Cisterna de la Sarmizegetusa Regia (Terasa IV). O reevaluare

Full text

Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 12, 2020, p. 113-125.
CISTERNA DE LA SARMIZEGETUSA REGIA
(TERASA IV). O REEVALUARE
Aurora PEŢAN
The Cistern from Sarmizegetusa Regia (Terrace IV): A Revaluation
Abstract. The works carried out by the Dacians at Sarmizegetusa Regia to capture springs and
drain rainwater are represented by networks of ceramic pipes, stone channels, cisterns, basins and so
on. The best documented of these is the cistern on terrace IV. The archaeologists involved in the
excavation believe that it was built at the beginning of the second century AD, in the context of the
war with Trajan, and was also used for a short time by the Romans, who then destroyed it. However,
analysis of the archaeological data suggests a more complex scenario suggesting that the cistern was
in use for a longer period.
Keywords: cisterns, water management, pre-Roman Dacia, Sarmizegetusa Regia, Roman
conquest.
Cuvinte-cheie: cisterne, gospodărirea apei, Dacia preromană, Sarmizegetusa Regia, cucerirea
romană.
Introducere
Amplele amenajări ale terenului realizate de daci la Sarmizegetusa Regia
au implicat şi o serie de lucrări pentru captarea izvoarelor şi drenarea apelor
pluviale. Acestea erau necesare atât pentru asigurarea apei potabile, cât şi
pentru stabilizarea teraselor artificiale, care puteau fi afectate de scurgerile de
pe versanţi, frecvente într-o zonă montană cu precipitaţii abundente în toate
anotimpurile. Astfel, pe parcursul unui secol şi jumătate, cât a funcţionat
capitala regală, a fost amenajat, în etape, un adevărat sistem de gospodărire a
apelor, alcătuit din reţele de conducte ceramice, canale de piatră, cisterne,
bazine etc.
Săpăturile arheologice au surprins acest sistem în câteva puncte, dar
suntem încă departe de a avea o imagine de ansamblu
1
. Principalele elemente
identificate sunt: cisterna din aşezarea civilă de vest (considerată de unii doar
un decantor
2
), cisterna de pe terasa IV, canalele de piatră şi conductele
ceramice din zona sacră, precum şi o serie de tuburi ceramice apărute în
diverse puncte ale sitului. La acestea se adaugă marea conductă din interiorul
fortificaţiei, descoperită de lucrătorii fiscului austriac la începutul secolului al
XIX-lea, din care câteva fragmente au fost evidenţiate şi în săpături mai
 Centrul de Studii al Fundaţiei Dacica, Alun, jud. Hunedoara, România; e-mail:
aurora.petan@dacica.ro.
1
Glodariu 1983, p. 37-41; Iaroslavschi 1995; Glodariu et alii 1996, p. 106-109; Gheorghiu
2005, p. 92-95, 123-126; Stefan 2005, p. 76-81; Vasilache 2019.
2
Gheorghiu 1997-1998, p. 178.

Aurora Peţan
114
recente
3
, precum şi două structuri din piatră fasonată, cercetate la mijlocul
aceluiaşi secol, ambele pe traseul izvorului din zona sacră
4
.
Există puţine informaţii publicate despre acestea. Excepţie face cisterna
de pe terasa IV, dezvelită între 1990 şi 1996, despre care s-au publicate mai
multe date
5
. Autorii săpăturii consideră că cisterna a fost construită la
începutul secolului al II-lea d.Hr., în contextul războiului cu Traian, şi a fost
folosită şi de romani pentru scurt timp, după cucerirea cetăţii, pentru ca
ulterior să fie desfiinţată de aceştia. Analiza informaţiilor arheologice
sugerează însă un scenariu mai complex.
Datele arheologice
Cisterna a fost identificată printr-o secţiune trasată la 13,80 m depărtare
de latura vestică a fortificaţiei (fig. 1), cu ocazia unor verificări legate de traseul
vechii incinte dacice
6
. La doar 0,10 m adâncime, sub humusul actual, au apărut
resturile unui placaj din lespezi de micaşist, care s-a dovedit că protejau o
conductă de lut ce alimenta o cisternă de mari dimensiuni.
Cercetările au arătat că pentru amenajarea cisternei s-a săpat în rocă o
cavitate de formă dreptunghiulară, care a fost căptuşită cu scânduri de zadă.
Laturile cisternei erau de 10 x 7,10 m
7
, iar adâncimea varia între 1,15 şi 1,30
m. Amenajarea sa este complexă, chiar dacă nu se ridică la nivelul celei de la
Costeşti-Blidaru
8
(fig. 2).
3
Peţan 2013; Peţan 2018, p. 357-365.
4
Peţan 2014; Peţan 2015; Peţan 2018, p. 247-255.
5
Gheorghiu 1994; Glodariu et alii 1994; Glodariu et alii 1995; Gheorghiu 1996; Gheorghiu
1997-1998; Gheorghiu 2005, p. 125-126.
6
Incinta cu zid de piatră vizibilă astăzi la Sarmizegetusa Regia aparţine perioadei de după
cucerirea cetăţii. La construirea acesteia au fost reutilizate numeroase piese arhitectonice care
provin de la construcţii distruse din zona sacră, fapt care asigură datarea ei după anul 106.
Cei mai mulţi cercetători consideră că este vorba de un castru roman construit de garnizoana
care a staţionat în fosta capitală dacică imediat după cucerire. Această fortificaţie suprapune
parţial traseul unei fortificaţii dacice, care înconjura terasele I-III şi care a fost probabil
demantelată în condiţiile păcii din 102 d.Hr. Zidul de pe latura sudică era amplasat pe terasa
IV, iar cisterna a fost amenajată pe aceeaşi terasă, în afara acestei fortificaţii. După 106, când
s-a construit noua fortificaţie, care a inclus şi terasele IV şi V, cisterna (sau ce a mai rămas
din ea) a ajuns să se afle în interiorul zidurilor.
7
Acestea sunt dimensiunile consemnate în raportul de săpătură din campania 1995; G.
Gheorghiu susţine că cisterna avea 9,60 x 6,20 m (Gheorghiu 2005, p. 125).
8
Aceasta a fost construită după preceptele lui Vitruvius, cu mai multe straturi de mortar
hidrofug (Daicoviciu et alii 1954, p. 140-143). Cisterna de pe terasa IV de la Sarmizegetusa
Regia se aseamănă, din punct de vedere al amenajării, cu cea de Costeşti-Valea Chişetoarei
(Daicoviciu, Ferenczi 1951, p. 24-26).

Cisterna de la Sarmizegetusa Regia (Terasa IV). O reevaluare
115
Pe fundul cavităţii a fost aşternut un strat de pietriş amestecat cu
micaşist sfărâmat, urmat de un strat de lut cenuşiu
9
, iar deasupra acestuia a
fost amplasată podeaua din lemn. Deasupra podelei a fost sesizat un nou strat
de lut, pe care a existat o a doua podea, atribuită unei refaceri a cisternei.
Podeaua era segmentată în patru sectoare prin bârne transversale, care se
îmbinau cu bârnele longitudinale prin capete în formă de cep. Pereţii laterali
erau, de asemenea, segmentaţi şi se ridicau deasupra nivelului de călcare, fiind
lutuiţi la exterior pe porţiunea de deasupra solului. Aceştia erau susţinuţi de
stâlpi atât la colţuri, cât şi prin intermediul stâlpilor corespunzători
segmentărilor din podea. Pentru evitarea surpării, pereţii au fost susţinuţi în
partea superioară de un grilaj de bârne care se intersectau spre mijlocul
suprafeţei cisternei. Acoperişul a fost, de asemenea, din lemn (căpriori şi
şindrilă). În peretele vestic al cavităţii a fost săpat în stâncă un şanţ de drenaj,
sub nivelul podelei, cu adâncimea de 2,45 m. Acesta avea secţiunea
trapezoidală, cu baza mare în sus. La partea superioară avea lăţimea de 1,20
m. Aşa acum s-a văzut mai sus, apa era adusă printr-o conductă ceramică
protejată de lespezi de micaşist, însă rapoartele de cercetare nu precizează
nimic cu privire la dimensiunile conductei sau la localizarea izvorului.
Capacitatea cisternei era de cca. 70000 litri (în condiţiile în care apa se ridica
doar până la nivelul stâncii).
Construcţia a fost incendiată, iar partea supraterană, carbonizată, s-a
prăbuşit în interior. Incendierea acoperişului a produs straturi consistente de
cărbune care conţineau o cantitate mare de cuie din fier.
Materialul găsit în cisternă este foarte bogat şi divers. Din păcate, în
ciuda promisiunii că aceste descoperiri vor fi publicate
10
, acest lucru nu s-a
întâmplat. Au fost publicate doar piesele de sticlă şi un disc de lut cu figură
umană, fără gură, folosit probabil în practici magice
11
.
Conform lui Ioan Glodariu, cisterna avea două niveluri de umplere,
ambele datorate romanilor, pe care le corela cu două amenajări ale terasei IV
12
.
Gabriela Gheorghiu a fost iniţial de părere că ultima umplere se datorează
amenajării terasei IV, iar cea dintâi reprezintă o acumulare produsă de-a
lungul anilor de folosinţă a cisternei
13
. Ulterior şi-a schimbat opinia, susţinând
că cisterna a fost umplută de romani în două etape, ambele cu ocazia nivelării
terasei IV
14
.
9
Acest tip de lut are proprietăţi plastice şi de impermeabilizare şi a fost folosit de dacii de la
Sarmizegetusa Regia şi la alte amenajări (de exemplu, la căptuşirea jgheaburilor în care erau
aşezate conductele de lut) (Peţan 2018, p. 389-390).
10
Gheorghiu 1996, p. 375, nota 2.
11
Gheorghiu 1994; Gheorghiu 1998.
12
Glodariu et alii 1994.
13
Gheorghiu 1994, p. 44.
14
Gheorghiu 1998, p. 105, nota 1.

Aurora Peţan
116
În cele două umpluturi s-au găsit numeroase obiecte, prima fază
conţinând în special materiale dacice, iar cea de-a doua materiale dacice şi
romane: ceramică dacică şi romană (inclusiv ceramică pictată, amfore
fragmentare, opaiţe fragmentare), ţigle, olane, lupe de fier, fragmente de vase
din sticlă, un altar fragmentar, foi de mică utilizate la ferestre, un catillus de
râşniţă ş.a.
15
.
Probleme de cronologie
Gabriela Gheorghiu susţine că cisterna a fost construită în grabă, în
preajma izbucnirii războiului cu romanii
16
, şi doar pentru a furniza apă
soldaţilor care apărau capitala, aducând în acest sens două argumente. Primul
este acela că fortificaţia dacică era goală la interior, fiind folosită doar pentru
refugiu, şi prin urmare nu ar fi fost necesară o sursă de apă pe timp de pace.
Al doilea pleacă de la observaţia că cisterna era apărată doar de o palisadă
dublă şi o serie de gropi anticavalerie
17
.
Cu privire la primul argument trebuie arătat că pe „acropola” cetăţii,
adică pe terasa I, Ioan Glodariu a presupus de multă vreme existenţa unei
clădiri, a unui turn de pază
18
. Cercetările arheologice au scos la iveală pe acest
platou numeroase elemente constructive (blocuri de calcar, piese metalice
utilizate la o suprastructură din lemn)
19
care indică acolo existenţa unei clădiri
cu baza din piatră fasonată, distrusă la un moment dat. Scanarea LiDAR
realizată în anul 2012 a dezvăluit conturul bazei acestei clădiri
20
. Ar fi fost de
altfel ilogic ca pe cea mai înaltă terasă amenajată de daci să nu se fi aflat nimic.
În plus, pe terasa IV, pe nivelul anterior reamenajării, s-au găsit urme de
locuire
21
şi chiar un atelier metalurgic şi monetar
22
. Prin urmare, nu se poate
afirma că locul era pustiu pe timp de pace şi o sursă de apă ar fi fost inutilă în
acea zonă.
În ceea ce priveşte apărarea cisternei, este incorect să ne raportăm strict
la fortificaţia care a înconjurat mamelonul. Sarmizegetusa Regia beneficia de
un sistem de fortificaţii, prea puţin cercetat, care apăra nucleul oraşului din
mai multe direcţii. Situaţia este similară cu cea de la Costeşti-Blidaru, unde
cisterna se afla în afara zidurilor, dar era bine apărată de alte fortificaţii situate
la distanţă de aceste ziduri (în primul rând turnul din Poiana Perţii). Foarte
15
Glodariu et alii 1994; Glodariu et alii 1995.
16
Ioan Glodariu susţine că cisterna a fost amenajată chiar mai târziu, între cele două războaie
cu Traian (Glodariu et alii 1994); vezi mai jos.
17
Gheorghiu 2005, p. 125-126.
18
Glodariu et alii 1988, p. 128.
19
Florea, Suciu 2004, p. 67; Florea 2017, p. 364.
20
Peţan 2018, p. 223-225 şi pl. V.
21
Daicoviciu et alii 1953, p. 173 şi urm.
22
Glodariu et alii 1992; Peţan 2020b.

Cisterna de la Sarmizegetusa Regia (Terasa IV). O reevaluare
117
probabil, dubla palisadă şi gropile anticavalerie invocate de G. Gheorghiu
aveau ca scop apărarea acropolei şi a întregului grup de terase I-III, nu doar
a cisternei, indiferent de starea zidului sudic al fortificaţiei dacice.
În încercarea de a determina momentul şi contextul construirii
cisternei, au fost omise câteva aspecte importante. Se remarcă, în primul rând,
modul de amenajare a cisternei, care este unul elaborat, ce necesita timp. G.
Gheorghiu recunoaşte că, deşi de factură „barbară”, această cisternă a
implicat un sistem complex de amenajare, care a presupus cunoştinţe
deosebite atât în tehnica de construcţie, de etanşeizare a podelei şi a pereţilor,
cât şi în domeniul conservării apei
23
. Desigur, astfel de lucrări se puteau face
şi în timp mai scurt, cu resurse sporite, însă complexitatea amenajării trădează
intenţia utilizării cisternei pe termen lung, nu doar pentru a oferi apă soldaţilor
în timpul unei confruntări
24
.
În al doilea rând, datele arheologice arată că cisterna a suferit
reparaţii/refaceri (înlocuirea podelei indică cu claritate acest lucru), ceea ce
sugerează o folosire îndelungată. În sfârşit, acumulările din primul nivel de
umplere, sesizate de G. Gheorghiu, arată, de asemenea, o utilizare pe
parcursul multor ani. În plus, aşa cum s-a văzut mai sus, zona era locuită de
daci, nu era un spaţiu gol, de refugiu. Toate acestea pledează pentru o vechime
mai mare a cisternei şi o utilizare a sa pe o perioadă mai lungă.
Publicarea pieselor din cisternă, în primul rând a celor din nivelul dacic,
din timpul funcţionării acesteia, ar lămuri chestiunea datării. În acest moment,
singurele artefacte publicate sunt cele din sticlă. Cel mai important este un
fragment de pahar cu fund inelar, găsit pe fundul cisternei, la adâncimea de -
1 m, care este datat în sec. I d.Hr. şi în prima jumătate a sec. al II-lea d.Hr. La
aceeaşi adâncime au fost găsite şi câteva fragmente provenite de la butelii
prismatice şi de la piese neidentificate
25
. În umplutura rezultată din nivelarea
terasei s-au aflat fragmente de butelii prismatice şi cilindrice, o pâlnie
fragmentară, fragmente dintr-un vas, dintr-o strachină şi dintr-un borcan
bulbos, bucăţi de sticlă presată folosită la ferestre, bucăţi de sticlă brută,
precum şi fragmente neidentificate – toate datate în sec. I d.Hr. şi în cel
următor. Calitatea proastă a pastei, absenţa ştampilelor de oficine romane,
prezenţa bulgărilor de sticlă brută în acelaşi nivel cu piesele de sticlă au
determinat-o pe autoare să încline spre varianta unor piese produse local, care
imită modele romane
26
. Doar piesele găsite pe fundul cisternei ar putea oferi
23
Gheorghiu 1997-1998, p. 182.
24
În cele mai multe cetăţi au existat în permanenţă doar gropi simple săpate în stâncă,
eventual etanşeizate, în care se aduna apa de ploaie. Astfel de gropi s-au găsit la Costeşti-
Cetăţuie, Alun-Piatra Roşie, Tilişca, Popeşti şi în alte locuri (Glodariu 1983, p. 37).
25
Gheorghiu 1996, p. 43-44.
26
Gheorghiu 1994, p. 44. Despre existenţa unui atelier de sticlărie la Sarmizegetusa Regia se
vorbeşte de multă vreme, chiar dacă încă nu s-a putut stabili locul în care acesta a funcţionat.

Aurora Peţan
118
o sugestie cu privire la perioada de funcţionare a acesteia, însă datarea lor este
foarte largă, aşa cum s-a văzut.
Nu sunt lămurite nici circumstanţele în care a sfârşit cisterna. După G.
Gheorghiu, romanii ar fi descoperit în timpul primului război conducta care
o alimenta, moment care ar fi fost surprins în scena LXXIV de pe Columna
lui Traian (fig. 3). Acest episod l-ar fi determinat pe Decebal să ceară pace
27
.
Imaginea înfăţişează un pârâu izvorând dintr-o stâncă, ale cărui ape sunt
colectate într-un bazin rectangular, şi un soldat roman care scufundă un
recipient în apa pârâului. Pe stâncile din care izvorăşte apa se zăreşte un turn
circular. Reprezentarea nu corespunde cu cea a cisternei de pe terasa IV, care
era alimentată printr-o conductă de lut, nu printr-un flux de suprafaţă, şi în
preajma căreia nu a fost identificat un turn circular, însă poate fi vorba de o
înfăţişare convenţională. Totuşi, nu putem avea certitudinea că episodul s-a
petrecut la Sarmizegetusa Regia
28
.
Conform scenariului propus de Gheorghiu, dacă cisterna a fost
construită în ajunul războiului şi a fost cucerită în 102 d.Hr., rezultă că aceasta
a funcţionat extrem de puţin, ceea ce este în contradicţie chiar cu observaţia
autoarei că primul nivel de umplere este rezultatul unor depuneri acumulate
de-a lungul anilor de folosinţă. Nu este clar nici de ce romanii, după ce au
folosit şi ei o vreme cisterna, au incendiat-o. Dezafectarea ei, în cazul în care
acest lucru era absolut necesar, s-ar fi putut face mult mai practic şi profitabil
prin demontare.
Ideea cuceririi Sarmizegetusei Regia în anul 102 d.Hr. este admisă de
puţini cercetători, însă cei mai mulţi sunt de acord că o garnizoană romană a
staţionat în capitală după prima campanie, pentru a supraveghea punerea în
practică a condiţiilor tratatului de pace
29
. I. Glodariu crede că cisterna a fost
amenajată de daci între cele două războaie
30
, de unde ar rezulta că a căzut în
mâinile romanilor în anul 106 d.Hr. Atât din interpretarea lui Ioan Glodariu,
cât şi din cea a Gabrielei Gheorghiu rezultă că romanii au incendiat cisterna
şi au umplut-o cu pământ odată cu nivelarea terasei IV. Această nivelare s-a
făcut în scopul construirii fortificaţiei, care, în opinia celor mai mulţi
Descoperirea a două tuburi de suflat sticlă, precum şi a zgurilor şi a bulgărilor de sticlă brută
pledează în acest sens (Iaroslavschi 1981; Peţan 2018, p. 389). Liliana Mateescu-Suciu
manifestă prudenţă cu privire la situarea în timp a acestor piese, înainte sau după cucerirea
romană (Mateescu-Suciu 2017, p. 149).
27
Gheorghiu 2005, p. 124-125.
28
Radu Vulpe îl plasează undeva în apropierea capitalei (Vulpe 2002, p. 73), însă ipoteza sa
a fost formulată înainte de descoperirea cisternei.
29
Unii cercetători admit chiar construirea unui castru în 102 d.Hr., fie ca urmare a cuceririi
definitive a capitalei (Opreanu 1999-2000, p. 164), fie pentru garnizoana cantonată acolo
după primul război (Diaconescu 1997, p. 18; Stefan 2005, p. 323 şi urm.; Oltean, Hanson
2017, p. 445).
30
Glodariu 1995, p. 125.

Cisterna de la Sarmizegetusa Regia (Terasa IV). O reevaluare
119
cercetători, ar fi avut loc în anul 106 sau la puţină vreme după
31
. Rezultă de
aici că romanii ar fi folosit cisterna pentru o perioadă de timp extrem de
scurtă, apoi ar fi distrus-o. Scenariul este neplauzibil: dacă cisterna ar fi fost
funcţională, era de aşteptat ca soldaţii romani să o cruţe atunci când au nivelat
terasa IV, în condiţiile în care ei înşişi aveau nevoie de o sursă de apă, fiind
cantonaţi exact în acel areal, iar pe suprafaţa cisternei nivelate nu s-au
identificat urmele altor amenajări, care să fi reclamat spaţiul ocupat de
depozitul de apă.
Chestiunea etapelor de umplere a cisternei rămâne totuşi incomplet
lămurită. Este clar doar că ultima umplere se corelează cu nivelarea terasei IV.
Mai există însă un nivel, mai vechi, sesizat începând cu adâncimea de 0,85 m,
pe care Glodariu îl atribuie tot romanilor. Aşa cum s-a văzut mai sus,
Gheorghiu a susţinut iniţial că este vorba de o acumulare realizată în timp,
de-a lungul anilor de utilizare, fără să spună dacă este anterioară sau
posterioară cuceririi romane. Ulterior a afirmat că ambele straturi sunt
romane. Pe de altă parte, conform scenariului avansat de cei doi cercetători,
cisterna nu ar fi funcţionat mai mult de 3-4 ani, ceea ce lasă neexplicată acea
acumulare. Pe profilul peretelui nordic al uneia dintre secţiuni se disting
limpede cele două niveluri şi stratul de cărbune care le desparte, de unde
rezultă că prima umplere este anterioară incendierii cisternei (fig. 4). Această
situaţie arheologică se poate interpreta în două feluri: fie, aşa cum sugerează
cei doi autori ai săpăturii, romanii au folosit cisterna, au umplut-o, apoi au
incendiat-o, după care au mai umplut-o o dată (totul într-un interval foarte
scurt), fie prima umplere se datorează folosirii (îndelungate) a cisternei de
către daci, iar cea de-a doua este posterioară cuceririi. În opinia noastră, cea
de-a doua interpretare este mai plauzibilă; întreg contextul sugerează că
cisterna a fost incendiată în timpul războiului cu Traian, aşa cum s-a întâmplat
cu toate construcţiile din capitala dacilor.
Deşi nu avem detalii cu privire la piesele romane găsite în umplutura
cisternei, există totuşi două precizări importante: 1. s-a găsit ceramică romană
pe nivelul cel mai de jos, chiar pe stratul de lut de deasupra podelei de lemn;
2. în cea de-a doua umplutură predomină piesele de factură romană, inclusiv
materiale de construcţii de la diferite clădiri dezafectate
32
. Dacă ceramica ar
putea proveni de la piese romane de import, din perioada dacică, despre
construcţii ni se spune limpede că erau romane. Fragmentul de altar este
foarte probabil tot roman. Singurul mod în care autorii săpăturii au putut
justifica prezenţa în cisternă a materialelor de construcţie romane
33
a fost
31
Florea et alii 2015, p. 26, cu bibliografia.
32
Gheorghiu 1996, p. 380.
33
Se poate lua în calcul şi existenţa unor clădiri dacice de modă romană sau construite cu
meşteri romani, care au fost distruse în anul 106. Totuşi, autorii sunt categorici când le

Aurora Peţan
120
compromisul prezentat mai sus: cisterna a fost incendiată de romani, dar nu
cu prilejul războiului, ci pe timp de pace.
Concluzii
Analiza „dosarului” cisternei de pe terasa IV de la Grădiştea de Munte
a pus în lumină câteva aspecte problematice legate de cronologia acestei
amenajări. Autorii săpăturilor au datat-o în intervalul 102-106 d.Hr., datare
care nu se sprijină pe argumente convingătoare, ci a fost determinată de
prezenţa în umplutura cisternei a unor piese provenind de la clădiri romane
dezafectate.
Datele arheologice indică o istorie mai lungă a acesteia, care reiese din
complexitatea amenajării, din reparaţiile pe care le-a suferit şi din acumularea
din primul nivel, la care se adaugă relaţia sa topografică cu alte elemente din
preajmă (locuinţele şi atelierul de pe terasa IV). Piesele de sticlă de pe fundul
cisternei se datează pe parcursul sec. I d.Hr. şi în prima jumătate a celui
următor. Numai publicarea întregului inventar va aduce precizări cu privire la
datarea sa. În opinia noastră, cisterna a fost incendiată în anul 106 d.Hr. şi
umplută ulterior, odată cu reamenajarea terasei IV.
Angrenarea în cisternă a unor materiale de construcţie provenind de la
diferite clădiri şi monumente romane dezafectate sugerează existenţa unui
nivel roman anterior lărgirii acestei terase, care nu mai era funcţional în acel
moment. Este necesară multă prudenţă în atribuirea acestor construcţii şi
monumente soldaţilor romani care au staţionat în capitala dacilor între cele
două războaie. Prezenţa lor va fi avut rolul de a garanta aplicarea condiţiilor
din tratatul de pace şi nu se poate vorbi de o locuire romană amplă, cu
edificare de clădiri pretenţioase şi monumente sub ochii regelui Decebal sau
ai curţii sale. Se pot propune şi alte soluţii pentru această situaţie: fie o şedere
mai îndelungată a garnizoanei romane la Grădiştea de Munte, în mai multe
etape
34
, care implică o amenajare mai târzie a terasei IV, fie o intervenţie
posterioară plecării garnizoanei, care a angrenat resturi ale locuirii romane
35
.
O soluţie clară este dificil de conturat înainte de publicarea întregului
inventar, precum şi a unor detalii stratigrafice suplimentare. Elementul-cheie
în lămurirea cronologiei cisternei, dar şi a altor amenajări din acelaşi areal, îl
constituie datarea fortificaţiei, iar cele mai multe indicii trimit spre o dată mai
târzie decât cea admisă până acum
36
.
atribuie romanilor aceste piese, iar pentru fragmentul de altar nu există analogii în lumea
dacică.
34
Ioan Piso sugerează această soluţie în cazul fortificaţiei, pentru a explica prezenţa unor
inscripţii romane în structura acesteia (Piso 2007, p. 282-283).
35
Urme dacice postromane sunt atestate şi în zona sacră; vezi Peţan 2020a.
36
Chestiunea datei la care a fost construită fortificaţia va constitui subiectul unui studiu
aparte.

Cisterna de la Sarmizegetusa Regia (Terasa IV). O reevaluare
121
Explanation of Figures
Fig. 1. Localization of the cistern.
Fig. 2. Proposal for reconstruction of the cistern (after Gheorghiu 1996).
Fig. 3. Scene LXXIV on Trajan’s Column.
Fig. 4. Profile of the north wall of the 1992 section (after Gheorghiu 1996).
Abrevieri bibliografice
Daicoviciu, Ferenczi 1951 – Constantin Daicoviciu, Alexandru Ferenczi, Aşezările dacice
din Munţii Orăştiei, Bucureşti, 1951.
Daicoviciu et alii 1953 – Constantin Daicoviciu [şi colaboratorii], Şantierul arheologic
Grădiştea Muncelului, în SCIV, IV, 1953, p. 153-219.
Daicoviciu et alii 1954 – Constantin Daicoviciu, Octavian Floca, Mihail Macrea, M.
Dediu, P. Duka, Ştefan Ferenczi, M. Gostar, A. Ilieş, D.
Mitrofan, D. Radu, Iudita Winkler, Şantierul arheologic Grădiştea
Muncelului - Blidaru, în SCIV, 5, 1954, 1-2, p. 123-155.
Diaconescu 1997 – Alexandru Diaconescu, Dacia under Trajan: Some Observations
on Roman Tactics and Strategy, în ActaMN, 34/1, 1997, p. 7-44.
Florea 2017 – Gelu Florea, Excavations in Sarmizegetusa Regia: Recent Results
and Perspectives, în Fritz Mitthof, Günther Schörner (eds),
Columna Traiani – Traianssäule. Siegesmonument und Kriegsbericht in
Bildern. Beiträge der Tagung in Wien anlässlich des 1900. Jahrestages
der Einweihung, 9.-12. Mai 2013, Viena, 2017, p. 363-367.
Florea, Suciu 2004 – Gelu Florea, Liliana Suciu, Consideraţii preliminare privind
cercetările arheologice de pe platoul cetăţii de la Grădiştea de Munte, în
Adriana Pescaru, Iosif V. Ferencz (ed.), Daco-Geţii. 80 de ani de
cercetări arheologice sistematice la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei,
Deva, 2004, p. 63-74.
Florea et alii 2015 – Gelu Florea, Silvia Mustaţă, Răzvan Mateescu, Cătălin
Cristescu, Cristina Bodo, Liliana Mateescu-Suciu, Eugen
Iaroslavschi, Gabriela Gheorghiu, Paul Pupeză, Dan Cioată,
Matriţa de bronz de la Sarmizegetusa Regia, Cluj-Napoca, 2015.
Gheorghiu 1994 – Gabriela Gheorghiu, Obiecte din sticlă descoperite în cisterna de la
Sarmizegetusa Regia, în Sorin Mitu, Florin Gogâltan (ed.), Studii
de Istoria Transilvaniei. Specific regional şi deschidere europeană, Cluj-
Napoca, 1994, p. 43-45.
Gheorghiu 1996 – Gabriela Gheorghiu, Cisterna dacică de la Grădiştea de Munte, în
ActaMN, 33/I, 1996, p. 375-384.
Gheorghiu 1997-1998 – Gabriela Gheorghiu, Cisterne descoperite în zona capitalei regatului
dac, în Sargetia, XXVII/1, 1997-1998, p. 177-189.
Gheorghiu 1998 – Gabriela Gheorghiu, „Discul” cu figură umană de la Sarmizegetusa
Regia, în Apulum, XXXV, 1998, p. 105-110.
Gheorghiu 2005 – Gabriela Gheorghiu, Dacii pe cursul mijlociu al Mureşului, Cluj-
Napoca, 2005.
Glodariu 1983 – Ioan Glodariu, Arhitectura dacilor. Civilă şi militară (sec. II î.e.n. -
sec. I e.n.), Cluj-Napoca, 1983.

Aurora Peţan
122
Glodariu 1995 – Ioan Glodariu, Addenda aux „Points de repère pour la chronologie
des citadelles et des établissements daciques de Monts d’Orăştie”, în
ActaMN, 32/1, 1995, p. 119-134.
Glodariu et alii 1988 – Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi, Adriana Rusu, Cetăţi şi
aşezări dacice în Munţii Orăştiei, Bucureşti, 1988.
Glodariu et alii 1992 – Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi, Adriana Rusu, Die
Münzstätte von Sarmizegetusa Regia, în EphNap, II, 1992, p. 57-68.
Glodariu et alii 1994 – Ioan Glodariu, Gelu Florea, Eugen Iaroslavschi, Gabriela
Gheorghiu, Grădiştea de Munte (Grădiştea Muncelului), comuna
Orăştioara de Sus, judeţ Hunedoara, punct Dealul Grădiştii, în CCA,
1994, online.
Glodariu et alii 1995 – Ioan Glodariu, Gelu Florea, Eugen Iaroslavschi, Gabriela
Gheorghiu, Grădiştea de Munte (Grădiştea Muncelului), comuna
Orăştioara de Sus, judeţ Hunedoara, punct Dealul Grădiştii, în CCA,
1995, online.
Glodariu et alii 1996 – Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi, Adriana Rusu-Pescaru,
Florin Stănescu, Sarmizegetusa Regia. Capitala Daciei preromane,
Deva, 1996.
Iaroslavschi 1981 – Eugen Iaroslavschi, Au prelucrat dacii sticla?, în Hadrian
Daicoviciu (ed.), Studii dacice, Cluj-Napoca, 1981, p. 166-173.
Iaroslavschi 1995 – Eugen Iaroslavschi, Conduits et citernes d’eau chez les daces des
Monts d’Orăştie, în ActaMN, 32/1, 1995, p. 135-143.
Mateescu-Suciu 2017 – Liliana Daniela Mateescu-Suciu, Glass Recipients from
Sarmizegetusa Regia: Unguentaria and Bottles, în Ziridava, 31, 2017,
p. 137-152.
Oltean, Hanson 2017 – Ioana A. Oltean, William S. Hanson, Conquest strategy and
political discourse: new evidence for the conquest of Dacia from LiDAR
analysis at Sarmizegetusa Regia, în JRA, 30, 2017, p. 429-446.
Opreanu 1999-2000 – Coriolan H. Opreanu, Castrul roman de la Grădiştea Muncelului
(Sarmizegetusa Regia). Cronologia şi semnificaţia sa istorică, în
EphNap, IX-X, 1999-2000, p. 151-168.
Peţan 2013 – Aurora Peţan, The Water Supply of Sarmizegetusa Regia’s Precinct,
în Simpozion ArheoVest. Interdisciplinaritate în arheologie şi istorie. In
memoriam Liviu Măruia. Timişoara, 7 decembrie 2013, Szeged, 2013,
p. 241-252.
Peţan 2014 – Aurora Peţan, An Unknown Stone Structure in Sarmizegetusa
Regia’s Sacred Zone Recorded in Writings of 19th Century, în
ReDIVA, II, 2014, p. 28-40.
Peţan 2015 – Aurora Peţan, Another Unknown Stone Structure in Sarmizegetusa
Regia’s Sacred Zone Recorded in Writings of 19th Century, în
ReDIVA, III, 2015, p. 110-122.
Peţan 2018 – Aurora Peţan, Sarmizegetusa Regia. 1. Redescoperirea cetăţii, Alun,
2018.
Peţan 2020a – Aurora Peţan, Zona sacră a Sarmizegetusei Regia după cucerirea
romană, în Ionel Cândea (ed.), Tracii şi vecinii lor în antichitate.
Arheologie şi istorie (The Thracians and Their Neighbours in Antiquity.
Archaeology and History: Studies in Honor of Valeriu Sîrbu at his 70th
Anniversary), Brăila, 2020, p. 443-476.
Peţan 2020b – Aurora Peţan, Atelierul monetar de la Sarmizegetusa Regia. O
reevaluare, în Constantin Augustus Bărbulescu, Costin Croitoru,

Cisterna de la Sarmizegetusa Regia (Terasa IV). O reevaluare
123
Ovidiu Vasile Udrescu (ed.), Miscellanea Historica et Archaeologica
in Memoriam Dumitru Berciu, Brăila - Râmnicu Vâlcea, 2020, p.
189-207.
Piso 2007 – Ioan Piso, La Legio I Adiutrix à Sarmizegetusa Regia?, în Sorin
Nemeti, Florin Fodorean, Eduard Nemeth (ed.), Dacia Felix.
Studia Michaeli Bărbulesu oblata, Cluj-Napoca, 2007, p. 279-283.
Stefan 2005 – Alexandre Simon Stefan, Les guerres daciques de Domitien et de
Trajan: architecture militaire, topographie, images et histoire, Roma,
2005.
Vasilache 2019 – Ştefan Vasilache, Between Sacred and Profane: The Role of Water
in the Dacian Settlements and Fortresses in the Şureanu Mountains, în
Revista CICSA, V, 2019, p. 77-92.
Vulpe 2002 – Radu Vulpe, Columna lui Traian / Trajan’s Column, Bucureşti,
2002.

Aurora Peţan
124
Fig. 1. Amplasarea cisternei
Fig. 2. Propunere de reconstituire a cisternei (după Gheorghiu 1996)

Cisterna de la Sarmizegetusa Regia (Terasa IV). O reevaluare
125
Fig. 3. Scena LXXIV de pe Columna lui Traian
Fig. 4. Profilul peretelui de nord al secţiunii din 1992. 1 – humus actual; 2 – a doua
fază de umplere; 3 – prima fază de umplere; 4 – strat de lut gri-albăstrui; 5 – strat de
lut; 6 – fragmente de scânduri de lemn din podea; 7 – pietriş; 8 – strat de cărbune; 9
– piatră; 10 – fragment amforă; 11 – fragmente de cărămizi şi ţigle; 12 – fragmente
ceramice (după Gheorghiu 1996)

599
LISTA ABREVIERILOR
AAASH – Acta Archaeologica Academiae Scientiarum
Hungaricae. Budapesta.
AAS – Archaeological and Anthropological Sciences. The
German Society of Natural Scientific Archaeology and
Archaeometry, the Hellenic Society for Archaeometry,
the Association of Italian Archaeometrists, the Society of
Archaeological Sciences.
ActaMN – Acta Musei Napocensis. Muzeul Naţional de Istorie a
Transilvaniei. Cluj-Napoca.
ActaMP – Acta Musei Porolissensis. Muzeul Judeţean de Istorie şi
Artă Zalău.
ActaMT – Acta Musei Tutovensis. Muzeul „Vasile Pârvan”.
Bârlad.
ActaPb – Acta Paleobotanica. Instytutu Botaniki im. W. Szafera
PAN, Cracovia.
AÉ – Archaeologiai Értesitö a Magyar régészeti, müvésyt-
történeti és éremtani társulat tudományos folyóirata.
Budapesta.
AEM – Archäologisch-epigraphische Mitteilungen aus
Österreich-Ungarn. Viena.
AHNMNH – Annales historico-naturales Musei Nationalis
Hungarici. A Magyar nemzeti múzeum természetrajzi.
Budapesta.
AIIAI/AIIX – Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D.
Xenopol” Iaşi (din 1990 Anuarul Institutului de Istorie
„A. D. Xenopol” Iaşi). Iaşi.
AIIGB – Anuarul Institutului de Istorie ,,George Bariţiu”. Series
Historica. Institutul de Istorie ,,George Bariţiu” Cluj-
Napoca.
AM – Archivum Melitense. Malta Historical and Scientific
Society. Valleta.
AMEM – Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei. Complexul
Muzeal Naţional „Moldova”. Iaşi.
AMET – Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Muzeul
Etnografic al Transilvaniei. Cluj-Napoca.
AmMN – American Museum Novitates. American Museum of
Natural History. New York.
ANAL LETT – Analytical Letters. Taylor & Francis Inc. Philadelphia.
AnB – Analele Banatului (serie nouă). Muzeul Naţional al
Banatului. Timişoara.

Lista abrevierilor
600
Antaues – Antaeus. Communicationes ex Instituto Archaeologico
Academiae Scientiarum Hungaricae. Budapesta.
AO – Arhivele Olteniei (serie nouă). Institutul de Cercetări
Socio-Umane. Craiova.
APPB – L’Arte: Periodico Patrio-Bimensile. Valletta.
Appl. Phys. – Applied Physics A. Materials Science & Processing.
Springer.
APR – Acta Paleontologica Romaniae. Societatea
Paleontologilor din România. Cluj-Napoca.
Apulum – Apulum. Acta Musei Apulensis. Muzeul Naţional al
Unirii. Alba Iulia.
ArchBulg – Archaeologia Bulgarica. Natsionalniya arkheologicheski
institut i muzeĭ. Sofia.
ArhMold – Arheologia Moldovei. Institutul de Arheologie Iaşi.
ArhSom – Arhiva Someşană. Revistă istorică-culturală. Năsăud.
ASSEHR – Advances in Social Science, Education and Humanities
Research. Amsterdam.
Astra Sabesiensis – Astra Sabesiensis. Despărţământul Astra „Vasile Moga”
Sebeş.
Astra Salvensis – Astra Salvensis. Cercul Salva al ASTRA. Salva.
Astra – Astra. Literatură, arte şi idei. Biblioteca Judeţeană
„George Bariţiu” – Casa „Baiulescu”. Braşov.
ATS – Acta Terrae Septemcastrensis. Institutul pentru
Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în
Context European. Sibiu.
AUASH – Annales Universitatis Apulensis. Series Historica.
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
BA – Biblioteca de arheologie. Institutul de Arheologie din
Bucureşti.
BAMNHM – Bulletin of the American Museum of Natural History.
American Museum of Natural History. New York.
Banatica – Banatica. Muzeul Banatului Montan. Reşiţa.
BAR – British Archaeological Reports (International Series).
Oxford.
BB – Bibliotheca Brukenthal. Muzeul Naţional Brukenthal.
Sibiu.
BC – Biblioteca şi cercetarea. Cluj-Napoca.
BCŞS – Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti.
Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
Be-JA – Bulgarian e-Journal of Archaeology.
BEN – Bibliotheca Ephemeris Napocensis. Institutul de
Arheologie şi Istoria Artei. Cluj-Napoca.
BerRGK – Bericht der Römisch-Germanischen Kommission des
Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt am
Main.

Lista abrevierilor
601
BerWissGesch – Berichte zur Wissenschaftsgeschichte. Weinheim.
BGB – Berichte der Geologischen Bundesanstalt. Wien
Geologische Bundesanstalt. Viena.
BHAB – Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica.
Muzeul Naţional al Banatului. Timişoara.
Biharea – Biharea. Muzeul Ţării Crişurilor. Oradea.
BM – Berlinische Monatsschrift. Berlin.
BMA – Bibliotheca Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii
Alba Iulia.
BMJT – Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman – seria
Arheologie. Alexandria.
BMMSA – Bibliotheca Musei Marisiensis. Seria Archaeologica.
Târgu Mureş.
BMN – Bibliotheca Musei Napocensis. Muzeul Naţional de
Istorie a Transilvaniei. Cluj-Napoca.
BMS – Bibliotheca Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal „Ioan
Raica”. Sebeş.
BNES – Beiträge zur naturwissenschaftlichen Erforschung
Siebenbürgens. Oberösterreichisches Landesmuseum,
Biologiezentrum/OÖ Landes-Kultur GmbH. Linz.
Boabe de grâu – Boabe de grâu. Revistă de cultură. Bucureşti.
BR – Budapest Régiségei, Budapesti Történeti Múzeum.
Budapesta.
Brukenthal – Brukenthal. Acta Musei. Muzeul Naţional Brukenthal.
Sibiu.
BS – Bibliotheca Septemcastrensis. Institutul pentru
Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvanean în
Context European. Sibiu.
BTER – Biological Trace Element Research. Springer.
BUA – Bibliotheca Universitatis Apulensis. Universitatea „1
Decembrie 1918” din Alba Iulia.
Buridava – Buridava. Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu”.
Râmnicu-Vâlcea.
CA – Cercetări arheologice. Bucureşti.
CAC – Central Asia and the Caucasus.
Carpica – Carpica. Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.
CBAstra – Conferinţele Bibliotecii Astra. Biblioteca Judeţeană
Astra. Sibiu.
CCA – Cronica cercetărilor arheologice. cIMeC. Bucureşti.
Cercet.Speo – Cercetări Speologice. Clubul Naţional de Turism pentru
Tineret. Bucureşti.
CI – Cercetări istorice. Muzeul de Istorie a Moldovei. Iaşi.
Contimporanul – Contimporanul. Revistă de avangardă, cu program
constructivist. Bucureşti.

Lista abrevierilor
602
Corviniana – Corviniana. Acta Musei Corvinensis. Muzeul Castelului
Corvineştilor. Hunedoara.
Crisia – Crisia. Muzeul Ţării Crişurilor. Oradea.
Cultura Vâlceană – Cultura Vâlceană. Bilunar de informaţie culturală.
Râmnicu Vâlcea.
Cumidava – Cumidava. Muzeul Judeţean de Istorie Braşov.
Dacia – Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en
Roumanie. Bucureşti, I (1924)-XII (1948). Nouvelle série:
Revue d’archéologie et d’historie ancienne. Bucureşti.
Dacoromania – Dacoromania. Fundaţia „Alba Iulia 1918, pentru
unitatea şi integritatea României”. Alba Iulia.
DAJÖ – Das Achtzehnte Jahrhundert und Österreich.
Österreichischen Gesellschaft zur Erforschung des
Achtzehnten Jahrhunderts. Viena.
Danubius – Danubius. Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”. Galaţi.
DD – Detskiy Dom. Zhurnal Glavnogo upravleniya sotsial’noy
prosveshcheniya Narkomata prosveshcheniya. Moskva.
Der Unterwald – Der Unterwald. Asociaţia Evelyne. Sebeş.
Dolgozatok – Dolgozatok az Erdély Nemzeti Múzeum Érem – és
Régiségtárából. Kolosvár (Cluj).
Drobeta – Drobeta. Seria Etnografie. Muzeul Regiunii Porţilor de
Fier. Drobeta-Turnu Severin.
EMúz – Erdélyi Múzeum. Erdélyi Múzeum az Erdélyi Múzeum-
Egyesület, Kolozsvár (Cluj), 1, 1874-1948, 1991 şi urm.
EphNap – Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie şi
Istoria Artei Cluj-Napoca.
ER – Ekonomika regiona. Institut ekonomiki Ural’skogo
Otdeleniya Rossiyskoy Akademii Nauk. Ekaterinburg.
ESHR – The European Sports History Review. Londra.
Ethos – Ethos. Muzeul Satului Dimitrie Gusti. Bucureşti.
Familia – Familia (seria I: 1865-1906). Oradea.
FMI – Filosofskaya mysl’ v Islame. obshchestvo s
ogranichennoy otvetstvennost’yu. Izdatel’skiy dom:
Medina. Moskva.
Francia – Francia. Forschungen zur westeuropäischen
Geschichte. Deutsches Historisches Institut Paris.
FVL – Forschungen zur Volks -und Landeskunde, Sibiu.
GeoJournal
– GeoJournal. Spatially Integrated Social Sciences and
Humanities. Springer Science and Business Media.
Netherlands.
Germania – Germania. Römisch-Germanischen Kommission des
Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt am
Main.

Lista abrevierilor
603
GNFC – Gumanitarniye nauki, filosofiya i comparativistika.
Sankt-Peterburgskiy gosudarstvennyy universitet. Sankt-
Petersburg.
Godišnjak – Godišnjak. Jahrbuch Knjiga. Sarajevo-Heidelberg.
GodwanaRes – Gondwana Research. Elsevier Inc. Amsterdam.
GT – Geographia Technica. Geographia Technica
Association. Cluj-Napoca.
GuG – Geschichte und Gesellschaft. Zeitschrift für
Historische Sozialwissenschaft. Berlin.
GYI – Gumanitarniye i yuuridicheskiye issledovaniya. Severo-
Kavkazskiy federal’nyy universitet. Stavropol’.
Helinium – Helinium: revue consacrée à l’archéologie des Pays-Bas,
de la Belgique et du Grand-Duché de Luxembourg.
HHR – Hungarian Historical Review. Acta Historica
Academiae Scientiarum Hungaricae. Magyar
Tudományos Akadémia Bölcsészettudományi
Kutatóközpont Történettudományi Intézet. Budapesta.
Hierasus – Hierasus. Muzeul Judeţean Botoşani.
HSR – Historical Social Research. Leibniz Institute for Social
Sciences. Leibniz.
IASL – Internationales Archiv für Sozialgeschichte der
deutschen Literatur. Universität Bielefeld. Fakultät für
Linguistik und Literaturwissenschaft. Berlin.
IEA – Issues in Ethnology Anthropology. Univerzitet u
Beogradu. Belgrad.
IGP – Istoriya gosudarstva i prava. Izdatel’skaya gruppa
Yurist. Moskva.
IJCRSEE – International Journal of Cognitive Research in Science,
Engineering and Education. The Association for the
Development of Science Engineering and Education.
Izvestiya Altaysko – Izvestiya Altayskogo gosudarstvennogo universiteta.
Altayskiy gosudarstvennyy universitet. Barnaul.
Izvestya ANKSSR – Izvestia Akademii Nauk SSSR. Seriya Literatury I
yazyka. Rossiyskaya Akademiya Nauk. Moskva.
Îndrumător bisericesc – Îndrumător bisericesc misionar şi patriotic. Episcopia
Aradului. Arad.
JAHA – Journal of Ancient History and Archaeology. Institutul
de Arheologie şi Istoria Artei, Universitatea Tehnică.
Cluj-Napoca.
JAMT – Journal of Archaeological Method and Theory. New
York.
JAS – Journal of Archaeological Science. Elsevier.
JBS – The Journal of Baroque Studies. International Institute
for Baroque Studies at the University of Malta. Msida.
JCH – Journal of Contemporary History. Essex.

Lista abrevierilor
604
JES – Journal of European Studies. SAGE Publications Ltd.
JLS – The Journal of Legal Studies. The University of
Chicago.
JLSt – Journal of Lithic Studies. Edinburgh.
JRA – Journal of Roman Archaeology. Department of
Classical Studies at the University of Michigan.
JRMES – Journal of Roman Military Equipment Studies. The
Association for Roman Military Equipment Studies.
Pewsey.
JSCS – Journal of the Serbian Chemical Society. Belgrad.
JSH – Journal of Sport History. University of Illinois Press.
Champaign.
JSKV – Jahrbuch des Siebenbürgischen Karpatenvereins. Sibiu.
JSPS – The Journal of Social Policy Studies. National Research
University Higher School of Economics. Moscova.
JTCA – Journal of Thermal Analysis and Calorimetry. An
International Forum for Thermal Studies.
Karpatenrundschau – Karpatenrundschau. Braşov.
Karstologia – Karstologia: Revue de Karstologie et de Spéléologie
Physique. Fédération française de spéléologie;
Association française de karstologie. Maury.
Khirurgiya – Khirurgiya. Zurnal imeni N. I. Pirogova. Media Sfera.
Moscova.
Les Nouvelles – Les Nouvelles de l’Archéologie. Fondation Maison des
sciences de l’homme. Paris.
Lethaia – Lethaia. International Paleontological Association.
Hoboken, New Jersey.
MAA – Mediterranean Archaeology and Archaeometry. The
University of the Aegean (Panepistímio Aigaíou), Greece.
Mytilene.
Marisia – Marisia. Studii şi Materiale. Muzeul Judeţean Mureş.
Târgu Mureş.
MC – Media and Communication. Lisabona.
MCA – Materiale şi Cercetări Arheologice (serie nouă).
Academia Română. Institutul de arheologie „Vasile
Pârvan”. Bucureşti.
MemEthn – Memoria Ethnologica. Revistă de patrimoniu
ethnologic şi memorie culturală. Centrul Judeţean Pentru
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale
Maramureş. Baia Mare.
MH – Melita Historica. Malta Historical Society. Floriana.
MI – Man in India. Serials Publications Pvt. Ltd. New Delhi.
MInt – Masonry International. International Masonry Society.
Shermanbury.

Lista abrevierilor
605
Mitt.derKomm – Mitteilungen der Kommission für Quartärforschung.
Österreichische Akademie des Wissenschaften, Viena.
Museikon – Museikon. A Journal of Religious Art and Culture /
Revue d’art et de culture religieuse. Muzeul Naţional al
Unirii din Alba Iulia.
Muzeum – Muzeum. Muzejní a vlastivedná práce. National
Museum. Prague.
MWM.MöGW – Mensch, Wissenschaft, Magie. Mitteilungen der
österreichischen Gesellschaft für Wissenschafts-
geschichte. Österreichische Gesellschaft für
Wissenschaftsgeschichte. Viena.
Naturwissenschaften – Die Naturwissenschaften. Berlin, Heidelberg.
NBFI – NB: Filologicheskiye issledovaniya. Akademiya nauk
SSSR. Moscova.
Neo-Lithics – Neo-Lithics. The Newsletter of Southwest Asian
Neolithic Research. Berlin.
Noesis – Noesis. Academia Română. Bucureşti.
OI – Otechestvennaia istoriia. Nauka. Moscova.
Opción – Opción. Universidad del Zulia. Maracaibo.
ORIGINES – Studi e Materiali Pubblicati a Cura Dell’Istituto Italiano
di Preistoria e Protostoria. Firenze.
Orizont aviatic – Orizont aviatic. Publicaţie pentru propaganda Aviaţiei.
Arad.
PA – Patrimonium Apulense. Direcţia Judeţeană pentru
Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Alba.
Alba Iulia.
Palaeo3 – Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology
(“Palaeo3”). An International Journal for the Geo-
Sciences. Elsevier.
PLoS ONE – Public Library of Science One. Public Library of
Science. San Francisco, Cambridge.
Plural – Plural. Revista Departamentului de Istorie şi Geografie
a Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”.
Chişinău.
PNAS – Proceedings of the National Academy of Sciences of
the United States of America.
Pontica – Pontica. Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie.
Constanţa.
Povestea Vorbii 21 – Povestea Vorbii 21. Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă şi
Artă. Târgu Jiu.
Preocupări Literare – Preocupări Literare. Revista Societăţii Prietenii Istoriei
Literare. Bucureşti (1936-1944).
PS – Prosveshcheniye v Sibiri. Sibirskoye regional’noye
upravleniye narodnogo obrazovaniya. Novosibirsk.

Lista abrevierilor
606
PZ – Prähistorische Zeitschrift. Deutsche Gesellschaft für
Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte, Institut für
Prähistorische Archäologie. Berlin.
Quat.Int – Quaternary International. The Journal of International
Union for Quaternary Research. Elsevier.
Rabotnitsa – Rabotnitsa. Pravda. Moscova.
Radiocarbon – Radiocarbon. An International Journal of Cosmogenic
Isotope Research. Cambridge.
RAIA – Revista de Artă şi Istoria Artei. Muzeul Municipiului
Bucureşti.
Răsăritul nostru – Răsăritul nostru. Organ pedagogic cultural şi social al
surdo-muţilor din România (1932-1949). Focşani,
Bucureşti.
RBNR – Revista Bibliotecii Naţionale a României. Biblioteca
Naţională a României. Bucureşti.
RdHPh – Revue d’Histoire de la Pharmacie. Société d’histoire de
la pharmacie. Paris.
ReDIVA – ReDIVA. Revista Doctoranzilor în Istorie Veche şi
Arheologie. Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-
Napoca.
Renaşterea – Renaşterea. Organ Oficial al Eparhiei Ortodoxe
Române a Vadului, Feleacului, Geoagiului şi Clujului.
Cluj.
Res montanarum – Res montanarum: Zeitschrift des Montanhistorischen
Vereins für Österreich. Montanuniversität Leoben.
RevBibl – Revista Bibliotecilor. Bucureşti.
Revista CICSA – Revista CICSA. Centrul de Istorie Comparată a
Societăţilor Antice. Bucureşti.
RHSEE/RESEE – Revue historique du sud-est européen. Academia
Română. Bucureşti, Paris (din 1963 Revue des études
sud-est européennes).
RI – Revista de Istorie (din 1990 Revista istorică). Academia
Română. Bucureşti.
RIP – Romanian Journal of Physics. Academia Română.
Bucureşti.
RM – Revista Muzeelor. Bucureşti.
RMEA – România. Mari Epoci de Artă. Bucureşti.
RMI – Revista Monumentelor Istorice. Institutul Naţional al
Patrimoniului. Bucureşti.
RMMM – Revista Muzeelor şi Monumentelor, Muzee. Bucureşti.
RRH – Revue Roumaine d’Histoire. Academia Română.
Bucureşti.
RT – Revista Teologică (între anii 1956 şi 1991 a apărut sub
denumirea de Mitropolia Ardealului). Mitropolia
Ardealului. Sibiu.

Lista abrevierilor
607
Sargetia – Sargetia. Acta Musei Devensis. Muzeul Civilizaţiei
Dacice şi Romane. Deva.
Sargetia Naturae – Sargetia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae.
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane. Deva.
SCGG – Studii şi Cercetări (Geologie-Geografie). Complexul
Muzeal Bistriţa-Năsăud. Bistriţa.
Sci.Rep – Scientific Reports. Springer Nature; Springer Science &
Business Media.
SCIATMC – Studii şi Cercetări de Istoria Artei. Teatru, Muzică,
Cinematografie. Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”.
Bucureşti.
SCICPR – Studii şi comunicări de istorie a civilizaţiei populare din
România. Sibiu.
Science – Science. American Association for the Advancement of
Science. Washington D.C.
SCIV(A) – Studii şi cercetări de istoria veche (din 1974, Studii şi
cercetări de istorie veche şi arheologie). Bucureşti.
SCN – Studii şi cercetări de numismatică. Institutul de
Arheologie Bucureşti.
SCŞN – Studii şi Cercetări (Ştiinţele Naturii). Complexul Muzeal
Bistriţa-Năsăud. Bistriţa.
SIB – Studii de istorie a Banatului. Timişoara.
SK – Speleology and Karstology. Institutul Ucrainean de
Speologie. Universitatea Naţională „Vernadsky
Tavrichesky”. Simferopol.
SMIM – Studii şi materiale de istorie medie. Institutul de Istorie
„Nicolae Iorga” al Academiei Române. Bucureşti.
SP Suplementum – Studii de Preistorie Suplementum. Bucureşti.
SP – Studii de Preistorie. Asociaţia Română de Arheologie.
Bucureşti.
SQ – Siebenbürgische Quartalschrift. Sibiu.
St.Com.Etn – Studii şi Comunicări de Etnologie. Institutul de
Cercetări Socio-Umane Sibiu.
StComSibiu – Studii şi Comunicări. Arheologie-Istorie. Muzeul
Brukenthal. Sibiu.
StComSibiu-ŞN – Studii şi comunicări. Ştiinţele Naturii. Muzeul
Brukenthal. Sibiu.
Studii – Studii. Revistă de istorie (din 1974 Revista de istorie şi
din 1990 Revista istorică). Academia Română. Bucureşti.
Studii vâlcene – Studii vâlcene. Societatea Prietenii Muzeului Bălcescu,
în colaborare cu Arhivele Statului Râmnicu Vâlcea.
Râmnicu Vâlcea.
SUBBC – Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”, series Chemia.
Universitatea „Babeş-Bolyai”. Cluj-Napoca.

Lista abrevierilor
608
SUBBG – Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”, Series Geologia.
Universitatea „Babeş-Bolyai”. Cluj-Napoca.
SUCSH – Studia Universitatis Cibiniensis. Series Historica.
Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu. Sibiu.
SV – Siebenbürgische Vierteljahrschrift. Sibiu.
SZ – Soiuz Zhenshchin. Soiuz ravnopraviia zhenshchin.
Sankt Petersburg.
TAK – Theoretical and Applied Karstology. Institutul de
Speologie „Emil Racoviţă” al Academiei Române. Cluj-
Napoca.
Terra Sebus – Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal
„Ioan Raica” Sebeş.
Transilvania – Transilvania. Centrul Cultural Interetnic Transilvania.
Sibiu.
TSUJ – Tomsk State University Journal. Tomsk.
Tyragetia (International) – Tyragetia. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a
Moldovei. Chişinău.
Utopia – Utopia. Revistă de cultură generală. Cluj.
VAH – Varia Archaeologica Hungarica. Budapest.
Vestnik Moscovskoy – Vestnik Moscovskoy shkoly politicheskikh
issledovaniy. ANK Moskovskaya shkola grazhdanskogo
prosveshcheniya. Moscova.
Vestnik RUDN – Vestnik RUDN. Seriya: Vseobshchaya istoriya.
Rossiyskiy universitet druzhby narodov. Moscova.
Viaţa românească – Viaţa Românească. Revistă literară şi ştiinţifică. Iaşi.
VPU – Vestnik Permskogo universiteta. Permskiy
Gosudarstvennyi Universitet. Perm.
VTGU – Vestnik Tambovskogo gosudarstvennogo universiteta.
Tambovskiy Gosudarstvennyy Universitet. Tambov.
WMQ – The William and Mary Quarterly. Omohundro Institute
in Williamsburg.
YPA – Yearbook of Physical Anthropology. American
Association of Physical Anthropologists.
ZfB – Zeitschrift für Balkanologie. Balkanologenverband e.V.
Jena.
Ziridava – Ziridava. Muzeul Judeţean Arad.
Zitteliana – Zitteliana. An International Journal of Palaeontology
and Geobiology. Bayerische Staatsammlung für
Palëontologie und Geologie. München.
ZRO – Zhenshchina v rossiiskom obshchestve. Ivanovskiy
Gosudarstvennyi Universitet. Ivanovo.
ZS – Zhizn’ Sibiri. Sibirskiy revolyutsionnyy komitet.
Novonikolavsk (Novosibirsk, după 1926).
ZV – Zhenskii Vestnik. Sankt Petersburg.