Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului în lumina datelor LiDAR / The limestone quarries in the area of Măgura Călanului in the light of LiDAR data

Full text

MUZEUL BRĂILEI „CAROL I”
ISTROS
XXVIII
EDITURA ISTROS A MUZEULUI BRĂILEI„CAROL I”
BRĂILA
2022

COLEGIUL DE ONOARE / HONOUR BOARD:
Prof. Dr. VICTOR SPINEI – „Al. I. Cuza” University of Jassy and
Institute of Archaeology Iaşi, member of Romanian Academy (Romania),
honour president.
Prof. Dr. JAN BEMMANN – Institut für Vor - und Frühgeschichtliche
Archäologie, Rheinische „Friedrich-Wilhelms” - Universität Bonn (Germany),
honour member.
Prof. Dr. JAN BOUZEK – „Charles” University Prague (Czech Republic),
honour member.
Prof. Dr. FALKO DAIM - Römisch-Germanisches Zentralmuseum
Mainz (Germany), honour member.
Prof. Dr. DIANA GERGOVA – The National Institute of Archaeology
and Museum Sofia (Bulgaria), honour member.
Dr. ANTON KERN - Prahistorische Abteilung des Naturhistorisches Museum,
Wien (Austria), honour member.
Prof. Dr. TIVADAR VIDA - Institute of Archaeology, Budapest (Hungary),
honour member.
COLEGIUL DE REDACȚIE / EXECUTIVE BOARD
Prof. Dr. IONEL CÂNDEA – corresponding member of Romanian Academy,
editor in chief.
Prof. Dr. VALERIU SÎRBU, Romanian Academy - Institute of Archaeology
„V. Pârvan” Bucharest, scientific secretary.
Dr. CRISTIAN LUCA – „Lower Danube” University of Galaţi (Romania), member.
Dr. COSTIN CROITORU - Museum of Brăila „Carol I” (Romania), member.
Computer processing: Rozalia Pîrlitu, Alina Mușat
Autorilor le revine responsabilitatea ştiinţifică a lucrărilor publicate.
© Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate Editurii Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”.
ISSN: 1453-6943
Orice corespondență referitoare la
revista ISTROS se va adresa:
Muzeul Brăilei „Carol I”,
Piața Traian, nr. 3,
810153 BRĂILA
e-mail: sediu@muzeulbrailei.ro
Any remark concerning ISTROS
must be adressed to:
Muzeul Brăilei „Carol I”,
Piața Traian, no. 3,
810153 BRĂILA
e-mail: sediu@muzeulbrailei.ro

SUMAR / CONTENTS
Sergey Skoryi, Vitalii Okatenko, The Scythian Campaigns to the
Ancient East and Caravan Mounds in Ukraine …………………...
1
Jelena Cvijetić, Marija Ljuština, In Harmony With Fashion. The
Earliest Graves in the Komini Necropolis, North Montenegro .….
19
Cătălin Borangic, Călin Ghemiș, Ștefan Lipot, Veriga Lipsă.
Descoperiri Padea-Panagjurski Kolonii din nord-vestul României.
Pumnalul de tip sica de la Sighiștel, Bihor / The Missing Link.
Padea-Panagjurski Kolonii Discoveries in North-Western
Romania. The sica-type dagger from Sighiștel, Bihor County …......
35
Anișoara Topârceanu, Valeriu Sîrbu, Aşezarea getică de la
Coslogeni – Măgura lui Negoiță (jud. Călărași) / T
he Getic
Settlement of Coslogeni – Magura lui Negoiță ………………...…
81
Aurora Pețan, Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului în
lumina datelor Lidar / The Limestone Quarries in the Area of
Măgura Călanului in the light of Lidar Data …………………..…
109
Valeriu Sîrbu, Dragoș Măndescu, „Tezaurul” de fibule descoperit
în zona Ocnele Mari/ Ocnița, jud. Vâlcea / The “Treasure” of
Fibulae found in Ocnele Mari / Ocnița Area, Vâlcea County …….
213
Valeriu Sîrbu, Ioan Cernău, Cătălina Cernău, Florin Vlad,
Necropola medievală timpurie de la Crăsanii de Jos - Piscul
Crăsani, com. Balaciu (jud. Ialomița) / Early Medieval Necropolis
from Crăsanii de Jos-Piscul Crăsani, Balaciu Village (Ialomița
County) ……………………………………………………………
257
Liviu Cîmpeanu, Claudiu-Ion Neagoe, Iancu de Hunedoara
versus Șehâbeddîn. Un bilanț al izvoarelor / Jean Hunyadi versus
Șehabeddin. Un bilan des sources ………………………………...
305
Vasile Diaconu, Tumulii din zona Neamțului. O privire sintetică
asupra contribuțiilor de până în prezent ………………………….
377

ABREVIERI / ABBREVIATIONS
AAC
= Acta Archaeologica Carpathica, Kraków
AARMSI
= Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice
AB, S.N.
= Analele Banatului. Serie Nouă. Arheologie-Istorie,
Muzeul Banatului, Timişoara
ACL
= Acta Centri Lucusiensis, revista Centrului de Studii
DacoRomanistice Lucus, Timișoara.
Acta Arch.
Acad. Sc.
Hung
= Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae,
Budapesta
ActaMM
(AMM)
= Acta Moldaviae Meridionalis. Anuarul Muzeului
„Ştefan cel Mare”, Vaslui
ActaMN
(AMN)
= Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca
AEM
= Archäologisch-Epigraphische Mitteilungen aus
Österreich-Ungarn, Viena (I-XX, 1877-1896)
AIÉSEE
= Annuaire de l’Institut des Études Sud-Est Européennes,
Bucureşti
AIIAI
= Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A. D.
Xenopol» din Iaşi
AJA
= American Journal of Archeology, The Journal of the
Archaeological Institute of America, Boston University
AM
= Athener Mitteilungen
AMN
= Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca
AMP
= Acta Musei Porolissensis, Muzeul Judeţean de Istorie şi
Artă, Zalău.
Angustia
= Angustia, Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni,
Sfântu-Gheorghe
AO
= Arhivele Olteniei, Craiova
AOASH
= Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungariae
Apulum
= Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba-Iulia
Archeologia
Bulgarica
= Archaeologia Bulgarica, Sofia
ArheoVest
= Simpozion ArheoVest, Ediția a II-a: In Honorem
Gheorghe Lazarovici, Interdisciplinaritate în Arheologie,
Timișoara, 6 decembrie 2014, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2:

Metode Interdisciplinare, Asociația „ArheoVest” Timișoara,
JATEPress Kiadó, Szeged, 2014.
ArhGen
= Arhiva Genealogică
ArhMold
= Arheologia Moldovei. Institutul de Arheologie, Iaşi
AS
= Anatolian Studies
A.S.M.B.
= Arheologia satului medieval din Banat, Reşiţa, 1996
ATS
= Acta Terrae Septemcastrensis, Sibiu.
Banatica
= Banatica. Muzeul Banatului Montan, Reşiţa
BAR -
București
= BAR – Biblioteca Academiei Române
BCIR
= Buletinul Comisiei Istorice a României
BCŞS
= Buletinul cercetării ştiinţifice studenţeşti Alba-Iulia
BerRG
= Bericht der Römisch-Germanischen Kommission der
DAI, Frankfurt am Main
BMI
= Buletinul Monumentelor Istorice, Bucharest
BOR
= Biserica Ortodoxă Română
BSNR
Bucharest
= Buletinul Societăţii Numismatice Române, Bucureşti
CA;
Cercetări
Arheologice
=
Cercetări Arheologice, Muzeul Naţional de Istorie a
României, Bucureşti.
CAB
= Cercetări arheologice în Bucureşti. Muzeul de Istorie şi
Artă al Municipiului Bucureşti, Bucureşti
Carpica
= Carpica. Muzeul de Istorie şi Artă "Iulian Antonescu",
Bacău
CAMNI
CA(MNI)
= Cercetări Arheologice, Muzeul Naţional de Istorie a
României, Bucureşti
CCA
= Cronica Cercetărilor Arheologice din România,
București
CCAR
= Cronica Cercetărilor Arheologice din România,
Comisia Naţională de Arheologie
CCDJ
= Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, Călăraşi
Celticum
=
Celticum, Supplement a OGAM – Tradition celtique,
Rennes
CercetArh
= Cercetări Arheologice. Muzeul Naţional de Istorie a
României, Bucureşti
CercIst
= Cercetări Istorice. Muzeul de Istorie a Moldovei, Iaşi
CercNum
= Cercetări Numismatice, Muzeul Naţional de Istorie a
României, Bucureşti

CIL
= Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin
CN
= Cercetări Numismatice, București
Com Arch
Hung
= Communicationes Archeologicae Hungariae, Budapesta
Crisia
= Crisia. Culegere de materiale și studii, Muzeul Țării
Crișurilor, Oradea.
Dacia,
(N.S.)
= Dacia. (Nouvelle Série). Révue d'archéologie et d'histoire
ancienne, Bucureşti
Dacia
= Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en
Roumanie. Bucureşti, I, (1924) – XII (1948), N.S.: Revue
d’archéologie et d’histoire ancienne.
Institutul de
Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti.
Danubius
= Danubius. Muzeul Judeţean de Istorie - Galaţi, Galaţi
DID
= Din istoria Dobrogei, I-III
DIR
= Documente privind istoria României
DRH
= Documenta Romaniae Historica (seria A: Moldova;
seria B: Țara Românească; seria C: Transilvania; seria D:
Relații între Țările române)
Drobeta
= Drobeta, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta-
Turnu Severin
EAIVR
= Eniclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României (ed.
C Preda), Bucarest I(1994), II (1996), III (2000)
EphNap
= Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie şi
Istoria Artei, Cluj- Napoca
Ét.Balk
= Études Balkaniques
FHDR
= Fontes Historiae Dacoromanae, Bucureşti
FolArch
= Folia Archaeologica, Budapest
Germania
= Germania. Anzeiger der Römisch-Germanischen
Kommision des Deutschen Archäologischen Instituts,
Frankfurt am Main
Helis
= Helis. Archaeological Museum and Institute Sofia.
Historical Museum-Isperih
IAB
= Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, București.
ILS
= Inscriptiones Latinae Selectae
ISM
= Inscripţiile din Scythia Minor, Bucureşti
ISMI
= Inscriptiones Scythiae Minoris Graecae et Latinae.
Volumen primum Inscriptiones Histriae et viciniae, ed.
D.M. Pippidi, Bucarest 1983
Istros
= Istros. Muzeul Brăilei, Brăila

IzvestijaSofia
= Izvestija na Arheologhičeski Institut, Sofia
JAHA
= Journal of Ancient History and Archaeology, Cluj-
Napoca (online journal)
JRGZM
= Jahrbuch des Römisch - Germanischen Zentralmuseums,
Mainz
КСИА
= Краткие сообщения Института археологии, Москва
Klio
= Klio. Beiträge zur Alten Geschichte, Berlin
Marisia
= Marisia. Studii și materiale, Târgu-Mureș.
Materiale
= Materiale şi Cercetări Arheologice, Bucharest
MatIstMuz
Buc
= Materiale de Istorie şi Muzeografie Bucureşti
MB
= Mitropolia Banatului, Timişoara
MCA
= Materiale şi Cercetări Arheologice. Institutul de Arheologie
Bucureşti; Comisia Naţională de Arheologie, Bucureşti
MCDR
= Muzeul Civilizației Dacice și Romane, Deva.
MemAntiq
= Memoria Antiquitatis. Acta Musei Petrodavensis.
Complexul Muzeal Neamţ, Piatra-Neamţ
MN
= Muzeul Naţional, Bucureşti
MNA
= Muzeul Național de Antichități, București (astăzi
Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”).
MNIR
= Muzeul Național de Istorie a României, București.
MNIT
= Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-
Napooca.
MNU
= Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia.
Mousaios
= Mousaios. Muzeul Judeţean Buzău, Buzău
MPK
= Muzei i pametnimi na culturata, Sofia
Muzeul
Național
= Muzeul Național, Muzeul Național de Istorie a
României, București
NAC
= Numismatica e antichità classiche, Lugano
Novaensia
(Novensia)
= Novaensia. Ośrodek Badań Archeologicznych w
Novae. Uniwersytetu Warszawskiego, Varşovia
Peuce
= Peuce, Studii şi comunicări de istorie veche, arheologie
şi numismatică, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale,
Tulcea
Pontica
= Pontica. Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie,
Constanţa
Pulpudeva
= Academie Bulgare des Sciences – Institut de Thracologie,
Sofia

QfA
= Quaderni friulani di archeologia, Udine
RadVM
= Rad Vojvodjanskih Muzeja, Novi Sad
RE
= Pauly’s Real-
Encyclopädie der classischen
Altertumswissenschaft, 1901
RdI
= Revista de Istorie
RESEE
= Revue des Études Sud-Est Européennes, Bucarest
RFR
= Revista Fundaţiilor Regale
RI
= Revista Istorică
RIR
= Revista Istorică Română
RM
= Revista Muzeelor, Bucureşti
RMM
= Revista Muzeelor şi Monumentelor - Muzee, Bucureşti
RMM-MIA
= Revista Muzeelor şi Monumentelor, seria Monumente
Istorice şi de Artă, Bucureşti
RMV
= Rad Muzeja Vojvodine
Sargetia
= Sargetia. Acta Musei Devensis, Deva
SC
= Studii Clasice, Bucureşti
SCB
= Studii şi cercetări de bibliologie
SCIV(A)
= Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie).
Institutul de Arheologie „V. Pârvan”, Bucureşti
SCN
= Studii şi cercetări numismatice
SMIM
= Studii şi Materiale de Istorie Medie
SMMIM
= Studii şi Materiale de Muzeografie şi Istorie Militară,
Bucureşti
StAntArch
= Studia Antiqua et Archaeologica, Iaşi
Starinar
= Starinar, Arheološki Institut, Belgrade
Starini
= Starini. Journal of Balkan Archaeology, Sofia
StCl
= Studii clasice, Bucureşti
StCom
Sibiu
= Studii și Comunicări. Arheologie și istorie, Muzeul
Brukenthal, Sibiu.
StLLF
= Studii de Limbă, Literatură şi Folclor, Reşiţa
„Studii”
= Studii. Revistă de Istorie
Terra Sebus
= Acta Musei Sabesiensis, Muzeul Municipal „Ioan
Raica”, Sebeş.
Thraco-
Dacica
= Thraco-Dacica, Institutul de Tracologie, Bucureşti.
Vrancea
= Vrancea. Studii și Comunicări. Muzeul Judeţean
Vrancea, Focşani

ISTROS, XXVIII, 2022, Brăila, p. 109-211
CARIERELE DE CALCAR DIN ZONA MĂGURII CĂLANULUI
ÎN LUMINA DATELOR LIDAR
AURORA PEȚAN (ROMANIA)
Cuvinte-cheie: cariere antice; calcar; epoca dacică; epoca romană; LiDAR:
Măgura Călanului
Rezumat. Sub numele de Măgura Călanului este cunoscut în literatura de
specialitate un deal aflat pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale Călan și
Mărtinești din județul Hunedoara, unde au fost identificate încă din sec. al XIX-
lea urme antice de exploatare a calcarului, puse în legătură cu construcțiile
monumentale din piatră de la cetățile dacice din Munții Șureanu. Cele mai
impresionante cariere se află în zona sud-vestică a dealului, însă urmele nu se
limitează la dealul Măgura, ci sunt risipite pe o suprafață de cca 2500 ha, pe
teritoriile satelor Sântămăria de Piatră, Valea Sângeorgiului, Măgura, Jeledinți,
Petreni și Totia. Această suprafață coincide cu aria geologică a calcarelor oolitice
de vârstă sarmațiană de pe Streiul Inferior. Numărul punctelor cu urme de
extragere a pietrei este foarte mare și reprezintă rezultatul activităților mai mult
sau mai puțin organizate de exploatare a calcarului începând din Antichitate până
în secolul XX. Nu s-a făcut până acum o inventariere a acestora: istoricilor le sunt
cunoscute doar carierele din zona sud-vestică a dealului (și acelea doar parțial),
iar recent au fost semnalate câteva puncte în partea estică a acestuia.
Studiul de față se bazează pe observații în teren și pe valorificarea
modelului digital al terenului bazat pe date LiDAR. Au fost verificate la fața
locului câteva zeci de puncte de pe teritoriul celor șase sate, însă suprafața întinsă,
complexitatea reliefului și densitatea neașteptat de mare a urmelor de exploatare
au limitat această cercetare. Pentru obținerea unui tablou complet, este necesar un
proiect de lungă durată, cu o echipă numeroasă. Rezultatele sunt totuși
semnificative și aruncă o nouă lumină asupra acestei zone. Analiza modelului
digital al terenului nu doar a dus la identificarea a numeroase cariere inedite din
diverse epoci, ci a furnizat informații excepționale cu privire la carierele de epocă
dacică, a căror organizare și funcționare trebuie să constituie subiecte prioritare
de cercetare în viitor.

110 Aurora Pețan
1. Introducere
Arhitectura monumentală cu blocuri de calcar a cetăților dacice din
Munții Șureanu a impresionat nu doar în Antichitate, când zidurile și
turnurile acestora atrăgeau privirile din depărtate, ci și astăzi, când
prețioasele lor ruine lor sunt parte a Patrimoniului Mondial. Pentru ca
aceste construcții, ridicate de elitele dacilor după moda elenistică și
romană, să poată fi realizate, era necesar un anume tip de calcar, care se
preta la prelucrarea în blocuri prismatice. Cum piatra locală nu avea
asemenea calități, a fost deschis un complex de cariere la mare depărtare
de acestea, în dealul Măgura Călanului, de unde piatra a fost extrasă și
transportată, pe crestele dealurilor, cu eforturi colosale. Cele mai multe
dintre cetăți au folosit această piatră: Sarmizegetusa Regia, Costești-
Cetățuie, Costești-Blidaru, Alun-Piatra Roșie, Bănița, așezarea de la Fețele
Albe, poate și altele, pentru care încă nu s-au făcut determinări petrografice
(Pl. I/1-5; II/1-2). Exploatările, începute probabil în secolul I a.Chr., au
continuat pe toată perioada Regatului Dac, dar și în epocile următoare, în
perioada romană, în Evul Mediu și în epoca modernă, până în secolul XX,
însă la scară mai mică, în forme mai puțin organizate și din zone mai
accesibile.
În studiul de față mi-am propus o inventariere a acestor cariere,
plecând de la un model digital al terenului (DTM) derivat din date LiDAR,
coroborat cu verificări în teren. Am cartat 54 de puncte cu urme de
exploatare a pietrei în acest areal. Numeroasele aspecte legate de
cronologie, tehnicile de exploatare, uneltele folosite, organizarea
carierelor, transportul pietrei etc. nu au făcut obiectul acestui studiu, dar am
trasat în capitolul final câteva direcții care ar merita să fie urmărite în viitor.
2. Date preliminare
2.1. Amplasare geografică și toponimie
Măgura Călanului este un deal aflat pe teritoriul satelor Sântămăria
de Piatră (componentă a orașului Călan) și Măgura (comuna Mărtinești)
din județul Hunedoara, unde au fost identificate urme antice de exploatare
a pietrei. Cele mai mari cariere se află în zona sud-vestică a dealului, însă
urmele nu se limitează la dealul Măgura, ci sunt risipite pe o suprafață de
cca 2500 ha, pe teritoriile satelor Sântămăria de Piatră, Valea
Sângeorgiului, Petreni, Totia, Jeledinți și Măgura. Această suprafață
coincide cu aria geologică a calcarelor oolitice de vârstă sarmațiană,
cuprinsă între râurile Săcel (Valea Sângeorgiului) la sud, Mureș la nord,

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 111
Strei la vest și Turmaș la est (Pl. II/3). Numărul punctelor cu urme de
extragere a pietrei este de câteva zeci și reprezintă rezultatul activităților
mai mult sau mai puțin organizate de exploatare a calcarului începând din
Antichitate și până în secolul XX. Până în prezent, au fost identificate doar
câteva cariere pe dealul Măgura, toate celelalte rămânând în afara
cercetărilor celor preocupați de exploatarea pietrei în zonă.
Coloana vertebrală a acestei regiuni calcaroase o reprezintă dealul
Măgura, situat aproximativ în centrul arealului în discuție (Pl. III). Dealul
are o formă alungită și este orientat NNE-SSV. Este alcătuit dintr-o culme
abruptă înclinată spre sud, cu lungimea de cca 3 km, din care se desprind
mai multe ramificații cu altitudine descrescătoare înspre nord. Punctul cel
mai înalt se află în extremitatea estică a dealului, pe Vârful Măgura, la 592 m.
Culmea principală este numită Coasta Văii sau Coasta Vălenilor de
către locuitorii din Măgura și Sântămăria de Piatră și Fața de către cei din
Valea Sângeorgiului. Este alcătuită din trei segmente separate între ele prin
șei adânci: Gropăni la vest, Coasta/Fața în mijloc și Măgura la est.
Segmentul vestic are o formă triunghiulară și este despărțit de culmea
centrală printr-o vale formată din principalul izvor al pârâului Grădiștea
(Morișca). Altitudinea sa maximă este de 562 m. Aici se află cele mai
impresionante cariere, care datează din epoca Regatului Dac. Numele
Gropăni, dat de localnici acestei zone, se datorează exploatărilor antice,
care au lăsat în urmă mari gropi. Latura vestică se numește Stei, colțul sud-
vestic e cunoscut ca Botul Dealului, iar aflorimentele de pe latura sudică
poartă numele de Pivnițele Vălenilor. Segmentul central are o altitudine
relativ constantă și este ușor de parcurs pe un drum de culme. Punctul cel
mai înalt se află la cota 584 m. Aici se află o serie de aflorimente și urme
de exploatare, care se continuă și pe latura estică a dealului și pe Dealul
Neteșu. Segmentul estic, reprezentat de dealul Măgura, este separat de
culmea principală printr-o vale adâncă, din care izvorăște pârâul Bercilor
(Cutea), tributar al Văii Sângeorgiului. Carierele sunt pe laturile de est
(Coasta Dâncului) și nord (Sub Coastă). Versantul sudic al dealului a fost
terasat și amenajat pentru agricultură în ultimele secole (terenuri arabile și
livezi), însă în perioada funcționării carierelor aici se colecta și se pregătea
pentru transport piatra extrasă din partea sudică a dealului. Se remarcă o
serie de mari platforme și terase artificiale amenajate pe măgurile de la
poala dealului (în special cele numite astăzi Gorgana Mare și Gorgana
Mică). Unele dintre movilele din această zonă pot fi acumulări de resturi
rezultate în urma prelucrării blocurilor de piatră.

112 Aurora Pețan
La vest de Dealul Măgura se află Dealul Dumbrava, care se întinde
pe un ax est-vest de cca 1,5 km. Extremitatea sa vestică se află la nord de
satul Săcel, iar latura sa vestică este cunoscută sub numele de Coasta Mare.
Carierele de pe Dumbrava se află în special pe Coasta Mare, iar câteva
puncte pe latura sudică a Dumbravei.
Mai la est de Dumbrava se află Dealul Piatra, situat chiar pe malul
Streiului. Carierele sunt pe laturile de sud și de est.
La nord și nord-vest de dealul Măgura se află zona Făgetului, cu
pădurea și izvoarele râului cu același nume. Aici se află numeroase urme
de exploatare a pietrei, cele mai multe din epoci necunoscute, dar între
acestea se află și unele de epocă recentă. Carierele se extind spre nord-vest,
urmând albiile Făgetului până în părăsitul cătun Pădureni, iar câteva mici
exploatări se găsesc și în satul Petreni, aproape de Strei.
La nord și nord-est de Măgura piatra s-a exploatat pe teritoriile
satelor Totia (pe dealul cu același nume) și Jeledinți (pe cursul pârâului
Gheordica).
Locuitorii satelor din acest areal au profitat din plin de piatra aflată
la dispoziție fie în vechile carierele și pe pantele dealurilor, odinioară pline
de blocuri de piatră rămase acolo din timpuri mai îndepărtate, fie din
aflorimentele de pe muchiile dealului și din exploatări de mică anvergură
în diferite puncte. Numeroase clădiri și garduri din piatră de carieră sunt
încă vizibile în aceste sate, în special în Sântămăria de Piatră, Valea
Sângeorgiului, Măgura și Pădureni (Pl. IV), iar două dintre aceste sate,
Petreni și Sântămăria de Piatră, au fost vestite sate de pietrari1, care au
furnizat roți de moară și vălaie pentru toată Valea Streiului.
2.2. Cadru geologic2
Zona supusă analizei aparține golfului sedimentar Hațeg, de vârstă
miocenă, care este o ramificație a culoarului Mureșului. Formațiunile
geologice ale bazinului sunt alcătuite din depozite badeneene (roci
detritice, carbonatice) și sarmațiene inferioare, respectiv volhyniene
1 Satul Petreni este atestat în scris cu acest nume încă de la începutul secolului al XV-lea
(Suciu 1968, II, p. 38). Sântămăria de Piatră este atestată mai timpuriu, în 1315, sub forma
latinească Villa Sancte Marie; abia din secolul al XVIII-lea primește complinirea „de
Piatră”, în varianta maghiară Kö-Boldogfalva (Suciu 1968, II, p. 134), foarte probabil de
la numele dealului Piatra, care străjuiește intrarea în sat, pe malul Streiului, și din care s-a
exploatat calcar într-o epocă necunoscută. Ambele toponime evocă resursele de piatră din
zonă, poate chiar ocupația pietrăritului, practicată probabil încă din Evul Mediu.
2 Caracterizarea geologică a zonei îi aparține lui I. Mârza (1995, p. 202).

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 113
(calcare oolitice, calcare organogene, calcare grezoase cu microorganisme,
subțiri intercalări de marno-calcare și marne). Dealul Măgura este alcătuit
dintr-o succesiune de straturi groase de 80-100 m, care aflorează în special
pe lungimea coastei sudice, dar și în alte locuri. La bază se află calcare
grezoase, urmate de calcare oolitice și organogene, dispuse în straturi
distincte de 30-40 cm grosime la partea inferioară și 0,50-1 m (uneori până
la 2 m) grosime la partea superioară. Existența acestor straturi a facilitat
exploatarea, iar ușoara lor înclinare naturală spre nord a determinat
orientarea fronturilor de extracție spre sud în multe dintre cazuri. La partea
inferioară apar intercalări de nisipuri sau gresii carbonatice slab cimentate,
iar în cea superioară se remarcă niveluri subțiri de marno-calcare, uneori
de nisipuri bogate în fosile (gasteropode), în asocieri caracteristice
sarmațianului inferior (volhynian).
Caracterizarea unor probe prelevate de I. Mârza din dealul Măgura
a pus în evidență existența mai multor subtipuri de calcare: biosparitice,
biomicritice, grezos-suboolitice și oolitice (Mârza 1995, p. 203). Analizele
mineralogice efectuate două decenii mai târziu de Valentina Cetean pe un
lot de peste 30 de probe din aceeași zonă a dus la identificarea subtipurilor
intraclastic, intraclastic (grezos) suboolitic, fosilifer (biosparitic) suboolitic
(Cetean, Pețan 2017, p. 819, fig. 11c-e.). Un al treilea set de analize a fost
publicat în anul 2019, ca parte a unui raport cu privire la componentele
litice din ansamblul cetății Sarmizegetusa Regia, însă probele de la Măgura
nu au fost caracterizate, ci doar comparate cu cele din cetatea regală
(Oltean, Șeclăman 2019).
2.3. Istoricul cercetărilor
Primele informații despre exploatările antice de pe dealul Măgura
Călanului au fost consemnate în secolul al XIX-lea în contextul descoperirii
ruinelor cetăților dacice din Munții Șureanu, ale căror ziduri erau construite
cu blocuri de calcar oolitic, diferit de cel care exista în zona acestor cetăți
(Cetean, Pețan 2017, p. 807-809; Pețan 2018, p. 379). Aceste blocuri au
atras atenția de timpuriu și au ridicat întrebări cu privire la locul de
proveniență a pietrei. Perieghezele și investigațiile desfășurate în această
zonă, care au implicat și specialiști în geologie și minerit (Pețan 2021b), au
avut ca rezultat, între altele, identificarea sursei de piatră utilizată la
construirea acestor cetăți. Reperele utilizate cel mai frecvent la acea vreme
pentru localizarea acestei surse sunt satele Totia și Sântămăria de Piatră.
Astfel, într-un raport al fiscului austriac din 25 aprilie 1805, semnat de

114 Aurora Pețan
inspectorul de mine Bögözi Antal, sunt indicate localitățile Totia și
„Petroscher”(?) drept sursă de piatră pentru construcțiile antice de la
Grădiștea Muncelului (Jakó 1973, p. 630). Indicația nu se referă la carierele
antice de la Sântămăria de Piatră, ci la exploatările posibil de epocă
habsburgică de la Totia Mare consemnate în Prima Ridicare Topografică
Iosefină sub numele „Baia” și pe care l-am identificat în teren (vezi mai jos
sectorul III4), poate și la cele de la Petreni. Inginerul austriac a identificat
corect arealul, a văzut similitudinea dintre piatra din cetăți și cea din
carierele de la Totia, însă nu cunoștea locul exact în care avuseseră loc
exploatările în antichitate.
Cel dintâi care indică Sântămăria de Piatră ca sursă de calcar pentru
cetățile din munți este medicul hunedorean Fodor András, în 1844. Acesta
află de la pădurarul din Grădiștea Muncelului că piatră asemănătoare cu
cea din care a fost construită cetatea se găsește la 1-2 zile de mers, la
Sântămăria de Piatră (Fodor 1844, p. 303). În sfârșit, primul despre care
știm că a urcat pe dealul Măgura și a identificat la fața locului exploatările
antice este Téglás Gábor. Acesta vizitase Grădiștea Muncelului în 1884 și
era convins că blocurile de calcar din cetate provin de la Sântămăria de
Piatră. La fel spunea și despre cele din cetatea de pe Dealul Bolii (Bănița)
și despre piatra de construcție din ruinele romane de la Sub Cununi și de la
castrul roman de la Orăștioara (Mateescu et al. 2021, p. 38). Din anul 1888
datează o serie de schițe realizate de fratele său, Téglás István, care l-a
însoțit într-o excursie pe Valea Sângeorgiului și împreună cu care a vizitat
carierele antice. El a atribuit romanilor urmele de exploatare, dar a admis
că și dacii trebuie să fi extras piatra tot de acolo. În manuscrisele lui Téglás
István se află opt schițe făcute cu această ocazie, publicate recent de Bajusz
I. (2005, p. 335-337)3. Dintre acestea, trei înfățișează dealul văzut dinspre
sud, din Valea Sângeorgiului: două surprind zona vestică, cu Gorgana
Mare, Botul Dealului și Coasta Văii, iar una înfățișează zona estică, cea
dinspre satul Măgura, cu impresionantele aflorimente din muchia dealului.
În celelalte schițe se văd fronturi de exploatare, o groapă de exploatare și
blocuri de piatră, între care unele prezintă canale longitudinale. Acestea
sunt primele imagini publicate vreodată ale acestor cariere (Pl. V).
Începând cu Téglás Gábor, sursa calcarului din cetățile dacice nu mai este
pusă sub semnul întrebării.
Primii geologi care au scris despre calcarul de la Măgura și au făcut
determinări de roci au fost Halaváts Gyula și Schafarzik Ferencz. Aceștia
3 R. Mateescu și colegii săi (2021, p. 38) afirmă greșit că se cunosc doar două schițe.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 115
au făcut deplasări în zonă la cumpăna dintre sec. XIX și XX (Mateescu et
al. 2021, p. 39-40). Conform lui Schafarzik, piatra a fost exploatată nu doar
în antichitate, așa cum o demonstrează cetățile de la Grădiște, Costești și
Piatra Roșie, ci și în vremurile moderne.
Abia în 1995 au fost publicate primele analize petrografice
comparative, realizate de geologul Ioan Mârza, care a demonstrat fără
echivoc că cetățile Costești-Blidaru, Costești-Cetățuie și Sarmizegetusa
Regia au fost construite cu calcar de la Măgura Călanului. Lui i se datorează
și prima schiță publicată vreodată cu poziționarea acestor cariere (Mârza
1995, pl. VII; Pl. VI/1). Pentru cetatea Alun-Piatra Roșie analize detaliate
au fost făcute în premieră de Valentina Cetean și au demonstrat proveniența
pietrei de construcție din același loc (Cetean, Pețan 2017). Tot acesteia îi
aparțin primele analize pe piatra de construcție de la Bănița, Fețele Albe și
Tilișca, cu rezultate previzibile: primele două folosesc calcare din zona
Măgura Călanului, pe când ultima, situată mult mai departe de acest geosit,
se aproviziona dintr-o altă sursă, încă neidentificată (https://magura-
calanului.ro/patrimoniu/). I. Glodariu (1985-1986, p. 100, nota 31) a
afirmat că și cetatea de la Căpâlna a fost construită cu același tip de piatră,
bazându-se pe analize făcute de I. Stoicovici, însă nepublicate4. Același tip
de calcar oolitic fasonat pare să fi fost folosit și în situl roman de la Sub
Cununi, însă pentru confirmarea acestei supoziții sunt necesare analize
comparative. În aceeași situație se află o serie de piese romane, descoperite
întâmplător în împrejurimile Călanului și în așezările rurale de pe Streiul
inferior.
O contribuție importantă a avut-o arheologul I. Glodariu (1985-
1986), care a publicat un studiu despre exploatarea pietrei la daci, cu
observații valoroase referitoare la tehnicile de exploatare, uneltele folosite,
căile de transport, volumele de piatră extrase etc. și care se bazează și pe o
periegheză la Măgura Călanului. Merită menționat aici și un articol care
aduce în prim-plan un interesant semn antic gravat pe unul dintre fronturile
de exploatare (Moraru, Pârvu 1988-1991).
Timp de mai multe decenii, interesul arheologilor pentru acest sit a
fost scăzut. În compensație, acesta a fost abordat de geologi și a beneficiat
de cercetări în cadrul a două proiecte, inițiate de dr. Valentina Cetean:
proiectul PetroDac – Investigații petrografice și mineralogice în zona
Piatra Roșie și arealele adiacente (2011-2015), continuat prin proiectul
4 Informația are nevoie de confirmare; Căpâlna se află la o distanță considerabilă de
Măgura Călanului.

116 Aurora Pețan
Carierele de piatră ale dacilor, ambele sub tutela Centrului de Studii al
Fundației Dacica, și proiectul RoqStone – Rocile de construcție din
Romania – caracteristici calitative, valoare de patrimoniu cultural,
importanță științifică (2019-2022) – proiect finanțat de Ministerul
Educației și Cercetării prin Institutul Geologic al României (contract
28N/2019, cod proiect PN 19-45-02-01). În cadrul acestor proiecte s-au
făcut numeroase analize mineralogice pe probe de la Măgura Călanului și
prospecțiuni geofizice în arealul carierelor, unele publicate (Cetean, Pețan
2017; Cetean et al. 2022), altele în curs de publicare. În plus, s-au făcut
demersuri pentru recunoașterea la nivel european a calcarului de Măgura
Călanului ca piatră cu valoare de patrimoniu (https://magura-
calanului.ro/roq-stone/).
Deși valoarea sitului a fost semnalată încă de I. Mârza și I. Glodariu,
carierele de la Măgura Călanului au căpătat statut de sit arheologic abia în
anul 2010. Totuși, nu le-a fost acordat și statutul de monument istoric, care
le-ar fi asigurat o mai mare protecție și includerea lor în strategia de
dezvoltare a localității de care aparțin, în scopul derulării unor proiecte de
cercetare, protejare și punere în valoare. Dat fiind că instituțiile abilitate nu
au declanșat din oficiu procedura de clasare, în data de 23 iulie 2019
Fundația Dacica a trimis o solicitare de clasare a carierelor antice de la
Măgura Călanului ca monument istoric de importanță națională, adresată
Direcției Județene de Cultură. Ca urmare a acestei solicitări, au fost
declanșate procedurile de înscriere în Lista Monumentelor Istorice. În
scopul delimitării sitului, o echipă de cercetători condusă de R. Mateescu a
desfășurat cercetări de suprafață în primăvara anului 2020, iar rezultatele
au fost publicate în scurt timp (Mateescu et al. 2021).5
Cercetările desfășurate în 2020 au adus numeroase precizări și date
noi cu privire la aceste cariere. Au fost descoperite fronturi și în zona estică
a dealului, pe care I. Mârza și I. Glodariu nu le sesizaseră (dar fuseseră
observate și desenate de Téglás G.), au fost identificate contururile a patru
fronturi de exploatare în zona vestică și s-a obținut un profil al unuia dintre
acestea. S-au făcut observații cu privire la organizarea carierei și la
tehnicile de exploatare. Studiul include și o necesară sinteză a informațiilor
din secolul al XIX-lea cu privire la această zonă. Din păcate, articolul
conține și informații eronate, din pricina utilizării unor instrumente de lucru
5 Articolul a fost publicat cu puțin timp înainte de predarea la tipar a acestui text.
Mulțumesc pe această cale redacției revistei Istros pentru că mi-a acordat răgazul necesar
integrării informațiilor nou apărute.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 117
necorespunzătoare și a timpului limitat acordat verificărilor în teren.
Autorii susțin că au folosit un model digital al terenului (Mateescu et al.
2021, pl. X)6, însă un asemenea model (DTM) ar fi trebuit să reprezinte
doar terenul, în vreme ce în imaginea publicată este prezent și un strat de
vegetație. În realitate, acea imagine este bazată pe date LiDAR7 și este
obținută prin filtrarea doar parțială a vegetației și o interpolare a datelor cu
parametri necorespunzători, fapt care i-a indus în eroare pe autori în multe
privințe (Pl. VI/2). La aceasta se adaugă graba cu care s-a făcut cercetarea
și s-au publicat rezultatele. Prin urmare, autorii studiului nu au putut
înțelege modul de organizare a carierelor, nici adevărata lor dimensiune și
complexitate: au localizat greșit așezarea pietrarilor, nu au reușit să
identifice intrarea în complexul de cariere și principalele drumuri, au omis
numeroase cariere, nu au diferențiat carierele antice de cele moderne ș.a.
Delimitarea sitului s-a făcut în baza acestor informații problematice și va
necesita o revizuire. În ciuda acestor lipsuri, această contribuție constituie
un pas important în cercetarea carierelor de la Măgura Călanului.
2.4. Contextul istoric și arheologic
Arealul în discuție a fost intens locuit de foarte timpuriu și până
astăzi, datorită condițiilor favorabile oferite de relief, de resursele naturale
și de poziționarea în raport cu căile de comunicație (Pl. II/3). Această
„insulă” calcaroasă de cca 25 km2 este înconjurară de râuri din toate părțile,
iar văile mănoase ale acestora au atras comunități încă din neolitic. În epoca
bronzului au fost ocupate dealurile mai înalte din interiorul arealului. Pe
interfluviul dintre Valea Săcelului și Valea Gridului a existat în trecut un
important drum de culme, care lega Valea Streiului de zona actualului oraș
Orăștie, și care este presărat cu numeroase movile aparținând unei epoci
necunoscute8. Structuri similare inedite se găsesc și în zona Cărpeniș,
situată la cca 1km nord de carierele principale de pe dealul Măgura
Călanului (vezi mai jos sectorul III3), precum și pe Dealul Dâncului.
Cercetările de suprafață din zona carierelor principale, în special pe Botul
Dealului și pe versantul sudic al Măgurii, au dus la identificarea de material
6 Nordul este indicat greșit.
7 R. Mateescu și colaboratorii săi susțin că acest model ar trebui completat cu date LiDAR
(2021, p. 49), de unde reiese că nu cunosc originea acestei imagini, care este în mod
evident bazată pe date LiDAR.
8 Sunt înregistrate în Registrul Arheologic Național doar cele de la Tămășasa, Dâncu Mare
și Beriu, dar numărul acestora este de câteva zeci.

118 Aurora Pețan
ceramic din neolitic (cultura Turdaș), eneolitic (cultura Coțofeni) și epoca
bronzului (cultura Wietenberg) (Roska 1942, p. 266, nr. 136; Andrițoiu
1976, p. 398, 411; Molnar 1996-1997). O fortificație circulară situată pe
Botul Dealului ar putea aparține tot preistoriei (Rogozea et al. 2017, p. 151-
152), la fel și două mari valuri de pământ situate la est de Gropăni
(Mateescu et al. 2021, p. 46). Sectorul Gropăni are o poziție deosebit de
avantajoasă, datorată mai multor factori: muchii abrupte la sud și vest, care
îl fac ușor de apărat, arie foarte largă de vizibilitate de pe Botul Dealului,
configurația reliefului, care formează o zonă protejată spre interior, și
prezența izvoarelor.
În mai multe puncte a existat o locuire în prima epocă a fierului, iar
urme din perioada dacică s-au găsit pe teritoriile satelor Strei,
Streisângeorgiu, Sântămăria de Piatră, Totia și Jeledinți. La acestea se
adaugă două morminte de epocă dacică, unul la Călan, celălalt la Petreni-
Pădureni. La Călan a existat un mormânt tumular de războinic, datat în sec.
I a.Chr., care a putut aparține unei mici necropole (Rustoiu et al. 2001-
2002). Descoperirea întâmplătoare, în 2002, a unui mic depozit de monede
histriene de bronz pe teritoriul orașului Călan, îngropat la mijlocul sec. I
a.Chr., confirmă prezența dacilor în această zonă în această perioadă.
Piesele au aparținut probabil unui războinic dac care a participat la
campania pontică a lui Burebista (Gramaticu, Oberländer-Târnoveanu
2005, p. 32). În sec. al XIX-lea la Petreni-Pădureni, în locul numit „Groapa
Stânii”, s-a descoperit un mormânt și câteva piese dacice din argint:
mărgele (lanț, în altă versiune), brățări și un colan cu torsadă și secțiune
pătrată (Roska 1942, p. 223; Téglás 1902, p. 16).
La doar câțiva kilometri depărtare în linie dreaptă spre sud-est de
Măgura se află salba de așezări dacice de pe Valea Orașului și de pe
dealurile învecinate, care gravitează în jurul cetăților de la Costești și
constituie poarta de intrare către marele centru regal de la Sarmizegetusa
Regia. De asemenea, pe Valea Luncanilor, descoperirile de epocă dacică se
înmulțesc de la Chitid în amonte, spre cetatea dacică Alun-Piatra Roșie.
Toate acestea datează din perioada sec. I a.Chr. – I p.Chr., când au avut loc
primele exploatări de anvergură ale calcarelor de la Măgura.
Această zonă a fost foarte atractivă și pentru romani, iar densitatea
așezărilor apărute după cucerirea Daciei este remarcabilă: în afară de
așezarea balneară Aquae (Călan – Călanul Mic), au existat numeroase
așezări rurale: villae la Petreni, Jeledinți, Batiz, alte așezări la Strei-Săcel,
Valea Sângeorgiului, Sântămăria de Piatră, Dâncu Mare, Totia, Băcia etc.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 119
Prezența pietrarilor în zonă este certificată de inscripția unui Diogenes
Lapidarius, descoperită pe teritoriul localității romane Aquae (IDR III/3,
p. 20-21, nr. 6). Carierele de la Măgura au aprovizionat cu siguranță toate
aceste situri romane. Téglás Gábor a fost cel mai neobosit cercetător al
urmelor romane din zona carierelor. El a efectuat mai multe periegheze în
satele din preajma Călanului în ultimul sfert al secolului al XIX-lea și a
raportat numeroase materiale romane provenind din locuri precum
Grădiștea, Pârâul Bercea, Dealul Gugutoi și Goruj. Locația acestor
toponime a rămas necunoscută până de curând9. Pe parcursul unei cercetări
de teren în satele amintite, în timpul căreia am beneficiat de ajutorul mai
multor localnici, am încercat să identific aceste locuri10. Am găsit în
apropierea carierelor antice cel puțin patru zone cu urme romane (Pl.VI/3).
Una este situată la est de cariere, la Grădiştea Mică, unde urmele unei
bogate villa romana încă sunt vizibile; cea de-a doua se află la sud de
cariere, în zona Gugutoi-Berci-Lăurusca, unde au fost găsite numeroase
piese cu caracter funerar și religios; cea de-a treia se află pe teritoriul satului
Strei-Săcel, unde trebuie să fi existat o altă necropolă; iar cea de-a patra se
află în interiorul zonei exploatate, în preajma izvorului numit astăzi
„Fântâna Făgetului”, care probabil a fost folosit de romani ca loc sacru.
R. Mateescu și colegii săi (2021, p. 47) menționează un posibil
castru roman foarte aproape de carierele antice, la sud de deal, în locul unde
drumul sudic îl intersectează pe cel vestic (Pl.VI/2, F2). Ei cred că acesta a
fost un castru de marș, construit în timpul conflictelor dintre daci și romani
de la începutul sec. al II-lea p.Chr., al cărui scop ar fi fost acela de a stopa
aprovizionarea cu piatra de construcție necesară în asemenea condiții, sau
un castru permanent legat de faza romană a carierelor11. Totuși, nici analiza
modelului digital al terenului bazat pe datele LiDAR, nici observațiile în
9 Mateescu et al. 2021 le menționează, dar nu le localizează.
10 Rezultatele acestei cercetări sunt publicate în Pețan 2022a.
11 Din datele disponibile până acum, Măgura Călanului era în afara traseelor de marș ale
armatei romane. Mai mult, un castru de marș nu putea avea ca scop blocarea accesului la
o resursă, ci era doar o tabără de noapte. Pe de altă parte, tăierea aprovizionării cu piatră
din carieră pe timp de război nu ar fi avut sens. Piatra de carieră era o resursă de lux,
folosită doar în arhitectura monumentală în timp de pace și prosperitate. Pentru ridicarea
de construcții defensive ad hoc pe timp de război, care trebuiau realizate repede și cu
costuri mici, erau folosite materiale de construcție locale, care nu necesitau mână de lucru
specializată, prelucrare complexă și transport pe zeci de kilometri. În ce privește cea de-a
doua interpretare, acest castru ar fi avut o poziție cât se poate de nefericită, sub creasta
dealului, pe o pantă de aproape 7 grade, fără nici o vizibilitate spre obiectivul pe care se
presupune că l-ar fi supravegheat. (Pețan 2022a)

120 Aurora Pețan
teren nu confirmă existența acestui castru. Întreaga zonă de la poalele
dealului a fost folosită intensiv pentru agricultură în ultimele secole: au fost
amenajate terase artificiale și numeroase parcele au fost arate și semănate.
Elementele interpretate ca valuri de pământ sunt mai degrabă urme
moderne de arătură, iar presupusa poartă a castrului, cu deschiderea sa
neobișnuit de mare de 20 m, pare să fie doar rezultatul alternării parcelelor
(Pețan 2022a).
Începând cu Evul Mediu, zona e intens locuită, și chiar dacă cele
mai timpurii atestări scrise ale satelor de pe Streiul Inferior sunt de la
începutul sec. al XIV-lea, cu siguranță locuirea este mai timpurie.
3. Carierele
Carierele de la Măgura au o situație aparte prin faptul că nu au fost
niciodată cercetate sistematic. Așa cum am arătat mai sus, au existat doar
câteva semnalări ale existenței acestora, în ciuda importanței și
complexității lor. Singura periegheză publicată, efectuată în 2021, omite
mari componente ale sitului, iar o cartare detaliată de la sol a tuturor
elementelor încă nu există, nu doar din pricina pădurii care acoperă situl, ci
mai ales din lipsa unui program de cercetare. În acest context, modelul
digital al terenului (DTM) derivat din date LiDAR constituie un salt uriaș
în înțelegerea acestui sit (Pețan 2022b). Acesta ne dezvăluie amploarea și
complexitatea deosebită a sitului, precum și numeroase detalii cu privire la
morfologia terenului și intervențiile antropice. Analiza acestora ne
furnizează informații prețioase cu privire la modul în care au fost
organizate și s-au dezvoltat carierele, căile de transport și alte aspecte.
Principalele elemente identificate în urma analizei acestui DTM
sunt: cariere (Q); fronturi de exploatare (F); locuri de exploatare/loci (L);
aglomerări de blocuri în curs de prelucrare/transportare sau rebuturi (A);
halde de steril (W); platforme de încărcare (P); planuri înclinate (Sw);
terase antropogene (T); drumuri (R); izvoare (S); clădiri izolate sau turnuri
(B); valuri de pământ (V). Toate acestea au fost verificate în teren; unele
fuseseră deja identificate pe parcursul numeroaselor vizite pe care le-am
făcut la fața locului în ultimii ani, altele au fost identificate în urma analizei
acestui model digital al terenului.
Urmele de exploatare a pietrei acoperă o suprafață întinsă, pe
teritoriul mai multor sate, și provin din epoci diferite. Cum principalul scop
al acestui studiu este acela de a inventaria urmele antice, acestora le voi
aloca cel mai mult spațiu și vor beneficia de o prezentare detaliată. Cu toate

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 121
acestea, voi prezenta succint toate punctele cu exploatări pe care le-am
identificat pe teren, din două motive. În primul rând, pentru că adesea este
greu de atribuit unei anumite epoci o anumită carieră, iar pentru o încadrare
cronologică mai precisă vor fi necesare cercetări în teren. În același timp,
foarte probabil unele dintre punctele cu urme recente de exploatare sunt
mai vechi și au fost refolosite în perioadele ulterioare, fapt care a dus la
dispariția urmelor antice. În al doilea rând, încă nu există o inventariere a
acestor cariere și, cu excepția celor din creasta Măgurii și a câtorva puncte
noi semnalate recent, toate celelalte au rămas necunoscute cercetătorilor,
iar o privire de ansamblu asupra acestora este necesară.
Deoarece suprafața este foarte mare, am împărțit-o în trei zone care
se suprapun cu limitele unităților administrative pe teritoriul cărora se
găsesc carierele (Pl. VII). Acestea sunt: I. Călan (Sântămăria de Piatră-
Valea Sângeorgiului), II. Mărtinești (Măgura-Jeledinți) și III. Băcia
(Petreni-Totia). Fiecare zonă a fost divizată, la rândul ei, în sectoare,
definite fie de sate, fie de unități de relief. Carierele au fost numerotate
astfel cu numărul zonei, urmat de cel al sectorului și de cel al punctului cu
exploatare. Acolo unde fronturile de exploatare se aflau la distanțe unele
de altele, am înregistrat cariere distincte. Unde acestea erau continue sau
foarte apropiate, am notat o singură carieră. Am omis numeroase urme
minore, cu relevanță redusă, care ar fi încărcat foarte mult lista.
3.1. Zona I. UAT Călan (Sântămăria de Piatră – Valea
Sângeorgiului)
Cele mai importante cariere se află pe teritoriile satelor Sântămăria
de Piatră și Valea Sângeorgiului și se grupează în patru sectoare: 1. Gropăni
(partea vestică a dealului Măgura), 2. Coasta Văii; 3 Dealul Dumbrava și
4. Dealul Piatra. Exploatările antice se află în sectoarele 1 și 2 și, cu mare
probabilitate, și în sectorul 3. Carierele din sectorul 4 sunt de dată
necunoscută.
3.1.1. Sectorul I 1 – Gropăni
Sectorul vestic al dealului Măgura are o formă triunghiulară, cu
versanți abrupți la sud și la vest și este delimitat la nord valea Grădiștii.
Împreună cu măgura nordică, Gropănile închid un amfiteatru natural,
format de cele trei izvoare ale Văii Grădiștii, și sunt formate din patru
coaste separate între ele prin văioage, care se desprind din muchia sudică

122 Aurora Pețan
și descresc în altitudine spre nord. Trei dintre acestea au fost transformate
în cariere și doar cea mai estică (coasta 4) a rămas neatinsă (Pl. VIII/1-2).
Sectorul Gropăni este legat de sectorul central al dealului Măgura
printr-o pantă cu înclinația de cca 8°. Aceasta este păzită la bază de două
mari valuri de pământ (V1 și V2) amplasate pe coasta 4, iar pe creastă se
văd urmele unui posibil turn. Cele două valuri sunt aproximativ paralele,
au o lățime de cca 8 m și o înălțime păstrată de peste 2 m (Pl. IX/1-2). V1
este mai bine păstrat și are un traseu arcuit, care pornește aproape din
muchia dealului și se pierde spre nord. Capătul său sudic pare să fi fost
distrus. Lungimea păstrată a valului este de 165 m. V2 are un traseu ușor
sinuos. Este distrus de drumurile de exploatare forestieră în capătul său
nordic, dar lungimea sa păstrată este identică cu cea a lui V1. Distanța
medie dintre cele două valuri este de 75 m. Din zona capătului sudic al lui
V1 coboară un vechi drum (R3), care taie pieziș fața dealului și se îndreaptă
spre vale. Acesta a putut deservi cariera Q3, iar faptul că amenajarea lui a
dus la distrugerea capătului lui V1 arată că valul este anterior carierei.
Extremitatea vestică se numește „Botul Dealului” și, așa cum am
arătat mai sus, în punctul cel mai înalt se află o circumvalație dintr-o epocă
anterioară exploatărilor dacice. Aceasta constă din două valuri de pământ
cu șanț, concentrice, și are un diametru la exterior de cca 44 m pe axa
conservată. Este posibil să fi avut o formă eliptică la origine (Pl. IX/3-4).
Fortificația a fost distrusă parțial de fronturile de sud și de vest ale carierei
Q1. Vizibilitatea din acest punct este foarte bună și acoperă Valea Streiului
din depresiunea Hațegului până la vărsare și valea Mureșului de la Simeria
până la Deva. Fragmentele ceramice vizibile la suprafață în arealul
circumvalației par să aparțină epocii bronzului12. Fortificația a fost
identificată în teren în februarie 201313, iar prima semnalare în scris a
acesteia s-a făcut patru ani mai târziu (Rogozea et al. 2017). Aceasta încă
nu a beneficiat de cercetări arheologice.
Această zonă închisă de cele două valuri și păzită de fortificația
circulară va fi avut o importanță deosebită pentru o epocă anterioară
dacilor. Nu avem dovezi că aceste fortificații erau contemporane, însă este
posibil ca acest areal să fi prezentat interes pe parcursul mai multor epoci.
12 Observația a fost făcută în aprilie 2021, în timpul unei vizite în sit împreună cu colegii
Valeriu Sîrbu și Sebastian Matei. Fragmentele au fost observate la suprafață și au fost
lăsate la fața locului.
13 În timpul unei vizite pe care am făcut-o împreună cu Bajusz Mátyás și Raluca-Eliza
Bătrînoiu, colegul Bajusz fiind autorul descoperirii.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 123
Mai mult de jumătate din această suprafață a fost distrusă de exploatările
de calcar. Au rămas neatinse coasta 4, două treimi din coasta 3, o suprafață
de cca 0,7 ha din coasta 2 și zona circumvalației de pe coasta 1. Doar
inițierea unor cercetări arheologice va aduce lămuri cu privire la acest sit
din perioada anterioară dacilor.
Astăzi există mai multe drumuri care duc la aceste cariere, cele mai
multe fiind forestiere. Sunt vizibile însă și drumurile antice, uneori
suprapuse de cele moderne, alteori bine păstrate. Accesul în zona
principalelor cariere se făcea cu siguranță pe mai multe căi: drumul nordic
(R1), drumul vestic (R2) și drumul estic (R3). Acestea erau folosite și
pentru transportarea pietrei și deserveau fiecare anumite sectoare de
carieră.
Principalul drum de acces (R1) pătrundea în carieră dinspre vest, pe
malul pârâului Grădiștea, printre cele două dealuri numite „Măgurile”, și
înainta în interior spre sud-est. Aproape de izvoare era mărginit de o terasă
cu suprafața de 0,4ha (T1), amenajată pe malul apei. Al doilea drum (R2),
numit astăzi „Drumul Pragului” (sau „Drumul Gorganului”), urca dinspre
sud, printre dealurile Dumbrava și Măgura, trecea prin zona de prelucrare
a pietrei de la poalele versantului vestic al carierei și ajungea pe terasele T2
și T3. Astăzi acesta este suprapus în mare măsură de un drum de exploatare
forestieră, însă spre capătul superior este bine vizibil un traseu mai vechi.
De altfel, acest drum este atestat încă din secolul al XVIII-lea (Prima
Ridicare Topografică Iosefină) și cu siguranță este mult mai vechi. Al
treilea drum (R3) cobora din cariera Q3 și tăia pieziș versantul sudic al
dealului, îndreptându-se probabil spre principala cale de transport spre
cetăți (Pl. X/1).
Numeroase ramificații duceau în interior către fronturile de
exploatare, dar și în exterior, spre zonele de prelucrare, încărcare și
transport. În interior, cele trei văioage au fost folosite ca drumuri care
deserveau carierele Q1-Q3, atât pentru accesul la fronturi, cât și pentru
scoaterea pietrei.
În acest sector există trei cariere de mari dimensiuni (Q1-Q3), cele
mai importante din întreg arealul cercetat, și alte câteva mai mici (Pl. X/2).
Q1-Q3 au fost organizate pe coastele de deal 1-3. Exploatarea s-a făcut
dinspre laturile libere (muchiile dealului și văioage) spre interior,
perimetral, și a epuizat aproape complet coastele 1 și 2 și parțial coasta 3
(Pl. XI/1).

124 Aurora Pețan
I1-Q1 (cariera vestică) ocupă coasta vestică a dealului, cunoscută
de localnici sub numele Stei. Aceasta este lungă și îngustă și este cuprinsă
între terasa T3 și Botul Dealului. Suprafața exploatată este de cca 3,2 ha.
Fronturile se află pe laturile de vest, est și sud (Pl. XI/2). Pe latura vestică
se află cea mai ordonată exploatare din întreaga zonă și totodată cel mai
lung și mai înalt front: cca 280 m lungime și până la 8 m înălțime
(Pl. XII/1). Deși astăzi pare întrerupt de alunecări de pământ și de vegetația
crescută deasupra, frontul este continuu, așa cum se vede cu claritate pe
DTM. De fapt, este vorba de o exploatare pe verticală cu mici cariere
juxtapuse, tehnică cunoscută și în alte zone, de pildă la Petra, în Iordania
(Bessac 2003, p. 28), care permitea mai multor echipe să lucreze simultan
și coordonat. Exploatarea a început pe muchia dealului și a avansat treptat
spre interior până la o adâncime de cca 20 m. Tehnica de exploatare a
constat în dislocarea unor mari bucăți de piatră (2-4 m lățime și înălțime),
care erau rostogolite la poalele dealului, unde din ele se desprindeau blocuri
de dimensiunea dorită, cu ajutorul icurilor. Găurile pentru icuri erau de
regulă dispuse în șanțuri cu profilul în V. Aceste șanțuri erau adânci de 20-
25 cm și cu o deschidere la gură de 30-40 cm și aveau atât rolul de a
direcționa fisurarea, cât și pe cel de a transmite cât mai în adâncime forța
loviturilor (Pl. XII/2-4). Pe măsură ce exploatarea a înaintat spre interiorul
dealului, s-a creat un spațiu în fața fronturilor, iar marile bucăți de piatră
puteau fi prelucrate acolo. Numeroase astfel de blocuri se află încă pe acest
„culoar” și prezintă urme de icuri. La poalele versantului se află o cantitate
mare de piatră sub formă de bucăți de stâncă, blocuri în diferite faze de
prelucrare și deșeuri. În jumătatea sudică frontul este liniar și continuu, iar
în cea nordică este alcătuit din mai multe locuri de exploatare semicirculare
(Pl. XIII/1).
Frontul estic are o lungime de cca 200 m. Are pereții mai scunzi
decât cel estic, din pricina pantei naturale a dealului și a treptelor de
exploatare neepuizate14. Exploatarea s-a făcut în același mod, pe verticală
și în mici cariere juxtapuse. Haldele de steril, rebuturile și blocurile în curs
de prelucrare sunt depozitate la est, înspre Q2 (Pl. XIII/2), iar piesele
destinate transportului erau scoase din carieră fie pe drumurile R1 și R2
(pentru zona nordică a frontului), fie erau coborâte pe Șesul Gorganului
(pentru zona sudică), unde probabil se afla o platformă de încărcare (P1).
14 Nu pare să fie vorba de o exploatare propriu-zisă în trepte, de tipul exploatărilor romane,
ci de rezultatul extragerii inegale a unor straturi succesive de piatră, situație des întâlnită
în carierele grecești (vezi Dworakowska 1975, p. 149-150).

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 125
Cele două fronturi se apropie foarte mult unul de celălalt în zona mediană
a carierei, unde muchia rămasă are doar 1-2 m lățime. La extremități,
distanța dintre fronturi variază între 20 și 40 m.
Frontul sudic are o lățime de cca 60 m, este o continuare a celui
vestic, iar blocurile extrase de aici erau cu siguranță colectate pe Șesul
Gorganului (P1). Sunt vizibile și câteva mari gropi în fața frontului sudic,
din care s-a extras piatră de sub nivelul de călcare al culoarului format în
fața frontului. Aceste exploatări în gropi ar putea fi de o dată mai târzie.
Prin exploatările de pe laturile de vest și sud, care au consumat
dealul pe o adâncime de 15-20 m, cariera Q1 pare să fi distrus parțial
fortificația de pe botul dealului, amintită mai sus.
Q1 era în curs de exploatare în momentul în care a fost abandonată,
așa cum o sugerează numeroasele bucăți de stâncă cu urme de icuri,
pregătite pentru desprindere, de pe culoarul și de la poalele frontului vestic,
precum și cantitatea imensă de blocuri semifinisate din zona frontului estic.
I1-Q2 (cariera centrală) a fost cea mai mare dintre cariere și a
afectat o suprafață de cca 5,5 ha (Pl. XIII/3). Ocupă cea de-a doua coastă a
dealului și are două zone distincte: una complet epuizată, în jumătatea
nordică (Q2a) și una parțial exploatată, în jumătatea sudică (Q2b)
(Pl. XIV/1).
Q2a a ocupat 1,5 ha și se afla aproape de cele două mari drumuri,
R1 și R2. Datorită acestui lucru a fost cel mai ușor de abordat și e posibil
să fie cea mai veche carieră. DTM arată cu claritate epuizarea acestei zone
și reamenajarea ei prin terasare. Au rezultat astfel trei terase dispuse în
trepte alternative (T4-T6), pe care au fost amplasate câteva construcții de
mici dimensiuni, cu baze rectangulare de piatră. La limita nordică se află
un izvor amenajat cu lespezi de piatră (S1), numit de localnici „Fântâna
Făgetului” (Pl. XIV/2). Amenajarea nu pare să fie modernă. Conform
informațiilor culese de la localnicii din satul Sântămăria de Piatră, acum
mai mult de o jumătate de veac în preajma izvorului se găseau coloane
monolite, capiteluri și chiar o inscripție în limba latină. Unele piese
arhitectonice se află astăzi în gospodăriile localnicilor din Sântămăria de
Piatră (Pețan 2022a). Astăzi locul este răvășit și grav afectat de exploatările
forestiere. De altfel, întreaga suprafață a lui Q2a a fost afectată de tăieri de
copaci efectuate în vara anului 2020. Suprafața teraselor este mică (T4 cca
1500 mp, T5 și T6 fiecare câte cca 500 mp). Cel mai probabil clădirile
aveau rol administrativ sau altă funcționalitate legată de organizarea
carierelor. Limita sudică a carierei este reprezentată de o fâșie cu câteva

126 Aurora Pețan
locuri de exploatare în unghiuri drepte, care face trecerea spre Q2b.
Aspectul regulat al acestora le distinge de exploatarea din Q2b.
Q2b este o exploatare perimetrală. Suprafața inițială a acestei zone
era de cca 4 ha, din care au mai rămas 0,8 ha. Fronturile sunt neregulate,
iar locurile de exploatare sunt atât semicirculare, cât și liniare. Tehnica este
tot cea a pereților verticali, cu cariere juxtapuse (Pl. XIV/3). Haldele de
steril sunt dispuse de asemenea perimetral. Frontul estic este cel mai bine
conservat și atinge 8 m înălțime în jumătatea sudică. În jumătatea nordică
a acestui front s-au conservat câteva trepte aparente, neepuizate, de felul
celor din cariera Q1.
Q2 a fost deschisă foarte probabil tot în perioada regatului dac, la
fel ca Q1. Pe un perete din frontul estic al Q2b se află incizat un simbol sau
o literă grecească (phi sau psi) încadrată într-un chenar (Moraru, Pârvu
1988-1991; Glodariu 1997, p. 78; Pl. XIV/4). Peretele a fost atent îndreptat
în acest scop. Acest semn sugerează prezența meșterilor greci sau daci.
Deocamdată nu există indicii că romanii ar fi continuat această
exploatare, însă prezența lor în zona epuizată este probabilă, dacă
informațiile furnizate de localnici sunt corecte. Câteva gropi de extracție
săpate pe latura sudică ar putea fi de aceeași epocă cu gropile amintite mai
sus, din cariera Q1.
I1-Q3 (cariera estică) ocupă o suprafață de 1,5 ha. Are un aspect
diferit de Q1 și Q2 și nu acoperă decât o treime din coasta nr. 3 a dealului.
Aici muchia sudică a dealului a fost cruțată, iar exploatarea a fost
organizată în ochiuri poligonale (Pl. XV/1-2). Cantitatea de blocuri rămase
la suprafață este mult mai mică decât la celelalte două cariere. Puțin mai la
nord de Q3 se află două ochiuri rectangulare, complet acoperite de pământ
și fără resturi sau blocuri la suprafață.
În partea nordică a sectorului Gropăni, pe malul stâng al pârâului
Grădiștea și lipită de marea terasă T1, se află I1-Q4, o exploatare de
dimensiuni reduse (0,4 ha). Frontul principal este orientat spre sud-vest, iar
în peretele său se află un alt izvor amenajat cu lespezi de piatră (S2).
Localnicii îl numesc „Fântâna cu Picurătură” și spun că nu a fost amenajat
recent, ci îl știu acolo din moși-strămoși. Nu există blocuri la suprafață, iar
fronturile nu sunt vizibile. Locul este preferat de pasionații de offroad, care
fac acrobații pe pereții abrupți ai fostei cariere.
I1-Q5 este o carieră deschisă pe malul drept al pârâului Grădiștea,
chiar în locul în care acesta pătrunde între măguri. Piatra a fost extrasă din
versantul măgurii nordice. Intervenția poate fi de dată mai recentă.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 127
I1-Q6 este alcătuită dintr-o serie de gropi săpate în punctul numit
Sub Stei, la poalele dealului, pe latura vestică. Exploatările sunt de dată
necunoscută și au fost refolosite în secolul trecut de locuitorii din
Sântămăria de Piatră, care afirmă că le știu acolo din vechime.
I1-Q7 se află pe botul dealului, iar I1-Q8 pe fața dealului, în dreptul
lui Q2. Sunt cariere mici, de dată necunoscută.
Carierele Q1-Q3 formează un complex, un ansamblu, dar
delimitarea lor este provizorie (Pl. XV/3). Este posibil ca modul în care au
fost organizate să fi fost altul.
3.1.2. Sectorul I 2 – Coasta Văii (Pl. XVI/1-5)
Carierele de pe Coasta Văii au caracteristici comune și formează un
grup aparte. Tehnica de exploatare este diferită de cea din sectorul I.
Urmele de exploatare se află pe aproape toată lungimea muchiei dealului,
cu o concentrare mai mare în patru puncte (Q1-Q4). Toate cele patru
cariere sunt în trepte și au amenajări pentru coborârea pietrelor pe pantă
(Sw1-Sw4). Piatra s-a extras din aflorimente și avea o calitate mai slabă
decât cea din sectorul I1. I2-Q1 se află în marginea carierei I1-Q3 din
sectorul I, însă acestea nu par să fie contemporane. Locul este numit de
săteni „Pivnițele Vălenilor”. În dreptul acesteia, pe panta dealului, se află
două șanțuri adânci, cu aspect artificial, care taie versantul până la poale.
Acestea au o deschidere maximă de cca 5 m fiecare, distanța dintre ele este
de cca 9 m și converg spre poale. Foarte probabil este vorba de o „pârtie”
pentru coborârea pietrelor (Sw1). Cea mai impresionantă carieră este I2-
Q4. Aceasta are o lungime de peste 300 m și a valorificat aflorimentele
printr-o succesiune de trepte înguste însumând o înălțime de cca 30 m
pornind din creasta dealului. La toate aceste cariere sunt vizibile găurile
pentru icuri atât în fronturi, cât și pe blocurile prăbușite la poalele lor.
Zonele expuse sunt afectate de eroziune. Perioada exploatării este greu de
determinat, însă e posibil să aparțină Antichității. Exploatarea în trepte ar
sugera tehnica romană, însă prezența așezărilor romane de la poala acestor
cariere pune sub semnul întrebării contemporaneitatea lor.
3.1.3. Sectorul I 3 – Dealul Dumbrava (Pl. XVII/1-3)
Dealul Dumbrava se află la vest de dealul Măgura. Muchia sa
sudică este orientată est-vest și se întinde din dreptul Botului Dealului pe o
lungime de cca 1,5 km, dar la o altitudine mai joasă. Pe această muchie se

128 Aurora Pețan
află câteva cariere, o movilă și urmele a două construcții cu bază pătrată,
de dată necunoscută. Cariera principală se află pe latura vestică a dealului.
I3-Q1 se află pe latura sudică a dealului Dumbrava, la cca 400 m
vest de Drumul Pragului și acoperă aproximativ un hectar. Astăzi fronturile
sunt năpădite de tufe de păducel și sunt greu vizibile. Haldele rezultate sunt
depozitate la sud de carieră.
I3-Q2 și I3-Q3 sunt mici zone cu aflorimente și urme de extragere
a pietrei pe aceeași muchie sudică a dealului Dumbrava.
I3-Q4 este o exploatare importantă, care se întinde pe toată latura
vestică a dealului Dumbrava, cunoscută de localnici sub numele Coasta
Mare. Cariera are o lungime de cca 400 m și este orientată aproximativ
nord-sud. Capătul său nordic se află la izvoarele Văii Băiului. Astăzi este
complet înierbată, dar fronturile sunt încă vizibile. A fost organizată în mici
trepte dispuse pe o singură linie, paralelă cu axa dealului și situată
aproximativ la jumătatea pantei. În primăvara anului 2022 am identificat în
această carieră un fus monolitic de coloană, parțial finisat, cu dimensiunile
de 45-50 cm în diametru și lungimea cca 140 cm, care ar putea data din
epoca romană. Q4 se află foarte aproape de importanta așezare romană de
la Grădiștea, ale cărei construcții și monumente au putut folosi piatră din
această carieră (Pețan 2022a). Gropile săpate în botul nordic al dealului, de
pe malul pârâului Băiului, nu au legătură cu exploatarea, ci sunt urmele
unor bordeie de dată mai recentă.
3.1.4. Sectorul I 4 – Dealul Piatra (Pl. XVII/4-6)
Dealul Piatra se află pe malul Streiului, la intrarea în satul
Sântămăria de Piatră, la sud de drum. Pe platoul Pietrei se află urme de
locuire din perioada eneolitică (cultura Coțofeni), iar dealul, cu aspect
impresionant și cu urmele sale de exploatare vizibile de la depărtare a dat
numele satului. Carierele sunt astăzi înierbate, însă golurile rezultate sunt
foarte vizibile, iar în unele locuri piatra încă se află la suprafață.
Latura dinspre râu a dealului are cca 400 m lungime și 40 m înălțime
și este afectată de numeroase urme de exploatare, pe care le-am grupat sub
indicativul I4-Q1.
I4-Q2 se află pe latura vestică a dealului, care are 280 m lungime și
a fost exploatată masiv, în trepte largi. Cele două cariere sunt de dată
necunoscută. Localnicii cei mai bătrâni nu își aduc aminte de lucrări în
această zonă, însă cel puțin Q2 a fost (re)folosită pentru obținerea pietrelor
de moară, fapt probat de existența in situ a unei astfel de piese abandonate.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 129
I4-Q3 este o carieră de mici dimensiuni situată la nord de dealul
Piatra, alcătuită din gropi de suprafață și folosită de localnici în secolul
trecut. În aceste cariere se văd urme de folosire a icurilor.
Alte posibile cariere ar putea exista pe Dealul Bolovan, la sud de
Dealul Piatra, tot pe malul drept al Streiului, dar în teritoriul satului Strei-
Săcel, însă sunt necesare verificări suplimentare.
3.2. Zona II. UAT Mărtinești (Măgura-Jeledinți)
Această zonă include carierele de pe teritoriile satelor Măgura și
Jeledinți, cu următoarele sectoare: 1. Vârful Măgura; 2. Dealul Neteșu,
3. Izvoarele Făgetului și 4. Valea Gheordicăi.
3.2.1. Sectorul II 1 – Vârful Măgura (Pl. XVIII/1-4)
II1-Q1 este o continuare a marii exploatări I2-Q4 pe latura vestică
a dealului. Vârful Măgura este izolat printr-o șa adâncă de restul Dealului
Măgurii și prezintă puține locuri din care s-a scos piatra. II1-Q2 și II1-Q3
se află pe Coasta Dâncului, adică pe latura sud-estică a dealului, orientată
spre satul Dâncu Mare. Acestea au caracteristici asemănătoare celor de pe
Coasta Văii și prezintă urme de unelte tradiționale de pietrar. Altele se află
pe dealul Sub Coastă (Q4-Q6), însă acestea au aspect diferit și ar putea fi
mai recente.
3.2.2. Sectorul II 2 – Dealul Neteșu (Pl. XVIII/5-6; XIX/1-2)
Dealul Neteșu este o ramură alungită, orientată nord-sud, ce se
desprinde din Coasta Văii. Pe latura sa estică există două cariere, II2-Q1 și
II2-Q2, în care nu se pot identifica urme de folosire a icurilor. Latura
vestică a dealului este punctată de cariere pe aproape toată lungimea sa de
cca 500 m. Carierele Q3-Q5 se află astăzi într-o zonă dezvelită a dealului,
iar Q6-Q8 și o serie de locuri mai mici de extracție se află astăzi în pădure.
Merită menționat că vârful dealului Neteșu este înconjurat de un val de
pământ bine reliefat, de dată necunoscută.
Pe teritoriul satului există numeroase locuri mărunte din care s-a
extras piatra, însă nu le-am inventariat pe toate. Am înregistrat doar punctul
Q9, lângă drumul care duce la Neteșu, deoarece ocupă o suprafață mai
însemnată. Toate acestea sunt de dată necunoscută, dar urmele de unelte
tradiționale sunt rare sau lipsesc.

130 Aurora Pețan
3.2.3. Sectorul II 3 – Izvoarele Făgetului (Pl. XIX/3-6)
În pădurea dinspre Coasta Văii se găsesc câteva cariere, dintre care
cea mai extinsă este II3-Q1, situată între două dintre izvoarele râului Făget.
Acolo, pe o suprafață de mai mult de 5 ha, terenul este acoperit de zeci de
gropi de mici dimensiuni, tipice pietrarilor producători de roți de moară.
De altfel, mai multe astfel de piese în curs de prelucrare zac risipite în
pădure. O întreagă rețea de drumuri duce la aceste cariere și le leagă de
cătunul Pădureni.
Q2 și Q3 sunt cariere de anvergură mai mare și cu aspect diferit de
cel al exploatărilor în gropi, însă par să fie tot de dată recentă. Prezintă
fronturi tăiate în coasta dealului și au fost deservite de drumuri, astăzi
parțial dispărute. Nu a fost folosită tehnica icurilor, ci desprinderea
blocurilor s-a făcut prin tăiere sau prin străpungerea rocii cu ajutorul unui
burghiu. Q2 are o lungime de cca 60 m, iar Q3 cca 30 m.
3.2.4. Sectorul II 4 – Valea Gheordicăi (Pl. XX/1-2)
II4-Q1 este situată pe albia Văii Gheordica, la jumătatea drumului
dintre satele Măgura și Jeledinți. Este vorba de fapt de un întreg șirag de
cariere săpate în malurile râului. La baza uneia dintre cariere se află un fus
de coloană în curs de prelucrare, asemănător cu cel din cariera I2-Q4, de pe
dealul Dumbrava. Dimensiunile sale sunt: 1,20 m lungime și cca 60 cm
diametru. Nu ar fi o surpriză ca exploatările de aici să fie de epocă romană,
câtă vreme la mică depărtare au fost găsite resturile unei vile romane
(Andrițoiu 1979, p. 24-25). Astfel de cariere locale, chiar cu piatră de slabă
calitate, dar la îndemână, au fost deschise și în preajma altor vile romane
(v. de ex. cariera de calcar de lângă vila romană de la Rapolt, tot în județul
Hunedoara, publicată de Barbu 2014). Totuși, nu sunt vizibile urme de
unelte tradiționale, deci sunt necesare cercetări suplimentare. Indicii de
exploatare a pietrei se găsesc și pe alte segmente ale râului Gheordica și pe
ceilalți afluenți ai râului Jeledinți, însă pentru verificarea și inventarierea
acestora este necesar un studiu aparte.
3.3. Zona III. UAT Băcia (Petreni-Totia)
Pe teritoriul comunei Băcia există numeroase cariere, mai cu seamă
în satul Petreni și în dispărutul cătun Pădureni (Petreni Mic). Câteva puncte
cu exploatare se află în satul Totia. Sectoarele din această zonă sunt:
1. Petreni; 2. Pădureni-Făget; 3. Cărpeniș și 4. Totia.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 131
3.3.1. Sectorul III 1 – Petreni (Pl. XX/3-4)
În satul Petreni există o carieră în locul numit „Nedeie”, aproape de
malul Streiului (III1-Q1). Aceasta a afectat o suprafață de 0,6 ha și a distrus
mai mult de jumătate dintr-un platou pe care se afla o veche biserică și un
cimitir. Biserica nu a fost direct afectată, dar astăzi din ea nu se mai
păstrează decât o ruină, deoarece a fost demontată în vederea refolosirii
materialelor la construirea CAP-ul din apropiere, în vremea comuniștilor.
Cimitirul în schimb a fost grav afectat. S-au mai păstrat câteva morminte
cu cruci de piatră, dar alte cruci au fost dislocate și zac în gropile rezultate
în urma exploatării. Datarea acestei cariere este dificilă, dar ea este, desigur,
posterioară bisericii. Aceasta din urmă este atestată la sfârșitul secolului al
XVIII-lea pe Prima Ridicare Topografică Iosefină, dar poate fi mai veche.
La cca 500 m spre sud-est de Nedeie se găsesc câteva zone cu gropi
din care s-a scos piatră (Q2-Q4). Acestea sunt gropi tipice pietrarilor care
extrăgeau piatră din aflorimente pentru a produce roți de moară și vălaie.
3.3.2. Sectorul III 2 – Pădureni-Făget (Pl. XX/5-6)
Zona Pădureni-Făget este una foarte complexă, cu cariere
numeroase și spectaculoase, organizate în special pe albiile râului Făget și
ale afluenților săi. Și acest sector merită un studiu aparte, care necesită și o
cercetare în arhive. Din discuțiile avute cu localnicii, nimeni nu își
amintește ca aceste exploatări să fi fost făcute în epoci care să fi rămas în
memoria satului.
Dispărutul sat Pădureni era alcătuit din vreo 40 de case, toate
construite integral din piatră și grupate în câteva crânguri. În apropierea lor
există câteva mici cariere (de ex. III2-Q1), dar multe dintre acestea
probabil au folosit piatră extrasă de pe albia râului Făget.
Carierele de pe cursul râului Făget sunt numeroase și
impresionante. Întreg peisajul a fost modificat pe cursul râului, pe distanțe
mari. Este practic imposibil de delimitat o carieră de alta, întrucât ochiurile
de exploatare se țin lanț, asemenea unor ghirlande, pe tot firul apei.
Carierele încep în maluri și se dezvoltă, de regulă semicircular, pe distanțe
ce pot ajunge până la 100 m spre interior. Organizarea este adesea în trepte.
Aici se găsesc și singurele exploatări în subteran. Sunt preferate boturile de
deal (Q2 – punctul Cetățuia), care sunt ușor de abordat de pe două laturi,
apoi malurile cu pereți înalți (Q3-Q8). Numerotarea acestor cariere este
una exemplificativă: numărul acestora este mult mai mare și doar o
cercetare dedicată poate lămuri numărul și întinderea lor. În ce privește

132 Aurora Pețan
epoca în care au fost deschise, aceasta ar putea să se situeze în ultimele 2-
3 secole. Lipsesc urmele uneltelor de pietrar, iar exploatările au un caracter
sistematic, ce ar putea sugera implicarea unei autorități.
3.3.3. Sectorul III 3 – Cărpeniș (Pl. XXI/1-3)
Cărpeniș este un platou de mari dimensiuni, ce coboară în trepte
spre Pădureni și este mărginit la est de râul Făget (Valea Mare) și de
carierele de pe albia râului (zona III2-Q8), la vest de un șir de patru movile
de epocă necunoscută15, iar la nord de zona Poienile. La sud este delimitat
de o muchie de deal, din care s-a extras piatră pe o lungime de cca 100 m.
Fronturile sunt dispuse pe axa est-vest, cele mai multe chiar pe muchie, și
sunt bine vizibile. Numeroase blocuri și lespezi de piatră se pot vedea atât
pe coasta dealului, cât și la poalele acestuia, în marginea sudică a platoului
Cărpeniș. Nu se văd urme de unelte tradiționale de pietrar. Tehnica este
asemănătoare cu cea din carierele II3-Q2 și II3-Q3 de la izvoarele
Făgetului, de care de altfel se află la o distanță de doar cca 300 m (dar pe
care le-am introdus în alt sector deoarece aparțin de comuna Mărtinești),
precum și cu cea din zona III2 Pădureni-Făget, de care de asemenea se află
foarte aproape.
Un drum, parțial dispărut, duce de pe muchia dealului la aceste
cariere. Un alt drum leagă carierele din acest sector cu cele de la izvoarele
Făgetului. Pe coama dealului se vede o movilă joasă, ce poate ascunde
resturile unei construcții dintr-o epocă necunoscută.
R. Mateescu și echipa sa (2021, p. 44-45 și Pl. XI) au identificat o
posibilă așezare a pietrarilor daci și un drum antic în zona nordică a dealului
Măgura Călanului, înspre satul Petreni, unde s-ar afla un platou antropic cu
o suprafață de 30 ha. Deși locul nu este însemnat de ei pe un plan și nu este
denumit în nici un fel, reperele trimit fără nici un dubiu spre platoul
Cărpeniș. Un platou de asemenea dimensiuni amenajat de mâna omului ar
fi cu totul excepțional, dat fiind că cele mai mari terase artificiale dacice
cunoscute până acum nu ajung la 1 ha16. Mai degrabă este un platou natural,
eventual ajustat de om. Ei au văzut în acea zonă, în colțul sud-estic al
platoului, două lespezi de piatră parțial fasonate și un disc de calcar
15 Movilele sunt evident artificiale și nu au fost semnalate până acum în literatura de
specialitate. Sunt aliniate pe muchia vestică a platoului, la intervale de 40-70 m. Cea mai
mare este cea sudică, cu un diametru de cca 20 m și înălțimea de 5 m.
16 La Sarmizegetusa Regia, terasa IV are 0,9 ha, iar terasa XI (care de fapt însumează trei
terase mai mici), 0,7 ha; la Piatra Roșie, platoul cetății are 0,7 ha (Pețan 2021a, p. 405-407).

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 133
asemănător cu bazele de coloane din templele dacice, cu diametrul de 1,10-
1,60 m(?!) și o grosime de 0,28-0,33 m. În opinia lor, aceste piese constituie
repere care indică traseul unui drum nordic, pe care piatra era transportată
spre cetățile dacice, fapt care ar confirma presupunerea geologului I. Mârza
cu privire la existența unui drum în acea zonă. În plus, ei presupun că pe
acest platou s-ar fi aflat locuințe și ateliere ale pietrarilor daci.
În mod evident, un drum care ducea tocmai în direcția opusă
cetăților nu ar fi avut sens. De altfel, nici I. Mârza nu vorbește de un drum
în acea direcție, ci a fost citat greșit: el se referă la o posibilă cale de
transport înspre nord-est, spre Valea Orăștiei (Mârza 1995, p. 205). În plus,
carierele de la Cărpeniș sunt în mod cert de dată mai recentă, iar „plinta”
descoperită de R. Mateescu nu este altceva decât o piatră de moară în curs
de prelucrare, de felul celor care se găsesc în mai toate sectoarele cu
exploatări recente. Astfel de „plinte”, cu dimensiuni similare, am identificat
în carierele pietrarilor de pe Valea Făgetului (sectorul „Cetățuie” – III2-
Q3), în cele de la izvoarele Făgetului (II3-Q1) și de pe Dealul Piatra (I4-Q2).
3.3.4. Sectorul III 4 – Totia (Pl. XXI/4-5)
Într-o lucrare anterioară consideram că indicațiile consemnate în
anul 1805 cu privire la proveniența de la Totia a blocurilor din cetatea de
la Grădiștea Muncelului erau unele orientative, iar Totia era doar un reper
pentru zona calcarelor de la Măgura Călanului (Pețan 2018, p. 379). În
urma verificărilor în teren am identificat două cariere chiar la Totia, care
cu siguranță erau cunoscute în secolul al XVIII-lea. Numărul acestora s-ar
putea să fie mai mare.
Ambele cariere se află pe teritoriul satului Totia Mare, pe dealul
Totia. Cariera III4-Q1 se află într-un punct consemnat cu numele „Baia”
pe Prima Ridicare Topografică Iosefină, fapt care arată că în ultimul sfert
al secolului al XVIII-lea aceasta era cunoscută și posibil chiar activă
(„baie”=„mină, carieră”). III4-Q2 este foarte asemănătoare și se află la o
distanță de 250 m de Baia, în punctul numit Hegyes pe aceeași hartă
austriacă. Din informațiile localnicilor, un punct din care s-a extras piatra
în vremurile mai recente se află mai la sud, în punctul numit „Sub Baie”.
4. Discuții și perspective
Am încercat în rândurile de mai sus o sumară trecere în revistă a
punctelor cu urme de exploatare din zona Măgurii Călanului, pornind de la
modelul digital a terenului bazat pe date LiDAR. Verificările în teren au

134 Aurora Pețan
confirmat existența a cel puțin 54 de astfel de puncte (Anexa 1), însă
numărul lor este cu siguranță mai mare.
Am pus accent pe exploatările din sectorul Gropăni, care sunt cu
mare probabilitate de epocă dacică. Carierele de pe Coasta Văii ar putea fi
și ele antice. Carierele de pe Dealul Dumbrava-Coasta Mare și Jeledinți-
Valea Gheordicăi ar putea fi de epocă romană. Prezența romanilor este
atestată și în cariera epuizată Q2a din sectorul Gropăni, în zona izvorului
Fântâna Făgetului, dar nu avem certitudinea că exploatarea de acolo le
aparține. Carierele de pe dealul Totia ar putea fi de epocă habsburgică sau
cel puțin erau active la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Exploatările de pe
dealul Piatra, de la izvoarele Făgetului, Petreni sau Totia-Sub Baie aparțin
localnicilor pietrari. Acestea pot fi atât recente, cât și din epoci mai
îndepărtate, care coboară în timp până în Evul Mediu. Numeroase cariere
sunt complet lipsite de urmele bine cunoscute ale uneltelor tradiționale ale
pietrarilor. Acestea trebuie datate în vremurile mai recente. Între acestea se
numără cele mai multe cariere din zona Făgetului, precum și cele de pe
latura estică a dealului Neteșu și cele de la Cărpeniș.
Toate aceste cariere se pot grupa în două mari categorii: cariere
temporare sau locale și cariere sistematice. Carierele temporare sunt de
mici dimensiuni, au fost folosite pe durate scurte de timp (unele au fost
refolosite ulterior) și au deservit localitățile sau gospodăriile din apropierea
lor. Au furnizat piatră pentru construcții mai modeste sau pentru diferite
obiecte. Acestea nu implicau o organizare complexă și se aflau de regulă
aproape de căile de transport. Erau abordate aflorimentele, iar exploatarea
era fie sub forma unor gropi, fie prin mici fronturi.
Carierele sistematice sunt cele care au aparținut unor structuri
statale sau unor elite. Acestea au furnizat piatră pentru construcții
monumentale publice sau private, situate adesea la mari distanțe, și au fost
exploatate pe perioade lungi de timp. Carierele sistematice au avut o
organizare complexă și o infrastructură puternică, cu zone de extragere a
pietrei, zone de prelucrare, zone pentru depozitarea sterilului, planuri
înclinate, platforme de încărcare, ateliere pentru repararea uneltelor, zone
de locuire, zone sacre ș.a. (Kozelj 1988, p. 31). În această categorie intră în
primul rând carierele dacice și romane.
În aceste cariere lucra un număr mare de oameni, organizați în
echipe. Existau muncitori necalificați, care se ocupau cu curățarea
terenului, manipularea pietrei, încărcarea blocurilor, depozitarea
deșeurilor, întreținerea rampelor și a drumurilor etc., la care se adăugau

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 135
auxiliari precum fierari17, dulgheri etc. Aceștia erau de bună seamă
localnici. Arhitecții, inginerii și meșterii pietrari calificați au fost greci în
prima fază de funcționare a carierelor dacice, însă cum acestea au
funcționat probabil un secol și jumătate, este plauzibilă formarea unor
meșteri daci (Glodariu 1997, p. 77), care implicau costuri mai mici decât
aducerea unora străini de la distanțe mari, pentru perioade lungi de timp18.
De altfel, meșteri pietrari daci au existat fără nici o îndoială și înainte de
deschiderea marilor cariere, chiar dacă aceștia poate nu cunoșteau tehnicile
grecești pentru obținerea de blocuri prismatice. Cunoșteau în schimb
metodele de realizare a teraselor artificiale, a zidurilor de sprijin sau de
apărare cu piatră nefasonată sau semifasonată, știau să extragă piatră pentru
râșnițe sau alte obiecte casnice și aveau unelte perfecționate pentru
realizarea operațiunilor necesare (Iaroslavschi 1997, p. 26 și urm.).
Mai trebuie adăugat că există unele particularități și la construirea
cetăților, mai exact în tehnica de ridicare a zidurilor și în finisarea
blocurilor, care, în lipsa unor analogii certe, se pot explica doar printr-o
contribuție locală. Astfel, deși celebrul murus dacicus este fără îndoială de
tradiție elenistică, utilizarea bârnelor transversale așezate în șanțuri în
formă de coadă de rândunică este o inovație sau adaptare locală. În
arhitectura greacă acest tip de prindere este inexistent (Mărgineanu
Cârstoiu, Apostol 2019, p. 126-127) sau, după unii cercetători, extrem de
rar (Stefan 1995, p. 486-488). Un alt exemplu îl reprezintă utilizarea la
cetatea dacică Alun-Piatra Roșie a dălții cu 16 dinți pentru îndreptarea
fețelor blocurilor (Pl. XXI/6), o variantă încă neatestată în alte situri, în care
acest tip de daltă are de regulă 2-10 dinți (Bessac 1988b, p. 49). Astfel de
particularități merită o atenție sporită.
Multe dintre carierele inventariate sunt greu de încadrat cronologic.
Ele pot fi antice, dar refolosite ulterior, pot fi medievale sau moderne:
meșterii pietrari au folosit până după al Doilea Război Mondial aceleași
tehnici și tipuri de unelte pe care le foloseau și meșterii din epocile mai
17 Numărul fierarilor dintr-o carieră era foarte mare. La Mons Claudianus exista un fierar
(împreună cu echipa sa, alcătuită de regulă din 3 oameni) la fiecare 12 pietrari (Russel
2018, p. 734).
18 De ex. în carierele imperiale de la Mons Claudianus, informațiile furnizate de ostraka
ne arată că în timpul lui Traian erau angajați 349 meșteri locali calificați, pietrari și fierari,
la care se adăugau 402 auxiliari și muncitori necalificați și 57 de soldați, cu toții
supravegheați de un centurion, un decurion și un arhitect (Bülow-Jacobsen, Cuvigny 2013,
p. 4582-4583). După unii autori, în carierele imperiale romane numărul pietrarilor
reprezenta cca 70-80% din totalul forței de muncă (Russel 2018, p. 734).

136 Aurora Pețan
îndepărtate. Există mai multe metode și criterii de datare, însă sunt necesare
studii dedicate acestui subiect.
Cea mai sigură metodă de datare este cea oferită de săpăturile
arheologice, însă acestea de regulă aduc la suprafață material sărac atunci
când se desfășoară în cariere (Bessac, Sablayrolles 2002, p. 5). Pentru a
obține informații mai consistente cu privire la istoria exploatării unui loc
este necesar să se cerceteze și zonele adiacente, în care au putut exista
așezări de pietrari, clădiri administrative etc. În cazul carierelor antice de
pe Măgura, zona cea mai plauzibilă care a putut găzdui o astfel de așezare
este cea situată în fața intrării principale în carieră, la vest de deal. Aici se
află astăzi pășuni întinse, terenul este modelat în terase și locul este plin de
izvoare. Sunt vizibile resturile unui zid de piatră care înconjoară o suprafață
de cca 5 ha, cunoscută sub numele „La Ogrăzi”, dar care poate fi de dată
mai recentă. Totuși, bucățile de chirpici scoase la suprafață de cârtițe din
loc în loc sunt un indiciu pentru o locuire mai veche. Construcțiile de pe
terasele T4-T6 de asemenea ar putea furniza indicii cronologice, dacă ar fi
cercetate.
Dar chiar și din interiorul carierelor se pot obține informații
valoroase. Un exemplu interesant este cel al carierelor de marmură de la
Carrara, unde au fost cercetate stratigrafic halde de steril și s-au făcut datări
cu C14 pe straturi bogate în cărbune din interiorul unei halde. S-a dovedit
astfel că exploatarea marmurei de Carrara a început cu mult înaintea epocii
romane, cel puțin în sec. al V-lea a.Chr., fapt în concordanță cu analizele
petrografice pe piese de marmură etrusce din acea perioadă (Bruschi et al.
2004). În mod similar, cercetarea haldelor de la Măgura Călanului ar putea
furniza informații cu privire la începutul sau etapele exploatărilor de calcar
în aceste cariere.
Importante pentru datare sunt și tehnicile de exploatare și urmele
lăsate de unelte. În aceste cariere există mai multe modalități de exploatare,
care ar putea aparține unor epoci diferite, dar la fel de bine pot fi
contemporane, iar diferențele să se datoreze calităților diferite ale
straturilor geologice. Toate carierele din zona Măgurii Călanului sunt de
suprafață, cu excepția carierei III2-Q3 de pe valea Făgetului. Principalele
moduri de exploatare sunt exploatarea în pereți verticali cu mici cariere
(loci) juxtapuse și exploatarea în gropi. Există și unele particularități
tehnologice. Acolo unde roca nu prezenta fisuri, erau desprinse bucăți de
mari dimensiuni, din care se detașau blocuri mai mici, cu ajutorul unor
șanțuri cu profil în V, pe fundul cărora erau amplasate găuri pentru icuri.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 137
Tehnica este prezentă la Măgura Călanului doar în cariera I1-Q1 și are
foarte puține analogii: în carierele romane de la Luni-Carrara (Dolci 1988,
p. 81) sau în cele de la Spitzelofen și Treffen, Austria (Bayer, Karl 2022;
Karl et al. 2022). Desprinderea blocurilor cu ajutorul șanțurilor în V, dară
fără icuri, este întâlnită în carierele romane din nord-vestul Spaniei, însă
aceasta nu constituie un indiciu cronologic (Gutiérrez 2012, p. 671).
Șanțuri pentru icuri au fost identificate și în carierele de la Mons
Claudianus, dar aici aveau pereții paraleli, nu în V (Kraus, Röder 1962,
p. 106). Un studiu aprofundat al acestor aspecte ar putea aduce informații
interesante cu privire la perioada de funcționare sau la proveniența meșterilor
din cariera Q1.
Prezintă interes și investigarea urmelor celor patru planuri
înclinate/pârtii (Sw1-Sw4), din dreptul carierelor de pe Coasta Văii. Modul
în care erau amenajate acestea pare să difere de cel al rampelor
documentate în carierele greco-romane (de ex. Adam 2005, p. 31-32). S-a
conservat la fiecare dintre acestea câte o pereche de șanțuri adânci, care
pornesc paralel din creasta dealului, dar converg spre capăt și care sunt în
mod evident artificiale. Totuși, acestea nu par să fie contemporane cu
importantele cariere I1-Q1 și I1-Q2, de unde s-a extras cantitatea cea mai
mare de piatră. În cazul acestora din urmă, nu știm cum era organizată
coborârea pietrelor pe versantul sudic, deoarece nu s-au păstrat urme ale
unor astfel de amenajări.
Identificarea în arealul carierelor a unor piese finite sau în curs de
prelucrare poate fi de mare ajutor pentru datarea exploatării respective, așa
cum a fost cazul celor două coloane (posibil) romane din carierele de pe
Coasta Mare și Valea Gheordicăi sau a pietrelor de moară din punctele
dealul Piatra, izvoarele Făgetului, Cetățuie și Cărpeniș.
În ce privește urmele lăsate de unelte, chiar dacă acestea rămân
aproape neschimbate timp de secole, au existat inovații ori standardizări în
anumite perioade, care ar putea constitui criterii de datare. Totuși, adesea
variațiile locale depind de particularitățile pietrei, nu de o anumită tradiție.
În general, datarea în baza urmelor de unelte este dificilă, din pricina lipsei
unor studii aprofundate și doar corelarea acestor informații cu datele
obținute prin cercetări arheologice stratigrafice poate oferi rezultate
satisfăcătoare (Bessac 1988b, p. 52)19.
19 O asemenea cercetare, deocamdată singulară, se desfășoară în situl elenistic și roman
Sagalassos (Turcia), unde au fost analizate urmele de unelte de pe blocurile de piatră din

138 Aurora Pețan
O altă metodă de datare (pentru carierele mai recente) este analiza
biocrustei formate pe materialul litic rămas în cariere (Jakobitsch 2022).
Uneori și gradul de eroziune poate indica durata de timp scursă de la
exploatare, iar vârsta vegetației crescute peste o exploatare constituie un
terminus ante quem.
Analizele comparative petrografice și mineralogice pot oferi
răspunsuri la întrebări legate de data unei exploatări în cazul în care
litofaciesurile sunt bine individualizate, iar piesele analizate au o datare
clară. De pildă, la o examinare sumară, carierele Q1 și Q2 din sectorul
Gropăni par să fi furnizat piatra de cea mai bună calitate din întreaga zonă
cu calcare oolitice: compactă, rezistentă, cu o textură omogenă. Această
piatră se regăsește în cetățile dacice. Analiza pieselor romane din calcar
care provin din așezările din preajma Măgurii ar putea indica locul din care
a fost extrasă piatra în epoca romană. Pietrele de moară medievale și
moderne necesitau o anumită textură și duritate a calcarului, iar sursa
acestuia se poate determina prin analize comparative.
În cazul carierelor dacice, obținerea unei cronologii mai precise în
urma aplicării metodelor de mai sus ar fi de mare interes, deoarece ar
contribui la lămurirea cronologiei construcțiilor din piatră ecarisată de la
cetățile din zonă. Se consideră că cetățile au fost construite în vremea
regelui Burebista, în preajma mijlocului secolului I a.Chr., și au suferit
refaceri și extinderi ulterioare, mai ales în vremea lui Decebal, deci în
ultimele două decenii ale sec. I p.Chr. (Daicoviciu, Glodariu 1976;
Glodariu 1995), sau că zidurile de terasă ar fi fost toate construite până la
începutul sec. I p.Chr. (Glodariu 1983, p. 36), însă aceste afirmații nu sunt
susținute de argumente solide. În realitate, situația este mult mai complexă.
De pildă, refacerile repetate ale turnurilor de la Costești-Cetățuie, care nu
pot fi atribuite unei perioade scurte de timp, ar sugera o utilizare a zidăriei
de tip elenistic înaintea lui Burebista (Sion 1985, p. 11). Și turnurile-
locuință de la Piatra Roșie și Căpâlna sunt datate mai timpuriu de către K.
Strobel (1988, p. 210-211, 215). O datare a începuturilor exploatării pietrei
în carierele dacice ar putea modifica scenariul general acceptat astăzi cu
privire la cronologia cetăților.
Tabloul pe care ni-l înfățișează aceste cariere, revelat de modelul
digital al terenului bazat pe LiDAR și confirmat prin cercetări în teren, este
peste 40 de clădiri (a căror datare fusese deja stabilită prin cercetări arheologice anterioare)
și s-au făcut corelații care au dus la o înseriere cronologică a tipurilor de unelte folosite în
acest sit (Doperé 2020).

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 139
unul cu adevărat impresionant și depășește cu mult ceea ce se știa până
acum despre exploatările de piatră din zona Măgurii Călanului. Așa cum
deja s-a văzut, zona cea mai importantă este cea cu complexul de cariere
de epocă dacică, situată în sectorul Sântămăria de Piatră – Gropăni. Deși
aceasta era deja identificată de multă vreme, abia acum putem înțelege
adevărata sa întindere și complexitate și începem să întrevedem modul în
care au fost organizate și cum s-au dezvoltat carierele, care au fost căile de
transport și sursele de apă, unde a putut fi amplasată așezarea pietrarilor
etc. Fiecare dintre aceste aspecte merită în viitor un studiu detaliat.
Modelul digital al terenului oferă perspective importante de
cercetare. Astfel, una dintre direcții o constituie calcularea volumului de
piatră extras din sectorul Gropăni, considerat până acum ca singura sursă
pentru cetățile dacice. Cum procentul de pierdere era de cca 55% (Glodariu
1985-1986, p. 100), trebuie verificat dacă volumul rezultat în urma unor
astfel de calcule acoperă toate siturile invocate până în prezent ca fiind
tributare acestei surse; în caz contrar, devine evident că dacii au extras
calcar și din alte sectoare. Un calcul recent a evidențiat volumul de piatră
folosit la cetatea dacică Alun-Piatra Roșie, doar pentru structurile vizibile
și reconstituibile: cel puțin 24.000 de blocuri au fost folosite la construcțiile
de piatră din această cetate, adică peste 2000 mc, cântărind aproape 4500 t
(Cetean et al. 2022). I. Glodariu (1985-1986, p. 100) a făcut un calcul
aproximativ al volumului de piatră fasonată folosit la zidurile și turnurile
cetăților Sarmizegetusa Regia, Costești-Cetățuie, Blidaru, Piatra Roșie și
Căpâlna și a obținut cca 16.000 mc. Plecând de la astfel de calcule, se va
putea determina volumul de muncă depus atât în cariere, cât și la
construirea cetăților și, implicit, resursele și capacitatea pe care o aveau
regii sau dinaștii acelei vremi20.
20 Astfel de calcule au fost făcute pentru alte situri, în urma unor activități de arheologie
experimentală. De exemplu, pentru extragerea unui bloc de marmură dintr-o carieră din
insula Thassos, cu dimensiunile de 1 x 0,50 x 0,25 m (1/8 m3) și greutatea de 357 kg, au
fost necesare 22h 30 min de muncă fizică efectivă (Kozelj 1988, p. 36-39). Un alt
experiment, desfășurat în anul 2005 în cariera romană de tuf de la Meurin (Germania), a
constat în desprinderea unui bloc cu dimensiunile 1,8 x 1,2 x 0,45 m, cu ajutorul icurilor.
La operațiune au participat două persoane, care au lucrat fără pauză 5h 30 min. Dacă la
aceasta se adaugă depozitarea resturilor și alte operațiuni, se ajunge la o zi de muncă de
8h pentru doi oameni, pentru extragerea unui singur bloc cu aceste dimensiuni (Schaaff
2011, p. 539). În cazul rocilor mai dure efortul era mult mai mare: pentru extragerea și
prelucrarea primară a unui fus de coloană din diorit cu înălțimea de 8,84 m, folosit la

140 Aurora Pețan
Direcțiile de cercetare care se deschid vor duce la o mai clară
definire a locului complexului de cariere dacice în tabloul general al
carierelor antice contemporane din afara lumii greco-romane. Până recent,
comunitatea științifică internațională nu a avut acces la informații cu privire
la acest sit. Într-o sinteză cu privire la carierele din provinciile romane, în
care erau trecute în revistă toate exploatările pre-romane din aceste
provincii, se spune: „We know nothing at all about pre-Roman quarries in
Dacia, Moesia and Thrace. (...) There is no doubt on the point that in these
areas, stone began to be widely used first under the Romans.”
(Dworakowska 1983, p. 20). Această opinie a fost alimentată și de slaba
reprezentare în publicațiile străine a subiectului cetăților dacice, a căror
arhitectură monumentală implica în mod evident existența unor cariere
preromane.
Marile cariere sunt legate întotdeauna de marile proiecte de
construcție. Cu excepția Egiptului, a Greciei, a Asiei Mici și a nordului
Africii, unde exista o îndelungată tradiție a exploatării pietrei, în restul
teritoriilor cucerite romanii nu au găsit cariere active importante. Excepție
fac zonele care au avut strânse legături cu grecii, precum sudul Galliei sau
Thracia (Dworakowska 1983, p. 10 și urm.). În plus, triburile de germanici,
celți ș.a. nu ajunseseră la organizări statale care să permită desfășurarea
unor mari proiecte arhitecturale. În Dacia preromană au fost întrunite mai
multe condiții: existența contactelor cu grecii (prin coloniile de pe țărmul
Mări Negre) și apariția unor elite care au reușit să concentreze putere și
resurse. Acestea au adoptat modele greco-romane ale vremii și au dorit să
își etaleze statutul prin intermediul construcțiilor pe care le-au ridicat
(Rustoiu, Ferencz 2022, p. 122 și urm).
Mai mult decât atât, aceste cariere nu se află în apropierea locurilor
în care s-au ridicat construcțiile, ci la o distanță considerabilă: cel puțin 15
km până la Cotești-Cetățuie și Blidaru, 25 km până la Piatra Roșie și 40 km
până la Sarmizegetusa Regia. Prin comparație, în sudul Galliei, cu excepția
Marsiliei, unde transportul blocurilor se făcea pe cale maritimă, în alte
situri elenistice distanța pe cale terestră între cariere și locurile de
construcție rareori depășea 1 km. Sursa de piatră era aleasă pe criteriul
proximității, nu al calității. Situația avea să se schimbe doar după venirea
romanilor, care au dezvoltat infrastructura terestră (Bessac 1988a, p. 62-
Basilica Traiana, erau necesare 1115 zile de muncă (Russel 2018, p. 736). Un experiment
de acest fel care să implice extragerea unui bloc de calcar de la Măgura Călanului ar putea
aduce răspunsuri importante cu privire la forța de muncă și eficiența din aceste cariere.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 141
63)21. La problema distanței se adăuga și cea a reliefului accidentat și a
diferențelor de nivel (Sarmizegetusa Regia se află în jurul cotei 1000 m).
Subiectul transportului pietrei la cetăți rămâne unul dintre cele mai
dificile. O încercare de identificare a rutelor de la carieră la cetăți, realizată
de C. Dima (2021, p. 209-222) prin utilizarea unui model digital al terenului
cu o rezoluție de 25 m și a unor analize de teren precum Focal Mobility și
Least Cost Path Analysis, a produs rezultate derutante: nici o cale naturală
nu duce de la carieră în direcția cetăților, cea mai facilă cale generată de la
carieră la Costești-Cetățuie include câteva pante de peste 10° (adică peste
17%), iar traseul de la Costești la Sarmizegetusa Regia întâlnește pante de
20-25° (peste 45%) sau chiar mai mult. Aceste analize digitale trebuie
supuse unor verificări riguroase în teren și trebuie luate în considerare toate
rutele alternative posibile22. Cercetările legate de transportul pietrei din
carierele romane au arătat că o pantă de peste 5% (atât la deal, cât și la vale)
ar fi făcut transportul extrem de solicitant și de periculos (Russel 2013,
p. 100-101)23. Blocurile de piatră transportate de daci erau în general de
dimensiuni medii: un calcul făcut pentru Piatra Roșie indică o greutate
medie de 200 kg pentru un bloc (Cetean et al. 2022, p. 25); la Costești-
Cetățuie, care este cea mai apropiate cetate de carieră, unele blocuri sunt
de două ori mai mari decât cele de la Piatra Roșie. Dacii le-au putut
transporta cu care trase de boi, cu ajutorul animalelor de povară, cu diferite
mijloace adaptate (de ex. pe sănii de lemn care glisau pe șine din trunchiuri
de copaci) și chiar cu hamali (pe distanțe scurte), în funcție de
21 De pildă cariera de calcar oolitic de la Bois des Lens, de unde se putea extrage o piatră
de o calitate excepțională, comparabilă cu marmura statuară, nu s-a dezvoltat în perioada
preromană din pricina depărtării față de centrele elenistice de pe coastă. Abia romanii au
exploatat-o sistematic, pentru monumentele din Nîmes (între care celebra Maison Carrée),
oraș aflat la 20 km depărtare de carieră (Bessac 1988a, p. 58-59).
22 Traseul propus de C. Dima de la Costești la Sarmizegetusa Regia ar fi presupus o risipă
foarte mare de efort: piatra ar fi fost urcată de la cota 500 până la cota 1650, pentru a fi
apoi coborâtă la cota 1000, pe o rută ocolitoare de peste 40 km, la care s-ar fi adăugat
transportul de la carieră până la Costești.
23 Drumul care ducea din carierele romane de la Chemtou (Tunisia) la portul Tabarka avea
o lungime de 60 km și urca până la cota 800 deasupra mării, păstrând constantă o pantă
atent controlată, ușoară, de 4-8%, chiar și pe porțiunile montane (Hirt 2010, p. 27). Drumul
de la Magnesia la Ephes, peste muntele Thorax, a fost tăiat în coasta muntelui, pentru a se
păstra o pantă blândă constantă (Russel 2013, p. 100-101).

142 Aurora Pețan
particularitățile și dificultățile sectorului de drum parcurs24. Pentru o
civilizație montană, care utiliza drumurile de plai ca rute comerciale și de
transport, sarcina transportului pietrei de la carieră la cetăți nu era
imposibilă, dar rămânea dificilă, cu siguranță mult mai dificilă decât cea a
extragerii și prelucrării pietrei, și implica costuri și eforturi considerabile.
Aceste dificultăți trebuie să fi fost și mai mari în cazul impresionantelor
piese din andezit transportate de lângă Deva la Sarmizegetusa Regia spre
sfârșitul sec. I p.Chr.
Existența unui sistem atât de complex de exploatare, transport și
utilizare a pietrei implică o autoritate centrală capabilă să organizeze,
supravegheze și impună executarea acestuia (Glodariu 1985-1986, p. 102).
Prin urmare, introducerea în circuitul științific internațional a informațiilor
despre acest complex de cariere va contribui la o reconsiderare a subiectului
exploatărilor de piatră din cea de-a doua epocă a fierului în Europa și,
implicit, la o mai bună conturare a imaginii centrului de putere din Munții
Șureanu.
Și pentru epoca romană subiectul este de interes. Așa cum s-a văzut
mai sus, am identificat mai multe zone cu urme de locuire romană în
imediata apropiere a carierelor dacice (o villa romana, necropole, temple,
așezări). Este nevoie de cercetări arheologice pentru a se lămuri dacă
acestea au legătură cu exploatările de piatră sau, din contră, s-au dezvoltat
după închiderea carierelor dacice, iar romanii au exploatat piatra doar din
cariere noi25. Pe lângă posibilele carierele romane inedite, semnalate în
acest articol (Dumbrava-Coasta Mare și Gheordica-Jeledinți), există
informații despre alte două posibile cariere romane în zonă: una în teritoriul
satului Strei-Săcel26, dar atribuirea sa epocii romane rămâne de dovedit;
24 Pentru diferitele modalități de transportare a pietrei de la cariere până la destinație, v. în
special Orlandos 1968, p. 21 și urm.; Wurch-Kozelj 1988; Adam 2005, p. 31 și urm.;
Wright 2005, p. 40 și urm.
25 Vestigiile romane de la poalele dealului Măgura sunt situate la mică distanță de carierele
de pe creasta dealului, iar zona de la poale a fost foarte probabil folosită pentru colectarea
blocurilor de piatră, prelucrarea primară și încărcarea pentru transport. Se ridică astfel
întrebarea dacă acele cariere erau active în perioada în care au funcționat necropolele și
templele romane. Dat fiind că această zonă nu a fost niciodată cercetată de arheologi,
elementele de datare lipsesc. Totuși, știm că doi dintre dedicanții inscripțiilor găsite acolo
au trăit în sec. al III-lea p.Chr., deci este plauzibil ca acele cariere să fi fost închise la data
respectivă (Pețan 2022a).
26 Cariera este menționată în literatură, dar locația sa exactă nu este cunoscută, v. de ex.
Luca 2008, p. 161; cod RAN 87549.02. Totuși, ar putea fi vorba de o confuzie cu cariera
romană de la Săcel-Sântămaria Orlea, cod RAN 91296.03.

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 143
alta la Călanul Mic, aproape de biserică, unde Téglás G. vorbește de o
carieră romană în trepte, care ar fi putut constitui sursa pentru calcarul
construcțiilor și monumentelor de la Aquae (Téglás 1893, p. 209-210;
Téglás 1902, p. 112).
Nu știm mai nimic despre carierele care au furnizat piatra pentru
construcțiile mai îndepărtate de la Tilișca, Ardeu, Căpâlna sau Piatra
Craivii. Identificarea și cercetarea acestora (în cazul în care s-au
conservat27) ar fi de mare interes. O abordare comparativă care să implice
carierele de la Măgura Călanului și o serie de cariere romane de calcar din
Dacia28 ar putea furniza analogii utile. Este necesară o comparație și cu
carierele de andezit din zona Deva (folosite atât de daci, cât și de romani)
și cu carierele de la Măgura Uroiului (exploatate în ca mai mare măsură de
romani)29, chiar dacă exploatarea acestei roci putea implica tehnici diferite.
Andezitul a fost utilizat de daci la construcții de cult de la Sarmizegetusa
Regia, Fețele Albe, Pustiosu, dar și în cetatea Bănița, poate sporadic și în
alte părți. În general aceste construcții sunt datate în cea de-a doua jumătate
a sec. I p.Chr. Extragerea și prelucrarea andezitului erau operațiuni mult
mai dificile decât cele folosite în cazul calcarului și au putut fi introduse în
Dacia prin intermediul meșterilor romani veniți în urma tratatului de pace
cu Domițian. În mod similar, în Gallia mediteraneeană, în perioada
preromană se extrăgeau roci moi, iar rocile dure au început să fie exploatate
doar odată cu venirea romanilor (Bessac 1988a, p. 59). Este posibil ca
andezitul și calcarul să fi fost exploatate simultan de către daci pentru o
anumită perioadă de timp, pentru tipuri diferite de monumente.
În sfârșit, carierele medievale, habsburgice și moderne merită și ele
o atenție sporită, deoarece sunt parte a istoriei zonei și un indicator
important cu privire la dezvoltarea economică și structura socială a
comunităților de pe cursul inferior al Streiului.
Arheologia carierelor este un domeniu aflat încă la începuturile sale
la noi în țară, dar care promite rezultate importante. În cazul carierelor de
27 Au existat cu siguranță mai multe cariere dacice, dar probabil au fost utilizate și în
epocile următoare și au dispărut. A fost totuși semnalată o carieră dacică la 6-7 km
depărtare de Piatra Craivii, care a furnizat piatra pentru această cetate (Iaroslavschi 1997,
p. 32).
28 Carierele romane au beneficiat de mai mult interes decât cele dacice. După lucrarea
devenită clasică a lui V. Wollmann (1996), o excelentă lucrare de doctorat semnată de
Bajusz M. (2022) aduce la zi repertoriul acestor cariere, cu informații detaliate.
29 Studii recente detaliate cu privire la aceste cariere au fost publicate de M. Barbu și
colegii săi (Barbu, Bărbat 2017; Barbu et al. 2021).

144 Aurora Pețan
la Măgura Călanului (și în special a celor antice), este necesar un proiect
interdisciplinar bine articulat (v. de ex. Bessac 1986), care să includă
cercetări arheologice în cariere și în preajma lor, analize petrografice și
mineralogice, documentare 3D, investigații geofizice, cercetări etnografice,
toponimice și în arhive ș.a., cu colaborarea unor experți din alte țări, care
au acumulat deja experiență în acest domeniu. Nu în ultimul rând,
continuarea demersurilor pentru recunoașterea pe plan internațional a
calcarului de Măgura Călanului ca piatră cu valoare de patrimoniu și
inițierea unor programe pentru protejarea și promovarea către publicul larg
a acestor cariere va conferi sitului statutul pe care îl merită.
5. Mulțumiri
Acest studiu a fost realizat în cadrul proiectului „Carierele de piatră
ale dacilor”, finanțat de Centrul de Studii al Fundației Dacica. Acesta nu ar
fi fost posibil fără sprijinul companiei Primul Meridian, care cu
generozitate mi-a pus la dispoziție date LiDAR pentru o suprafață de
16kmp, culese în anul 2018 la o rezoluție de 9 puncte/mp. Pentru restul
zonei am folosit un model digital al terenului derivat din date LiDAR cu o
rezoluție de 1 mp, făcut public de Agenția Națională de Cadastru și
Publicitate Imobiliară prin proiectul LAKI II (Land Administration
Knowledge Improvement).
Datorez mulțumiri dr. geol. Valentina Cetean de la Institutul
Geologic al României, împreună cu care am făcut primele drumuri în zona
carierelor antice și datorită căreia s-au făcut primele prospecțiuni geofizice,
precum și o serie de analize mineralogice la Măgura Călanului, în cadrul
proiectelor RoqStone (al IGR) și PetroDac (al Centrului de Studii al
Fundației Dacica). Pentru o parte dintre fotografii aduc mulțumiri arh.
Marian Coman, care m-a însoțit în câteva dintre drumurile pe care le-am
făcut în zona carierelor și cu care am avut numeroase discuții lămuritoare,
precum și lui Alex Ranta. M-au ajutat cu informații prețioase Bajusz
Mátyás de la Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe și Marius
Barbu, de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva și m-a sprijinit cu
bibliografie Tomasz Bochnak, de la Institutul de Arheologie al Universității
din Rzeszów, Polonia.
De mare ajutor mi-au fost localnicii cu am stat de vorbă și care m-au
sprijinit cu identificarea în teren a unor elemente și cu deslușirea toponimiei
locale. Pentru Zona I, cel mai bun cunoscător al locurilor și principalul meu
ghid a fost Marcel Judele din Sântămăria de Piatră, fără de care nu aș fi

Carierele de calcar din zona Măgurii Călanului… 145
reușit să înțeleg topografia și istoria zonei. Mi-au mai furnizat informații
Larisa Judele și Titus Judele din aceeași localitate, Ioan Fârcală din Călan,
Cornel Inăloi, Gabriel Neag, Lolean Inăloi, Emil Bordea și Ilie Tisan din
Valea Sângeorgiului și Mircea Părăian din Strei-Săcel. De asemenea, m-au
sprijinit Claudiu Băileșteanu, consilier la Primăria orașului Călan și
Cristina Chivu, consilier județean. Pentru Zona II, mi-a fost ghid în teren
Dragoș Lula-Zudor din Jeledinți, consilier la Primăria Mărtinești, și m-au
mai ajutat cu informații Otilia Raț și Elena Florea din satul Măgura. Pentru
zona III am beneficiat de sprijinul prețios al profesorului de istorie Sorin
Vlaic din Petreni. Tuturor le sunt recunoscătoare.

THE LIMESTONE QUARRIES IN THE AREA OF MĂGURA
CĂLANULUI IN THE LIGHT OF LIDAR DATA
AURORA PEȚAN (ROMANIA)
Keywords: ancient quarries; limestone; Dacian epoch; Roman epoch; LiDAR;
Măgura Călanului
Abstract. Under the name of Măgura Călanului is known in the reference
literature a hill located on the administrative-territorial units Călan and Mărtinești
from Hunedoara County, where traces of limestone quarrying have been identified
as early as the 19th century, linked to the monumental ashlar masonry in the
Dacian fortresses in the Șureanu Mountains. The most impressive quarries are in
the south-western area of the hill, but the traces are not limited to Măgura hill,
they are spread over a surface of about 2500 ha, on the territory of the villages of
Sântămăria de Piatră, Valea Sângeorgiului, Măgura, Jeledinți, Petreni and Totia.
This surface coincides with the geological area of the oolitic limestones of
Sarmatian age from the lower course of the Strei river. The number of points
bearing traces of stone extraction is very large and it represents the result of the
more or less organized activities of limestone quarrying, starting in Antiquity and
until the 20th century. An inventory of these places has never been done so far:
historians only know about the quarries from the south-western area of the hill
(even those, partially) and, recently, a few spots were signaled on its eastern side.
This study is based on land observations and on the use of a LiDAR-
derived digital terrain model (DTM). Several dozen places have been checked on
the terrain, on the territory of the six villages, but the wide surface, the complexity
of the relief and the unexpectedly high density of exploitation traces have limited
this investigation. In order to have a complete picture, a long-term project is
needed, with a large team. Nevertheless, the results are significant and bring this
area into a new light. Not only that the analysis of the DTM led to identifying
numerous novel quarries from various epochs, but it offered exceptional
information on the Dacian-epoch quarries, whose organization and functioning
should be priority topics of research in the future.
1. Introduction
The monumental architecture with limestone blocks of the Dacian
fortresses in the Șureanu Mountains impressed not only in Antiquity, when
their walls and towers attracted eyes from afar, but also today, when their

148 Aurora Pețan
precious ruins are part of the World Heritage. In order for these
constructions, built by the Dacian elites following the Hellenistic and
Roman fashion, to be made, a certain type of limestone was needed, which
could be dimensioned into prismatic blocks. As the local stone did not have
such qualities, a quarry complex was opened far from the fortresses, on the
Măgura Călanului hill, from where the stone was extracted and transported,
on ridge roads, with colossal efforts. Most of the fortresses used this stone:
Sarmizegetusa Regia, Costești-Cetătuie, Costești-Blidaru, Alun-Piatra
Roșie, Bănita, the settlement at Fețele Albe, maybe others, for which
petrographic determinations have not yet been made (Pl. I/1-5; II/1-2). The
quarrying probably started in the 1st century BC, continued throughout the
period of the Dacian Kingdom, but also the following eras, in the Roman
period, in the Middle Ages and in modern times, until the 20th century, but
on a smaller scale, in more less organized and from more accessible areas.
In the present study I tried to make an inventory of these quarries,
starting from a LiDAR-derived digital terrain model (DTM), corroborated
with field checks. I mapped 54 points with traces of quarrying in this area.
The numerous aspects related to the chronology, the quarrying techniques,
the tools used, the organization of the quarries, the transport of the stone,
etc. they were not the subject of this study. However, I have drawn in the
final chapter some directions that would be worth pursuing in the future.
2. Preliminary data
2.1. Geographic location and toponymy
Măgura Călanului is a hill located on the territory of villages
Sântămăria de Piatră (part of the town of Călan) and Măgura (commune
Mărtinești) from Hunedoara County, where antique traces of quarrying
were found. The largest of these quarries are in the south-western part of
the hill, but they are not limited to Măgura hill: they are spread over a
surface of about 2500 ha, on the territory of villages Sântămăria de Piatră,
Valea Sângeorgiului, Petreni, Totia, Jeledinți and Măgura. This surface
coincides with the geological area of oolitic limestones of Sarmatian age,
located between Săcel river (Valea Sângeorgiului) to the south, the Mureș
to the north, the Strei to the west and the Turmaș to the east (Pl. II/3). The
number of traces of stone extraction sites is several dozen and it represents
the result of the more or less organized activities of limestone exploitation
starting the Antiquity and up to the 20th century. Up to the present day,
only a few quarries were identified on Măgura hill, all the others being left

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 149
out of the investigations made by those interested in stone exploitation in
the area.
The backbone of this limestone region is represented by Măgura
hill, located approximately at the center of the areal under consideration
(Pl. III). The hill has an elongated shape, and it is oriented NNE-SSV. It
has a 3 km long steep face towards the south, with several branches of
decreasing height towards the north. The highest point is in the easternmost
part of the hill, on Peak Măgura, at 592 m.
The main ridge is called Coasta Văii or Coasta Vălenilor by the
villagers of Măgura and Sântămăria de Piatră and Fața by those from Valea
Sângeorgiului. It consists of three segments separated by deep saddles:
Gropăni to the west, Coasta/Fața in the middle and Măgura to the east.
The western segment is triangular in shape, and it is separated from the
central ridge by a valley created by the main spring of Grădiștea (Morișca)
brook. Its maximum height is 562 m. Here are the most impressive quarries,
dating back to the epoch of the Dacian Kingdom. The name Gropăni,
assigned to this zone by the locals, is due to the antique exploitations that
left behind large pits. The western extremity is called Stei, the south-
western corner is known as Botul Dealului, and the outcrops on the
southern side are called Pivnițele Vălenilor. The central segment has a
relatively constant altitude, and it is easy to walk on a crest road. The
highest point is at 584 m. Here are several outcrops and traces of
exploitation, which extend on the eastern side of the hill as well as on
Neteșu hill. The eastern segment, represented by Măgura hill, is separated
from the main crest by a deep valley, where springs Bercilor (Cutea) brook,
a tributary of Valea Sângeorgiului. The quarries are on the eastern sides
(Coasta Dâncului) and on the western ones (Sub Coastă). The southern
face of the hill was terraced and prepared for agriculture in the last centuries
(plowable terrains and orchards), but when the quarries were functional,
here was collected and prepared for transport the stone extracted from the
southern side of the hill. One can notice a series of large platforms and
artificial terraces created on the hillocks at the foot of the hill (particularly
those called today Gorgana Mare and Gorgana Mică). Some of the hillocks
in this area could be accumulations of waste resulting from the processing
of the stone blocks.
West of Măgura Hill is Dumbrava Hill that extends along an east-
west axis, of about 1,5 km. Its western extremity lies north of Săcel village,
and its western side is known as Coasta Mare. The quarries on Dumbrava

150 Aurora Pețan
are located mainly on Coasta Mare, and some sites on the southern side of
Dumbrava.
East of Dumbrava is Piatra Hill, located on the very bank of the
Strei river. The quarries are on the south and east sides.
North and north-west of Măgura Hill is Făget area, including the
forest and the springs under the same name. Here are numerous traces of
stone exploitation, most of which from unknown epochs, but among them
there are also some from recent times. The quarries are extended towards
north-west, following the riverbeds of Făget up to the abandoned hamlet of
Pădureni, while a few small exploitations are to be found in the village of
Petreni, close to Strei.
North and north-east of Măgura, stone was exploited on the
territories of the villages of Totia (on the homonym hill) and Jeledinți
(along the Gheordica creek).
The villagers of this areal took full advantage of the stone available
either from the old quarries or from the hillsides, once covered by stone
blocks left there from past times, as well as from the outcrops on the hill
crests and the various small-sized quarries. Numerous buildings and stone
walls made of quarry stone are still visible in these villages, particularly in
Sântămăria de Piatră, Valea Sângeorgiului, Măgura and Pădureni (Pl. IV),
while two of these villages, Petreni and Sântămăria de Piatră, used to be
famous for their stone masons1, who supplied the millstones and the
troughs for the entire Strei Valley.
2.2. Geological setting2
The area under consideration belongs to the sedimentary gulf
Hațeg, of Miocene age, which is a branch of the Mureș corridor. The
geological formations of the basin are made up of Badenian deposits
(detrital, carbonate rocks) and inferior Sarmatian ones, respectively
Volhynian (oolitic, organogenic and sandy limestones with microorganisms,
1 The village of Petreni is attested in writing with this name since the beginning of the 15th
century (Suciu 1968, II, p. 38). Sântămăria de Piatră is attested earlier, in 1315, under the
Latin form Villa Sancte Marie; only from the 18th century does it receive the ending "de
Piatră", in the Hungarian variant Kö-Boldogfalva (Suciu 1968, II, p. 134), very probably
from the name of the hill Piatra, which guards the entrance to the village, on the banks of
the river Strei, and from which limestone was quarried in an unknown era. Both toponyms
evoke the stone resources of the area, perhaps even the occupation of stonemasonry,
probably practiced there since the Middle Ages.
2 The geological characterization of the area belongs to I. Mârza (1995, p. 202).

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 151
thin inclusions of marlstone and marls). Măgura Hill is made of a
succession of thick layers 80-100 m, that show up along the southern
slopes, but also elsewhere. At the basis, there are the sandy limestones,
followed by oolitic and organogenic ones, in distinct layers of 30-40 cm at
the bottom and 0,50-1 m (sometimes, up to 2 m) thick at the upper part.
The existence of these layers enabled exploitation and their slight
northward inclination determined the orientation of the extraction fronts
towards south in many cases. At the bottom, there are insertions of slightly
cemented sands or carbonate sandstones, while at the upper part, one can
find thin layers of marlstone, sometimes sands rich in fossils (gastropods),
in associations that characterize the early Sarmatian (Volhynian) age.
The characteristics of some samples collected by I. Mârza from
Măgura hill highlighted the existence of several subtypes of limestone:
biosparite, biomicritic, sandy-sub-oolitic and oolitic (Mârza 1995, p. 203).
The mineralogic analyses performed two decades later by Valentina Cetean
on a lot of more than 30 samples collected from the same area led to the
identification of the intraclastic, intraclastic (sandy) sub-oolitic,
fossiliferous (biosparite) sub-oolitic subtypes (Cetean, Pețan 2017, p. 819,
fig. 11c-e.). A third set of analyses was published in 2019 as part of a report
on the lithic components from the fortress of Sarmizegetusa Regia, but the
samples from Măgura were not characterized, but compared to those from
the royal fortress (Oltean, Șeclăman 2019).
2.3. History of the investigations
The first information about the antique exploitations from Măgura
Călanului hill, was mentioned in the 19th century, in the context of the
discovery of the Dacian fortresses from the Șureanu Mountains, whose
walls were made of blocks of oolitic limestone, which was different from
the one existing in the area of the respective fortresses (Cetean, Pețan 2017,
p. 807-809; Pețan 2018, p. 379). These blocks drew the attention from the
very beginning, and they raised questions about the origin of the stone. The
field surveys and the investigations carried out in this area, which also
involved experts in geology and mining (Pețan 2021b), resulted, among
others, in identifying the source of the stone used in building these
fortresses. The landmarks most often used at that time in order to spot this
source are the villages Totia and Sântămăria de Piatră. Thus, in a report of
the Austrian Tax Authority, from 25 April 1805, signed by mining
inspector Bögözi Antal, the villages Totia and Petroscher(?) are mentioned

152 Aurora Pețan
as the source of the stone for the antique constructions at Grădiștea
Muncelului (Jakó 1973, p. 630). The indication does not refer to the antique
quarries at Sântămăria de Piatră, but to the exploitations possibly of the
Habsburg epoch at Totia Mare mentioned in the First Josephinian
Topographic Survey under the name of “Baia” and which I identified on
the land (see below section III4), and maybe to those of Petreni. The
Austrian engineer identified correctly the areal, he noticed the similitude
between the stone from the fortresses and the one in the quarries at Totia,
but he did not know the exact place where the antique exploitations had
been done.
The first to indicate, in 1844, Sântămăria de Piatră as source of
limestone for the fortresses in the mountains is doctor Fodor András from
Hunedoara. He learned from the ranger of Grădiștea Muncelului that stone
similar to the one the fortresses had been built with could be found at
Sântămăria de Piatră, 1-2 walking days away (Fodor 1844, p. 303). Finally,
the first person we know to have climbed up Măgura hill and identified on
the spot the antique exploitations is Téglás Gábor. He had visited Grădiștea
Muncelului in 1884 and he was convinced that the limestone blocks from
the fortress come from Sântămăria de Piatră. He would claim the same
about those from the ruins of the fortress on Dealul Bolii (Bănița) but also
about the Roman ruins at Sub Cununi and the Roman camp at Orăștioara
(Mateescu et al. 2021, p. 38). His brother, Téglás István, made a series of
sketches in 1888 when he accompanied him on a trip to Valea
Sângeorgiului when they visited the antique quarries. He assigned the
traces of exploitation to the Romans, but he admitted that the Dacians, too,
must have extracted the stone from the same place. In Téglás István’s
manuscripts there are eight sketches made on this occasion, recently
published by Bajusz I. (2005, p. 335-337)3. Three of these show the hill
seen from the south, from Sângeorgiului Valley: two represent the western
area, with Gorgana Mare, Botul Dealului and Coasta Văii, and one shows
the eastern zone, the one from the village of Măgura, with the impressive
outcrops on the crest of the hill. In the other sketches are visible quarry
faces, a quarry pit, and stone blocks, some of which show longitudinal
grooves. These are the first images ever published of these quarries (Pl. V).
Since Téglás Gábor, the source of the limestone from the Dacian fortresses
has never been questioned.
3 R. Mateescu and his colleagues (2021, p. 38) incorrectly claim that only two sketches
are known.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 153
The first geologists who wrote about the limestone from Măgura
and made stone determinations were Halaváts Gyula and Schafarzik
Ferencz. They went into the area at the turn of the 20th century (Mateescu
et al. 2021, p. 39-40). According to Schafarzik, the stone was exploited not
only in antiquity, as demonstrated by the fortresses from Grădiște, Costești
and Piatra Roșie, but also in modern times.
But it was not before 1995 that the first comparative petrographic
analyses were published; they were the work of geologist Ioan Mârza, who
demonstrated beyond any doubt that the fortresses Costești-Blidaru,
Costești-Cetățuie and Sarmizegetusa Regia were built with limestone from
Măgura Călanului. The first sketch ever published with the positioning of
these quarries is also due to him (Mârza 1995, pl. VII; Pl. VI/1). For the
fortress Alun-Piatra Roșie, detailed analyses made for the first time by
Valentina Cetean demonstrated that the building stone came from the same
place (Cetean, Pețan 2017). She is the same who analyzed the construction
stone in the fortresses at Bănița, Fețele Albe and Tilișca, with foreseeable
results: the first two used limestone from Măgura Călanului area, while the
last, located much farther away from this geosite, was supplied from
another source, still unidentified (https://magura-calanului.ro/patrimoniu/).
I. Glodariu (1985-1986, p. 100, note 31) stated that even the fortress at
Căpâlna was built with the same type of stone, according to the analyses
made by I. Stoicovici, but unpublished yet4. The same type of carved oolitic
limestone seems to have also been used in the Roman site from Sub Cununi,
but comparative analyses are needed to confirm this supposition. The same
situation is shared by some Roman pieces, discovered by chance in the
vicinity of Călan and in the rural settlements on the lower Strei.
An important contribution was made by archeologist I. Glodariu
(1985-1986), who published a study on stone exploitation by the Dacians,
including valuable observations on the quarrying techniques, the tools
used, the means of transport, the volume of stone extracted, etc., all based
on a field survey at Măgura Călanului. It is worth mentioning here another
paper that brings in the spotlight an interesting antique sign engraved on
one of the quarry faces (Moraru, Pârvu 1988-1991).
For several decades, the interest of the archeologists for this site was
rather poor. In compensation, it was approached by geologists and
benefited from investigations in the framework of two projects, initiated by
dr. Valentina Cetean: project PetroDac – Petrographic and mineralogic
4 The information needs confirmation; Căpâlna is quite far away from Măgura Călanului.

154 Aurora Pețan
investigations in the area of Piatra Roșie and the adjacent areals (2011-
2015), followed up by project The stone quarries of the Dacians, both
under the aegis of the Study Centre of Dacica Foundation, and project
RoqStone – Romanian stone for construction – quality, cultural heritage
value, scientific designation (2019-2022)– project funded by the Ministry
of Education and Research, through the Romanian Institute of Geology
(contract 28N/2019, project code PN 19-45-02-01). Through these projects,
numerous mineralogical analyses were made on samples from Măgura
Călanului as well as geo-physical explorations of the quarries areal, some
published (Cetean, Pețan 2017; Cetean et al. 2022), others in course of
being published. Moreover, steps have been taken for the European
recognition of limestone from Măgura Călanului as stone with heritage
value (https://magura-calanului.ro/roq-stone/).
Although the value of the site had already been pointed out by I.
Mârza and I. Glodariu, the quarries from Măgura Călanului were given the
status of archeological site only in 2010. Nevertheless, they were not also
given the status of historic monument, which would have granted higher
protection and they would have been included in the development strategy
of the town they belong to, in view of running research, protection and
highlighting projects. Because the appropriate institutions did not start the
procedure of classification ex-officio, on 23 July 2019, Foundation Dacica
sent to the County Culture Directorate an application letter for the
classification of the ancient quarries from Măgura Călanului as historic
monument of national importance. As a result of this request, the
procedures for registering them in the List of Historic Monuments have
been commenced. In order to establish the limits of the site, a research team
lead by R. Mateescu made a field survey in the spring of 2020, and the
results were published shortly after (Mateescu et al. 2021).5
The investigations carried out in 2020 have resulted in numerous
specifications and data on these quarries. On the eastern side of the hill,
they found fronts which had not been noticed by I. Mârza and I. Glodariu
(but they had been noticed and drawn by Téglás G.); in the western zone
were identified the contours of four exploitation fronts and a profile of one
of those was obtained. Observations were made with respect to the
organization of the quarry and the exploitation techniques. The study also
5 The article was published short after this text was sent to printing. I thank in this way the
editorial board of the journal „Istros” for allowing me the time needed for inserting the
new information.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 155
includes a much-needed synthesis of the information from the 19th century,
related to this zone. Unfortunately, the article also gives wrong
information, caused by the use of inappropriate work instruments and the
short time allowed for checking in situ. The authors claim they used a
digital terrain model (Mateescu et al. 2021, pl. X)6, but such a model
(DTM) should have represented the land only, while the image published
also shows the vegetation layer. In reality, that image is based on LiDAR
data7 and it was obtained by just partial filtering the vegetation and an
interpolation of the data with inadequate parameters, which has misled the
authors in many ways (Pl. VI/2). To this should be added the rush that
characterized the investigation and the hurried publication of the results.
Therefore, the authors of the study could not understand the way the
quarries were organized, neither could they grasp their entire dimension
and complexity: they misplaced the stonemasons settlement, they could not
identify the entrance into the complex of quarries and the main roads, they
omitted numerous quarries and could not make the difference between the
antique quarries and the modern ones etc. The limits of the site were given
based on questionable information, and they will need to be revised.
Despite these fails, this contribution represents an important step in the
investigations of Măgura Călanului.
2.4. The historic and archeological context
The areal under consideration has been intensely inhabited since
early times and up to the present day, due to favorable relief conditions, the
natural resources and its position with respect to the communication ways
(Pl. II/3). This limestone “island”, of about 25 km2 is surrounded by rivers
on all sides, and their lush banks attracted communities as early as the
Neolithic. During the Bronze Age, the higher hills in the interior of the areal
were occupied. On the interfluve between Valea Săcelului and Valea
Gridului there once was an important ridge road, connecting Valea
Streiului to the zone of the actual town of Orăștie, and which is spread with
numerous mounds belonging to an unknown epoch8. Similar novel
6 The north was wrongly indicated.
7 R. Mateescu and his collaborators (2021, p. 49) claim that this model should be
completed with LiDAR data, which proves they do not know the origin of this image,
derived, obviously, from LiDAR data.
8 Only those from Tămășasa, Dâncu Mare and Beriu are registered in the National
Archeologic Register, but their number is in the tens.

156 Aurora Pețan
structures can also be found in the area of Cărpeniș, located about 1km
north of the main quarries on Măgura Călanului (see below the section
III3), as well as on Dâncului Hill. The surface investigations in the area of
the main quarries, particularly at Botul Dealului and on the southern side
of Măgura, have led to the identification of neolithic ceramic material
(Turdaș culture), eneolithic (Coțofeni culture) and the bronze age
(Wietenberg culture) (Roska 1942, p. 266, nr. 136; Andrițoiu 1976, p. 398,
411; Molnar 1996-1997). A circular fortification located on Botul Dealului
could also belong to prehistory (Rogozea et al. 2017, p. 151-152), as well
as two large earth ramparts located east of Gropăni (Mateescu et al. 2021,
p. 46). The sector Gropăni has a particularly advantageous position, due to
several factors: the southern and western steep slopes make it easy to
defend, it has a wide visibility range from Botul Dealului, the configuration
of the relief offers a protected zone towards the interior and, not in the least,
the presence of springs.
Several spots show habitation during the First Iron Age, while
traces of the Dacian period were found on the territories of Strei,
Streisângeorgiu, Sântămăria de Piatră, Totia and Jeledinți villages. To these
can be added two graves dating from the Dacian epoch, one at Călan, the
other at Petreni-Pădureni. At Călan there was the tumulus grave of a
warrior, dating from the 1st century B.C., which could have belonged to a
small necropolis (Rustoiu et al. 2001-2002). The chance discovery in 2002
of a small Istros bronze coin deposit on the territory of Călan, buried at the
middle of the 1st century B.C., confirms the presence of the Dacians in this
zone in this period. The pieces belonged probably to a Dacian warrior who
took part in Byrebistas’ Pontic campaign (Gramaticu, Oberländer-
Târnoveanu 2005, p. 32). In the 19th century, at Petreni-Pădureni, at the
place called “Groapa Stânii”, was discovered a tomb and a few Dacian
silver pieces: necklaces (chain, in a different version), bracelets and a
square cross section, twisted collar (Roska 1942, p. 223; Téglás 1902, p. 16).
Only a few km away in a straight line southeast from Măgura there
is a chain of Dacian settlements along Valea Orașului and on the nearby
hills, which gravitate around the fortresses of Costești, and which constitute
the entrance gate to the great royal center from Sarmizegetusa Regia. Also,
on Valea Luncanilor, the discoveries of Dacian epoch are more and more
numerous, from Chitid upstream, to the Dacian fortress of Alun-Piatra
Roșie. All these date back to the period between the 1st century B.C. till

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 157
the 1st century A.D., when the first important limestone exploitations were
done at Măgura.
This zone used to be very attractive for the Romans as well, and the
density of settlements that appeared after Dacia’s conquest is amazing:
besides the spa settlement of Aquae (Călan – Călanul Mic), there were
several rural settlements: villae at Petreni, Jeledinți, Batiz, and other
settlements at Strei-Săcel, Valea Sângeorgiului, Sântămăria de Piatră,
Dâncu Mare, Totia, Băcia etc. The presence of stonemasons in the area is
certified by the inscription of a certain Diogenes Lapidarius, discovered on
the territory of Aquae (IDR III/3, p. 20-21, no. 6). The quarries from
Măgura certainly supplied all these Roman sites. Téglás Gábor was the
most tireless researcher of the Roman ruins in the area of the quarries. He
accomplished several field surveys in the villages around Călan in the last
quarter of the 19th century, identified quarries, and reported numerous
Roman materials originating from places such as Grădiștea, Bercea Stream,
Gugutoi Hill and Goruj. The location of these toponyms has remained
unknown until recently9. During a field inquiry in the aforementioned
villages, during which I benefited from the help of several locals, I tried to
identify the locations10. I found that in the vicinity of the ancient quarries
existed at least four areas with Roman traces (Pl. VI/3). One is situated east
of the quarries, at Grădiştea Mică, where the remains of a rich villa romana
are still visible; the second one is situated south of the quarries, in the
Gugutoi-Berci-Lăurusca area, where a great number of pieces with
funerary and religious character have been found; the third one is on the
territory of Strei-Săcel, where a necropolis must have existed; and the
fourth one inside the exploitation area, around the spring that today is called
Fântâna Făgetului, probably used by the Romans as a sacred place.
R. Mateescu and colleagues (2021, p. 47) mention a possible
Roman camp very close to the quarries, placed south of the hill, at the point
where the southern road intersects the western one (Pl. VI/2, F2). They
think that this has been a marching camp, built during the conflicts between
the Dacians and the Romans, at the beginning of the 2nd century AD,
whose purpose was to stop the supply of construction stone necessary in
those conditions, or a permanent camp connected with the Roman phase of
9 Mateescu et al. 2021 mentions them but does not give an exact location.
10 The results of this research are published in Pețan 2022a.

158 Aurora Pețan
the quarries11. However, LiDAR-derived DTM analysis and field
observations do not confirm the existence of this camp. The whole area at
the foot of the hill was used intensively for agriculture in the last centuries:
artificial terraces were landscaped, and many plots were ploughed and
sown. The features interpreted as ramparts look more like modern
ploughing remains, while the so-called gate of the camp, with it unusually
large opening of 20 m, seems to be just the result of plot alternation (Pețan
2022a).
Since the Middle Ages, the area has been intensively and
permanently inhabited, and even if the earliest written records of the
villages on the Lower Streiul are from the beginning of the 14th century,
certainly the habitation is earlier.
3. The quarries
The quarries at Măgura Călanului have a special situation in the
sense that they have never been systematically investigated. As shown
before, there have been just scarce mentions of their existence, despite their
importance and complexity. The only field survey made public, performed
in 2021, misses out large sections of the site, and a detailed mapping of all
the elements is yet to be done, not only because of the forest covering the
site, but also by lack of a research program. In this context, the LiDAR-
derived DTM represents a huge step ahead in understanding this site (Pețan
2022b). It reveals the extent and complexity of the site, as well as numerous
details related to the morphology of the land and the anthropogenic
interventions. Its analysis offers precious information about the way the
quarries were organized and developed, about the ways of transport and
other aspects.
11 From the data available so far, Măgura Călanului was outside the marching routes of
the Roman army. Moreover, a marching camp could not serve the purpose of cutting
access to a resource but was just a night camp. On the other hand, the cutting off of the
stone supplies from the quarry during a war makes no sense. The stone from the quarry
was a luxury resource used only in the monumental architecture during times of peace and
prosperity. For the erection of defensive ad hoc structures, during times of war, that had
to be completed fast and with low costs, local construction materials were used that did
not require specialized workforce, complex processing and tens of kilometres of transport.
As for the second interpretation, this camp would have had a very unfortunate positioning,
under the top of the hill, on a slope of almost 7°, with no visibility towards the objective
that it was supposed to monitor (Pețan 2022a).

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 159
The main elements identified as a result of analyzing this DTM are:
quarries (Q); quarry faces (F); exploitation places/loci (L); agglomerations
of blocks in course of being worked/transported or rejects (A); waste heaps
(W); loading platforms (P); slideways (Sw); anthropogenic terraces (T);
roads (R); springs (S); isolated buildings or towers (B); vallums (V). All of
these have been checked on the ground; some of these I had already
identified during my many previous visits to the site, others were identified
by analyzing the DTM.
Traces of stone exploitation are spread over a large area, on the
territory of several villages, and they belong to different epochs. As the
main target of this study is to make an inventory of the antique traces, they
will be allotted most of the space and they will benefit from a detailed
presentation. Yet, I shall briefly present all the exploitation spots identified
in situ, for two reasons. Firstly, because it is often difficult to assign a
particular quarry to a certain epoch, and for a more accurate chronological
ranging, investigations in situ shall be necessary. At the same time, it is
very likely that some of the spots with recent traces of quarrying are older
and have been reused in later periods, which has wiped out the antique
traces. Secondly, there is no inventory of these quarries and, except for
those on Măgura crest, and for a few new spots recently signaled, all the
others remained unknown to the researchers, an overview of them being
necessary.
Because we are dealing with a very large surface, I divided it in
three zones that correspond to the limits of the administrative units (UAT)
on whose territory the quarries lie (Pl. VII). They are: I. Călan (Sântămăria
de Piatră-Valea Sângeorgiului), II. Mărtinești (Măgura-Jeledinți) and III.
Băcia (Petreni-Totia). Each zone was divided, in its turn, in sections,
defined either by the villages or by the units of relief. Thus, the quarries
have been numbered by the zone number, followed by the section number
and that of the quarrying spot. Where the exploitation sites were far from
one another, I registered them as separate quarries. Where they were
continuous or very close to each other, I marked them as one quarry. I
skipped several minor traces, of low relevance, which would have
overcharged the list.
3.1. Zone I. UAT Călan (Sântămăria de Piatră – Valea Sângeorgiului)
The most important quarries lie on the territories of villages
Sântămăria de Piatră and Valea Sângeorgiului and they are grouped in four

160 Aurora Pețan
sections: 1. Gropăni (the western side of Măgura hill), 2. Coasta Văii; 3
Dumbrava Hill and 4. Piatra Hill. The antique exploitations are in sections
1 and 2 and most probably in section 3, as well. The quarries of section 4
are of unknown date.
3.1.1. Section I 1 – Gropăni
The western section of Măgura hill is triangular, with steep slopes
towards the south and west and is limited to the north by Grădiștea valley.
Alongside the northern hill, Gropăni close up a natural amphitheater, made
by the three springs of Grădiștea valley, and forming four ridges separated
by ravines extending from the southern crest and sloping down towards the
north. Three of them have been turned into quarries, only the easternmost
one (ridge 4) was left untouched (Pl. VIII/1-2).
Section Gropăni is linked to the central section of Măgura hill by a
slope having an inclination of about 8°. It is guarded at its foot by two big
vallums (V1 and V2) located on ridge 4, and on top of the crest there are
traces of a possible tower (B1). The two vallums are almost parallel, and
are about 8 m wide, being still over 2 m high (Pl. IX/1-2). V1 is the better
kept and it has an archlike shape, starting almost from the hill crest and
disappearing towards the north. Its southern end seems to have been
destroyed. What is left of the vallum is 165 m long. V2 has a slightly
winding shape. Its northern end has been destroyed by the logging roads,
but it is still as long as V1. The average distance between the two vallums
is 75 m. From the southern end of V1, an old road slopes down (R3) and
crosses aslant the hillside going down the valley. It could have been used
for quarry Q3, and the fact that its construction led to the destruction of the
end of V1 shows that the vallum preceded the quarry.
The western extremity is called Botul Dealului and, as shown
before, at its highest point there is a circumvallation from an epoch
preceding the Dacian exploitations. It consists of two concentrical ramparts
with ditches and its exterior diameter is about 44 m along the preserved
axis. It could have been elliptical originally (Pl. IX/3-4). The fortification
has been partially destroyed by the southern and western work faces of
quarry Q1. This point offers a good view, overlooking the Strei Valley from
the Hațeg lowlands up to the point it flows into the Mureș and the latter’s
valley from Simeria to Deva. The ceramic fragments visible on the surface

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 161
of the circumvallation area seem to belong to the Bronze Age12. The
fortification was identified in the field in February 201313, but it was first
mentioned in a paper four years later (Rogozea et al. 2017). It has not
benefitted yet from archeological investigations.
This area closed by the two vallums and defended by the circular
fortification must have had a particular importance in an epoch before the
Dacians. There is no evidence that these fortifications were contemporary,
but this areal may have been of interest along several epochs. More than
half of this area has been destroyed by the quarries. Yet, ridge 4 and two
thirds of ridge 3 were left untouched, as well as about 0,7 ha of ridge 2 and
the circumvallation area on ridge 1. Only by initiation of archeological
investigations will things be cleared up with respect to this site in the pre-
Dacian period.
Today there are several roads leading to the quarries, most of which
are logging ways. However, there are still visible antique roads, sometimes
overlapped by the modern ones, but sometimes well preserved. The main
quarries were surely accessed along several ways: the northern road (R1),
the western road (R2) and the eastern road (R3). They were also used to
transport stone, each of them being used for certain sections of the quarry.
The main access road (R1) entered the quarry from the north, on the
bank of Grădiștea brook, between the two hills called Măgurile, and was
directed inside towards the south-east. Near the springs, it was adjacent to
a terrace having a surface of 0,4 ha (T1), built on the water bank. The
second road (R2), called today Drumul Pragului (or Drumul Gorganului),
was climbing up from the south, between Dumbrava and Măgura hills,
crossing the stone processing zone from the foot of the western quarry slope
and reached terraces T2 and T3. Nowadays, most of it is overlapped by a
logging road, but, towards its upper end, an old trail is still well visible. In
fact, this road has been mentioned as early as the 18th century (the first
Josephinian military survey) and, certainly, it is much older. The third road
(R3) was sloping down from quarry Q3 and crossing aslant the southern
face of the hill, probably heading towards the main transport way to the
fortresses (Pl. X/1).
12 The observation was made in April 2021, during a visit together with colleagues Valeriu
Sîrbu and Sebastian Matei. The fragments were noticed on the surface and left there.
13 During a visit I made together with Bajusz Mátyás and Raluca-Eliza Bătrînoiu, our
colleague Bajusz being the author of the discovery.

162 Aurora Pețan
Numerous branches were leading inside, towards the exploitation
fronts, but also outwards, to the processing, loading and transport areas.
Inside, the three ravines were used as roads for quarries Q1-Q3, both for
the access to the quarry faces and for taking out of stone.
In this section, there are three very large quarries (Q1-Q3), the most
important in the entire area under investigation, and a few other smaller
ones (Pl. X/2). Q1-Q3 were organized on the hill ridges 1-3. The
exploitation was done from the free faces of the hill (the crests and the
ravines) towards the interior, all around the perimeter, and it consumed
almost completely ridge 1 and 2 and partially ridge 3 (Pl. XI/1).
I1-Q1 (the western quarry) is located on the western face of the
hill, known by the locals as Stei. This one is long and narrow, and it lies
between terrace T3 and Botul Dealului. The exploited surface is about
3,2ha. The quarry faces are on the western, eastern, and southern sides (Pl.
XI/2). On the western side can be found the best organized exploitation of
the entire area, and also the longest and highest quarry face: about 280 m
long and up to 8 m high (Pl. XII/1). Although nowadays the face seems to
be interrupted by landslides and by the overgrown vegetation, it is
continuous, as it can be clearly seen on the DTM. In fact, it is a vertical
exploitation with small, juxtaposed quarries, a technique also known in
other areas, for example in Petra, in Jordan (Bessac 2003, p. 28), which
allowed several teams to work simultaneously and coordinated. The
exploitation started on the hill ridge and advanced inwards, to a depth of
about 20 m. The technique consisted in dislocating large pieces of stone (2-
4 m width and height) that were rolled down to the foot of the hill where
they were split with the help of wedges to the desired dimension. The
wedge holes were usually arranged in V-shaped grooves. These grooves
were 20-25 cm deep and the upper opening was 30-40 cm; their role was
both to lead the cracking and to transfer the force of the blows as deep as
possible (Pl. XII/2-4). As the exploitation advanced towards the interior of
the hill, a space was created in front of the work faces and the large pieces
of stone could be carved there. Numerous such blocks are still to be found
along this “lane” and they show traces of wedges. At the foot of the slope
there is a large quantity of stone representing chunks of stone, blocks in
various stages of processing and waste. The southern half of the work site
is linear and continuous, while the northern half consists of several semi-
circular loci (Pl. XIII/1).

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 163
The eastern quarry face is 200 m long. It has lower walls than the
eastern one, because of the natural slope of the hill and the unfinished
quarry steps14. The quarrying was done in the same way, vertically and in
small, juxtaposed quarries. The waste, the refuses, and the blocks in course
of processing are stored to the east, towards Q2 (Pl. XIII/2), and the pieces
meant to be transported were removed from the quarry either on road R1
and R2 (for the northern area of the quarry face), or they were brought down
on Șesul Gorganului (for the southern area), where there must have been a
loading platform (P1). The two faces are very close to each other in the
middle of the quarry, where the remaining crest is just 1-2 m wide. At the
extremities, the distance between the faces varies between 20 and 40 m.
The southern quarry face is a continuation of the western one, is 60
m wide, and the blocks removed from here were for certain amassed on
Șesul Gorganului (P1). A few large pits are visible in front of the southern
face; from these, stone was extracted from below the stepping level of the
lane in front of the quarry face. These excavations in the pits could be of a
later date.
The quarrying on the western and southern sides dug out 15-20 m
of the hill, so it seems that quarry Q1 must have partially destroyed the
fortification on Botul Dealului, mentioned above.
Q1 was still in progress when it was abandoned, as suggested by the
large number of rock pieces bearing wedge traces, ready to be split, found
on the lane and at the foot of the western face, as well as the immense
quantity of semi-finished blocks, found in the eastern quarry face area.
I1-Q2 (the central quarry) was the largest quarry, and it had a
surface of about 5,5 ha (Pl. XIII/3). It occupies the second ridge of the hill
and it has two distinct zones: an exhausted one, on the northern half (Q2a)
and a partially exploited one, on the southern half (Q2b) (Pl. XIV/1).
Q2a extended over 1,5 ha and it was close to the two important
roads, R1 and R2. Due to this fact, it was the easiest to approach and it is
possible that it was the oldest quarry. DTM clearly shows that this area was
exhausted and then reorganized into terraces. The resulting three terraces
were positioned in alternative steps (T4-T6), on which were built a few
small constructions, with rectangular, stone foundations. At the northern
extremity there is a spring provided with stone slates (S1), called by the
14 It does not seem to be an exploitation in steps proper, the type of Roman exploitations,
but the result of unequal removal of successive layers of stone, situation that is often met
in Greek quarries (Dworakowska 1975, p. 149-150).

164 Aurora Pețan
locals Fântâna Făgetului (Pl. XIV/2). The arrangement does not seem to
be a modern one. According to the information collected from the
inhabitants of Sântămăria de Piatră, some half a century ago, around the
spring there stood monolithic pillars, capitals and even an inscription in
Latin. Some of the architectonic pieces can be found nowadays in the
homesteads of the inhabitants from Sântămăria de Piatră (Pețan 2022a).
Nowadays, the place is all messed up and badly affected by the logging
activities. Actually, the entire surface of Q2 has been affected by the felling
of trees in the summer of 2020. The terraces have a small surface (T4 about
1500 m2, T5 and T6 about 500 m2 each. Most probably, the buildings had
an administrative role, or a functionality related to the organization of the
quarries. The southern edge of Q2a is represented by a strip with a few
square-angled exploitations, which makes the passage to Q2b. Their
regular aspect makes them different from Q2b exploitation.
Q2b is a perimeter exploitation. The initial surface of the zone was
about 4 ha, of which only 0,8 ha are left. The quarry faces are irregular, and
the loci are both circular and linear. The technique is also that of vertical
walls, with juxtaposed quarries (Pl. XIV/3). The waste heaps are also
ranged along the perimeter. The eastern quarry face is the best preserved
and it is 8 m high in the southern half. The northern half of this face still
preserves a few steps, apparently not exhausted, the kind of which can be
seen in quarry Q1.
Q2 was most probably commissioned during the Dacian kingdom
period, just like Q1. On an eastern face of Q2b there is a Greek letter (phi
or psi) carved and framed (Moraru, Pârvu 1988-1991; Glodariu 1997, p.
78; Pl. XIV/4). The wall was carefully levelled to this purpose. This sign
suggests the presence of Greek or Dacian craftsmen.
For the time being there are no indices that the Romans might have
kept this exploitation on, but their presence in the exhausted zone is
possible, if the information given by the locals is accurate. Several
extraction pits excavated on the south side may be of the same age as the
pits mentioned above, from the Q1 quarry.
I1-Q3 (the eastern quarry) occupies a surface of 1,5 ha. It looks
different from Q1 and Q2 and it only covers one third of ridge no. 3. Here,
the southern ridge of the hill was spared, and the exploitation was organized
in polygonal pits (Pl. XV/1-2). The quantity of blocks that were left on the
surface is much smaller than at the other two quarries. A little north of Q2a,

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 165
there are two rectangular pits, completely covered by earth and with no
surface leftovers or blocks.
In the northern side of section Gropăni, on the left bank of Grădiștea
creek and adjacent to the large terrace T1, there is I1-Q4, a small quarry
(0,4 ha). The main quarry face is oriented towards the south-west and in its
wall, there is another spring provided with stone slates (S2). The locals call
it Fântâna cu Picurătură and claim it has not been set up in recent times,
but they know it there since times immemorial. There are no surface blocks,
and the quarry faces are not visible. The place is preferred by offroad fans
who do stunts on the steep walls of the former quarry.
I1-Q5 is an open quarry on the right bank of Grădiștea brook, at the
very place where it enters between the hills. The stone was removed from
the side of the northern hill. The intervention might be recent.
I1-Q6 consists of a series of pits dug at the spot called Sub Stei, at
the foot of the hill, on the western side. The exploitation is of unknown
date, and it was reused during last century by the inhabitants of Sântămăria
de Piatră, who claim they know it there since old times.
I1-Q7 is located on Botul Dealului, and I1-Q8 on the hill face,
alongside Q2. They are small quarries of unknown date.
Quarries Q1-Q3 form a complex, an ensemble, but their
delimitation is provisional (Pl. XV/3). The way they were organized may
have been different.
3.1.2. Section I 2 – Coasta Văii (Pl. XVI/1-5)
The quarries on Coasta Văii have common characteristics and form
a separate group. The quarrying technique is different from that of Section
I. Quarrying traces are located along almost the entire length of the hill
edge, with a greater concentration in four points (Q1-Q4). All four quarries
are stepped and have slideways for lowering stones down the slope (Sw1-
Sw4). The stone was extracted from outcrops and was of poorer quality
than that of Section I. I2-Q1 is on the edge of the I1-Q3 quarry of Section
I1, but these do not appear to be contemporaneous. The place is called
Pivnițele Vălenilor ("Vălenilor Cellars") by the villagers. Below it, on the
slope of the hill, there are two deep ditches, with an artificial appearance,
crossing the hillside down to the foot. They have a maximum opening of
approx. 5 m each, the distance between them is approx. 9 m and converge
towards the foot. It is very likely a kind of slideway used to bring down the
stones (Sw1). The most impressive quarry is I2-Q4. It is over 300 m long

166 Aurora Pețan
and it has used the outcrops on the hill ridge, which have been quarried in
a sequence of narrow steps totaling about 30 m high, starting from the hill
crest. In all these spots wedge holes are visible both in the quarries and on
the blocks rolled at their foot. The stone is of poor quality and the exposed
areas are affected by weathering. The period of exploitation is difficult to
determine, but it is possible that it belongs to Antiquity. The stepped quarry
would suggest a Roman technique, but the presence of Roman settlements
at the foot of these quarries question their contemporaneity.
3.1.3. Section I 3 –Dumbrava Hill (Pl. XVII/1-3)
Dumbrava hill is located west of Măgura hill. Its southern crest is
oriented east-west, and it stretches from Botul Dealului along about 1,5 km,
but with a lower altitude. On this ridge there are several quarries, a mound
and the traces of a square-based construction of unknown date. The main
quarry is located on the western hillside.
I3-Q1 is located on the southern side of Dumbrava hill, about 400
m west of Drumul Pragului and it covers about one hectare. Nowadays, the
work fronts are overgrown by hawthorn bushes and therefore they are
hardly visible. The resulting dumps are stored south of the quarry.
I3-Q2 and I3-Q3 are small areas with outcrops and traces of stone
extraction on the same southern ridge of Dumbrava hill.
I3-Q4 is an important quarry, stretching all along the western side
of Dumbrava hill, known by the locals as Coasta Mare. The quarry is about
400 m long and is oriented approximately north-south. Its northern end
reaches the spring of Valea Băiului. Nowadays it is completely overgrown
by grass, but the work fronts are still visible. It was organized in small steps
along a single line, parallel to the hill axis and placed approximately
halfway down the hill. In the spring of 2022, I identified in this quarry a
monolithic column shaft, partially finished, with the dimensions of 45-50
cm in diameter and about 140 cm long, which could date back from the
Roman epoch. Q4 is very close to the important Roman settlement of
Grădiștea, whose constructions and monuments could have used stone from
this quarry (Pețan 2022a). The pits dug at the northern end of the hill on the
banks of Băiului brook are not connected with the quarry, but they are
traces of some more recent huts.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 167
3.1.4. Section I 4 – Piatra Hill (Pl. XVII/4-6)
Piatra hill lies on the bank of the Strei, at the entrance into the
village of Sântămăria de Piatră, south of the road. On top of the hill there
are traces of habitation from the eneolithic period (Coțofeni culture), and
the hill, with its impressive shape and with the traces of quarrying that are
visible from a distance, has given the name to the village. Nowadays, the
quarries are overgrown with grass, but the hollows resulting from the stone
extraction are still visible and, at some places, the stone is still on the
surface.
The hillside overlooking the river is about 400 m long and 40 m
high and it bears several marks of quarrying, which I grouped under the
indicative I4-Q1.
I4-Q2 is on the western side of the hill, which is 280 m long and
has been massively exploited in large steps. The two quarries are of
unknown date. Not even the oldest inhabitants can remember of workings
in the area, but at least Q2 was (re)used in order to obtain millstones, the
proof being the very existence in situ of such an abandoned piece.
I4-Q3 is a small quarry located north of Piatra hill, made up of
shallow pits and used by the locals last century. In these quarries, traces of
the use of wedges are visible.
Other possible quarries could exist on Bolovan hill, south of Piatra
hill, still on the right bank of the Strei, but on the territory of the village of
Strei-Săcel; further investigations are necessary though.
3.2. Zone II. UAT Mărtinești (Măgura-Jeledinți)
This zone includes the quarries on the territories of Măgura and
Jeledinți villages, with the following sections: 1. Măgura Pick; 2. Neteșu
Hill, 3. Făget Springs and 4. Gheordica Valley.
3.2.1. Section II 1 – Măgura Pick (Pl. XVIII/1-4)
II1-Q1 is a continuation of the large exploitation I2-Q4 on the
western side of the hill. Măgura Pick is isolated from the rest of the Măgura
Hill by a deep saddle and it bears few places where stone was removed
from. II1-Q2 și II1-Q3 are located on the Coasta Dâncului, i.e. on the
south-western side of the hill, overlooking the village of Dâncu Mare. They
have similar characteristics to those on Coasta Văii and they bear traces of
traditional stonemason’s tools. Others are located on the Sub Coastă hill
(Q4-Q6), but they have a different look, and they could be more recent.

168 Aurora Pețan
3.2.2. Section II 2 – Neteșu Hill (Pl. XVIII/5-6; XIX/1-2)
Neteșu Hill is a branch, oriented north-south, coming off from
Coasta Văii. On its eastern side there are two quarries, II2-Q1 and II2-Q2,
where traces of wedge holes are not to be found. The western side of the
hill is dotted with quarries almost all along its length of 500 m. Quarries
Q3-Q5 are nowadays in an uncovered area of the hill, while Q6-Q8 and
several other smaller extraction spots are now in a forested area. It is worth
mentioning that the top of Neteșu hill is surrounded by a well-defined
rampart, of unknown date.
On the territory of the village there are numerous small spots where
stone used to be quarried from, but I have not made a complete inventory.
I only registered point Q9, near the road leading to Neteșu, because it has
a more significant surface. All of these are of unknown date, and traces of
traditional tools are scarce or missing altogether.
3.2.3. Section II 3 – Făgetului Springs (Pl. XIX/3-6)
In the forest nearing Coasta Văii there are a few quarries, of which
the largest is II3-Q1, located between two of the Făget river’s springs.
There, on a surface of over 5 ha, the terrain is covered by dozens of small
quarry pits, typical for the stonemasons manufacturing mill stones.
Actually, several such pieces in course of being worked are spread in the
forest. There is an entire network of roads leading to these quarries and
connecting them to the hamlet of Pădureni.
Q2 and Q3 are much larger quarries, and they look different from
the quarry pits, but they, too, seem to be of recent date. They show faces
cut in the hillside and were connected by roads, nowadays partially wiped
out. The wedge technique was not used, the blocks being cut out or drilled
in order to be removed. Q2 is about 60 m long, and Q3 about 30 m.
3.2.4. Section II 4 –Gheordica Valley (Pl. XX/1-2)
II4-Q1 is located on the riverbed of Gheordica Valley, halfway
between the villages of Măgura and Jeledinți. In fact, this is an entire row
of quarries dug into the riverbanks. At the base of one of these quarries
there is a monolithic column shaft in course of being processed, similar to
the one in quarry I2-Q4, on Dumbrava hill. Its dimensions are: 1,20 m long
and about 0,60 m in diameter. It would not be surprising if these quarries
were of Roman epoch, as long as not far away were found the remnants of

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 169
a Roman villa (Andrițoiu 1979, p. 24-25). Such local quarries, even with
low-quality but readily available stone, have been opened near other
Roman villas too (see, for example, the limestone quarry near the Roman
villa at Rapolt, also in Hunedoara County, published by Barbu 2014). Yet,
there are no visible traces of traditional tools, so, further investigations are
needed. Indices of stone exploitation can also be found on other segments
of the Gheordica brook and on the other contributors of the Jeledinți river,
but for their verification and for an inventory, a separate study is needed.
3.3. Zone III. UAT Băcia (Petreni-Totia)
On the territory of commune Băcia there are numerous quarries,
particularly in the village of Petreni and in the abandoned hamlet of
Pădureni (Petreni Mic). A few of exploitation points can be found in the
village of Totia. The Sections in this zone are: 1. Petreni; 2. Pădureni-Făget;
3. Cărpeniș and 4. Totia.
3.3.1. Section III 1 – Petreni (Pl. XX/3-4)
In the village of Petreni there is a quarry at the place called Nedeie,
close to the bank of the Strei (III1-Q1). It affected a surface of 0,6 ha and
destroyed half of a plateau on which there was a church and a graveyard.
The church was not directly affected, but today all that remains of it is a
ruin, as it was dismantled in order to use its materials to build the
Agricultura Production Cooperative, during the communist times. Instead,
the graveyard was badly affected by the quarrying. Only a few graves are
left, with stone crosses, but other crosses were displaced and they are lying
in the pits resulted from the exploitation. The date of this quarry is difficult
to establish, but it is certainly ulterior to the church. This one is attested at
the end of the 18th century, in the First Josephinian military survey, but it
may be older.
About 500 m south-east from Nedeie there are a few zones with
quarry pits (Q2-Q4). These pits are typical for the stonemasons who were
extracting stone from outcrops for millstones and troughs.
3.3.2. Section III 2 – Pădureni-Făget (Pl. XX/5-6)
The section Pădureni-Făget is a very complex one, with numerous
and spectacular quarries, organized mainly on the riverbeds of Făget river
and its contributors. This section, too, is worth a separate study, but it also

170 Aurora Pețan
calls for archive research. None of the locals I talked with remembers these
exploitations to have been done in times left in the memory of the village.
The disappeared village of Pădureni consisted of some 40 houses,
all of which were entirely built of stone and grouped in a few clusters.
Nearby, there are some small quarries (e.g., III2-Q1), but many of these
probably used stone taken from the riverbed of the Făget.
The quarries on the course of the Făget river are numerous and
impressive. The entire landscape has been modified along the river on long
distances. It is practically impossible to distinguish one quarry from
another, as the exploitation spots are concatenated like a garland along the
river course. The quarries are started on the riverbank, and they usually
develop semi-circularly on distances that may reach 100 m inland. The
organization is often made in steps. Here are to be found the only
underground exploitations. Hill ends are preferred (Q2 – spot Cetățuia),
which are easily approached on two sides and then the high-walled banks
(Q3-Q8). These quarries can be numbered only as an example: their
number is much higher and only a dedicated investigation can clear up their
real number and extent. As to the epoch when they were opened, it could
be in the last 2-3 centuries. Traces of stonemason tools are missing, and the
exploitations have a systematic character, which could suggest the
involvement of an authority.
3.3.3. Section III 3 – Cărpeniș (Pl. XXI/1-3)
Cărpeniș is a large plateau sloping down in steps towards Pădureni
and it is bordered to the east by the Făget river (Valea Mare) and by the
quarries on the river course (zone III2-Q8), to the west by a row of four
mounds of unknown epoch15, and to the north by the Poienile zone. To the
south, it is bordered by a hill crest from which stone was quarried on a
length of about 100 m. The quarry faces are aligned along the east-west
axis, most of them on the very crest, and they are quite visible. Many blocks
and slates can be seen both on the hillside and at its foot, in the southern
extremity of the Cărpeniș plateau. There are no traces of traditional
stonemason tools. The technique is similar to that from quarries II3-Q2 and
II3-Q3 at the Făget springs, which are actually only 300 m away (but which
15 The mounds are obviously artificial, and they have not been mentioned before in the
reference literature. They line up along the western edge of the plateau, at intervals of 40-
70 m. The largest is the southern one, with a diameter of about 20 m and a height of 5 m.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 171
I introduced in another section because they belong to UAT Mărtinești), as
well as the one from zone III2 Pădureni-Făget, which is also very close by.
A road, partially wiped out, leads from the hill crest to these
quarries. Another road links the quarries from this section to those from the
springs of the Făget river. On the hill crest, there is a low mound that might
hide the remnants of a construction of unknown epoch.
R. Mateescu and his team (2021, p. 44-45 and Pl. XI) have
identified a possible settlement belonging to the Dacian stonemasons and
an antique road in the northern area of the Măgura Călanului hill, towards
the village of Petreni, where might lie an anthropic plateau with a surface
of 30 ha. Although they did not mark the place on any plan and neither did
they name it in any way, the landmarks point beyond any doubt to Cărpeniș
plateau. A plateau of such dimensions organized by human hand would be
absolutely outstanding, considering that the largest known Dacian artificial
terraces are less than 1 ha16. It is more likely a natural plateau, probably
adjusted by humans. They saw in the south-eastern corner of the plateau
two partially finished stone slates and a limestone disc, similar to the
column bases of the Dacian temples, with a diameter of 1,10-1,60 m(?!)
and 0,28-0,33 m thick. In their opinion, these pieces represent landmarks
indicating a northern route, on which stone was transported to the Dacian
fortresses, fact that would confirm the supposition of geologist I. Mârza
about a road existing in that zone. Moreover, they suppose that on the
plateau might have existed dwellings and workshops of the Dacian
stonemasons.
Obviously, a road leading in the opposite direction from the
fortresses would have made no sense. Actually, not even I. Mârza claims
there was a road in that direction, but he was misquoted: he was referring
to a possible way of transport towards north-east, to Valea Orăștiei (Mârza
1995, p. 205). Moreover, the quarries from Cărpeniș are undoubtedly of a
more recent date, and the “plinth” discovered by R. Mateescu is nothing
but a millstone in course of being worked, of the kind that can be found in
most sections with recent exploitations. I identified such “plinths” with
similar dimensions in the quarries of the local stonemasons from Valea
Făgetului (section „Cetățuie” – III2-Q3), in those from Făget springs (II3-
Q1) and on Piatra hill (I4-Q2).
16 At Sarmizegetusa Regia, terrace IV has 0,9 ha, and terrace XI (which, in fact, sums up
three smaller terraces), 0,7 ha; at Piatra Roșie, the fortress plateau has 0,7 ha (Pețan 2021a,
p. 405-407).

172 Aurora Pețan
3.3.4. Section III 4 – Totia (Pl. XXI/4-5)
In a previous paper, I was considering that the indications
mentioned in 1805 on the Totia origin of the blocks used in the fortress
from Grădiștea Muncelului were only indicative, and Totia was just a
landmark for the limestone zone from Măgura Călanului (Pețan 2018,
p. 379). As a result of the verifications in situ, I identified two quarries even
at Totia, quarries that were surely known in the 18th century. Their number
could be greater.
The quarries are on the territory of Totia Mare village. Two of them
are on Totia hill. Quarry III4-Q1 is found at a point designated as “Baia”
in the First Josephinian Land Survey, which shows that in the last quarter
of the 18th century it was known and possibly even active (“Baia” = “mine,
quarry”). III4-Q2 is very similar and lies at 250 m from Baia, at the point
named “Hegyes” on the same Austrian map. According to local
information, another spot from which the stone was quarried in recent times
is further south, at a point called “Sub Baie”.
4. Discussions and perspectives
I have tried in the lines above to make a brief overview of the
exploitation points in the area of Măgura Călanului, starting from the
LiDAR-based DTM. Verifications in situ confirmed the existence of at
least 54 such points (Annex 1), but their number is certainly higher.
I focused on the exploitations in the section Gropăni, which are
most probably of Dacian epoch. The quarries on Coasta Văii could also be
ancient. The quarries on Dumbrava Hill-Coasta Mare and Jeledinți-Valea
Gheordicăi could be Roman. Roman presence is also attested in the
exhausted quarry Q2a from section Gropăni, in the area of the spring
Fântâna Făgetului, but we do not have the certainty that that exploitation
belongs to them. The quarries on Totia Hill could be from the Habsburg
epoch or, at least, they were active at the end of the 18th century. The
quarries on Piatra hill, at the springs of Făget river, at Petreni or Totia-Sub
Baie belong to the local stonemasons. They can be both recent and from
older epochs, going back in time to the Middle Ages. Numerous quarries
are completely missing the well-known traces of traditional stonemasons’
tools. They must be from more recent times. Among them, there are most
of the quarries from the Făget area, as well as those on the eastern side of
Neteșu hill and those from Cărpeniș.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 173
All these quarries can be grouped in two large categories: temporary
or local quarries and systematic quarries. Temporary quarries are small;
they were used for short periods of time (some being reused later on) in the
benefit of the nearby localities or households. They furnished stone for
more modest constructions or for different objects. They did not involve a
complex organization and they were usually near the transport ways. They
would approach the outcrops and the exploitation was done either in pits or
in small quarry faces.
Systematic quarries are those that belonged to statal structures or to
the elites. They furnished stone for monumental public or private
constructions, sometimes located at great distances and they were quarried
for long periods of time. Systematic quarries had a complex organization
and a powerful infrastructure, with areas of stone extraction, zones for
processing it, areas for waste heaps, slideways, loading platforms,
workshops for repairing the tools, habitation zones, sacred zones a.o.
(Kozelj 1988, p. 31). In this category we range first the Dacian and Roman
quarries. In these quarries worked a large number of people, organized in
teams. There were unskilled workers, dealing with cleaning up the terrain,
handling the stone, loading the blocks, depositing the wastes, maintaining
the slideways and the roads, etc., to which were added auxiliary workers
such as blacksmiths17, carpenters etc. They were most certainly natives.
The architects, engineers and highly skilled stonemasons were Greek in the
beginning of Dacian quarry functioning, but since they probably functioned
along an entire century and a half, it is very likely that Dacian skilled
workers must have been trained (Glodariu 1997, p. 77), which involved
lower costs than bringing foreigners from a great distance and for a long
period of time18. In fact, the Dacian stonemasons must have existed without
a doubt even before the opening of the great quarries, even if they maybe
did not know the Greek techniques of obtaining prismatic blocks. In
exchange, they knew the means of leveling artificial terraces, of building
17 The number of blacksmiths in a quarry was very large. At Mons Claudianus there was
one blacksmith (with his team, usually consisting of 3 men) for every 12 stonemasons
(Russel 2018, p. 734).
18 For instance, in the imperial quarries from Mons Claudianus, the information given by
ostraka shows that during Trajan 349 skilled local craftsmen were hired, stonemasons and
blacksmiths, to which were added 402 auxiliary and unskilled workers and 57 soldiers, all
being supervised by a centurion, a decurion and an architect (Bülow-Jacobsen, Cuvigny
2013, p. 4582-4583). According to some authors, in the Roman imperial quarries the number
of stonemasons represented about 70-80% of the total workforce (Russel 2018, p. 734).

174 Aurora Pețan
retaining and defense walls with raw or semi-finished stone, they knew how
to quarry stone for mills or other household objects, and they had advanced
tools for performing the necessary operations (Iaroslavschi 1997, p. 26ff).
We also have to add that there are certain specific traits also in the
construction of the fortresses, more precisely in the technique of wall
building and even in finishing the blocks, which, by lack of certain
analogies, can only be explained by a local contribution. Thus, although the
well-known murus dacicus is undoubtedly of Hellenistic tradition, the use
of cross beams placed in ditches in dovetail shape is a local innovation or
adaptation. In Greek architecture, this type of joining is inexistent
(Mărgineanu Cârstoiu, Apostol 2019, p. 126-127) or, according to some
researchers, extremely rare (Stefan 1995, p. 486-488). Another example is
represented by the use – at the Dacian fortress Alun-Piatra Roșie – of the
16-toothed chisel in leveling the surface of the blocks (Pl. XXI/6), a variant
still unattested in other sites, in which this type of chisel has 2-10 teeth
(Bessac 1988b, p. 49). Such peculiarities deserve more attention.
Many of the quarries in the inventory are hard to range
chronologically. They can be antique, but reused later on, they can be
mediaeval or modern: the stonemasons used until after World War II the
same techniques and types of tools which were used by craftsmen long time
ago. There are several methods and criteria of dating, but studies are still
needed to be dedicated to this topic.
The most precise dating method is offered by the archeological
excavations, but they usually bring to the surface poor material when done
inside the quarries (Bessac, Sablayrolles 2002, p. 5). In order to obtain more
consistent information, it is necessary to investigate the adjacent zones,
where could have existed stonemasons’ settlements, administrative
buildings, etc. In the case of the antique quarries from Măgura, the most
plausible area that could have hosted such a settlement is located in front
of the main entrance to the quarry, west from the hill. There are wide
pastures here nowadays, the terrain is terraced and full of springs. There
are visible remnants of a stone wall surrounding a surface of about 5 ha,
known as “La Ogrăzi”, but it might be of more recent date. The
constructions on terraces T4-T6 could also provide chronological clues, if
investigated.
However, even form inside the quarries valuable information can
be obtained. An interesting example is that of the Carrara marble quarries,
where stratigraphic investigation of the waste dumps has been done and

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 175
14C-age determination have been performed on charcoal-rich levels
embedded in an old dump. It was thus proven that the exploitation of
Carrara marble began long before the Roman era, at least in the 5th century
BC, which is consistent with the petrographic analyzes on Etruscan marble
pieces from that period (Bruschi et al. 2004). Similarly, the investigation
of the waste dumps at Măgura Călanului could provide information
regarding the beginning or the stages of limestone exploitation in these
quarries.
Other important dating elements are the quarrying techniques and
the tool traces. In these quarries there are several ways of stone extraction,
which might belong to different ages, but they might as well be
contemporaneous, and the differences be due to the different qualities of
the geological strata. All the quarries on Măgura Călanului are opencast,
except for III2-Q3 on Făgetului Valley. The main quarrying methods are
vertical wall quarrying with small, juxtaposed quarries (loci) and pit
quarrying. There are some technological particularities. When the rock had
no natural fissures, they would detach large pieces, of which they cut off
smaller blocks using V-shaped grooves on whose bottom they cut wedge
holes. This technique is present at Măgura Călanului only in quarry I1-Q1
and has very few known analogues: in the Roman quarries at Luni-Carrara
(Dolci 1988, p. 81) or in those at Spitzelofen and Treffen, Austria (Bayer,
Karl 2022; Karl et al. 2022). The detachment of blocks with the help of V-
grooves, but without wedges, can be found in Roman quarries in
northwestern Spain, but it cannot offer chronological clues (Gutiérrez
2012, p. 671). Grooves for the wedges were also identified in the quarries
from Mons Claudianus, but here the walls of the grooves were parallel, not
V-shaped (Kraus, Röder 1962, p. 106). A deep study of these aspects might
bring interesting information on the period of functioning or the origin of
the craftsmen from quarry Q1.
Also of interest is the investigation of the traces of the four
slideways (Sw1-Sw4), at the group of quarries on Coasta Văii. The way in
which they were laid out seems to differ from that of the slideways
documented in Greco-Roman quarries (e.g., Adam 2005, p. 31-32). A pair
of deep trenches have been preserved at each of these, which start parallel
from the crest of the hill, but converge towards the end, and which are
obviously artificial. However, these slideways do not appear to be
contemporary with the important quarries I1-Q1 and I1-Q2, where the
largest amount of stone was extracted. In the case of the latter, we do not

176 Aurora Pețan
know how the descent of the stones on the southern slope was arranged,
since no traces of slideways have been preserved.
The identification of some finished or in course of finishing pieces
in the area of the quarries may be of great help for dating the respective
exploitation, such it was the case of the two (possibly Roman) column
shafts from the quarries on Coasta Mare and Valea Gheordicăi or of the
millstones from the points Piatra hill, the Făget springs, Cetățuie and
Cărpeniș.
As to the traces left by tools, even if they stay almost unchanged
along centuries, there were innovations or standardizations in certain
periods, which could represent criteria for dating. Nevertheless, local
variations often depend on the peculiarities of the stone, and not on a certain
tradition. Generally, dating based on the traces of tools is difficult because
of the lack of deep studies and only correlating this information with the
data obtained by archeological stratigraphic research can offer satisfying
results (Bessac 1988b, p. 52)19.
Another dating method (for more recent quarries) is the analysis of
the biocrust formed on the lithic material left in the quarries (Jakobitsch
2022). Sometimes, even the degree of weathering can show the time passed
from the exploitation and the age of the vegetation grown over an
exploitation represents a terminus ante quem.
Comparative petrographic and mineralogic analyses can give
answers to questions related to the date of an exploitation in case the
lithofacies are well individualized and the pieces under analysis have a
clear date. For instance, at a brief examination, quarries Q1 and Q2 from
section Gropăni seem to have furnished the highest quality stone in the
entire area with oolitic limestone: compact, resistant, with a homogenous
structure. This is the stone to be found in the Dacian fortresses. The analysis
of the Roman limestone pieces from the settlements around Măgura could
reveal the place where the stone was extracted in the Roman epoch.
Medieval and modern millstones required a certain texture and hardness of
limestone, and its source can be determined by comparative analysis.
19 Such an investigation, singular at this moment, is being done in the Hellenistic and
Roman site of Sagalassos (Turkey), where were analysed the tool traces from the stone
blocks in over 40 buildings (whose dating had already been established by previous
archaeological investigations) and the correlations that were made led to a chronological
ranking of the tool types used in this site (Doperé 2020).

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 177
In case of the Dacian quarries, obtaining a more accurate
chronology by applying the methods described above would be of great
interest, as it would contribute to clear up the chronology of the ashlar
constructions from the fortresses in the area. It is considered that the
fortresses were built in the time of King Byrebistas, around the middle of
the 1st century BC, and underwent subsequent rebuilding and extensions,
especially in the time of Decebalus, i.e., in the last two decades of the 1st
century AD (Daicoviciu, Glodariu 1976; Glodariu 1995), or that the terrace
walls would have all been built by the beginning of the century. I p.Chr.
(Glodariu 1983, p. 36), but these claims are not supported by solid
arguments. In reality, the situation is way more complex. For instance, the
repeated rebuilding of the towers from Costești-Cetățuie, which cannot be
assigned to a short period of time, would suggest the use of Hellenistic-
type masonry before Byrebistas (Sion 1985, p. 11). The residential towers
at Piatra Roșie and Căpâlna are also dated earlier by K. Strobel (1998, p.
210-211, 215). Dating the beginnings of stone exploitation in the Dacian
quarries could modify the generally accepted scenario related to the
chronology of the fortresses.
The picture shown by these quarries, revealed by the LiDAR-based
DTM and confirmed by field investigations is really impressive and
exceeds by far what was known so far about the stone quarrying in the area
of Măgura Călanului. As mentioned before, the most important zone is the
one with the Dacian epoch complex of quarries, located in the section
Sântămăria de Piatră – Gropăni. Although identified long before, it is only
now that we can understand its true extent and complexity and we start
understanding the means of organization and development of the quarries,
the ways of transport and water sources, where the stonemasons’
settlements could have been located etc. Each of these aspects is worth a
future detailed study.
The DTM offers important investigation perspectives. Thus, one of
the directions is the calculation of the volume of stone extracted from
section Gropăni, considered so far as the only source for the Dacian
fortresses. As the loss percentage was of about 55% (Glodariu 1985-1986,
p. 100), it must be checked if the volume resulting from these calculations
covers all the sites believed up to now to owe their material to this source;
if not, it is obvious that the Dacians extracted stone form other sections as
well. A recent calculation pointed out to the volume of stone used for the
Dacian fortress Alun-Piatra Roșie, for the visible and reconstitutable

178 Aurora Pețan
structures alone: at least 24.000 blocks were used for the stone
constructions in this fortress, i.e. over 2000 m3, weighing almost 4500 t
(Cetean et al. 2022). I. Glodariu (1985-1986, p. 100) made an approximate
calculation of the volume of shaped stone used in the walls and towers of
the fortresses Sarmizegetusa Regia, Costești-Cetătuie, Blidaru, Piatra
Roșie and Căpâlna, and obtained approx. 16.000 m3. Starting from these
calculations, one can determine the work volume needed both in the
quarries and for building the fortresses and implicitly the resources, and the
capacity available to the kings and leaders of those times20.
The directions of investigation opened will lead to a clearer
definition of the place occupied by this complex of quarries within the
general picture of contemporary antique quarries from outside the Greek-
Roman world. Until recently, the international scientific community had no
access to the information about this site. In a synthesis on the quarries from
the Roman provinces where were mentioned all the pre-Roman stone
exploitations from these provinces it is said: “We know nothing at all about
pre-Roman quarries in Dacia, Moesia and Thrace. (...) There is no doubt on
the point that in these areas, stone began to be widely used first under the
Romans.” (Dworakowska 1983, p. 20). This opinion was also fed by the
weak representation in foreign publications of the topic Dacian fortresses,
whose monumental architecture obviously involved the existence of pre-
Roman quarries.
The great quarries have always been related to great construction
projects. Apart from Egypt, Greece, Minor Asia and northern Africa, where
there was a long tradition in stone exploitation, in the rest of the territories
conquered by the Romans they found no important active quarries. The
20 Such calculations have been made for other sites, too, through experimental
archaeological activities. For instance, for the extraction of a marble block with the
dimensions of 1 x 0,50 x 0,25 m (1/8 m3) and the weight of 357 kg from a quarry on the
island of Thassos, it was necessary to use 22h30 min of effectively physical work (Kozelj
1988, p. 36-39). Another experiment done in 2005 in the Roman tuff quarry from Meurin
(Germania), consisted in detaching a block with the dimensions 1,8 x 1,2 x 0,45 m, using
wedges. The operation was performed by two people who worked without a stop for 5h30
min. If we add up the time needed for storing the debris and other operations, we end up
with an 8-hour day work for two people, for the extraction of a single block of such
dimensions (Schaaff 2011, p. 539). In the case of harder rocks, the effort was much bigger:
in order to extract and process primarily an 8,84 m high column shaft made of diorite, used
for Basilica Traiana, were needed 1115 workdays (Russel 2018, p. 736). Such an
experiment involving the extraction of a limestone block from Măgura Călanului could
bring important answers with respect to the work force and efficiency of this quarry.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 179
only exception is represented by the zones that had close connections with
the Greeks, such as southern Gallia or Thracia (Dworakowska 1983,
p. 10ff). Moreover, the Germanic, Celtic and other tribes had not reached
statal organizations allowing them to initiate great architectural projects.
Pre-Roman Dacia met several conditions: the existence of contacts with the
Greeks (through the colonies on the Black Sea shores) and the emergence
of elites capable of concentrating power and resources. They adopted the
Greek-Roman trends of the time and wanted to show off their status
through the constructions they erected (Rustoiu, Ferencz 2022, p. 122ff).
Moreover, these quarries are not located near the places where the
constructions were built, but at a considerable distance: at least 15 km to
Costești-Cetățuie and Blidaru, 25 km to Piatra Roșie and 40 km to
Sarmizegetusa Regia. By comparison, in southern Gaul, except for
Marseilles, where the blocks were transported by sea, at other Hellenistic
sites the land distance between quarries and building sites rarely exceeded
1km. The stone source was chosen based on proximity, not quality. The
situation would change only after the arrival of the Romans, who developed
the terrestrial infrastructure (Bessac 1988a, p. 62-63)21. In addition to the
problem of distance, there is also that of the uneven relief and the
differences in level (Sarmizegetusa Regia is around 1000 m).
The subject of transporting stone to fortresses remains one of the
most difficult. An attempt to identify the routes from the quarry to the
Dacian fortresses, made by C. Dima (2021, p. 209-222) using a 25 m-
resolution DTM and field analyzes such as Focal Mobility and Least Cost
Path Analysis produced puzzling results: no natural path leads from the
quarry in the direction of the fortresses, and the easiest path generated from
the quarry to Costești-Cetățuie includes several slopes of over 10° (ie over
17%), and the route from Costești to Sarmizegetusa Regia encounters
slopes of 20-25° (over 45%) or even more. These digital analyzes must be
subjected to rigorous field checks and all possible alternative routes must
be considered22. Research into the transport of stone from Roman quarries
21 For example, the oolitic limestone quarry at Bois des Lens, where a stone of exceptional
quality, comparable to statuary marble, could be extracted, was not developed in the pre-
Roman period due to its distance from the Hellenistic centres on the coast. Only the
Romans exploited it systematically, for the monuments in Nîmes (among them the famous
Maison Carrée), a city 20 km away from the quarry (Bessac 1988a, p. 58-59).
22 The route proposed by C. Dima from Costești to Sarmizegetusa Regia would have
involved a great waste of effort: the stone would have been carried uphill from elevation

180 Aurora Pețan
has shown that a slope of more than 5% (either uphill or downhill) would
have made transport extremely demanding and dangerous (Russel 2013,
p. 100-101). The stone blocks transported by the Dacians were generally of
medium size: a calculation made for Piatra Roșie indicates an average
weight of 200 kg for a block (Cetean et al. 2022, p. 25); at Costești-
Cetățuie, which is the nearest fortress to the quarry, some blocks are twice
the size of those at Piatra Roșie. The Dacians could transport them by ox-
carts, pack-animals, various adapted means (e.g. wooden sledges that slid
on rails made of tree trunks) and even by porters (on short distances),
depending on particularities and difficulties of the route sector23. For a
mountain civilization, which used the ridge roads as trade and transport
routes, the task of transporting stone from the quarries to the fortresses was
not impossible, but it remained difficult, certainly much more difficult than
that of quarrying and processing the stone and involved considerable costs
and efforts. These difficulties must have been even greater in the case of
the impressive andesite pieces transported from near Deva to
Sarmizegetusa Regia towards the end of the 1st century AD.
The existence of such a complex system of quarrying, transport and
use of stone implies a central authority capable of organizing, supervising
and imposing its execution (Glodariu 1985-1986, p. 102). Therefore,
introducing the information about this complex of quarries in the
international scientific circuit will contribute to a reconsideration of the
topic of stone exploitations in the Late Iron Age in Europe and, implicitly,
to a more accurate view upon the power center from the Șureanu
Mountains.
For the Roman epoch the subject is also of interest. As seen above,
I have identified several areas with traces of Roman habitation in close
proximity to the Dacian quarries (a Roman villa, necropolises, temples,
settlements). Archaeological research is needed to clarify whether they are
related to the stone quarrying or, on the contrary, they developed after the
closure of the Dacian quarries, and the Romans only extracted limestone
from new quarries24. In addition to the possible novel Roman quarries,
500 to 1650 m, to be then lowered down to elevation 1000, on a detour of over 40 km, to
which the transport from the quarry to Costești would have been added.
23 For the different ways of transporting stone from quarries to destination, see especially
Orlandos 1968, p. 21ff.; Wurch-Kozelj 1988; Adam 2005, p. 31ff.; Wright 2005, p. 40ff.
24 The Roman remains at the foot of the Măgura hill are situated a small distance away
from the quarries on the top of the hill, and the area at the foot of the hill was most probably
used for the collection of the stone blocks, primary processing and loading for

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 181
reported in this article (Dumbrava-Coasta Mare and Gheordica-Jeledinți),
there is information about two other possible Roman quarries in the area:
one in the territory of the village of Strei-Săcel25, but its attribution to the
Roman era remains to be proved; another at Călanul Mic, close to the
church, where Téglás G. speaks of a stepped Roman quarry, which could
have been the source of the limestone for the constructions and monuments
at Aquae (Téglás 1893, p. 209-210; Téglás 1902, p. 112).
We know almost nothing about the quarries that supplied the stone
for the ashlar masonry further away at Tilișca, Ardeu, Căpâlna or Piatra
Craivii. Their identification and research (if they have been preserved26)
would be of great interest. A comparative approach involving the quarries
at Măgura Călanului and a series of Roman limestone quarries in Dacia27
could provide useful analogies. A comparison is also necessary with the
andesite quarries in the Deva area (used both by the Dacians and the
Romans) and with the quarries at Măgura Uroiului (exploited to a greater
extent by the Romans)28, even if the quarrying of this rock could involve
different techniques. Andesite was used by the Dacians for cult
constructions at Sarmizegetusa Regia, Fețele Albe, Pustiosu, but also in the
Bănița fortress, maybe sporadically in other places as well. In general, these
constructions are dated to the second half of the 1st century AD. The
extraction and shaping of andesite were much more difficult operations
than those used in the case of limestone and could be introduced into Dacia
by means of the Roman craftsmen who came following the peace treaty
with Domitian. Similarly, in Mediterranean Gaul soft rocks were quarried
transportation. This raises the question if those quarries were still active at the time of the
Roman necropolis and of the temples. Given that this area was never researched by
archaeologists, dating elements are missing. However, we do know that two of the
dedicants of the inscriptions found there lived in the 3rd century AD, so it is plausible that
those quarries were closed at that time (Pețan 2022a).
25 The quarry is mentioned in the literature, but its exact location is unknown, see e.g. Luca
2008, p. 161; RAN code 87549.02. However, it could be a matter of confusion with the
Roman quarry from Săcel-Sântămaria Orlea, RAN code 91296.03.
26 There were certainly more Dacian quarries, but they were probably also used in
subsequent ages and disappeared. However, a Dacian quarry 6-7 km away from Piatra
Craivii was reported, which provided the stone for this fortress (Iaroslavschi 1997, p. 32).
27 The Roman quarries benefited from more interest than the Dacian ones. After the classic
work of V. Wollmann (1996), an excellent PhD thesis by Bajusz M. (2022) brings the
repertoire of these careers up to date with detailed information.
28 Recent detailed studies on these quarries have been published by M. Barbu and his
colleagues (Barbu, Bărbat 2017; Barbu et al. 2021).

182 Aurora Pețan
in pre-Roman times and hard rocks only began to be exploited with the
arrival of the Romans (Bessac 1988a, p. 59). It is possible that andesite and
limestone have been quarried simultaneously by the Dacians for a certain
period of time, for different types of monuments.
Finally, the mediaeval, Habsburg and modern quarries also deserve
more attention, as they are part of the history of the zone and an important
index about the economic development and social structure of the
communities along the lower course of the Strei river.
The archaeology of quarries is still at its infancy in our country but
promises important results. In the case of the quarries at Măgura Călanului
(and especially the ancient ones), a well-articulated interdisciplinary
project is necessary (see e.g. Bessac 1986), which should include
archaeological research in and around the quarries, petrographic and
mineralogical analyses, 3D documentation, geophysical investigations,
ethnographic, toponymic and archival research, etc., with the collaboration
of experts from other countries, who have already accumulated experience
in this field. Last but not least, the continuation of the steps for the
international recognition of Măgura Călanului limestone as a stone with
heritage value and the initiation of programs to protect and promote these
quarries to the large public will give the site the status it deserves.
5. Acknowledgements
This study has been done within the project “The Dacian Stone
Quarries”, funded by the Study Center of Foundation Dacica. It would not
have been achievable without the support of Primul Meridian Company,
which, generously, offered me LiDAR data for a surface of 16km2,
collected in 2018 with a resolution of 9 points/m2. For the rest of the zone
I used a 1 m-resolution LiDAR-derived DTM made public by the National
Agency for Cadastre and Land Registration of Romania (ANCPI) through
the LAKI II (Land Administration Knowledge Improvement) project.
I am deeply thankful to geologist Valentina Cetean Ph.D. from the
Romanian Institute of Geology, who accompanied me on the first trips in
the area of ancient quarries and thanks to whom the first geo-physical
investigations and a series of mineralogic analyses were done at Măgura
Călanului, within projects RoqStone (of RIG) and PetroDac (of the Study
Center of Dacica Foundation). For some of the photos I owe thanks to arh.
Marian Coman, for accompanying me in several trips to the quarries zone
and for the numerous clearing discussions we had, as well as to Alex Ranta.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 183
I was helped with valuable information by colleagues Bajusz Mátyás from
the Székely National Museum and Marius Barbu, from the Museum of
Dacian and Roman civilization Deva, and I was supported with
bibliography by Tomasz Bochnak, from the Institute of Archeology of the
University of Rzeszów, Poland.
I was given great help by the locals I talked with and who supported
me in identifying in situ some elements and with understanding local
toponymy. For Zone I, the most knowledgeable person of the area and my
main guide was Marcel Judele from Sântămăria de Piatră, without whose
help I would not have managed to understand the topography and the
history of the zone. I was also given information by Larisa Judele and Titus
Judele from the same village, Ioan Fârcală from Călan, Cornel Inăloi,
Gabriel Neag, Lolean Inăloi, Emil Bordea and Ilie Tisan from Valea
Sângeorgiului and Mircea Părăian from Strei-Săcel. I was also supported
by Claudiu Băileșteanu, counsellor at the Town Hall of Călan and Cristina
Chivu, County counsellor. For Zone II, my field guide was Dragoș Lula-
Zudor from Jeledinți, counsellor at the Village Hall of Mărtinești, and I was
helped with information by Otilia Raț and Elena Florea from the village of
Măgura. For Zone III I benefitted from the precious help of history teacher
Sorin Vlaic from Petreni. I am deeply thankful to all of them.
Aurora Pețan
West University of Timișoara/
Study Centre of Dacica Foundation
Romania
E-mail: aurora.petan@e-uvt.ro

184 Aurora Pețan
Anexa 1
Annex 1

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 185
Bibliografie / References
Adam, J.-P. 2005. Roman building. Materials and Techniques. London-
New York, Routledge.
Andrițoiu, I. 1976. Descoperiri arheologice pe Valea Streiului Inferior,
Apulum 14, p. 393-413.
Andrițoiu, I. 1979. Contribuții la repertoriul arheologic al județului
Hunedoara, Sargetia 14, p. 15-34.
Bajusz, I. 2005. Téglás István jegyzetei. Regeszeti feljegyzesek, I/1.
Kolozsvár [Cluj‑Napoca], Scientia.
Bajusz, M. 2022. Exploatarea pietrei în Dacia romană. Teză de
doctorat/PhD thesis. Cluj-Napoca, Universitatea „Babeș-Bolyai”.
Barbu, M.G. 2014. Cariera romană de exploatare a calcarului de la
Rapoltu Mare, jud. Hunedoara, Sargetia V (XLI), p. 77-85.
Barbu, M.G., Bărbat, I.G. 2017. Noi informații arheologice privind
exploatarea andezitului la Măgura Uroiului (jud. Hunedoara),
Banatica XXVII, p. 187-231.
Barbu, M.G., Bărbat, I.G., Țuțuianu, C.D. 2021. Noi date privind
exploatarea andezitului în proximitatea municipiului Deva în
preistorie și antichitate, Terra Sebus XIII, p. 57-91.
Bayer, P., Karl, S. 2022. Analysis of quarrying traces – The potential of
3D documentation, conference presentation, 13th International
Conference of the Assosciation for the Study of Marble and Other
Stones in Antiquity, Vienna, 19-24 September 2022.
Bessac, J.-C. 1986. La prospection archéologique des carrières de pierre
de taille: approche méthodologique, Aquitania: une revue inter-
régionale d'archéologie, tome 4, p. 151-171.
Bessac, J-C. 1988a. Influences de la conquête romaine sur le travail de la
pierre en Gaule méditerranéenne, Journal of Roman Archaeology,
1, p. 57-72.
Bessac, J.-C. 1988b. Problems of identification and interpretation of tool
marks on ancient marbles and decorative stones, p. 41-53. In: Herz,
N., Waelkens M. (ed.), Classical marble: geochemistry,
technology, trade. Dordrecht, Springer.
Bessac, J.-C. 2002. Les carrières du Bois des Lens (Gard), Gallia, tome
59, p. 29-51.
Bessac, J-C. 2003. L’extraction des pierres de taille et des roches
marbrières dans l’Antiquité: les principales stratégies

186 Aurora Pețan
d’exploitation, p. 21-34. In: Poupard, L., Richard, A. (ed.), Marbres
en Franche-Comté, Actes des Journées d’études, Besançon 1999.
Besançon, Asprodic.
Bessac, J.-C., Robert Sablayrolles, R. 2002. Problématique
archéologique des carrières antiques en Gaule, Gallia, tome 59,
p. 3-9.
Bruschi, G., Criscuolo, A., Paribeni, E., Zanchetta, G. 2004. 14C-dating
from an old quarry waste dump of Carrara marble (Italy): evidence
of pre-Roman exploitation, Journal of Cultural Heritage 5, p. 3-6.
Bülow-Jacobsen, A., Cuvigny, H. 2013. Mons Claudianus, p. 4582–4583.
In: Roger S. Bagnall, R.S., Brodersen, K., Champion, C.B.,
Erskine, A., Huebner, S.R. (ed.), The Encyclopedia of Ancient
History. Blackwell Publishing,.
Cetean, V., Pețan, A., Stancu, M. 2022. Historical use of limestone blocks
at Piatra Roșie Dacian fortress. Interdisciplinary approach in a
World Heritage Site, Sustainability 14(19):11818, DOI:
10.3390/su141911818.
Cetean, V., Pețan, A. 2017. Investigații petrografice la cetatea dacică
Piatra Roșie, ArheoVest V, p. 803-826.
Daicoviciu, H., Glodariu, I. 1976. Puncte de reper pentru cronologia
cetăților și așezărilor dacice din Munții Orăștiei, Acta Musei
Napocensis XIII, p. 71-80.
Dima, C. 2021. Transport in Dacia. Commercial routes in the intra-
Carpathian space from the middle of the second century BC until
the Roman conquest. Cluj-Napoca, Mega.
Dolci, E. 1988. Marmora lunensia: quarrying technology and
archeological use, p. 77-84. In: Herz, N., Waelkens M. (ed.),
Classical marble: geochemistry, technology, trade. Dordrecht,
Springer.
Doperé, F. 2020. Onderzoek van bewerkingssporen op bouwstenen in
Hellenistisch en Romeins Sagalassos / Research on traces of stone
carving on building stones of Hellenistic and Roman Sagalassos,
Tijdschri voor Mediterrane Archeologie, 63, p. 10-19.
Dworakowska, A. 1975. Quarries in Ancient Greece. Wrocław,
Ossolineum.
Dworakowska, A., 1983. Quarries in Roman Provinces. Wrocław,
Ossolineum.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 187
Fodor, A. 1844. Római régiségek Hunyad vármegyében, Hon és Külföld,
p. 300-304, 305-307.
Glodariu, I. 1983. Arhitectura dacilor. Civilă și militară (sec. II î.e.n. – I
e.n.). Cluj-Napoca, Ed. Dacia.
Glodariu, I. 1985-1986. Cariere și exploatarea pietrei in Dacia
preromană, Acta Musei Napocensis 22-23, p. 91-100.
Glodariu, I. 1995. Addenda aux „Points de repère pour la chronologie des
citadelles et des établissements daciques de Monts d’Orăştie”, Acta
Musei Napocensis 32/1, p. 103-118.
Glodariu, I. 1997. Blocuri cu marcaje în construcțiile dacice din Munții
Șureanu, Ephemeris Napocensis VII, p. 65-84.
Gramaticu, S., Oberländer-Târnoveanu, E., 2005, Un depozit de
monede autonome histriene descoperit la Călan, jud. Hunedoara,
Cercetări Numismatice 9-11, p. 25-36.
Gutiérrez, G.-M. A. 2012. Roman quarries in the northeast of Hispania
(modern Catalonia, Spain), p. 665-679. In: Gutiérrez, G.-M. A,
Lapuente M.P., Rodà de Llanza, I. (ed.), Interdisciplinary Studies
on Ancient Stone Proceedings of the IX Association for the Study of
Marbles and Other Stones in Antiquity (ASMOSIA) Conference
(Tarragona 2009). Tarragona, Institut Català d’Arqueologia
Clàssica.
Harrell, J.A., Storemyr, P. 2009. Ancient Egyptian quarries - an
illustrated overview, p. 7-50. In: Abu-Jaber, N., Bloxam, E.G.,
Degryse, P., Heldal, T. (ed.) QuarryScapes: ancient stone quarry
landscapes in the Eastern Mediterranean, Geological Survey of
Norway Special publication, 12.
Hirt, A.M. 2010. Imperial Mines and the Quarries in the Roman World.
Organizational Aspects 27 BC – AD 235. Oxford, University Press.
Iaroslavschi, E. 1997. Tehnica la daci. Cluj-Napoca, Muzeul Național de
Istorie a Transilvaniei.
Jakó, S. 1973. Date privitoare la cercetările arheologice de la Grădiştea
Muncelului în anii 1803-1804 (IV), Acta Musei Napocensis X, p.
627-639.
Jakobitsch, T. 2022. Lichenometric dating of the rock surfaces in ancient
quarries. A review and a case study, conference presentation, 13th
International Conference of the Assosciation for the Study of
Marble and Other Stones in Antiquity, Vienna, 19-24 September
2022.

188 Aurora Pețan
Karl, S., Lozić, E., Prochaska, W. 2022. A new Roman marble quarry
zone in the Eastern Alps: Treffen/Alt-Treffen, conference
presentation, 13th International Conference of the Assosciation for
the Study of Marble and Other Stones in Antiquity, Vienna, 19-24
September 2022.
Kozelj, T. 1988. Extraction of blocks in Antiquity: special methods of
analysis, p. 31-39. In: N. Herz, M. Waelkens (ed.), Classical
marble: geochemistry, technology, trade. Dordrecht, Springer.
Kraus, T., Röder, J. 1962. Mons Claudianus Bericht über eine erste
Erkundungsfalut im März 1961, Mitteilungen des Deutschen
Archäologischen Instituts Abteilung Kairo, Band 18, p. 80-120.
Luca, S. (coord.) 2008. Repertoriul arheologic al Județului Hunedoara.
Altip, Alba Iulia.
Mateescu, R., Cristescu, C., Bodó, C., Cioată, D., Gheorghiu, G. 2021.
The limestone quarry from Măgura Călanului, Acta Musei
Napocensis 58/I, p. 35-67.
Mărgineanu Cârstoiu, M., Apostol, V. 2019. La fortification dace de la
Cité de Fées (Covasna). Analyses des structures construites,
Caietele ARA 10, p. 89-140.
Mârza, I. 1995. Les calcaires utilisés à la construction des citadelles
daciques des Monts d’Orăştie et les carrières antiques, Acta Musei
Napocensis 32, 1, p. 199-207.
Molnár, Z. 1996-1997. Așezarea Coțofeni de la Sântămărie de Piatră,
Crisia 36-37, p. 363-371.
Moraru, V., Pârvu, V. 1988-1991. Noutăți la Măgura Călanului, Sargetia
21-24, p. 643-651.
Olteanu, I., Șeclăman, M. 2019. Studiu privind componentele litice din
ansamblul cetății dacice Sarmizegetusa Regia
https://www.cjhunedoara.ro/documente/convocatoare/2019/
SEDINTA%20SITE%2030%20SEPT%202019/CD/02_Studiu%2
0privind%20componentele%20litice/Olteanu_Studiu%20privind
%20componentele%20litice.pdf [accessed 15.06.2022]
Orlandos, A.K. 1968. Les matériaux de construction et la technique
architecturale des anciens Grecs, vol. II. Paris, Boccard.
Pețan, A. 2018. Sarmizegetusa Regia 1. Redescoperirea cetății. Alun, Ed.
Dacica.
Pețan, A. 2021a. Ansamblul terasat fortificat de la Alun-Piatra Roșie,
ArheoVest IX, p. 387-419.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 189
Pețan, A. 2021b. From mining to archaeology. An Austrian experiment in
Transylvania at the beginning of the 19th century, p. 196-204. In:
De Beaune, S.A., Guidi, A., Abadía, O.M., Tarantini, M. (eds.),
New Advances in the History of Archaeology. Proceedings of the
XVIII UISPP World Congress (4-9 June 2018, Paris, France).
Oxford, Archaeopress.
Pețan, A. 2022a. Notes regarding the Roman presence in the area of the
limestone quarries at Măgura Călanului, Marisia 4, forthcoming.
Pețan, A. 2022b. Lost in the forest and found by LiDAR: the pre-Roman
limestone quarries at Măgura Călanului (Romania), conference
presentation, 13th International Conference of the Assosciation for
the Study of Marble and Other Stones in Antiquity, Vienna, 19-24
September 2022.
Röder, J. 1957. Die antiken Tuffsteinbrüche der Pellenz, Bonner
Jahrbücher 157, p. 213-271.
Rogozea, O., Mărcuți, F., Guguț, R., Câmpean, S. 2017. Așezări
Coțofeni și Wietenberg din județul Hunedoara, Sargetia S. N. 8,
p. 149-175.
Roșka, M. 1942. Erdély régészeti repertóriuma. I. Őskor. – Thesaurus
antiquitatum Transsilvanicarum. Tom. I. Prehistorica. Kolozsvár.
Russel, B. 2013. The Economics of the Roman Stone Trade. Oxford,
University Press.
Russel, B. 2018. Labour forces at imperial quarries, p. 733-739. In: Poljak,
D.M., Marasović, K. (ed.), Interdisciplinary Studies on Ancient
Stone. Proceedings of the XI ASMOSIA Conference (Split 2015).
University of Split.
Rustoiu, A., Sîrbu, V., Ferencz, I.V. 2001-2002. Mormântul tumular
dacic de la Călan (jud. Hunedoara), Sargeția 30, p. 111-127.
Rustoiu, A., Ferencz, I.V. 2022. Social structures in Late Iron Age
Transylvania. Archaeological evidence of social competition and
hierarchy, Plural. History, Culture, Society, Series archaeologica
III, 10, 1, p. 115-146.
Schaaff, H. 2011. Ein altes Bergwerk und ein Experiment – Zur antiken
und mittelalterlichen Technik der Tuffsteingewinnung,
Archaologisches Korrespondenzblatt 41(4), p. 531-542.
Sion, A. 1985. Cetatea dacică de la Costești. Scurtă privire asupra
sistemului de construcție, Revista Muzeelor şi Monumentelor.
Monumente Istorice şi de Artă 2, p. 3-12.

190 Aurora Pețan
Stefan, A.S. 2005. Les guerres daciques de Domitien et de Trajan:
architecture militaire, topographie, images et histoire. Rome,
École française de Rome.
Strobel, K. 1998. Dacii. Despre complexitatea mărimilor etnice, politice
și culturale ale istoriei spațiului Dunării de Jos (II), Studii și
Cercetări de Istorie Veche și Arheologie 49, 2, p. 207-227.
Suciu, C. 1968. Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 2 vol.
București, Ed. Academiei RSR.
Téglás, G. 1893. Kis-Kalán (Aquae) római fürdoje és kobányászata
Hunyadmegyében, Archaeologiai Értesítő 13, p. 202-210.
Téglás, G. 1902. Hunyadmegye őstelepeinek vázlatos áttekintése, p. 8-23;
Hunyadmegye a dákok és rómiak idejében, p. 34-262. In: Kuun G.,
Torma Zs., Téglás G., Hunyadvármegye története. Budapest.
Wollmann, V. 1996. Mineritul metalifer, extragerea sării și carierele de
piatră în Dacia romană. Cluj-Napoca, Bibliotheca Musei
Napocensis.
Wright, G.R.H. 2005. Ancient building technology. Vol. 2. Materials.
Leiden – Boston, Brill.
Wurch-Kozelj, M. 1988. Methods of transporting blocks in Antiquity,
p. 55-64. In: N. Herz, M. Waelkens (ed.), Classical marble:
geochemistry, technology, trade. Dordrecht, Springer.

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 191
Planșa I. 1. Carierele de la Măgura Călanului și cetățile dacice din Munții
Șureanu; Construcții cu calcar de la Măgura Călanului la: 2. Costești-
Blidaru; 3. Costești-Cetățuie; 4. Alun-Piatra Roșie; 5. Grădiștea de Munte-
Fețele Albe / 1. The quarries at Măgura Călanului and the Dacian fortresses
in the Șureanu Mountains; Constructions with limestone from Măgura
Călanului at: 2. Costești-Blidaru; 3. Costești-Cetățuie; 4. Alun-Piatra
Roșie; 5. Grădiștea de Munte-Fețele Albe

192 Aurora Pețan
Planșa II. 1-2. Construcții cu calcar de la Măgura Călanului la
Sarmizegetusa Regia; 3. Urme de locuire în arealul geologic cu calcare
oolitice de pe Streiul Inferior / 1-2. Constructions with limestone from
Măgura Călanului at Sarmizegetusa Regia; 3. Traces of habitation in the
geological area with oolitic limestones on the Lower Strei

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 193
Planșa III. Harta zonei Măgura Călanului / Map of the area of Măgura
Călanului

194 Aurora Pețan
Planșa IV. Construcții moderne cu blocuri de calcar de la Măgura
Călanului în satele: 1. Sântămăria de Piatră; 2. Pădureni; 3. Măgura /
Modern constructions with limestone blocks from Măgura Călanului in the
villages: 1. Sântămaria de Piatră; 2. Pădureni; 3. Măgura

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 195
Planșa V. Schițele lui Téglás Gabor (Bajusz 2005, p. 335-337) /
Sketches by Téglás Gabor (Bajusz 2005, p. 335-337)

196 Aurora Pețan
Planșa VI. 1. Schița lui I. Mârza cu dealul Măgura Călanului și amplasarea
fronturilor de exploatare (Mârza 1995, pl. VII); 2. Modelul digital al
terenului publicat de R. Mateescu și colegii săi (2021, pl. X); 3. Zonele cu
vestigii romane în apropierea carierelor de pe Măgura Călanului / 1. The
sketch of I. Mârza with Măgura Călanului hill and the location of the quarry
faces (Mârza 1995, pl. VII); 2. The DTM published by R. Mateescu and his
colleagues (2021, pl. X); 3. The areas with Roman remains near the
quarries on Măgura Călanului

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 197
Planșa VII. 1. Puncte cu urme de exploatarea a pietrei; 2. Zona centrală,
close-up / 1. Points with traces of quarrying; 2. The central zone, close-up

198 Aurora Pețan
Planșa VIII. 1-2. Modelul digital al terenului derivat din date LiDAR
pentru zona Măgurii Călanului, vederi oblice 3D / 1-2. LiDAR-based DTM
of the area Măgura Călanului area, 3D oblique views

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 199
Planșa IX. 1-2. Valurile de pământ V1 și V2, foto și imagine Lidar cu
profil altimetric; 3-4. Fortificația de pe Botul Dealului, foto dronă și
imagine LiDAR cu profil altimetric / 1-2. The rampart V1 and V2, photo
and LiDAR image with altimetric profile; 3-4. The fortification on Botul
Dealului, drone photo and LiDAR image with altimetric profile

200 Aurora Pețan
1
2
Planșa X. 1. Principalele drumuri de acces la carierele din Sectorul I și
platformele P1-P2; 2. Sectorul I – Gropăni, principalele elemente, imagine
LiDAR-DTM / 1. The main access roads to the quarries in Section I and
the platforms P1-P2; 2. Section I – Gropăni, the main features, LiDAR-
DTM image

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 201
Planșa XI. 1. Sectorul I1-Gropăni, carierele Q1-Q3, profil altimetric; 2.
Cariera Q1, profile altimetrice / 1. Section I1-Gropăni, the quarries Q1-Q3,
altimetric profile; 2. Quarry Q1, altimetric profiles

202 Aurora Pețan
Planșa XII. Cariera I1-Q1, latura vestică. 1. Front de exploatare; 2. Bucăți
mari de piatră desprinse din roca-mamă; 3. Găuri pentru icuri; 4. Șanț cu
profilul în V / Quarry I1-Q1, west side. 1. Quarry face; 2. Large pieces of
stone detached from the parent-rock; 3. Wedge holes; 4. V-shape groove

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 203
Planșa XIII. 1. Cariera I1-Q1, latura vestică, locus semicircular; 2. Cariera
I1-Q1, latura estică, halde de steril, rebuturi și aglomerări de blocuri în curs
de prelucrare; 3. Carierele I1-Q1 și I1-Q2, imagine aeriană dinspre sud / 1.
Quarry I1-Q1, western side, semicircular locus; 2. Quarry I1-Q1, eastern
side, waste heaps, refuses and agglomerations of semi-finished blocks; 3.
Quarries I1-Q1 and I1-Q2, aerial view from the south

204 Aurora Pețan
Planșa XIV. Cariera I1-Q2. 1. Profile altimetrice; 2. Fântâna Făgetului; 3.
Frontul vestic; 4. Semn (literă grecească) pe un front de pe latura vestică /
Quarry I1-Q2. 1. Altimetric profiles; 2. Făgetului Spring; 3. The western
quarry face; 4. Sign (or Greek letter) on a quarry face on the west side

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 205
Planșa XV. 1. Cariera I1-Q3, profile altimetrice; 2. Cariera I1-Q3, ochi de
exploatare; 3. Carierele Q1-Q3, imagine panoramică / 1. Quarry I1-Q3,
altimetric profiles; 2. Quarry I1-Q3, extraction spot; 3. Quarries Q1-Q3,
panoramic image

206 Aurora Pețan
Planșa XVI. Sectorul I2-Coasta Văii. 1. Imagine aeriană; 2. I2-Q1; 3. I2-
Q3; 4. I2-Q4; 5. Găuri pentru icuri în cariera I2-Q4 / Section I2-Coasta
Văii. 1. Aerial image; 2. I2-Q1; 3. I2-Q3; 4. I2-Q4; 5. Wedge holes in the
I2-Q4 quarry

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 207
Planșa XVII. Sectoarele I3-Dumbrava și I4-Piatra. 1. Urme de exploatare
pe Coasta Mare (I3-Q4); 2. Imagine LiDAR cu I3-Q4; 3. Posibil fus de
coloană în curs de prelucrare, abandonat în cariera I3-Q4; 4. Piatră de
moară abandonată în cariera I4-Q2; 5. Urme de exploatare pe dealul Piatra
(I4-Q5); 6. Găuri de icuri în cariera I4-Q5 / Sections I3-Dumbrava and I4-
Piatra. 1. Traces of exploitation on the Coasta Mare (I3-Q4); 2. LiDAR
image with I3-Q4; 3. Possible semi-finished column shaft abandoned in I3-
Q4; 4. Abandoned millstone in I4-Q2; 5. Traces of exploitation on Piatra
hill (I4-Q5); 6. Wedge holes (I4-Q5)

208 Aurora Pețan
Planșa XVIII. Sectoarele II1-Măgura și II2-Neteșu. 1. Aflorimente pe
Măgura-Coasta Dâncului; 2. Găuri de icuri pe Măgura; 3. Urme de
extragere a pietrei pe Măgura; 4. Front în cariera II1-Q1; 5. Dealul Neteșu
(vest); 6. Front de exploatare pe dealul Neteșu (vest) / Sections II1-Măgura
and II2-Neteșu. 1. Outcrops on Măgura-Coasta Dâncului; 2. Wedge holes
on Măgura; 3. Traces of quarrying on Măgura; 4. Quarry face in II1-Q1; 5.
Neteșu Hill (west); 6. Quarry face on the Neteșu hill (west)

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 209
Planșa XIX. Sectoarele II2-Neteșu și II3-Izvoarele Făgetului. 1. Front pe
dealul Neteșu (est); 2. II2-Q2; 3. Imagine LiDAR cu urmele de exploatare
din sectorul II3; 4. Pietre de moară abandonate în cariera II3-Q1; 5. II3-Q2;
urme de exploatare în cariera II3-Q3 / Sections II2-Neteșu and II3-
Izvoarele Făgetului. 1. Quarry face on Neteșu hill (east); 2. II2-Q2; 3.
LiDAR image with quarry traces of the Section II3; 4. Abandonded
millstones in quarry II3-Q1; 5. II3-Q2; traces of quarrying in II3-Q3

210 Aurora Pețan
Planșa XX. Sectoarele II4-Gheordica, III1-Petreni și III2-Pădureni-Făget.
1. Front de exploatare pe Valea Gheordicăi; 2. Posibil fus de coloană în
curs de prelucrare pe Valea Gheordicăi; 3. Imagine LiDAR cu cariera III1-
Q1 de la Petreni, care a distrus parțial un vechi cimitir; 4. Ruinele bisercii
și ale cimitirului de la Petreni; 5. Front de exploatare în cariera III2-Q3 de
pe Valea Făgetului; 6. Piatră de moară în curs de prelucrare pe Valea
Făgetului (III2-Q3) / Sections II4-Gheordica, III1-Petreni and III2-
Pădureni-Făget. 1. Quarry face on Valea Gheordicai; 2. Possible semi-
finished column shaft on Valea Gheordicai; 3. LiDAR image with the III1-
Q1 quarry from Petreni, which partially destroyed an old cemetery; 4. The
ruins of the church and the cemetery at Petreni; 5. Quarry face in the III2-
Q3 quarry from Valea Făgetului; 6. Millstone on Valea Făgetului (III2-Q3)

The Limestone Quarries in the area of Măgura Călanului… 211
Planșa XXI. 1-3. Sectorul III3-Cărpeniș, fronturi și urme de exploatare;
4-5. Sectorul III4-Totia, front și urme de exploatare; 6. Bloc de la cetatea
dacică Piatra Roșie cu urme de daltă cu 16 dinți / 1-3. Section III3-Cărpeniș,
quarry faces and traces of quarrying; 4-5. Sector III4-Totia, quarry faces
and traces of quarrying; 6. Block from the Dacian fortress Aun-Piatra Roșie
with traces of a 16-tooth chisel