tehnologic” (p.
28); „Reducerea fragmentrii sistemului de CDI prin reorganizarea institutelor de
cercetare neperformante. Patrimoniul instituiilor publice de CDI falimentare nu trebuie
privatizat decât dac nicio instituie public de CDI nu i-a exprimat intenia de a prelua
respectivul patrimoniu, într-un interval de 6 luni de la anunul public al disponibilitii
pentru preluare” (p. 29).

Ovidiu Gherasim-Proca
204
Exist o tendin clar pe plan internaional de înlocuire a sistemului colegial cu
sistemul managerial, similar celui corporatist. Cele mai performante universiti
din lume opereaz dup sistemul managerial, în care top-managementul i
middle-managementul (decanii) sunt rezultatul unor procese de recrutare sau
selecie, nu al unor alegeri colegiale (Miclea et al., 2007, p. 25).
Oportunitatea politic a unor noi ajustri structurale în sectorul înv-
mântului teriar a aprut în condiiile în care colapsul financiar înregistrat în 2008
condusese la semnarea unui acord cu FMI în 2009. Msurile de austeritate
introduse în 2010 au fost urmate de o ampl reform instituional, promovat în
domenii diverse, printr-o serie de legi pe care guvernul condus de Emil Boc le
supunea votului parlamentar într-o procedur excepional, procedura asumrii
rspunderii guvernului, fcând imposibil deliberarea uzual i negocierile ce
decurg din ea (Negoi, 2011). Astfel, Legea educaiei naionale nr. 1 din 2011 era
adoptat alturi de reglementri discutabile în domeniul salarizrii personalului
din sectorul public. Ele impuneau „raionalizarea cheltuielilor publice”, con-
formarea fa de acordul încheiat cu FMI i „restabilirea echilibrului bugetar”.
Conceput sub îndrumarea lui Daniel Funeriu, un cercettor chimist care
s-a întors din strintate pentru a face politic, el însui membru al consiliului
director al asociaiei Ad Astra în 2005 i semnatar al raportului comisiei
prezideniale, legea modifica radical structura organizaional a universitilor,
diminuând puterea decizional a corpurilor deliberative colegiale, reglementând
mecanisme noi de evaluare i clasificare a universitilor bazate pe aportul unor
experi din strintate, dar i obligaia ca în contractele de munc s fie inclus
asumarea de standarde minime de rezultat, însoite de clauze care s fac posibil
concedierea profesorilor în cazul neîndeplinirii lor. Concomitent, direct sau prin
intermediul unor acte normative sau administrative secundare, erau impuse
reguli formale împotriva conflictului de interese i reguli care urmau s creeze
posibilitatea ca atât conducerea de doctorat, cât i posturile didactice s fie
deschise aspiranilor indiferent de vârst, cetenie sau experien în sistemul de
învmânt, pe baza indicatorilor bibliometrici de productivitate a muncii de
cercetare. Legea includea i restricii în ce privete coordonarea de cercetri
doctorale dup vârsta de 65 de ani.
Consiliului Naional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor i Certificatelor
Universitare (CNATDCU) a fost reorganizat, urmând s stabileasc noi seturi de
standarde de performan. Ordonana nr. 28 din 31 august 2011 pentru modi-
ficarea i completarea Legii nr. 206/2004 privind buna conduit în cercetarea
tiinific, dezvoltarea tehnologic i inovare fusese actualizat, pentru a include
delictele morale probabile în contextul competiiei pentru creterea forat a
output-ului bibliometric20.
20 Este vorba în primul rând de introducerea noiunii de „autoplagiat”, care, dei este
un nonsens în ordinea moral tradiional a comunicrii cunoaterii (autorul poate în
mod legitim s prezinte aceeai oper în publicaii diverse, în scopul de a ajunge la
categorii de public distincte), devine inteligibil atunci când comunicarea cunoaterii

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
205
Un numr de standarde minime precis formulate au devenit obligatorii
pentru obinerea diverselor titluri academice, dar i pentru evaluarea, clasificarea
i ierarhizarea instituiilor de cercetare i învmânt superior, în aa fel încât s
fie eliminat sistemul endogen de atribuire a prestigiului i recunoatere a meri-
telor, judecat de ctre reformatori drept lipsit de valoare. Experiena didactic i-a
pierdut total relevana în evalurile pentru ocuparea posturilor universitare, dei
structura acestora a rmas una covâritor didactic.
Aa cum o cerea noua legislaie, a fost iniiat un proces de clasificare i
ierarhizare a universitilor i domeniilor de studiu, ca rspuns la ceea ce
reformatorii neoliberali considerau a fi deficienele majore ale sistemului uni-
versitar românesc: omogenitatea sa (o ofert de servicii insuficient difereniat),
competitivitatea redus la nivel naional i internaional (vzut prin prisma
poziionrii nefavorabile în clasamentele organizaiilor de rating, fapt ce ar fi fost
responsabil pentru scderea interesului opiniei publice, inclusiv a potenialilor
investitori, fa de universiti i pentru emigrarea celor mai talentai absolveni
de învmânt liceal), alocarea ineficient a resurselor financiare publice, acestea
fiind, în opinia experilor, disipate între prea muli ageni i fiind accesibile în
prea mic msur instituiilor private (Andreescu, Gheorghiu, Irimia & Curaj,
2015, p. 35-36).
Realizându-se netransparent, deoarece metodologia de procesare a datelor
pentru fiecare universitate în parte nu a fost fcut public, i nici nu au fost
prezentate informaii suficiente despre relaia dintre diferitele criterii în struc-
turarea clasamentului, întregul proces a fost intens contestat i a fost suspendat
de ctre judectori (Curaj, Deca & Hâj, 2015, p. 10).
În ciuda unor astfel de obstacole, nu se poate spune c reformele neolibe-
rale au euat. Într-o form deradicalizat, regulile i practicile pe care le-a generat
au fost internalizate de universiti. Multe dintre noile configuraii instituionale
au rmas ireversibile dup ce guvernele patronate de preedintele Traian Bsescu
au fost înlturate în urma protestelor populare de amploare din iarna anului 2012.
Chiar i înainte de promulgarea noii legi a educaiei, obligai fiind s
concureze pentru resurse precare i dând curs admiraiei fa de exemplul statelor
occidentale, universitarii români s-au conformat cu entuziasm noilor imperative
manageriale, cu atât mai mult cu cât acestea le ofereau celor ce deja deineau o
poziie instituional dominant un mijloc de consolidare a puterii manageriale,
prin gestionarea programelor de finanare europene. În scurt timp, ca urmare a
combinaiei specifice de politici de austeritate i oportuniti de finanare extern,
profesorii, cercettorii i birocraii universitilor au îmbriat strâns discursul
neoliberal i au început s se ralieze unei competiii imaginare globale, sub egida
triadei retorice „excelen – performan – eficien”.
devine, în loc de scop în sine, doar un mijloc de a obine credite de cercetare sau accesul la
trepte speciale de remuneraie (prezumtiv, orice repetiie în discurs este o încercare de a
obine o sum de bani în plus fr a depune efort suplimentar).

Ovidiu Gherasim-Proca
206
Unii dintre ei au devenit „mai catolici decât Papa”21, mai radicali în atitu-
dinile neoliberale decât FMI i Banca Mondial. Psihoza clasamentelor, a
„vizibilitii internaionale” i a „factorilor de impact” a creat o emulaie auto-
gratulatoare în care consiliile ce reglementau categoriile de produse intelectuale
dezirabile s-au întrecut pe ele însele.
Pe de alt parte, tensiunea între presiunile reformatoare i reziliena elitei
academice locale a generat o sintez nefericit între retorica excelenei i reali-
tatea concret, mult mai puin promitoare. În primul rând, deoarece reforma
venea împreun cu un set de msuri de austeritate perceput drept injust i agresiv
în instituiile publice, legitimitatea ei a avut enorm de suferit, cu atât mai mult cu
cât noile criterii de performan preau simple pretexte pentru reconfigurarea
ierarhiilor de putere informale din universiti prin instituirea unui nou cadru
formal. Fiind asociat unor opiuni politice partizane bine conturate, ea lsa
impresia c rezultase din intenia unui grup particular de cercettori de a-i spori
influena politic i veniturile. În al doilea rând, elita academic local a fcut tot
posibilul s îi aproprieze i s modifice noile reguli în scopul meninerii relaiilor
de putere informale preexistente. Aproprierea aceasta s-a fcut punând diverse
msuri cantitative convenionale deasupra oricror considerente substaniale de
ordin profesional, în cel mai pur stil neoliberal. Acest lucru a avut drept conse-
cin creterea inconsecvenei în materie de reglementare. Reforma neoliberal a
închis parial poarta subiectivismului individual i a deschis-o larg arbitrariului
instituional.
Curând, experimentele experilor CNATDCU cu criterii, indicatori sau
standarde de evaluare au devenit proverbiale. Spre exemplu, pentru cineva care se
considera specialist în sociologie în 2011, era destul de greu de îneles de ce,
pentru ca munca de cercetare s îi fie luat în considerare, ar fi trebuit s o fi
publicat exclusiv în jurnale indexate în urmtoarele baze de date: Web of
Knowledge, Scopus, EBSCO, ProQuest, CEEOL (Ordinul MECTS nr. 4.691 din 26
iulie 2011). Dar i mai de neîneles era de ce câteva luni mai târziu ar fi trebuit s
se raporteze la o serie de 15 astfel de baze de date (Ordinul MECTS nr. 3.697 din
10 aprilie 2012), apoi la 23 (Ordinul MECTS nr. 6560 din 20 decembrie 2012), la 24
(Ordinul MEN nr. 4204 din 15 iulie 2013) ori 26 (Ordinul MENCS nr. 6129 din 20
decembrie 2016). Sau de ce prezena unei cri în cel puin 12 biblioteci incluse în
catalogul Karlshrue Virtual Katalog (KVK) oferea accesul la „prestigiu
internaional” în decembrie 2012, pe când în iulie 2013 era nevoie de includerea în
minim 6, pentru ca ulterior arhiva bibliografic de referin s fie WorldCat.
Dincolo de bulversarea i reducerea la derizoriu a ideii de evaluare pe care
le-au produs, se poate aprecia c, în prim instan, standardele minime stabilite
21 Mas Papista que el Papa – starea de fapt instalat astfel este descris perfect de
aceast sintagm ironic pe care Chang Ha-Joon (2010) o invoca pentru a indica mime-
tismul capitalist sud-coreean i în general „tendina societilor aflate în periferia
intelectual de a aplica anumite doctrine religioase, economice i sociale într-un mod mai
rigid decât rile lor de origine” (p. 280).

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
207
la nivel central au devenit mai permisive pentru elita academic local, urmând ca
apoi s ridice progresiv obstacole din ce în ce mai înalte, pe msur ce universit-
ile simeau nevoia s îngreuneze accesul noilor venii.
În anul 2017, Ministerul Cercetrii i Inovrii a limitat accesul experilor
români din strintate i a experilor strini la poziiile de evaluatori în compe-
tiiile pentru finanare. Ministerul a stabilit c acetia vor participa doar atunci
când se constat absena experilor din România în domeniul proiectelor de
evaluat, cu argumentul c suma costurilor participrii celor dintâi în competiiile
organizate în 2016 a fost de 2,5 ori mai mare decât cea cheltuit cu evaluatorii din
România. Suplimentar, a fost introdus cerina ca toi evaluatorii s prezinte un
aviz din partea instituiilor în care activeaz i a unei declaraii pe propria
rspundere care s previn situaiile în care se prezint ca evaluatori cercettori
retrai din activitate sau care nu respect principiile eticii i deontologiei
profesionale, fapt perceput drept o restricie suplimentar pentru experii din
strintate (Asociaia Ad Astra, 2017).
Rzvan V. Florian, membru fondator al asociaiei Ad Astra i consilier al
ministrului Funeriu, remarca pe bun dreptate c instituia abilitrii a fost
implementat în aa fel încât i-a pierdut vocaia de a facilita includerea cercet-
torilor din afara universitilor publice în corpul profesoral. Au fost impuse taxe
de înscriere foarte mari, obinerea atestatului de abilitare nu a rmas o condiie
pentru obinerea unui post de profesor universitar, universitile au primit
libertatea de a stabili reguli proprii care au dus la „impunerea de condiii pentru
candidai care s favorizeze candidaii din interiorul universitii, sau care s
blocheze accesul celor din afara universitilor sau din diaspora” (Florian, 2015).
Cum era de ateptat, în ciuda tuturor acestor zbateri, România nu a avansat
pe calea competitivitii economice i a inovaiei proporional cu interesul pentru
stimularea produciei de literatur tiinific. Tipul de dezvoltare economic
dependent în care se angajeaz – în principal ca furnizor de materii prime, for
de munc i servicii pentru pieele care înglobeaz piaa local, cu deficite majore
de cont curent, în condiii de precaritate bugetar – face ca beneficiile inovrii,
acolo unde exist, s se reflecte insuficient în competitivitatea economiei naio-
nale. În „Tabloul de bord al inovrii în Europa”, România este clasificat constant
în ultima categorie (emerging innovators), cea a statelor care nu depesc 50% din
valoarea medie a Indicelui European al Inovrii pentru întreaga Uniune
European, obinând invariabil ultimul loc în perioada 2014-2021.
Mai mult, aparent paradoxal, în perioada 2010-2011, România ocupase pozi-
ia superioar în categoria inovatorilor modeti (Comisia European, 2012).
Deoarece scorul indicelui inovrii reflect performana efectiv din anii imediat
anteriori, aceasta arat foarte clar c momentul de performan comparativ
maxim a fost cel al primilor trei ani dup admiterea în Uniunea European, când
programul POSDRU contribuia la finanarea a numeroase burse doctorale i
postdoctorale.
De asemenea, valoarea indicelui respectiv a înregistrat o scdere între 2011
i 2018, dei, în privina anumitor elemente dintre cele care îl compun, România a

Ovidiu Gherasim-Proca
208
progresat (vezi Figura nr. 2). Comparativ cu nivelul de referin al anului 2011,
dup un declin accentuat în perioada 2011-2015, a urmat o uoar cretere, cu
totul nesatisfctoare (Comisia European, 2019a, p. 65). În mod notabil, dei
România a înregistrat o cretere în privina unor indicatori precum co-publicarea
internaional, co-publicarea în parteneriat public-privat, înregistrarea de patente
i alte active intelectuale, numrul de contribuii aflate în decila superioar a celor
mai citate articole tiinifice la nivel internaional i numrul de studeni doctorali
internaionali, ori în planul indicatorilor care descriu un mediu ce faciliteaz inovarea
(cu o cretere excepional a conectivitii broadband), aceasta nu s-a reflectat în
evoluia pozitiv a indicatorilor economici ce in de finanarea public i privat
pentru cercetare-dezvoltare, de numrul de întreprinderi mici i mijlocii inovatoare
sau de vânzrile firmelor noi bazate pe inovare. De asemenea, scderea numrului de
absolveni de studii doctorale disproporionat mai mult fa de cea a numrului de
absolveni de studii superioare, precum i performana redus în planul învrii
continue (lifelong learning) au grevat dimensiunea „resurse umane”22.
Sursa datelor: European Commision (2019). European innovation scoreboard – Data Europa EU.
Disponibil online la adresa: https://data.europa.eu/data/datasets/european-innovation-scoreboard-
2019?locale=en (consultat la 2 iulie 2021).
Figura nr. 2: Schimbri în valorile indicatorilor Indicelui European al Inovrii în anul
2018 raportat la anul 2011 (pe clase de indicatori)
22 Pentru comparaie, situaia raportat în 2011 arta c punctele forte ale Românei
erau atunci resursele umane, investiiile firmelor i efectele economice, anume exact
inversul tendinei înregistrate în 2018 (Comisia European, 2011, p. 46).

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
209
În schimb, competiia pentru clasamente i indicatori bibliometrici lsa
impresia c, odat cu invitarea pieei în sistemul de învmânt universitar,
tiina a fost poftit afar (Nicolescu & Neaga, 2014). Competiia pentru fonduri,
orientat în principal spre condiii birocratic-manageriale de form, a întârziat s
produc cercetri foarte valoroase, dar a consolidat noua clas administrativ care
a ajuns s domine educaia universitar public i face presiuni pentru ca
profesorii s se angajeze în activiti manageriale sau antreprenoriale (p. 108-109).
Mai grav, într-o comunitate academic ce se caracterizeaz mai degrab
prin provincialism, motivaia de a simula sau de a dezvolta o preocupare mai
mare pentru standardele formale decât pentru progresul cunoaterii i etica
academic a crescut substanial. Scandalurile de plagiat au proliferat (Abbott,
2012a; 2012b; Matthews, 2018), iar cazul unei reviste tiinifice „de prad”
(predatory journal) publicat la Iai, unul simptomatic pentru noua industrie uni-
versitar stimulat scientometric, a cptat o infamant celebritate (Djuric, 2015).
Patologia academic naional a fost agravat de dublul tropism al noii
clase politico-birocratice postsocialiste: cutarea apropierii de instituiile
militarizate ce gestioneaz securitatea naional sub egida „valorilor nord-atlan-
tice” i încercarea de autolegitimare elitar prin intermediul titlurilor academice
contrafcute. În acest context particular, împletirea nefast a intereselor politice,
poliieneti i academice a creat situaii emblematice pentru felul surprinztor în
care reformismul birocratic, investiiile publice, incompetena i simularea pot
coabita i se pot susine reciproc. Voi indica doar dou exemple frapante. Unul
dintre ele se refer la promiscuitatea instituional în sine, cellalt – la efectele ei.
În 2012, în plin proces de reformare a învmântului i cercetrii, s-a
înfiinat Academia de tiine Militare, o instituie public ce îi propunea, potrivit
legii sale de funcionare, „dezvoltarea tiinelor din sistemul aprrii, ordinii
publice i siguranei naionale, în scopul alinierii la cerinele NATO i ale Uniunii
Europene” (Legea nr. 56 din 22 martie 2012 privind organizarea i funcionarea
Academiei de tiine Militare). Ea urma s devin, în 2015, Academia de tiine
ale Securitii Naionale (ASSN).
Ar putea s par curios faptul c Adrian Curaj – unul dintre cei mai activi
i conectai decision-makers neoliberali ai ultimelor decenii, director în
perpetuitate al UEFSCDI (Unitatea Executiv pentru Finanarea Învmântului
Superior, a Cercetrii, Dezvoltrii i Inovrii)23 i ministru tehnocrat al înv-
mântului din noiembrie 2015 pân în iunie 2016 – a dorit s fac parte dintr-o
asemenea organizaie de simulaie academic politico-militar. Ea s-a dovedit a fi,
urmare a unei perseverente campanii de pres susinut de Emilia ercan, un
adevrat simbol al obscuritii i corupiei cu vemânt academic (ercan, 2016;
ercan, 2018).
23 Înfiinat în 2010 prin comasarea a dou agenii de management, UEFSCDI a
dobândit atribuii sporite în 2011 i gestioneaz actualmente aproximativ 22% din
fondurile destinate activitilor de cercetare.

Ovidiu Gherasim-Proca
210
O explicaie ar putea veni din faptul c CV-ul controversatului manager
prezint simptomele tropismului menionat anterior. Suplimentar fa de formaia
inginereasc în domeniul automaticii, Adrian Curaj se laud nu numai cu absol-
virea unor programe de studiu postuniversitar orientate spre administrarea
afacerilor, ci i cu obinerea unui „Certificat postuniversitar” de la Colegiul
Naional de Aprare „Carol“ din Bucureti (Pantazi, 2015). O alt explicaie se
gsete în concepiile strategice ale acestuia. Vorbind despre misiunea ASSN,
Adrian Curaj sublinia c „educaia, tiina i inovarea sunt subiecte de siguran
i securitate naional, în spiritul în care acest subiect este discutat i la nivel
european i euro-atlantic” (Vian, 2016). Într-o alt ocazie, într-o dezbatere
gzduit de think-tank-ul politic conservator Grupul de Dialog Social (GDS),
mustrat fiind de profesorul i antreprenorul bucuretean Gabriel Liiceanu (2016)
pentru atitudinea pasiv fa de scandalurile de plagiat ce zdruncinau
credibilitatea instituiilor universitare din România i pentru alocrile generoase
de fonduri ctre ASSN, acesta spunea: „in foarte mult la lucrurile acestea.
Uitai-v la ce se întâmpl în toat lumea atunci când discutm de conceptul
global de securitate! (...) Am considerat c este extrem de util ca vocea mea, care
este o voce destul de puternic i i-a cptat poziia i forma, s rspund acestei
invitaii (de a intra în ASSN – n.r.), pentru c în aceast situaie pot s transmit
mesajul puternic al necesitii de a investi în tiin, inovare, învmânt
superior. sta a fost jobul meu i-l voi face întotdeauna foarte responsabil”
(Florea, 2016).
În strâns legtur cu cel de mai sus, al doilea exemplu se refer tocmai la
tolerarea înclcrii regulilor elementare ale onestitii academice în cazul unor
personaliti foarte influente din sfera promiscu a cooperrii academice
politico-militare i poliieneti. În 2016, la începutul lunii martie, acuzaiile de
plagiat aprute înc din 2012 împotriva Laurei Codrua Kovesi (atunci procuror
ef al Direciei Naionale Anticorupie, în prezent procuroare-ef a Parchetului
European) au fost aduse din nou la cunotina Consiliului Naional de Atestare a
Titlurilor, Diplomelor i Certificatelor Universitare (CNATDCU) dup ce teza de
doctorat susinut de aceasta fusese inclus în indexul de opere plagiate creat de
Grupul pentru Reform i Alternativ Universitar (Traicu, 2016)24. Asaltat de
contestri i scrisori deschise, Adrian Curaj a fost nevoit s prseasc funcia de
ministru în favoarea lui Mircea Dumitru, dar nu înainte de a emite un ordin ce
stabilea noul regulament de organizare i funcionare al consiliului (Ordinul
Ministrului Educaiei Naionale i Cercetrii tiinifice nr. 3482 din 24.03.2016).
Acesta s-a dovedit a fi o piedic în calea verificrii acuzaiilor de plagiat refe-
ritoare la teza de doctorat a Laurei Kovesi pe dou ci. Pe de o parte, dup cum
remarca ministrul Mircea Dumitru, fusese exclus din regulament posibilitatea
autosesizrii consiliului pentru cazurile de notorietate public (Andrei, 2016). Pe
de alt parte, noul regulament stabilea un traseu de sesizare contraintuitiv, ctre
24 Indexul operelor plagiate poate fi consultat online la adresa: http://www.plagiate.ro/
Comune/inspect.crono.htm.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
211
instituia finanatoare a consiliului (UEFSCDI), ceea ce a fcut ca sesizarea
transmis de ctre Grupul pentru Reform i Alternativ Universitar (GRAUR)
ministerului de resort s fie ignorat.
În fine, spre finalul anului, lectorul Cristian Dogaru, profesor la University
Campus Suffolk din Anglia i membru al Consiliului Naional al Cercetrii
tiinifice (CNCS), a trimis o sesizare considerat acceptabil ctre UEFSCDI. În
cuprinsul acesteia, semnatarul arta c acuzaiile de plagiat risc s aduc „un
prejudiciu grav de imagine i credibilitate justiiei din România” i c dei,
personal, dumnealui considera c teza Laurei Kovesi respect normele de etic
academic, analiza ei oficial nu ar trebui evitat (Surmei, 2016).
Astfel s-a ajuns la unul dintre cele mai problematice verdicte ale
CNATDCU în materia plagiatului. El a pus sub semnul întrebrii nu numai
credibilitatea instituiei, dar i autenticitatea „reformelor” iniiate de UEFSCDI,
care anunaser creterea calitii cercetrii tiinifice prin introducerea unor
standarde competitive. În ultim instan, punea sub semnul întrebrii chiar
integritatea moral a experilor români din strintate, privii îndeobte drept
tutori severi, dar impariali ai colegilor lor din universitile româneti. Cei trei
experi care au analizat lucrarea – unul dintre ei profesor al Université de
Strasbourg, altul la l’Université Paris XII Créteil – au ajuns la concluzia c, dei
teza cuprindea în jur de 600 de rânduri de text plagiat (556 rânduri de pla-
giat-falsificare, 47 rânduri de plagiat-parazitism), ea nu ar fi trebuit s fie
retractat, iar titlu de doctor în tiine juridice obinut pe baza ei urma s rmân
valid, ca un rezultat binemeritat al cercetrii autoarei (Ghica-Lemarchand,
Constantinesco & Chiri, 2016). Ministrul Mircea Dumitru, intransigent în alte
cazuri, s-a mulumit cu aceste concluzii (Pepine, 2016).
Dup cum observa Emilia ercan (2020), verdictul amintit crea un
precedent nefast. El deschidea calea validrii plagiatului drept mijloc legitim de a
realiza o cercetare doctoral în România25. Înfruntrile publice o confirm în
25 Probabil cea mai eterodox idee emis cu aceast ocazie de savanii români este
aceea c gravitatea unui act de plagiat depinde direct de originalitatea ideilor plagiate. A
plagia idei neoriginale (platitudini, constatri banale, observaii „la mintea cocoului”) ar
fi, potrivit acestei judeci de valoare inovative, un gest mai puin neonest decât a plagia
idei originale. Dup cum susinea academicianul Marius Andruh, vicepreedinte al
CNATDCU, explicând de ce plagiatul Laurei Kovesi era acceptabil: „O tez de doctorat are
dou pri – o prim parte care este consacrat la ceea ce se cheam stagiul actual al
cunoaterii în acel domeniu îngust i partea de contribuii originale. Dac ai gsit în
partea original 1% plagiat este foarte grav. Înseamn c ai furat idei originale ale altuia i
le-ai vândut ca fiind ale tale. Deci 1% poate s fie grav, depinde în ce parte a tezei este.
Poi s furi o idee epocal de la un mare savant, nu trebuie s aib 100 de pagini acea idee
în dezvoltarea ei” (Anioiu, 2016). Rmâne totui întrebarea cum poate aprea o parte
original într-o lucrare al crei autor simte nevoia s plagieze idei banale? Cât de original
este de fapt un plagiator atunci când nu este neoriginal? Se pare c experii responsabili
pentru „stagiul actual” al dezvoltrii tiinei din România nu i-au pus înc astfel de
întrebri, cci rspunsul este evident.

Ovidiu Gherasim-Proca
212
prezent. Într-o scrisoare deschis adresat recent preedintelui României, Gabriel
Liiceanu scria:
O ar care, virtual, triete sub sloganul euforic „România educat”, dar care în
chip real rmâne o „Românie furat”. Cci e oare „educat” o ar în care Bogdan
Licu, procuror general adjunct al României, Codru Olaru, procuror i membru al
Consiliului Superior al Magistraturii (…), chestorul Bogdan Despescu, secretar de
stat în Ministerul de Interne, Bogdan Netejoru, judector i preedinte al Inspeciei
Judiciare, Constantin-Florin Mituleu-Biuc, preedintele Autoritii Electorale
Permanente, sau Ramona Lile, rectorul Universitii „Aurel Vlaicu” din Arad etc.
sunt – cum atât de convingtor spunei, domnule Preedinte – ageni ai „furtului
intelectual”? (Liiceanu, 2021).
Magnitudinea influenei militar-poliieneti asupra managementului cer-
cetrii a fost probat i în alte ocazii. Recent26, jurnalitii români au identificat
unele dintre ele atât în încercarea de a menaja pe posesorii unor titluri doctorale
frauduloase, cât i în orientarea fondurilor ministerului de resort (numit acum
Ministerul Cercetrii, Inovrii i Digitalizrii), prin intermediul UEFSCDI, ctre
beneficiari din sfera instituiilor militare i poliieneti. Ei au remarcat c, în 2021,
în cadrul programului de finanare optimist intitulat „Soluii”, 9 dintre cele 12
proiectele aveau ca beneficiari instituii militare i poliieneti, dei bugetele
acestora au înregistrat creteri continue, în timp ce bugetul cercetrii a rmas
mult în urm (Archip, 2021)27. Jurnalitii semnalau nu numai lipsa de trans-
26 Studiul de fa a fost redactat în vara anului 2021. Dei unele dintre observaiile
fcute atunci nu mai pot fi calificate drept „recente” la momentul tipririi, evoluiile
ulterioare nu au fcut decât s confirme statutul subordonat sau irelevant al consiliilor
academice fa de personalitile cu influen politic din sfera instituiilor militare i
poliieneti. Între timp, fostul procuror general Licu a fost numit judector la Curtea
Constituional a României. Premierul Nicolae Ciuc, general în rezerv, fost ef al
Statului Major al Aprrii, purttor al unor prestigioase decoraii ale statelor NATO care
i-au apreciat activitatea, preedinte al Partidului Naional Liberal, el însui acuzat de
plagiat, a reuit s împiedice prin manevre judiciare sulfuroase (Semeniuc & Tapalag,
2022) analiza propriei teze de doctorat de ctre CNATDCU. Fa de asemenea realiti
sumbre, demisia ministrului cercetrii i inovrii, Florin Roman, din cauza acuzaiilor de
plagiat, ar putea prea un adevrat merit moral al acestui guvern. Aceasta fiind magni-
tudinea problemei, privind lucrurile în perspectiv, nici mcar tradiionala soluie
comod-anacronic de a de vina pe comuniti (Davey, 2021; Pora, Ofieru & Wesolowsky,
2022) nu poate scuza comunitatea tiinific româneasc, care a permis ca asemenea
situaii s apar.
27 Faptul c bugetul cercetrii este folosit pentru proiecte ale instituiilor publice de
represiune i securitate nu este curios sau neobinuit în sine. Programul de finanare
„Soluii” a fost orientat înc de la iniiere, în 2016, ctre aplicaii legate explicit de
activitatea instituiilor militarizate. Cu excepia proiectelor lansate în 2020, în toate
celelalte pot fi identificate cu uurin unele aplicaii destinate acestora. Ce este interesant
de data aceasta este felul în care, prin contorsiuni lexicale patafizice, sunt intitulate unele
dintre proiecte: „Transformarea unui volum masiv de date i informaii geospaiale în
intelligence acionabil”, „Simulator complex pentru dezvoltarea, testarea i validarea

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
213
paren, dar i faptul c bugetul cercetrii, redus la 1,4 miliarde de lei, este mult
inferior bugetului Serviciului Român de Informaii, anume 2,7 miliarde de lei.
Concluzii
Dominant la scar global timp de patru decenii, ideologia neoliberal a
produs transformri instituionale aparent ireversibile în domeniul serviciilor
publice. Ptrunderea practicii politico-manageriale neoliberale în sfera
învmântului teriar a avansat constant. Impresia c aceste schimbri sunt
implacabile este în mare parte întemeiat, deoarece ele depind în primul rând de
fore exterioare câmpului academic, acionând independent de acesta, i treptat,
pe parcursul unor intervale vaste de timp, sunt internalizate de comunitile
asupra crora se rsfrâng, devenind noua „normalitate”. În plus, ele ofer mana-
gerilor mecanisme de excludere i decizie arbitrar mult mai eficiente decât cele
utilizate în mod tradiional în universiti.
Consideraiile expuse anterior arat c un factor determinant în acest
proces este însi aciunea statului, care i-a asumat un rol de re-reglementare
pentru a deschide i a alimenta noi piee. Aciunile statului se îndreapt fie spre
oferirea de noi oportuniti profitabile antreprenorilor, fie spre crearea de
pretexte plauzibile pentru diminuarea sau realocarea fondurilor publice destinate
educaiei/cercetrii. Fiind vorba despre un domeniu care conteaz în principal pe
finanarea public, întregul proces se realizeaz prin mecanisme care depind de
decizii guvernamentale i birocratice, de inducerea competiiei cu ajutorul siste-
melor de audit, de instituirea unor clasamente, ierarhizri i clasificri oficiale,
aadar de instrumente de intervenie public ce simulează raporturile economice
specifice pieei încercând s le stimuleze.
Pe parcursul reformelor neoliberale, raportul între crearea i distrugerea
valorilor variaz de la stat la stat i de la o perioad la alta, dar, indiferent de orice
context particular, este evident c statul neoliberal contribuie la dislocarea
instituiilor culturale tradiionale i a pieelor locale, pentru a le include într-o
nou pia global. De asemenea, este imposibil de negat c succesul în termeni
de oportuniti de dezvoltare oferite actorilor naionali prin accesul la piaa
global a valorilor de cunoatere este strâns legat de raporturile de putere la nivel
supranaional. Felul în care statele reuesc s gestioneze relaia dintre pieele
locale i cele regionale sau globale pe termen lung este hotrâtor pentru
beneficiile ori deserviciile pe care le pot aduce cu sine tehnicile de management
competiional în cercetare i educaia universitar.
tiind toate acestea, este limpede c abordrile ce trateaz problema eva-
lurii ca i cum clasamentele, criteriile, standardele i indicatorii de performan
funcioneaz în vacuum sub aspectul relaiilor de putere vor eua s prevad
metodelor i mijloacelor de reacie, specifice forelor de intervenie, în cazul ameninrilor
i riscurilor asimetrice care se produc în zone urbane”, „Dezvoltarea unui sistem aerian
distribuit «data fusion» – «remote sensing» pentru identificare i caracterizare situaii de
urgen în zone nesegregate” (Uefiscdi.gov.ro: SOLUŢII, f.a.).

Ovidiu Gherasim-Proca
214
rezultatele generale ale reformelor pe care le asum. Instituirea unor noi principii
de evaluare este însoit întotdeauna de conflicte cu substan economico-poli-
tic. Ele sunt cu atât mai intense cu cât schimbrile instituionale sunt mai
radicale i mai coercitive. Iar competitivitatea internaional evocat obsesiv de
ctre decideni rmâne în domeniul ficiunii atunci când realitile sociale i
economice locale sunt cele specifice unei piee subordonate, dependente.
În România, o ar care a trecut prin ocul tranziiei de la regimul
politico-economic socialist la cel capitalist, reformarea instituiilor universitare
dup principii neoliberale i-a relevat deficienele în mod spectaculos. Privind
lucrurile în perspectiv, se poate spune c mimetismul naiv al elitei postcomu-
niste, întotdeauna pregtit s adopte cu entuziasm i necritic cele mai radicale
tipuri de politici publice experimentate în Statele Unite sau în vestul Europei, fr
s aib mai mult decât o înelegere politic superficial a acestora, este direct
responsabil pentru contrastul uria între retorica performanei i aportul efectiv
al reformelor la îmbuntirea condiiilor de via în România pe parcursul
deceniului care tocmai s-a încheiat. Este uor de anticipat c i în deceniul
urmtor România va rmâne captiv modelului postsocialist al dezvoltrii
economice dependente.
Dezvoltarea managementului ierarhic i a practicilor de evaluare în univer-
siti i institutele de cercetare a avut puine efecte pozitive în planul nivelului de
dezvoltare social al colectivitilor locale. Instituiile responsabile pentru
managementul universitar dup principii neoliberale au euat în mod repetat s
dovedeasc c pot avea o atitudine intransigent sau mcar coerent în ceea ce
privete etica academic. De asemenea, sunt puine semne c politicile publice în
acest domeniu vor fi susinute de o planificare pe termen lung a investiiilor
publice, de o organizare sustenabil, consensual, raional, în aa fel încât rele-
vana lor pentru bunstarea economic i social a României s devin
perceptibil.
Bibliografie
Abbott, A. (2012a). Romanian scientists fight plagiarism. Nature, 488, 264-265.
Abbott, A. (2012b). Plagiarism exposed in Romanian grant applications. Nature. https://doi.org/
10.1038/nature.2012.11758
Amsler, S.S. & Bolsmann, C. (2012). University ranking as social exclusion. British Journal of
Sociology of Education, 33(2), 283-301.
Anderson, T. (1999). The Meaning of Deregulation. Journal of Australian Political Economy, 44, 5-21.
Andreescu, L., Gheorghiu, R., Irimia, A. & Curaj, A. (2015). Mergers and Classifications in
Romania: Opportunities and Obstacles. În A. Curaj, L. Georghiou, J. Cassingena Harper
& E. Egron-Polak (Eds.), Mergers and Alliances in Higher Education: International Practice
and Emerging Opportunities (p. 3355). Cham: Springer International Publishing.
Andrei, C. (2016, septembrie 29). Reacia Ministrului Educaiei la acuzaiile de plagiat în cazul
lui Kovesi. Gândul. Disponibil la adresa: https://www.gandul.ro/stiri/ reactia-
ministrului-educatiei-la-acuzatiile-de-plagiat-in-cazul-lui-kovesi-15750957
Anioiu, A.M. (2016, decembrie 8). Marius Andruh, CNATDCU: Dac ai gsit în partea... .
News.ro. Disponibil la adresa: https://www.news.ro/social/ marius-andruh-cnatdcu-
daca-ai-gasit-in-partea-originala-a-tezei-de-doctorat-1-plagiat-este-foarte-grav-poti-sa-

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
215
furi-o-idee-epocala-de-la-un-mare-savant-nu-trebuie-sa-aiba-100-de-pagini-acea-idee-1
922402208002016121616073445
Archip, A. (2021, iunie 28). Din 12 proiecte lansate de Ministerul Cercetrii, 9 sunt pentru SRI,
Armat, SPP, STS i MAI! Libertatea. Disponibil la adresa: https://www.libertatea.ro/
stiri/din-12-proiecte-lansate-de-ministerul-cercetarii-9-sunt-pentru-sri-armata-spp-sts-s
i-mai-3620783
Ashforth, B. (1994). Petty Tyranny in Organizations. Human Relations, 47(7), 755-778.
Asociaia Ad Astra. (2017, iunie 19). Rspuns al Asociaiei „Ad Astra” la comunicatul condu-
cerii Ministerului Cercetrii i Inovrii. Ad Astra [website]. Disponibil online la adresa:
https://ad-astra.ro/2017/06/19/raspuns-al-asociatiei-ad-astra-la-comunicatul-conducerii
-ministerului-cercetarii-si-inovarii/ (consultat la 2 august 2021).
Asociaia Ad Astra a Cercettorilor din România (2006). Topul universităţilor din România,
2006. Asociaia Ad Astra a Cercettorilor din România. Disponibil la adresa:
https://www.ad-astra.ro/universitati/clasamentul_universitatilor_2006.pdf (consultat la
1 aprilie 2021).
Asociaia Ad Astra a Cercettorilor din România. (2005a). Propuneri de reformă a sistemului
cercetării ştiinţifice din România. Ad Astra [website]. Disponibil online la adresa web:
http://old.ad-astra.ro/library/opinions/reforma_cercetarii.pdf (consultat la 1 aprilie 2021).
Asociaia Ad Astra a Cercettorilor din România & David, D. (2005b). Clasificarea/ierarhizarea
universităţilor din România-2004 Metodologia Shanghai „Academic Ranking of World
Universities” şi performanţa știinţifică în universităţile româneşti. Asociaia Ad Astra a
Cercettorilor din România. Disponibil la adresa: https://ad-astra.ro/library/papers/
clasificare_ universitati_2004.pdf (consultat la 1 aprilie 2021).
Bal, E., Grassiani, E. & Kirk, K. (2014). Neoliberal individualism in Dutch universities: Teaching and
learning anthropology in an insecure environment. Learning and Teaching, 7(3), 46-72.
Ban, C. (2017). Dependenţă şi dezvoltare: Economia politică a capitalismului românesc. Bucureti: Tact.
Barats, C. (2018). Comment le classement vint de Shanghai? În J. Bouchard, C. Barats & A.
Haakenstad (Eds.), Faire et dire l’évaluation. L’enseignement supérieur et la recherche
conquis par la performance (p. 261-282). Paris: Presses des Mines.
Bari, H., Baždari, K., Glasnovi, A. & Gajovi, S. (2017). Why scholarly publishing might be a
bubble. Croatian Medical Journal, 58(1), 1-3. https://doi.org/ 10.3325/cmj.2017.58.1
Barr, N. (ed.) (2005). Labor Markets and Social Policy in Central and Eastern Europe: The
Accession and Beyond. Washington, D.C.: The World Bank.
Berg, L.D., Huijbens, E.H. & Larsen, H.G. (2016). Producing anxiety in the neoliberal
university. The Canadian Geographer, 60(2), 168-180.
Bishop, D. (2019, iulie 24). A call for funders to ban institutions that use grant capture targets.
London School of Economics Impact Blog, disponibil online la adresa:
https://blogs.lse.ac.uk/impactofsocialsciences/2019/07/24/a-call-for-funders-to-ban-insti
tutions-that-use-grant-capture-targets/ (consultat la 17 iulie 2021).
Bleiklie, I. (2018). New Public Management or Neoliberalism, Higher Education. In
Encyclopedia of International Higher Education Systems and Institutions (p. 1-6).
Dordrecht: Springer Netherlands.
Block, F. & Somers, M.R. (2014). The Power of Market Fundamentalism – Karl Polanyiʼs Critique.
Cambridge: Harvard University Press.
Bortzmeyer, G. (2016, iunie 16). «La précarisation de l’enseignement supérieur et de la
recherche nous asphyxie». Le Monde. Washington, D.C. Disponibil la adresa:
http://www.lemonde.fr/idees/article/2016/06/16/la-precarisation-de-l-enseignement-sup
erieur-et-de-la-recherche-nous-asphyxie_4952106_3232.html.
Bouchard, J. (2013). Les classements d’établissements d’enseignement supérieur et de
recherche: Des miroirs déformants aux instruments de régulation. Questions de
communication, (23), 175-196. https://doi.org/10.4000/questionsde communication.8409

Ovidiu Gherasim-Proca
216
Bouchard, J. (2017). Academic media ranking and the configurations of values in higher
education: A sociotechnical history of a co-production in France between the media,
state and higher education (1976-1989). Higher Education, 73, 947-962.
Bourdieu, P. (1998, decembrie 1). The essence of neoliberalism. Le Monde Diplomatique.
Disponibil la adresa: https://mondediplo.com/1998/12/08bourdieu.
Broucker, B. & De Wit, K. (2015). New Public Management in Higher Education. In J. Huisman,
H. de Boer, D.D. Dill & M. Souto-Otero (Eds.), The Palgrave International Handbook of
Higher Education Policy and Governance (p. 57-75). London: Palgrave Macmillan UK.
Cahill, D. (2014). The end of laissez-faire? On the durability of embedded neoliberalism.
Cheltenham, Glos, UK; Northampton, MA, USA: Edward Elgar.
Cahill, D. & Beder, S. (2005). Regulating the power shift: The state, capital and electricity
privatisation in Australia. Journal of Australian Political Economy, 55, 5-22.
Chang, H.-J. (2010). 23 Things They Don’t Tell You about Capitalism. Alan Lane.
de Camargo Junior, K.R. (2012). The publishing industry against open access journals. Revista
De Saude Publica, 46(6), 1090-1094. https://doi.org/10.1590/s0034-89102013005000006.
Charroin, J. (2015). Le classement de Shanghai, levier de la diplomatie d’influence chinoise?
Revue internationale et strategique, n° 97(1), 48-60.
Clancy, L. (2020, martie 18). China to end the reign of the impact factor? Disponibil la adresa:
https://www.internationalscienceediting.com/journal-impact-factor/ (consultat la 1
aprilie 2021).
Comisia European (2019a). European Innovation Scoreboard 2019. Luxemburg: Publications
Office of the European Union. https://data.europa.eu/doi/10.2873/877069.
Comisia European. (2019b). European innovation scoreboard – Data Europa EU. Disponibil
online la adresa: https://data.europa.eu/data/datasets/european-innovation-scoreboard-
2019?locale=en (consultat la 2 iulie 2021).
Comisia European. (2012). Innovation Union Scoreboard 2011. PRO INNO Europe. Disponibil
online la adresa: https://ec.europa.eu/eip/ageing/library/innovation-union-scoreboard-
2011_en.
Connell, R. (2013). The neoliberal cascade and education: An essay on the market agenda and
its consequences. Critical Studies in Education, 54(2), 99-112.
Curaj, A., Deca, L. & Hâj, C.M. (2015). Romanian Higher Education in 2009-2013. The Bologna
Process and Romanian Priorities in the Search for an Active European and Global
Presence. În A. Curaj, L. Deca, E. Egron-Polak & J. Salmi (Eds.), Higher Education
Reforms in Romania: Between the Bologna Process and National Challenges (p. 1-24).
Cham: Springer International Publishing.
Dnil, A. (2006, octombrie 13). Absene din top 500. România Liberă. Disponibil online la
adresa: https://romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/absente-din-top-500--34432.
Dardot, P. & Laval, C. (2013). The new way of the world: On neoliberal society. London; New
York: Verso.
David, D., Andronesi, O., Banabic, D., Buzea, C., Florian, B., Matu, S., Miroiu, A., Priscariu, A.
i Vlsceanu, L. (2019). Metarankingul universitar-2018. Clasamentul universitilor din
România. Asociaia Ad-Astra a Cercettorilor din România. Disponibil online la adresa:
https://ad-astra.ro/wp-content/uploads/2019/11/Metarankingul_Universitar_2019.pdf .
Davies, B. & Bansel, P. (2003). Neoliberalism and education. International Journal of Qualitative
Studies in Education, 16(6), 883-886.
Davey, M. (2021, Decembrie 22). ‘A moral issue to correct’: The long tail of Elena Ceauescu’s
fraudulent scientific work. The Guardian. Disponibil la adresa: https://www.theguar
dian.com/world/2021/dec/22/a-moral-issue-to-correct-the-long-tail-of-elena-ceausescus
-fraudulent-scientific-work.
Djuric, D. (2015). Penetrating the Omerta of Predatory Publishing: The Romanian Connection.
Science and Engineering Ethics, 21(1), 183-202.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
217
Eaton, C., Habinek, J., Goldstein, A., Dioun, C., Godoy, G.S.D. & Osley-Thomas, R. (2016). The
financialization of US higher education. Socio-Economic Review, 14(3), 507-535.
Elsevier (f.a.). University Rankings: A Closer Look for Research Leaders. Elsevier [webpage].
Consultat la 1 august 2021, la adresa web: http://www.elsevier.com/research-
intelligence/university-rankings-guide\.
Engelen, E., Fernandez, R. & Hendrikse, R. (2014). How Finance Penetrates its Other: A
Cautionary Tale on the Financialization of a Dutch University. Antipode, 46(4), 1072-1091.
Ernu, V., Rogozanu, C., iulea, C. & ichindeleanu, O. (Ed.). (2008). Iluzia anticomunismului.
Chiinu: Cartier.
Fanelli, D. (2010). Do Pressures to Publish Increase Scientists’ Bias? An Empirical Support from
US States Data. PLOS ONE, 5(4); https://doi.org/10.1371/journal.pone.0010271.
Florea, D. (2016, februarie 4). Ministrul Curaj despre plecarea din ASSN: Voi analiza, voi decide
i voi anuna. Agerpres. Disponibil online la adresa: http://www.agerpres.ro/
politica/2016/02/04/ministrul-curaj-despre-plecarea-din-assn-voi-analiza-voi-decide-si-
voi-anunta-22-29-56.
Florian, R.V. (2015, februarie 16). Abilitarea – Ce putea fi i ce-a ajuns. Răzvan V. Florian [blog].
Disponibil la adresa: https://blog.florian.io/2015/02/abilitarea/ (consultat la 2 august 2021).
Florian, R.V. (2002, mai 16). Mas rotund pe tema „Ad Astra”, Cluj-Napoca, 29 mai. Ad Astra
[website]. Disponibil la adresa web: https://ad-astra.ro/2002/05/16/masa-rotunda-
pe-tema-ad-astra-cluj-napoca-29-mai/ (consultat la 2 august 2021).
Foucault, M. (2007). Naşterea biopoliticii: Cursuri ţinute la Collège de France (1978-1979) (B.
Ghiu, trans.). Cluj-Napoca: Idea Design & Print.
Gheorghiu, M.D., Lazr, M., Netedu, A. & Rostás, Z. (2014). L’Université roumaine, une bulle
spéculative? Revue dʼétudes comparatives Est-Ouest, N° 45(1), 165-203.
Ghica-Lemarchand, C., Constantinesco, V. & Chiri, R. (2016). Raport comun asupra tezei de
doctorat „Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal” susţinută în anul
2011 de dna Laura Codruţa Kovesi (p. 1-18). CNATDTCU. Disponibil la adresa:
https://www.edu.ro/sites/default/files/Raport-comun-LCK.pdf (consultat la 1 mai 2021).
Gingras, Y. (2016). Derive în evaluarea cercetării. Despre o bună utilizare a bibliometriei. Iai:
Editura Universitii „Alexandru Ioan Cuza” din Iai.
Gray, J. (2015, martie 17). Dutch student protests ignite movement against management of
universities. The Guardian. Disponibil la adresa: https://www.theguardian.com/
higher-education-network/2015/mar/17/dutch-student-protests-ignite-movement-again
st-management-of-universities.
Hagve, M. (2020). The money behind academic publishing. Tidsskrift for Den Norske
Laegeforening: Tidsskrift for Praktisk Medicin, Ny Raekke, 140(11). https://doi.org/
10.4045/tidsskr.20.0118.
Harvey, D. (2005). A brief history of neoliberalism. Oxford: Oxford University Press.
Hathaway, T. (2020). Neoliberalism as Corporate Power. Competition & Change, 24(3-4), 315-337.
Hladchenko, M. & Moed, H.F. (2021). The effect of publication traditions and requirements in
research assessment and funding policies upon the use of national journals in 28
post-socialist countries. Journal of Informetrics, 15(4), 101190. https://doi.org/10.1016/
j.joi.2021.101190.
Pepine, H. (2016, decembrie 12). Paradoxul chelului i teza Laurei Codrua Kövesi. Deutsche
Welle. Disponibil online la adresa: https://www.dw.com/ro/paradoxul-chelului-% C8%
99i-teza-laurei-codru%C8%9Ba-k%C3%B6vesi/a-36703271.
Jump, P. (2015a, iulie 15). Academic takes Bristol to tribunal over ‘grant income sacking’.
Times Higher Education. Disponibil online la adresa: https://www.timeshigher
education.com/cn/news/academic-takes-bristol-tribunal-over-%E2%80%98grant-income
-sacking%E2%80%99.

Ovidiu Gherasim-Proca
218
Jump, P. (2015b, iulie 20). Birmingham academics on course to strike over grant income
demands. Times Higher Education. Disponibil online la adresa: https://www.timeshigher
education.com/cn/news/birmingham-academics-course-strike-over-grant-income-demands.
Klein, N. (2008). Doctrina şocului: Naşterea capitalismului dezastrelor. Bucureti:Vellant.
Lal, D. (1989). Nationalised universities: Paradox of the privatisation age. London: Centre for
Policy Studies.
Liiceanu, G. (2021, mai 8). „Toleran zero”. Disponibil la adresa: https://www.contributors.ro/
toleranta-zero/ (consultat la 9 august 2021).
Liiceanu, G. (2016, martie 2). Hai la doctorateee! Hai la doctorateee! Revista 22. Disponibil
online la adresa: https://revista22.ro/opinii/gabriel-liiceanu/hai-la-doctorateee-hai-
la-doctorateee.
Lynch, K. (2015). Control by numbers: New managerialism and ranking in higher education.
Critical Studies in Education, 56(2), 190-207.
Mallapaty, S. (2020). China bans cash rewards for publishing papers. Nature, 579(7797), 18.
https://doi.org/10.1038/d41586-020-00574-8.
Marinetto, M. (2019, mai 16). Modern universities are not neoliberal – but many academics are.
Times Higher Education. Disponibil online la adresa: https://www.timeshigher
education.com/opinion/modern-universities-are-not-neoliberal-many-academics-are.
Matthews, D. (2018, martie 12). Romania to introduce mandatory anti-plagiarism courses.
Times Higher Education (THE). Disponibil online la adresa: https://www.timeshigher
education.com/news/romania-introduce-mandatory-anti-plagiarism-courses.
Mhone, G.C.Z. (2005). Neoliberalism. În M.C. Horowitz (Ed.), New Dictionary Of The History Of
Ideas (Vol. 4, p. 1625-1628). Detroit: Thomson Gale.
Miclea, M., David, D., Funeriu, D., Florian, R.V., Ciuparu, D., Ionac, M., Luchian, T., Banabc, D.,
Iancu, R. & Frangopol, P. (2007). România educaiei, România cercetrii. Raportul
Comisiei Prezideniale pentru analiza i elaborarea politicilor din domeniile educaiei i
cercetrii. Disponibil la adresa: http://old.Presidency.Ro/static/rapoarte.Raport_
CPAEPDEC.pdf.
Miroiu, A. & Murgescu, B. (Eds.). (2013). Raport public anual – 2012 Starea finanţării
învăţământului superior şi măsurile de optimizare ce se impun. Consiliul Naional pentru
Finanarea Învmântului Superior. Document disponbiul la adresa:
https://bit.ly/3zApJEP.
Molinié, A. & Bodenhausen, G. (2010). Bibliometrics as Weapons of Mass Citation. Chimia, 64,
78-89.
Neave, G. (1988). On the Cultivation of Quality, Efficiency and Enterprise: An Overview of
Recent Trends in Higher Education in Western Europe, 1986-1988. European Journal of
Education, 23(1/2), 7-23.
Negoi, S. (2012, octombrie 31). POSDRU: 400 de milioane de euro pltite de la buget i
nedecontate de CE. Disponibil online la adresa: https://cursdeguvernare.ro/posdru-
400-de-milioane-de-euro-platite-de-la-buget-si-nedecontate-de-ce.html (consultat la 8
august 2021).
Negoi, S. (2011, ianuarie 3). Guvernul Boc, la a 11-a asumare de rspundere în doi ani. Curs
de guvernare. Disponibil online la adresa: https://cursdeguvernare.ro/guvernul-boc-la-
a-11-a-asumare-de-raspundere-in-doi-ani.html (consultat la 1 august 2021).
Nicolescu, V.Q. & Neaga, D.E. (2014). Bringing the Market in, Letting the Science out.
Neoliberal Educational Reform in Romania. Procedia – Social and Behavioral Sciences,
142, 104-110.
Olssen, M. & Raaper, R., (2015). Mark Olssen on neoliberalisation of higher education and
academic lives: An interview. Policy Futures in Education, 14(2), 147-163.
Olssen, M. (2002). The restructuring of tertiary education in New Zealand: Governmentality,
neo-liberalism, democracy. McGill Journal of Education, 37(1), 80.

Universitatea neoliberal: evaluare, alienare i dependen
219
Pantazi, R. (2015, noiembrie 15). Cine este Adrian Curaj, ministrul propus al Educaiei.
Hotnews. Disponibil online la adresa: https://www.hotnews.ro/stiri-esential-20593123-
cine-este-adrian-curaj-ministrul-propus-educatiei.htm.
Parr, C. (2014, decembrie 3). Imperial College professor Stefan Grimm ‘was given grant income
target’. Times Higher Education. Disponibil online la adresa: https://www.timeshigher
education.com/news/imperial-college-professor-stefan-grimm-was-given-grant-income
-target/2017369.article.
Peck, J., Brenner, N. & Theodore, N. (2018). Actually existing neoliberalism. In D. Cahill, M.
Cooper, M. Konings & D. Primrose (Eds.), Sage Handbook of Neoliberalism (p. 3-15).
Pora, A., Ofieru, A. & Wesolowsky, T. (2022, februarie 2). Plagiarism and Bogus Degrees: The
Rampant Cheating in Romanian Schools. Radio Free Europe/Radio Liberty. Disponibil la
adresa: https://www.rferl.org/a/romania-cheating-ciuca-plagiarism/31683579.html.
Raaper, R. & Olssen, M. (2015). Mark Olssen on neoliberalisation of higher education and
academic lives: An interview. Policy Futures in Education, 14(2), 147-163.
Seglen, P.O. (1997). Why the impact factor of journals should not be used for evaluating
research. BMJ, 314(7079), 497.
ercan, E. (2020, iunie 18). Motenirea viitorului CNATDCU: Sesizri de plagiat fr verdict în
cazul unor persoane publice influente. PressOne. Disponibil online la adresa:
https://pressone.ro/mostenirea-viitorului-cnatdcu-sesizari-de-plagiat-fara-verdict-in-ca
zul-unor-persoane-publice-influente.
ercan, E. (2018, aprilie 15). Secretele Academiei de tiine ale Securitii Naionale: Istoria,
falsurile i membrii netiui. PressOne. Disponibil online la adresa: https://pressone.ro/
secretele-academiei-de-stiinte-ale-securitatii-nationale-istoria-falsurile-si-membrii-nest
iuti.
ercan, E. (2016, martie 13). Stâlpii societii. Cine sunt membrii Academiei de tiine ale
Securitii Naionale. PressOne. Disponibil online la adresa: https://pressone.ro/stalpii-
societatii-cine-sunt-membrii-academiei-de-stiinte-ale-securitatii-nationale.
Semeniuc, S. & Tapalag, D. (2022, iunie 27). Exclusiv. Cum a fost direcionat dosarul premie-
rului Nicolae Ciuc prin metoda „coperta” ctre judectorul Marius Iosif, care s-a
pensionat imediat dup ce a anulat sesizrile de plagiat / Plus: Pân anul trecut, Iosif i
purttorul de cuvânt al Guvernului au fost colegi în masonerie. G4Media.ro. Disponibil
la adresa: https://www.g4media.ro/exclusiv-cum-a-fost-directionat-dosarul-premierului-
nicolae-ciuca-prin-metoda-coperta-catre-judecatorul-marius-iosif-care-s-a-pensionat-imedia
t-dupa-ce-a-anulat-sesizarile-de-plagia.html.
Smeltzer, S. & Hearn, A. (2015). Student Rights in an Age of Austerity? ‘Security’, Freedom of
Expression and the Neoliberal University. Social Movement Studies, 14(3), 352-358.
Soh, K. (2017). The seven deadly sins of world university ranking: A summary from several
papers. Journal of Higher Education Policy and Management, 39(1), 104-115.
Soros, G. (1998). La crise du capitalisme mondial, lʼintégrisme des marchés. Paris: Plon.
Steger, M.B. & Roy, R.K. (2010). Neoliberalism: A Very Short Introduction. Oxford: Oxford
University Press.
Stoiciu, V. (2012). Austerity and structural reforms in Romania: Severe measures, questionable
economic results and negative social consequences (p. 9). Friedriech Ebert Stiftung.
Disponibil la adresa: https://library.fes.de/pdf-files/id-moe/09310.pdf.
Surmei, C. (2016, octombrie 7). Un profesor român de la o universitate din Anglia a sesizat
oficial CNATDCU s verifice teza de doctorat a Laurei Codrua Kovesi. Mediafax.ro.
https://www.mediafax.ro/social/un-profesor-roman-de-la-o-universitate-din-anglia-a-s
esizat-oficial-cnatdcu-sa-verifice-teza-de-doctorat-a-laurei-codruta-kovesi-15776267.
Tao, T. (2020, februarie 27). New Chinese Policy Could Reshape Global STM Publishing. The
Scholarly Kitchen. Disponibil la adresa: https://scholarlykitchen.sspnet.org/ 2020/02/27/
new-chinese-policy-could-reshape-global-stm-publishing/ (consultat la 24 august 2021).

Ovidiu Gherasim-Proca
220
Tennant, J.P. (2020). Web of Science and Scopus are not global databases of knowledge.
European Science Editing, 46, 1-3. https://doi.org/10.3897/ese.2020.e51987.
Thornton, M. (2011). Privatising the Public University. London: Routledge.
Traicu, A. (2016, octombrie 3). Un ONG sesizeaz Ministerul Educaiei în cazul Codruei Kovesi
pentru „11 situaii de plagiat” i cere iniierea procedurii de retragere a titlului de
doctor. Mediafax.ro. https://www.mediafax.ro/social/un-ong-sesizeaza-ministerul-
educatiei-in-cazul-codrutei-kovesi-pentru-11-situatii-de-plagiat-si-cere-initierea-proced
urii-de-retragere-a-titlului-de-doctor-15756813.
Trif, A. (2013). Romania: Collective bargaining institutions under attack. Transfer: European
Review of Labour and Research, 19(2), 227-237.
UEFSCDI, SOLUŢII. (f.a.). Consultat la 3 iulie 2021, la adresa https://uefiscdi. gov.ro/solutii.
Vian, I. (2016, februarie 4). Ministrul Adrian Curaj a cerut s nu mai fie pltit de ASSN.
http://www.agerpres.ro/politica/2016/02/04/ministrul-adrian-curaj-a-cerut-sa-nu-mai-fi
e-platit-de-assn-15-02-17.
Walford, G. (1988). The Privatisation of British Higher Education. European Journal of
Education, 23(1/2), 47-64.
Waltzing, A. (2018). NPM y es-tu? France, Pays-Bas, Allemagne années 1980. In C. Barats, J.
Bouchard & A. Haakenstad (Eds.), Faire et dire l’évaluation: L’enseignement supérieur et
la recherche conquis par la performance (p. 25-44). Paris: Mines Paristech.
Weingart, P. (2005). Impact of bibliometrics upon the science system: Inadvertent
consequences? Scientometrics, 62(1), 117-131.