Regarding the dwellings discovered in the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements

Abstract

In the central and northern areas of Moldova, for the middle and late Latène period the characteristic sites are those
belonging to the Poieneşti-Lucaşeuca culture. The emergence of this culture is put, by most archaeologists concerned about this
subject, on the penetration and habitation in these regions of populations whose “homeland” is Central-Northern Europe. Given that
these conclusions have been formulated mainly as a result of the analysis of burial sites, we considered it useful to put more emphasis
on the examination of the settlements. In particular, we intend to present and analyze the features of habitation discovered in the
Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements, considering that the construction constitutes, for most historical periods (including for the
chronological segment that we are interested in), one of the most important elements of human activity. The defining character of the
specific characteristics of house constructions starts from the possibility of rebuilding (based on them), to a lesser or greater extent,
the specific lifestyle of one or another human community, including traditions, but also its specific innovations.

Full text

TULCEA-CHIŞINĂU 2019
Structuri arheologice
din aşezările epocii fierului în spaţiul tiso-nistrean
Archeological structures
from the Iron Age settlements in the Tisza-Dniester region
Materialele colloquium-ului de vară de la Saharna
12-15 iulie 2018
Proceedings of the Saharna Summer Colloquium
July 12th-15h, 2018
CONSILIUL JUDEŢEAN TULCEA / TULCEA COUNTY COUNCIL
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ECO-MUZEALE “GAVRILĂ SIMION” TULCEA /
“GAVRILĂ SIMION” ECO-MUSEUM RESEARCH INSTITUTE TULCEA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA / MOLDOVA STATE UNIVERSITY
BIBLIOTECA
ISTRO-PONTICĂ
Seria
ARHEOLOGIE
18

CONSILIUL JUDEŢEAN TULCEA / TULCEA COUNTY COUNCIL
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ECO-MUZEALE “GAVRILĂ SIMION” TULCEA /
“GAVRILĂ SIMION” ECO-MUSEUM RESEARCH INSTITUTE TULCEA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA / MOLDOVA STATE UNIVERSITY
Structuri arheologice
din aşezările epocii fierului în spaţiul tiso-nistrean
Archeological structures
from the Iron Age settlements in the Tisza-Dniester region
Materialele colloquium-ului de vară de la Saharna
12-15 iulie 2018
Proceedings of the Saharna Summer Colloquium
July 12th-15h, 2018
EDITURA MEGA CLUJ-NAPOCA 2019

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
STRUCTURI ARHEOLOGICE DIN AŞEZĂRILE EPOCII FIERULUI ÎN SPAŢIUL TISO-NISTREAN.
Colocviu de vară (2018; Saharna)
Structuri arheologice din aşezările epocii fierului în spaţiul tiso-nistrean: materialele
colloquium-ului de vară de la Saharna: 12-15 iulie 2018 - Archeological structures from the Iron
Age settlements in the Tisza-Dniester region: Proceedings of the Saharna Summer Colloquium:
July 12th-15h, 2018. - Cluj-Napoca: Mega, 2019.
Conține bibliografie.
ISBN 978-606-020-157-1
Proceedings of the Saharna
Summer Colloquia
IV
Colegiul de redacţie / Editorial Board
Aurel Zanoci
Mihail Băţ
Alexandra Ţârlea
Sorin-Cristian Ailincăi

Cuprins
Contents
4Ion Niculiţă
Structurile arheologice din epoca fierului pe agenda Colloquim-ului de vară de la Saharna
Iron Age archeological structures on the agenda of the Saharna Summer Colloquium
7Aurel Zanoci, Mihail Băț
Structuri gospodăreşti din incinta fortificaţiei hallstattiene timpurii Saharna Mare/„Dealul Mănăstirii”
Household structures from the enclosure of the Early Iron Age hillfort Saharna Mare/“Dealul Mănăstirii”
29 Сергей Фидельский / Serghei Fidelsky
Хозяйственные ямы первой половины I тыс. до н.э. на поселении Чобручи в Нижнем Поднестровье
Household pits of the first half of the 1st millennium BC on the Chobruchi settlement in Lower Dniester
region
45 Alexandru Berzovan
Consideraţii preliminare privind locuinţele din cadrul cetăţilor din epoca fierului situate între Carpaţi
şiPrut (sec. V-III î. Hr.)
Preliminary considerations regarding the dwellings from the Iron Age forts situated between the
Carpathians and Prut river (5th-3rd centuries BC)
65 Aurel Rustoiu, Iosif Vasile Ferencz
Ateliere meşteşugăreşti în estul Bazinului Carpatic în sec. IV-III a. Chr. Arheologia producţiei
manufacturiere
Workshops in the eastern Carpathian Basin during the 4th-3rd centuries BC. The archaeology of craft
production
87 Rodica Ursu-Naniu, Andrei Corobcean
Problema atribuirii funcţionale a unor structuri arheologice din incinta fortificată de la Stolniceni, raionul
Hînceşti
Aspects regarding the functional interpretation of some archaeological structures discovered in the
fortified enclosure from Stolniceni, Hînceşti County
105 Valeriu Sîrbu
Structuri de locuire şi gospodăreşti, ateliere şi gropi de cult în aşezarea geto-dacică (sec. II-I a. Chr.)
de la Grădiştea, jud. Brăila
Structures d’habitation et ménagères, ateliers et fosses cultuelles dans l’établissement géto-dace
(IIe- Ier s. av. J.-C.) de Grădiştea, dép. de Brăila
137 Vasile Iarmulschi, Octavian Munteanu
Cu privire la spaţiul de locuit în cadrul culturii Poieneşti-Lucaşeuca
Regarding the living space within the Poieneşti-Lucaşeuca culture
157 Horea Pop
Despre o locuinţă dacică mai neobişnuită de la Şimleu Silvaniei, Sălaj-România
About an unusual Dacian dwelling from Şimleu Silvaniei, Sălaj-România

Cu privire la complexele de
locuit descoperite în aşezările
culturii Poieneşti-Lucaşeuca
Regarding the dwellings
discoveredin the Poieneşti-
Lucaşeuca culture settlements
Vasile Iarmulschi
Octavian Munteanu

138 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
Aşa cum o dovedesc cercetările arheologice realizate
până în prezent, în zonele centrale şi de nord ale
Moldovei, pentru epoca Latène mijlocie şi târzie,
caracteristice sunt siturile culturii Poieneşti-
Lucaşeuca (Babeş 1993; Babeş 2003; Munteanu 2004;
Meyer et al. 2016; Meyer et al. 2018; Iarmulschi 2018).
Apariţia acestei culturi este pusă, de către majoritatea
arheologilor preocupaţi de acest subiect, pe seama
pătrunderii şi locuirii în aceste regiuni a unor populaţii
a căror „patrie de origine” este Europa Central-
The archaeological research conducted so far, in
the central and northern areas of Moldova, for the
middle and late Latène period, led to the gathering
information on characteristic sites of the Poienești-
Lucașeuca-culture (Babeş 1993; Babeş 2003; Munteanu
2004; Meyer et al. 2016; Meyer et al. 2018; Iarmulschi
2018). The emergence of this culture is put, by most
of the archaeologists concerned about this subject,
on the penetration and habitation in these regions of
populations whose “homeland” is Central-Northern Europe
Cuvinte-cheie: silvostepa carpato-nistreană; epoca Latène mijlocie şi târzie, cultura Poieneşti-Lucaşeuca, situri de habitat, complexe
de locuit de suprafaţă; complexe de locuit adâncite în sol.
Rezumat: Zonele centrale şi de nord ale Moldovei în epoca Latène mijlocie şi târzie sunt caracterizate prin siturile culturii Poieneşti-
Lucaşeuca. Apariţia acestei culturi este pusă, de către majoritatea arheologilor interesaţi de acest subiect, pe seama pătrunderii
şi locuirii în aceste regiuni a unor populaţii a căror „patrie de origine” este partea de nord a Europei Centrale. Având în vedere că
respectivele concluzii au fost formulate preponderent în urma analizei siturilor funerare, am considerat util să punem accentul şi pe
examinarea siturilor de habitat. În mod special, ne-am propus să prezentăm şi să analizăm complexele de locuit. Caracterul definitoriu
al caracteristicilor specifice acestora porneşte de la posibilitatea de reconstruire, într-o măsură mai mare sau mai mică, a modului de
viaţă specific unei sau altei comunităţi umane, inclusiv al tradiţiilor, dar şi al inovaţiilor specifice acesteia.
Keywords: the East-Carpathian forest steppe, the pre-Roman Iron Age, the Poieneşti-Lucaşeuca culture, settlement; sunken houses;
surface houses.
Abstract: In the central and northern areas of Moldova, for the middle and late Latène period the characteristic sites are those
belonging to the Poieneşti-Lucaşeuca culture. The emergence of this culture is put, by most archaeologists concerned about this
subject, on the penetration and habitation in these regions of populations whose “homeland” is Central-Northern Europe. Given that
these conclusions have been formulated mainly as a result of the analysis of burial sites, we considered it useful to put more emphasis
on the examination of the settlements. In particular, we intend to present and analyze the features of habitation discovered in the
Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements, considering that the construction constitutes, for most historical periods (including for the
chronological segment that we are interested in), one of the most important elements of human activity. The defining character of the
specific characteristics of house constructions starts from the possibility of rebuilding (based on them), to a lesser or greater extent,
the specific lifestyle of one or another human community, including traditions, but also its specific innovations.

139
Regarding the dwellings discoveredin the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements
Nordică (Babeş 1993; Munteanu 2004; Iarmulschi
2017). Având în vedere că respectivele concluzii au
fost formulate preponderent ca rezultat al analizei
siturilor funerare, am considerat util să punem
accentul şi pe examinarea siturilor de habitat. În mod
special, ne-am propus să prezentăm şi să analizăm
complexele de locuit descoperite în aşezările culturii
Poieneşti-Lucaşeuca, cel puţin din considerentul că
respectivele construcţii constituie, pentru majoritatea
epocilor istorice (inclusiv pentru segmentul cronologic
ce ne interesează), unul dintre cele mai importante
elemente ale activităţii umane. Caracterul denitoriu
al caracteristicilor specice construcţiilor locative
porneşte de la posibilitatea de reconstruire (în baza
acestora), într-o măsură mai mare sau mai mică, a
modului de viaţă specic unei sau altei comunităţi
umane, inclusiv al tradiţiilor, dar şi a inovaţiilor
specice acesteia.
Până la momentul actual, în spaţiul carpato-nistrean
au fost identicate mai mult de 220 de situri de tip
Poieneşti-Lucaşeuca: dintre care 205 sunt posibile
aşezări (g. 1), iar 17 sunt puncte cu descoperiri
funerare (Babeş 1993; Meyer et al. 2018; Iarmulschi
2018). Actualmente, în cele peste 50 de situri cercetate
prin săpături sau sondaje arheologice, s-au descoperit
119 locuinţe. Este de la sine înţeles că numărul
de complexe locative descoperite în ecare sit în
parte este diferit, ind determinat, în mare parte, de
amploarea investigaţiilor. Cele mai multe complexe de
locuit au fost investigate în așezările de la Botoşana –
29 de locuinţe (Teodor 1969, 33-42; Teodor 1980,
183-196; Babeş 1993, 22), Lozna-Hlibicioc – 19
locuinţe (Teodor, Şadurschi 1980, 225-235; Teodor
Fig. 1. Răspândirea aşezărilor în cadrul culturii Poieneşti-
Lucaşeuca (după Meyer et al. 2016).
Fig. 1. Distribution of settlements within the Poieneşti-Lucaşeuca
culture (aer Meyer et al. 2016).

140 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
(Babeş 1993; Munteanu 2004; Iarmulschi 2017). Given
that these conclusions have been formulated mainly as
a result of the analysis of burial sites, we considered
it useful to put more emphasis on the examination of
the settlements. In particular, we intend to present and
analyze the features of habitation discovered in the
Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements, given the fact
that the construction constitutes, for most historical
periods (including for the chronological segment that we
are interested in), one of the most important elements
of human activity. The dening character of the specic
characteristics of housing constructions starts from the
possibility of rebuilding (based on them), to a lesser or
greater extent, the specic lifestyle of one or another
human community, including traditions, but also its
specic innovations.
We mention that the archaeological investigations carried
out in the central and northern regions of Moldavia yielded
approximately 220 archaeological sites deemed habitat
sites
205 of which are possible settlements (g. 1),
and 17 are points with funeral discoveries
(Babeş
1993; Meyer et al. 2018; Iarmulschi 2018).
Currently, in the
approximately 50 sites investigated through systematic
excavations or archaeological surveys, 119 houses were
discovered. It is a matter of course that the number of the
habitation features discovered in each site is dierent,
being mostly determined by the scale of the investigations.
Most of them were examined in the sites at Botoşana – 29
houses (Teodor 1969, 33-42; Teodor 1980, 183-196; Babeş
1993, 22); Lozna-Hlibicioc – 19 houses (Teodor, Şadurschi
1980, 225-235; Teodor 1992, 46-52), Gorošovo – 9 houses
(Пачкова 1983, 4-26), Lucaşeuca II – 7 houses (Федоров
1960, 240-246), Lunca Ciurei – 7 houses (Teodor 1987,
1992, 46-52), Gorošovo – 9 locuinţe (Пачкова 1983,
4-26), Lucaşeuca II– 7 locuinţe (Федоров 1960, 240-
246), Lunca Ciurei – 7 locuinţe (Teodor 1987, 69-85)
şi Orheiul Vechi – 6 locuinţe (Ткачук 1991, 44-53;
Postică, Munteanu 1999, 457-494).
În urma cercetărilor arheologice s-a stabilit că, în
perioada secolelor II-I a. Chr., în zonele centrale şi de
nord ale Moldovei, au fost practicate două tipuri de
locuinţe: 1) de suprafaţă; 2) adâncite în sol. De regulă,
în aceeaşi aşezare coexistau ambele tipuri. Există
cazuri, însă, când într-un sit s-au dezvelit complexe
locative doar de un singur tip. Astfel, la Kruglik
(Тимощук, Винокур 1962, 73-74; Пачкова 1974, 34-
35) s-au cercetat doar locuinţe de suprafaţă, iar la
Orheiul Vechi (Ткачук 1991, 44-53; Postică, Munteanu
1999, 457-494) şi Sokol (Вакуленко, Пачкова 1979,
5-7) numai complexe locative adâncite.
Conform observaţiilor preliminare, s-a putut stabili
un raport numeric de 37 de locuinţe de suprafaţă faţă
de 82 adâncite în sol. Acest raport va avea un caracter
preliminar atât timp cât vor rămâne nepublicate
investigaţiile deja realizate în unele aşezări de tip
Poieneşti-Lucaşeuca şi până când nu va  cercetat un
număr cât mai mare de situri arheologice.
Locuinţe de suprafaţă
După cum menţionam, din cele peste 100 de locuinţe
dezvelite 37(?) reprezintă complexe locative de
suprafaţă. Forma acestora, cu mai multă sau mai
puţină precizie, s-a putut stabili în 21 de cazuri: formă

141
Regarding the dwellings discoveredin the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements
Fig. 2. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-
Lucaşeuca: 1 - L. 5 de la Lunca Ciurei (după Teodor 1987);
2 - L. 2 de la Dolheştii Mari (după Andronic 1994).
Fig. 2. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-
Lucaşeuca culture: 1 - H. 5 from Lunca Ciurei (aer Teodor 1987);
2 - H. 2 from Dolhestii Mari (aer Andronic 1994).
69-85) and Orheiul Vechi - 6 houses (Ткачук 1991, 44-53;
Postică, Munteanu 1999, 457-494).
The archaeological research determined that during the
2
nd
- 1
st
centuries BC, in central and north Moldavia, two
house types were used: 1) surface houses; 2) sunken
houses. Commonly, in the same settlement both types
co-existed. There are cases though, when in a site, only
one type of houses was found. Thus, at Kruglik (Тимощук,
Винокур 1962, 73-74; Пачкова 1974, 34-35) only surface
houses were identied, while at Orheiul Vechi (Ткачук
1991, 44-53; Postică, Munteanu 1999, 457-494) and Sokol
(Вакуленко, Пачкова 1979, 5-7) only sunken dwellings
were found.
Based on preliminary notes, it was established a numerical
ratio of 37 surface houses to 82 sunken houses. This
ratio is approximate as long as the already conducted
excavations in some of the Poieneşti-Lucaşeuca
settlements remain unpublished and until a larger number
of archaeological sites are researched.
Surface houses
As mentioned, of the 119 houses excavated, 37 are surface
habitation features. Their shape, more or less precise,
was established in 21 cases. They were rectangular or
quasi-rectangular. For instance, we mention H. 5 at Lunca
Ciurei (g. 2/1). Its shape was quasi-rectangular, and it had
4.5×3.0 m sides and NNE-SSV34 orientation (Teodor 1987,
79). House no. 2 at Dolheştii Mari was rectangular, with
the sides sized 4.85×3.9 m (g. 2/2) and oriented NNE-SSV
(Andronic 1994, 235, g. 2).
rectangulară sau cvasi-rectangulară. Drept exemplu
amintim L. 5 de la Lunca Ciurei (g. 2/1). Aceasta era
de formă cvasi-rectangulară cu laturile de 4,5×3,0 m
şi orientată pe direcţia NNE-SSV (Teodor 1987, 79).
Locuinţa nr. 2 de la Dolheştii Mari avea în plan

142 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
Taking into account the sizes of the surface houses, three
categories may be delimited: small, average and large. In
the rst category, which is most numerous, are included
the habitation features with a surface varying from 6
to 11 m
2
– feature B at Boroseşti (Babeş 1993, 184), H.
12 at Botoşana (g. 3/1; Teodor 1980, 196). The surface
habitation features in the category of that average occupy
a surface varying from 12 m
2
– H. 8 at Botoşana (g. 3/2
Teodor 1980, 193) up to 32 m
2
– H. 3 at Lucaşeuca II
(g. 4; Федоров 1960, 244-245). Large houses are rarely
recorded. The surface of these features oscillates from
32.8 m
2
– H. 2 at Kruglik (g. 5/1; Тимощук, Винокур 1962,
72) to 48 m
2
– H. 3 at Kruglik (g. 5/2; Пачкова 1977, 26).
The rooms’ set-up is relatively uniform, in most cases these
are single-room buildings. To date, only one house with
Fig. 3. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca. L. 12 (1) şi L. 8 (2) de la Botoşana (după Teodor 1980).
Fig. 3. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-Lucaşeuca culture. H. 12 (1) and H. 8 (2) of Botosana (aer Teodor 1980).
formă dreptunghiulară, cu dimensiunile laturilor de
4,85×3,9 m (g. 2/2) şi orientată pe direcţia NNE-SSV
(Andronic 1994, 235, g. 2).
Luând în consideraţie dimensiunile locuinţelor
de suprafaţă, delimităm trei categorii: locuinţe de
dimensiuni mici, medii şi mari. În prima categorie,
care este cea mai numeroasă, am inclus complexele
locative cu o suprafaţă de până la 10 m
2
, cum erau,
spre exemplu complexul B de la Boroseşti (Babeş 1993,
184) şi L. 12 de la Botoşana (Teodor 1980, 196) (g.
3/1). Complexele locative de suprafaţă din categoria
celor medii ocupau o suprafaţă ce varia de la 12 m
2
(g. 3/2, cum era, spre exemplu, locuinţa nr. 8 de la
Botoşana, Teodor 1980, 193) la 32 m
2
(g. 4, în cazul

143
Regarding the dwellings discoveredin the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements
locuinţei nr. 3 de la Lucaşeuca II, Федоров 1960, 244-
245). Locuinţele de suprafaţă cu dimensiuni mari sunt
atestate mai rar. Suprafaţa acestor complexe oscilează
de la 32,8 m
2
– L. 2 de la Kruglik (Тимощук, Винокур
1962, 72) (g. 5/1) până la 48 m
2
– L. 3 de la Kruglik
(Пачкова 1977, 26) (g. 5/2). Amenajarea încăperilor
este relativ unitară, în majoritatea cazurilor ind
vorba de spaţii cu o singură încăpere. Până în acest
moment se cunoaşte doar o singură locuinţă care avea
două încăperi – L. 2 de la Kruglik (Тимощук, Винокур
1962, 73-74) (g. 5/1).
În 15 dintre cele 37 de locuinţe de suprafaţă a fost
atestată în mod sigur prezenţa unor sisteme de
încălzire. Acestea erau reprezentate, de regulă, prin
vetre. Doar L. 3 de la Lucaşeuca II (Федоров 1960,
244) şi L. 3 de la Kruglik (Пачкова, Романовская 1983,
53) dispuneau de câte un cuptor. Până în prezent
cunoaştem numai două cazuri, ambele în aşezarea de
la Kruglik (Тимощук, Винокур 1962, 73-74) (L. 1 şi 2)
(g. 6; 5/1), când în interiorul aceleiaşi locuinţe au fost
identicate câte două instalaţii de încălzire. De obicei,
vetrele erau dispuse în unul dintre colţurile locuinţei.
Astfel, din cele 13 locuinţe de suprafaţă în care a fost
identicată în mod sigur prezenţa vetrelor, patru erau
situate în colţul nord-estic, şi câte o singură dată în
colţul nordic, nord-vestic, vestic şi estic. În celelalte
cazuri vetrele erau amplasate pe una dintre laturi, dar
niciodată pe latura sudică sau în centrul complexului
locativ. În ceea ce priveşte cuptoarele, menţionăm că
în L. 3 din situl de la Lucaşeuca II (g. 4) acesta a fost
amenajat în apropierea laturii vestice a complexului,
iar în L. 3 de la Kruglik (g. 5/2) cuptorul a fost
construit în centrul amenajării.
two rooms is known – H. 2 at Kruglik (g. 5/1; Тимощук,
Винокур 1962, 73-74).
Heating systems were present for certain in 15 of the 37
surface houses. They are usually represented by hearths.
Only H. 3 at Lucaşeuca II (Федоров 1960, 244) and H. 3 at
Kruglik (Пачкова, Романовская 1983, 53) were provided
with kilns. As yet, there are only two cases, both in the
Fig. 4. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-
Lucaşeuca. L. 3 de la Lucaşeuca II (după Федоров 1960).
Fig. 4. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-
Lucaşeuca culture. H. 3 from Lucaşeuca II (aer Федоров 1960).

144 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
settlement at Kruglik, H. 1 and 2 (g. 6; 5/1; Тимощук,
Винокур 1962, 73-74), where inside the same house there
were identied two heating installations. Regularly, hearths
were set in one of the house corners. Thus, of the 13 houses
where hearths were identied with certainty, four lay in the
north-eastern corner and only one in the northern, north-
western, western and eastern corners, in the other cases on
one of the sides – yet never on the southern side – or in the
Aşadar, putem concluziona că, de regulă, instalaţiile
de foc în cadrul locuinţelor de suprafaţă ocupau zona
periferică a complexului, deseori unul din colţurile
lui, şi mai rar lângă una dintre laturi. Considerăm
acest lucru resc, întrucât o asemenea planicare
permitea folosirea la maximum a suprafeţei locuinţei,
care era şi aşa de dimensiuni reduse. După cum se
poate observa, aproape jumătate dintre instalaţiile
de foc erau amplasate în partea nordică a locuinţelor.
Pe de altă parte, nu cunoaştem cazuri când ele să 
fost amenajate pe latura sudică sau în colţul sudic
al locuinţei. Prin urmare, presupunem că intrarea în
locuinţele de suprafaţă era făcută pe latura sudică.
Acest fapt pare a  destul de logic, întrucât apăra
intrarea în casă de vânturile reci, ale căror direcţie
predominantă este dinspre nord sau est. Din cele 15
locuinţe de suprafaţă în care în mod cert s-a putut
stabili locul unde a fost situată vatra sau cuptorul,
doar L. 12 de la Botoşana (Teodor 1980, 193) (g. 3/1)
dispunea de o groapă amenajată în apropierea vetrei.
Aceasta, probabil, era prevăzută pentru depozitarea
cenuşii.
Podeaua locuinţelor de suprafaţă, de obicei, nu era
amenajată special, ind realizată din lut bătătorit. În
unele cazuri, însă, aceasta era lucrată într-un mod
îngrijit. Este cazul L. 3 de la Kruglik la care podeaua
reprezenta un strat de lipitură de lut cu grosimea
4-5 cm, care s-a format, foarte probabil, în urma unor
aplicări repetate (Пачкова 1977, 27). Totodată, nu
este exclus faptul că, în timpul folosirii locuinţelor, pe
podea să  fost aşternute scânduri sau piei de animale
(Teodor 1999, 28).
Fig. 5. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-
Lucaşeuca: 1 - L. 2 (după Babeş 1993); 2 - L. 3 de la Kruglik (după
Пачкова 1977).
Fig. 5. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-
Lucaşeuca culture: 1 - H. 2 (aer Babes 1993); 2 - H. 3 from Kruglik
(aer Пачкова 1977).

145
Regarding the dwellings discoveredin the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements
Este foarte greu de urmărit modul de construcţie a
pereţilor şi a acoperişului locuinţelor de suprafaţă.
Aceste construcţii erau amplasate, probabil, într-un
spaţiu special amenajat, ind constituite dintr-un
schelet lemnos înpt în pământ (pari împletiţi cu
nuiele) peste care se aplica o lipitură de lut în amestec
cu paie sau alte materiale perisabile (Babeş 1993, 24;
Teodor 1999, 29). Urme ale unor gropi de pari, care
reprezenta scheletul lemnos al complexului locativ,
au fost identicate în locuinţele nr. 1-3 din aşezarea
de la Kruglik şi în locuinţa nr. 3 din situl Lucaşeuca II.
În cazul L. 1 de la Kruglik (g. 6), au fost semnalate
mai mult de 20 gropi de pari, care erau amplasate
pe laturile lungi ale complexului locativ (Тимощук,
Винокур 1962, 72; Babeş 1993, Abb. 5/1). În cadrul
L. 2 de la Kruglik (g. 5/1) au fost descoperite, de
asemenea, mai mult de 20 de gropi de piloni. Acestea
erau situate pe toate cele patru laturi ale complexului,
middle of the habitation feature. In terms of the kilns, we
mention that in H. 3 in the site at Lucaşeuca II (g. 4) it was
set nearby the western side of the feature, and in H. 3 at
Kruglik (g. 5/2) the kiln was built in the middle of the house.
Thus, we may conclude that commonly, the re installation
within surface houses occupied the peripheral area of the
feature, oen one of its corners, and only rarely was placed
near one of the sides. We believe this was only natural as
such planning allowed maximum use of the house surface,
which was anyhow small. Noticeable, almost half of the
re installations lay in the northern side of the houses.
On the other hand, there are no cases when they were set
on the southern side or the southern corner of the house.
Hence, we may assume that access into the house was
made from the southern side. This seems rather logical,
since it protected the house against cold winds, whose
predominant direction was from the north or east. Of the
15 surface houses with the place where the hearth or kiln
lay was identied with precision, only H. 8 at Botoşana (g.
3/1; Teodor 1980) had a pit dug nearby the hearth. It was
most likely designed to deposit the ash.
The oor of this type of houses was not, usually, specially
made, and consisted of hard clay. In some cases though,
it was carefully worked. This is the case of H. 3 at Kruglik
(Пачкова 1977, 27), where the oor was made of a 4-5
cm thick-clay coating layer, formed, very likely, subsequent
to repetitive treatments. Moreover, it is not excluded that
while in use the houses’ oors were covered with planks or
hides (Teodor 1999, 28).
It is very dicult to assess how the walls and roofs of the
surface houses were built. They were likely placed on the
Fig. 6. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-
Lucaşeuca. L. 1 de la Kruglik (după Babeş 1993).
Fig. 6. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-
Lucaşeuca culture. H. 1 from Kruglik (aer Babeş 1993).

146 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
ground, supported by a timber frame stuck in the ground
over which was applied a layer of clay coating mixed
with straws or other perishable materials (Babeş 1993,
24; Teodor 1999, 29). Traces of postholes, representing
the timber frame of the house were identied in H. 1-3
from the settlement at Kruglik and in H. 3 in the site at
Lucaşeuca II. In the case of H. 1 from Kruglik (g. 6), were
reported more than 20 pits, which were located on the long
sides of the housing complex (Тимощук, Винокур 1962, 72;
Babeş 1993, Abb. 5/1). Within H. 2 from Kruglik (g. 5/1)
were also discovered more than 20 post-holes. They were
located on all four sides of the complex, but also on the
median wall that divided the dwelling, practically, into two
rooms with an equal area (Тимощук, Винокур 1962, 72,
Babeş 1993, Abb. 5/2). In the center of H. 3, from the same
site (g. 5/2), the outline of a post-hole with a diameter of
0.2 m and a depth of 0.35 m was discovered, most probably
for a pillar which supported the roof (Пачкова 1977, 26,
рис. 1). As for H. 3 from Lucaşeuca II (g. 4), we mention
that here were identied 7 traces from post-holes, with
diameters of 0.2-0.28 m and depth ranging from 0.12 to
0.3 m. Three pits were discovered on the southern side of
the dwelling, and the other four – on the central axis of the
feature (Федоров 1960, 244; Babeş 1993, 224, Abb. 5/3).
Regarding the roof of such features, we agree with T.
Arnăut’s views (Arnăut 2003, 37), according to which surface
houses had a gabled roof. It was supported on the sides by
wall plates set in the upper side of the walls, while the raer
tie was bolstered by a girder supported at its turn by the row
of central posts. The raers were made of beams bolstered
on a ridge and wall plates set one beside the other. Over
this structure were placed thatches, reed or other perishable
materials attached to the roof’s timber framework.
dar şi pe peretele median ce împărţea locuinţa, practic,
în două încăperi cu o suprafaţă egală (Тимощук,
Винокур 1962, 72, Babeş 1993, Abb. 5/2). În centrul
L. 3, din cadrul aceluiaşi sit (g. 5/2), a fost descoperit
conturul unei gropi de pilon, cu diametrul de 0,2 m şi
adâncimea de 0,35 m (Пачкова 1977, 26, рис. 1), menit
să sprijine acoperişul. Cât priveşte L. 3 de la Lucaşeuca
II (g. 4), precizăm că aici au fost identicate şapte
urme de la gropi de stâlpi, cu diametrele de 0,2-0,28
m şi adâncimea ce varia de la 0,12 la 0,3 m. Trei
gropi au fost descoperite pe latura sudică a locuinţei,
iar celelalte patru – pe axa centrală a complexului
(Федоров 1960, 244; Babeş 1993, 224, Abb. 5/3).
Referitor la acoperişul unor asemenea construcţii,
ne alăturăm opinii exprimate de T. Arnăut (Arnăut
2003, 37), potrivit căreia locuinţele de suprafaţă aveau
acoperişul în două ape. Acesta era susţinut lateral de
cosoroabe aşezate în partea superioară a pereţilor, iar
mediana se sprijinea pe o grindă susţinută de şirul
stâlpilor centrali. Versanţii şarpantei erau construiţi
din trunchiuri sprijinite pe coamă şi pe cosoroabe
dispuse una lângă alta. Peste această construcţie se
aşezau paie, stuf sau alte materiale perisabile şi se
prindeau de scheletul lemnos al acoperişului.
O problemă importantă legată de acest tip de
amenajări o constituie aprecierea destinaţiei lor –
complexe de locuit sau cu menire gospodărească. În
literatura de specialitate este încetăţenită ideea că
lipsa instalaţiilor de încălzire în interiorul majorităţii
construcţiilor de suprafaţă este un indiciu că acestea
au fost utilizate pentru nevoile gospodăreşti. După
cum se ştie însă, pentru perioadă dată de timp sunt

147
Regarding the dwellings discoveredin the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements
cunoscute vetrele portabile. Prin urmare, în cazul
nostru, absenţa instalaţiilor de foc nu ar reprezenta un
indiciu relevant şi sigur în departajarea complexelor de
locuire de anexele gospodăreşti (Iarmulschi 2010, 165).
Mai mult, cercetările etnograce au arătat că multe
dintre aceste amenajări, în care lipsesc instalaţii de
încălzire, puteau  utilizate ca adăpost temporar până
la construirea locuinţei propriu-zise sau erau locuite
numai pe timp de vară (Vuia 1973, 133-137). Numărul
deocamdată redus de complexe de acest tip nu ne
permite să generalizăm referitor la destinaţia lor.
Locuinţe adâncite în sol
Criteriul de bază ce delimitează acest tip de locuinţe,
este adâncimea podelei lor în raport cu nivelul de
călcare. Astfel, din punct de vedere etnograc, pot 
delimitate două variante de locuinţe adâncite: bordeie
şi semibordeie. Având în vedere faptul că arheologic
este complicat de a face o separare exactă între aceste
două variante (Babeş 1993, 22; Iarmulschi 2010,
159; Iarmulschi 2017, 32), vom utiliza în continuare
termenul de locuinţe adâncite. De regulă, adâncimea
podelei lor, variază între 0,5 şi 0,8 m de la nivelul antic
de călcare – complexul 1 de la Orheiul Vechi (Postică,
Munteanu 1999, 459), semibordeiul 4 de la Gorošovo
(Пачкова 1983, 12) (g. 7) – iar în unele cazuri între
0,2 şi 0,45 m – complexul D de la Ghelăieşti (Babeş
1993, 199), L. 11 de la Lozna-Hlibicioc (Teodor 1992,
49, g. 3) (g. 8). Luând în consideraţie necesitatea
unei fundaţii, nu putem exclude posibilitatea că, în cel
din urmă caz, asemenea complexe să  reprezentat, de
fapt, locuinţe de suprafaţă (Leube 2009, 154). Potrivit
An important issue of such building types is the appreciation
of their purpose – habitation/dwelling features or buildings
designed for household activities. In the scholarly literature,
the view according to which the lack of heating installations
inside most surface houses indicates they were used for
household needs is well-established. However, for the given
period, portable hearths are well known. Therefore, the
absence of the hearths is no relevant indication for the
separation between the dwelling/habitation features and
household appendages (Iarmulschi 2010, 165). Furthermore,
the ethnographic research has shown that many of these
features, lacking the heating installation, might have been
used as temporary shelter until the proper house was built,
or that they were inhabited only during the summer (Vuia
1973, 133-137). The insofar small number of such feature
types impedes any generalization on their purpose.
Sunken houses
The basic criterion delimiting this house type is the
depth of their oors. Thus, ethnographically, two sunken
variants may be delimited: huts and half-huts. Since
archaeologically it is dicult to accurately separate
among these two variants (Babeş 1993, 22; Iarmulschi
2010, 159; Iarmulschi 2017, 32), we shall further use the
term of sunken houses. Usually, the depth of their oors
varies between 0.5 and 0.8 m from the ancient surface
level – feature 1 at Orheiul Vechi (Postică, Munteanu
1999, 459), the half-hut 2 at Gorošovo (g. 7; Пачкова
1983, 12) – and in some cases between 0.2 and 0.45 m –
feature D at Ghelăieşti (Babeş 1993, 199), H. 11 at Lozna-
Hlibicioc (g. 8; Teodor 1992, 49, g. 3). Since foundations
were required, we may not exclude the possibility that

148 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
in the latter case, such features were in fact surface
houses (Leube 2009, 154). According to some scholars,
these are the cases when the use of the term “sunken
featured buildings” (Leineweber 1997, 30) is much more
appropriate. When the land was sloping, for horizontal
oors, the depth of the house varied much from one edge
to another. This is the case for instance of H. 1 at Lunca
Ciurei, whose depth varies between 0.3 to 0.75 m from the
ancient surface level (g. 9; Teodor 1987, 69, g. 3). We
also mention H. 4 at Rudi, whose oor on the southern side
lay at 0.5 m deep, while the northern at 0.24 m from the
ancient surface level (Романовская 1972, 11).
Based on the observations made until now, it was
established that sunken houses had, from the point of
view of their layout, a large variety of forms. Thus, H. 1
cercetătorului german L. Leineweber, în asemenea
cazuri ar  mai potrivită utilizarea termenului „sunken
featured buildings” (Leineweber 1997, 30). În cazurile
unui teren în pantă, pentru a da o poziţie orizontală
podelei, adâncimea locuinţelor poate varia mult de la
o margine la alta. Este cazul, spre exemplu, a L. 1 de la
Lunca Ciurei, a cărei adâncime variază de la 0,3 până
la 0,75 m de la nivelul antic de călcare (Teodor 1987,
69, g. 3) (g. 9) Amintim şi L. 4 de la Rudi, care avea
podeaua pe latura sudică la adâncimea de 0,5 m, iar
pe cea nordică la 0,24 m de la nivelul vechi de călcare
(Романовская 1972, 11).
Din observaţiile făcute până în prezent s-a stabilit
că locuinţele adâncite în sol, din punctul de vedere
al planului, puteau avea o varietate mare de forme.
Fig. 8. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-
Lucaşeuca. L. 11 de la Lozna-Hlibicioc (după Teodor 1992).
Fig. 8. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-
Lucaşeuca culture. H. 1 from H. 11 from Lozna-Hlibicioc (aer
Teodor 1992).
Fig. 7. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-
Lucaşeuca. L. 4 de la Gorošovo (după Пачкова 1983).
Fig. 7. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-
Lucaşeuca culture. H. 1 from Gorošovo (aer Пачкова 1983).

149
Regarding the dwellings discoveredin the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements
at Lunca Ciurei (g. 9) was rectangular with well outlined
corners and sides of 5.0×3.75 m (Teodor 1987, 69). House
no. 3 at Dolheştii Mari (g. 10/1) was also rectangular
with the sides of 2.9×2.0 m (Andronic 1994, 235, g. 2).
In the Poieneşti-Lucaşeuca culture environment there are
also rectangular sunken houses with rounded corners.
For instance, we mention feature no. 4 at Orheiul Vechi.
It was rectangular with rounded corners, while the sides
were sized 4.4×3.6 m (Postică, Munteanu 1999, 459, g.
3). There are also at oval houses too. For instance H. 2
at Lucaşeuca II (g. 11/1) was oval with 4.4×3.1 m sides
(Федоров 1960, 240).
Notably, the sizes of such features were not large, usually
varying from 12 to 24 m
2
. There are though also cases
when they were even smaller in surface. Thus, house A in
Astfel, L. 1 de la Lunca Ciurei (g. 9) era de formă
dreptunghiulară cu colţurile bine conturate, având
laturile de 5,0×3,75 m (Teodor 1987,69). Locuinţa
nr. 3 de la Dolheştii Mari (g. 10/1) avea şi ea forma
dreptunghiulară cu laturile de 2,9×2,0 m (Andronic
1994, 235, g. 2). Se întâlnesc în mediul culturii
Poieneşti-Lucaşeuca şi locuinţe adâncite în sol de
formă patrulateră cu marginile rotunjite. Drept
exemplu amintim complexul nr. 4 de la Orheiul Vechi.
Acesta era de formă rectangulară cu colţurile rotunjite,
iar dimensiunile laturilor erau de 4,4×3,6 m (Postică,
Munteanu 1999, 459, g. 3). Cunoaştem şi locuinţe
de formă ovală în plan. Astfel, L.2 de la Lucaşeuca II
(g.11/1) avea formă ovală cu dimensiunile de
4,4×3,1 m (Федоров 1960, 240) .
După cum s-a putut observa, dimensiunile unor
asemenea complexe locative nu erau mari, variind, de
regulă, de la 12 la 24 m
2
. Există, totodată, cazuri când
acestea ocupau o suprafaţă mai mică. Astfel, locuinţa A
din aşezarea de la Ghelăieşti avea laturile de 3,0×2,5 m
(Babeş 1993, 24), iar semibordeiul 1 de la Botoşana (g.
10/2) ocupa o suprafaţă de cca 9 m
2
(Teodor 1980, 183).
În 35 de locuinţe adâncite în sol (dintre cele 82
descoperite şi cercetate) au fost delimitate în mod
sigur instalaţii de foc – vatră sau cuptor. De regulă,
acestea erau reprezentate prin vetre. Numai locuinţele
nr. 2, 4 (g. 11/1) şi 6 din aşezarea de la Lucaşeuca
II (Федоров 1960, 241-248) şi L. 5 de la Româneşti
(Mareş 1995) erau prevăzute cu câte un cuptor.
În majoritatea cazurilor, instalaţiile de foc au fost
amplasate în unul dintre colţurile locuinţei – şase
în colţul vestic, patru în cel nord-vestic, câte două în
Fig. 9. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-
Lucaşeuca. L. 1 de la Lunca Ciurei (după Teodor 1987).
Fig. 9. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-
Lucaşeuca culture. H. 1 from Lunca Ciurei (aer Teodor 1987).

150 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
colţul nordic şi în cel nord-estic, şi câte o singură dată,
în colţul sudic şi sud-estic. În 12 situaţii acestea au
fost amenajate pe una dintre laturile complexului –
patru pe latura vestică, două pe cea sud-vestică
şi nordică şi câte un singur caz pe latura sudică,
sud-estică, estică şi nord-estică. În acelaşi context,
precizăm că în şapte cazuri instalaţiile de încălzire au
fost descoperite în centrul locuinţelor. Astfel, ca şi în
cazul complexelor locative de suprafaţă, remarcăm că
instalaţiile de foc, de regulă, ocupau zona periferică
a construcţiilor adâncite în sol. Situaţie oarecum
rească, deoarece o asemenea planicare permitea
utilizarea la maxim a suprafeţei locuinţei. În şase
cazuri – semibordeiele de la Gorošovo (Пачкова
1983, 7-12, 14-24), L. 6 de la Lucaşeuca II (Федоров
1960, 246) şi L 1 de la Roşiori-Dulceşti (Hânceanu
2016, 41) – în apropierea instalaţiilor de foc s-au
descoperit gropi. Unele dintre ele, probabil, au servit la
depozitarea cenuşii.
the settlement at Ghelăieşti was sided 3.0×2.5 m (Babeş
1993, 24), and the half-hut 1 at Botoşana (g. 10/2)
occupied a surface of ca. 9 m
2
(Teodor 1980, 183).
In 35 of the sunken houses the re installations were clearly
delimited – either hearths or kilns. Regularly, they were
represented by hearths. In most cases, the re installations
were placed in one of the corners of the house – six in the
western corner, four in the north-western corner, two in
either the north corner or the north-eastern corner and
once in the southern and south-eastern corner. In 12 cases
they were placed on one of the sides – four on the western
side, two on the south-western and northern side and once
on the southern, south-eastern, eastern and north-eastern
side. Within the same context, we specify that in seven
cases the re installations were discovered in the middle of
the houses. Thus, alike in surface houses, re installations
commonly occupied the peripheral area of the sunken
buildings, which was somewhat natural as such planning
allowed the maximum use of the house surface. In six cases –
half-huts at Gorošovo (Пачкова 1983, 7-12, 14-24), H. 6
Fig. 10. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-
Lucaşeuca: 1 - L. 3 de la Dolheştii Mari (după Andronic 1994);
2 - L. 1 de la Botoşana (după Teodor 1980).
Fig. 10. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-
Lucaşeuca culture: 1 - H. 3 from Dolhestii Mari (aer Andronic
1994); 2 - H. 1 Botosana (aer Teodor 1980).

151
Regarding the dwellings discoveredin the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements
Identicarea intrării în locuinţe este foarte dicilă,
întrucât în majoritatea cazurilor ele nu pot  surprinse.
Cu toate acestea, în prezent dispunem de unele date
care pot servi la rezolvarea parţială a acestei probleme.
Astfel, pe latura de sud şi est a complexului nr. 53 de
la Orheiul Vechi (g. 11/2) a fost surprinsă o treaptă de
intrare ce avea înălţimea maximă de 0,25 m (Ткачук
1991, 47). O situaţie asemănătoare a fost atestată în
cazul semibordeiului nr. 4 de la Botoşana, unde nişa
de intrare era amplasată pe latura estică a construcţiei
(Teodor 1980, 185). Semibordeiul nr. 3 din aşezarea de
la Gorošovo dispunea pe latura vestică de un prag de
intrare cu dimensiunile de 1,4×1,2 m (Пачкова 1983,
12). Un caz deosebit îl constituie L. 3 de la Rudi. În
partea de sud-vest a acesteia s-au observat urmele a
două gropiţe de pari (Романовская 1972, 10). După
toate probabilităţile, aici era o construcţie de tip
şopron, acoperişul căreia se sprijinea pe aceşti pari,
care marca locul de intrare în locuinţă.
Foarte rar în cadrul locuinţelor adâncite s-au
descoperit gropi, a căror funcţionalitate, probabil, a
fost cea de păstrare a proviziilor. Până la momentul
de faţă, asemenea amenajări au fost semnalate în 10
locuinţe din aşezările de la Borniş, Botoşana, Gorošovo,
Lucaşeuca II, Orheiul Vechi, Roşiori-Dulceşti şi Sokol.
În general, nu au putut  atestate urmele pieselor
de mobilier care au jucat rolul de pat sau masă.
Uneori însă, în cadrul unor complexe locative au fost
semnalate trepte de mărimi mari, care, posibil, au fost
utilizate în calitate de mobilier. Astfel, semibordeiul
nr. 7 de la Gorošovo dispunea pe latura sudică şi
sud-vestică de o laviţă cu dimensiunile de 2,6×1,3 m
(Пачкова 1983, 19). O situaţie asemănătoare a fost
at Lucaşeuca II (Федоров 1960, 246) and H. 1 at Roşiori-
Dulceşti (Hânceanu 2016, 41) – nearby the re installations
were identied pits. Some, likely, served to deposit the ash.
The identication of the access inside the houses is
very dicult, since in most cases any such traces are
impossible to identify. Nevertheless, in the present, there
are certain data which partially resolve this issue. Thus,
on the southern and eastern side of feature no. 53 at
Orheiul Vechi (g. 11/2) an entry step with a maximum
height of 0.25 m (Ткачук 1991, 47) was identied. Similar
circumstances were recorded in the case of the half-hut no.
4 at Botoşana, where the access niche lay on the eastern
side of the structure (Teodor 1980, 185). The half-hut no. 3
in the settlement at Gorošovo was provided on the western
side with an access threshold sized 1.4×1.2 m (Пачкова
Fig. 11. Locuinţe descoperite în aşezările culturii Poieneşti-
Lucaşeuca: 1 - L. 2 de la Lucaşeuca II (după Федоров 1960); 2 -
compl. 53 de la Orheiul Vechi (după Ткачук 1991).
Fig. 11. Dwellings discovered in the settlements of the Poieneşti-
Lucaşeuca culture: 1 - H. 2 from Lucaşeuca II (aer Федоров
1960); 2 – compl. 53 from Orheiul Vechi (aer Ткачук 1991).

152 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
urmărită în semibordeiul nr. 1 din acelaşi sit. În acest
caz, amenajarea de formă semiovală cu dimensiunile
de 1,6×0,8 m a fost surprinsă pe latura sud-vestică a
locuinţei (Пачкова 1983, 6). Aceasta a servit, probabil,
în calitate de pat sau masă (Пачкова 1983, 6).
De obicei, podeaua complexelor de locuire adâncite în
sol era simplă, ind realizată din lut bătătorit. Până în
prezent, cunoaştem doar un singur caz, complexul D/
SIV din situl de la Boroseşti, când podeaua era uşor
arsă (Babeş 1993, 184). Nu excludem faptul că, în
timpul folosirii locuinţelor, pe podea au fost aşternute
scânduri sau piei de animale (Teodor 1999, 28). Ca şi
în cazul locuinţelor de suprafaţă, este greu de observat
modul de construcţie a pereţilor şi a acoperişului
unor asemenea complexe. Având în vedere acest
aspect, am putea ipotetic evidenţia trei categorii de
locuinţe adâncite în sol: 1) complexe în cadrul cărora,
pe perimetrul gropii, au fost atestate urme ale parilor,
care sprijineau pereţii şi acoperişul lor; 2) construcţii
cu un singur stâlp pentru sprijinirea acoperişului; 3)
locuinţe unde asemenea gropi lipsesc.
Prima categorie se caracterizează prin faptul că
pereţii locuinţelor erau sprijiniţi pe pari de lemn ale
căror urme s-au delimitat pe perimetrul gropii. Drept
exemplu aducem L. 2 din aşezarea de Lucaşeuca II
(g. 11/1). Aici au fost descoperite şase gropi de stâlpi,
cu diametrul ce varia de la 0,2 la 0,5 m, grupate câte
trei pe latura estică şi vestică a locuinţei (Федоров
1960, 241-242). Un caz oarecum identic a fost atestat
în L. 3 din situl de la Rudi. Complexul dispunea de
trei gropi de pari, cu diametrul de cca 0,2 m, situate
la distanţa de 0,9 m una de alta pe latura sudică, şi de
1983, 12). A special case is H. 3 from Rudi. In the south-
western part of it were observed traces of two post-holes
(Романовская 1972, 10). In all likelihood, here was a shed-
type construction, the roof of which rested on these stakes,
which marked the place of entry into the dwelling.
Very rarely within the sunken houses were identied pits,
whose functionality, likely, was that of food storages. So
far, such facilities have been reported in 10 dwellings in
the settlements of Bornis, Botosana, Gorosovo, Lucaseuca
II, Orheiul Vechi, Rosiori Dulcesti and Sokol. In general,
traces of the furniture playing the role of beds or tables
could not be identied. Sometimes though, within some
dwelling/habitation features were reported larger steps,
which possibly were used as furniture. Thus, the half-hut
no. 7 at Gorošovo was provided on the southern and south-
western side with a bench sized 2.6×1.3 m (Пачкова 1983,
19). Similar circumstances were identied in half-hut no. 1
from the same site. In this case, the half-oval feature sized
1.6×0.8 m was identied on the south-western side of the
house. It likely served as bed or table (Пачкова 1983, 6)
Usually, the oor of the sunken-featured buildings was
simple, made of battered clay. There is only one case, to
date, namely feature D/SIV in the site at Boroseşti, where
the oor was slightly burnt (Babeş 1993, 184). We do
not exclude the possibility that when used, the oor was
covered with planks or hides (Teodor 1999, 28). Similarly to
the surface houses, it is dicult to identify how walls and
roofs were built. Hence, we may hypothetically outline three
categories of sunken houses: 1) features where within the
pit perimeter, post prints were identied, supporting the
walls and roof; 2) buildings with a single post supporting
the roof; 3) houses without such pits.

153
Regarding the dwellings discoveredin the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements
The rst category is characterised by the fact that the
walls were supported by timber posts whose traces were
delimited within the pit perimeter. For instance, H. 2 in the
settlement at Lucaşeuca II (g. 11/1). There were uncovered
six postholes, with a diameter varying from 0.2 to 0.5 m,
grouped as three on the eastern and western sides of the
house (Федоров 1960, 241-242). A somewhat identical case
was attested in H. 3 of the Rudi site. The complex had three
holes of poles, with a diameter of about 0.2 m, located at
a distance of 0.9 m from one another on the southern side
and a dimple with a diameter of 0.24 m, on the northern
side of the dwelling (Романовская 1972, 8).The second
category of features is characterised by the presence of
a single posthole. For instance, feature no. 53 in the site
at Orheiul Vechi (g. 11/2), in the middle of which was
discovered a pillar pit with a depth of 0.1 m from oor level
(Ткачук 1991, 45). Lastly, the last category of buildings,
which is most numerous
1
, is characterised by the lack of
pillar pits. If our hypothesis regarding the surprise of the
pits is valid, we could exclude this category of construction.
Being, however, only a hypothesis, which may not be valid,
then we admit that the walls and roofs being supported,
likely, on timber skids set on the edge of the house pit.
Since such buildings were sunken, usually, by at most
1 m from the ancient surface level, we may assume their
walls were built, like the surface houses, on a timber
frame, coated with a clay layer. The roof, of which details
regarding its construction are unknown, was likely, gabled
and made of timber, thatch, reed and other perishable
materials.
1
We consider that the number of such houses is much smaller. The
fact that the pit graves were not surprised, in our opinion, may be due to
the hue of the soil, which oen does not allow their identication.
o gropiţă, cu diametrul de 0,24 m, pe latura nordică
a locuinţei (Романовская 1972, 8). Cea de a doua
categorie de construcţii se caracterizează prin prezenţa
unei singure gropi de pilon. Drept exemplu amintim
complexul nr. 53 de la Orheiul Vechi (g. 11/2), în
centrul căruia a fost descoperită o groapă de par cu
diametrul de 0,2 m şi adâncimea de 0,15 m (Ткачук
1991, 45). În sfârşit, ultima categorie de construcţii,
care este cea mai numeroasă
1
, se caracterizează
prin lipsa gropilor de stâlpi. Dacă ipoteza noastră
privind nesurprinderea gropilor este valabilă, am
putea exclude această categorie de construcţii. Fiind,
însă, doar o ipoteză, care ar putea să nu e validă,
atunci admitem că pereţii şi acoperişul respectivelor
construcţii ar putea să se  sprijinit pe tălpi de lemn
dispuse pe marginea gropii locuinţei.
Având în vedere faptul că asemenea construcţii erau
adâncite, de regulă, cu cel mult 1 m de la nivelul
antic de călcare, presupunem că ele aveau pereţii ce
se ridicau deasupra nivelului de călcare realizaţi, ca
şi în cazul locuinţelor de suprafaţă, dintr-un schelet
lemnos, uns cu un strat de lipitură de lut. Acoperişul,
detalii referitoare la construcţia căruia nu ne stau
la dispoziţie, era, probabil (ca şi a construcţiilor de
suprafaţă), în două ape, ind realizat din lemn, paie,
stuf şi alte materiale perisabile.
Ca şi în cazul locuinţelor de suprafaţă, o problemă
ce încă se mai discută în literatura de specialitate o
reprezintă funcţionalitatea construcţiilor adâncite în
1
Considerăm că numărul unor asemenea locuinţe este, de fapt, mult
mai mic. Nesurprinderea gropilor de pari, potrivit opiniei noastre, ar putea
să se datoreze nuanţei solului, care de multe ori nu permite identicarea
acestora.

154 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
sol. Ne alăturăm opiniei exprimate de unii cercetători
germani şi polonezi, potrivit căreia majoritatea din ele
ar  avut o funcţionalitate multiplă – de locuire, gătitul
bucatelor, depozit, spaţiu de ţesut etc. (Leube 2009, 157;
Michałowski 2010, 189). Pentru o asemenea abordare
ne conduc mai multe descoperiri. Spre exemplu, L. 3
de la Sokol dispunea, lângă latura estică, de o groapă
cu dimensiunile de 1,8×1,2 m de formă ovală în plan.
Aceasta reprezenta, de fapt, intrarea într-o amenajare
de tip pivniţă, cu dimensiunile de 2,8×2,25 m şi
adâncimea de 1,25 m (Вакуленко, Пачкова 1979, 5).
Că în unele cazuri, în construcţiile adâncite în sol, era
practicat ţesutul, ceea ce ne sugerează descoperirea
a tocmai 24 de fusaiole în L. 4 de la Lucaşeuca II
(Федоров 1960, 246). De menţionat că şi unii autorii
antici, avem în vedere pe Plinius, menţionează
faptul că germanii practicau ţesutul “…în gropi şi sub
pământ” (Plinius, Naturae historiarum libri XIX, 8-9).
Deşi, mai mulţi specialişti au opinat că asemănările
esenţiale ce există între locuinţele culturii de care
ne preocupăm şi cele getice (sec. VI/V-III a. Chr.)
reprezintă un argument solid în favoarea unei legături
genetice între aceste culturi (Никулицэ 1987, 203-
205; Пачкова 1985), trebuie să precizăm că structurile
din cadrul aşezărilor culturii Poieneşti-Lucaşeuca
comportă perfecte analogii şi cu locuinţele de tip
Jastorf şi Przeworsk din nordul Europei Centrale.
Pentru a nu rămâne doar la nivel declarativ amintim
câteva descoperiri: Datyń 10 (Domański 2010, 159-
160), Kölln (Brandt 2005, 53-54) şi Więckowice 20
(Michałowski 2010, Abb. 20). Acest subiect însă,
urmează să-l discutăm într-un alt studiu.
Similarly to the surface houses, an issue still debated in the
scholarly literature, is represented by the function of the
sunken buildings. We join the view expressed by some of the
German and Polish scholars arguing that they might have
fullled multiple functions – that of a dwelling, for cooking,
storage purposes, as weaving space etc (Leube 2009, 157;
Michałowski 2010, 189). Several nds support such an
approach. For instance, H. 3 at Sokol was provided, near the
eastern side, with a 1.8×1.2 m sized at oval pit. It was in
fact, the entrance to a cellar-type structure, sized 2.8×2.25
m and 1.25 m deep (Вакуленко, Пачкова 1979, 5).
That in some cases weaving was performed in the sunken
buildings is suggested by the nd of precisely 24 spindle
weights in H. 4 at Lucaşeuca II (Федоров 1960, 246). It is
worth mentioning that some ancient authors, namely Pliny,
report that the Germans practiced weaving “…in pits and
below the ground” (Plinius, Naturae historiarum libri XIX, 8-9).
While several specialists have argued that the key
resemblances extant between the settlements of the
culture discussed herein and those of the Getae (6th - 3rd
centuries BC) are a substantial argument in favor of a
genetic relation between these two cultures (Никулицэ
1987, 203-205; Пачкова 1985), one must specify that
the settlements of the Poieneşti-Lucaşeuca culture have
also perfect parallels with the habitat sites ascribed to
the Jastorf and Przeworsk cultures in the north of Central
Europe. To this eect, and in order to avoid declarative
statements, we mention a few – Datyń 10 (Domański 2010,
159-160), Kölln (Brandt 2005, 53-54) and Więckowice 20
(Micahłowski 2010, Abb. 20). The emergence and origin of
the Poieneşti-Lucaşeuca culture shall be discussed though
in another article.

155
Regarding the dwellings discoveredin the Poieneşti-Lucaşeuca culture settlements
Bibliografie/Bibliography
Andronic 1994: M. Andronic, Aşezarea din sec. II-I î. H. de
la Dolheştii Mari-Suceava. Memoria Antiquitatis XIX, 1994,
235-242.
Arnăut 2003: T. Arnăut, Vestigii ale sec. VII-III a.Chr. în
spaţiul de la est de Carpaţi (Chişinău 2003).
Babeş 1993: M. Babeş, Die Poieneşti-Lukaševka-Kultur. Ein
Beitrag zur kulturgeschichte in Raum östlich der Karpaten in
der letzten Jahrhunderten vor Christi Geburt (Bonn 1993).
Babeş 2003: M. Babeş, Die Poieneşti-Lukaševka-Kultur. In:
(Hrsg. R. Müller) RGA 23 (Berlin - New-York 2003), 230-239.
Brandt 2005: J. Brandt, Eine Siedlungen der vorrömischen
Eisenzeit in der Gemarkung Kölln, Lkr. Demmin. Jahrbuch
Bodedenkml. im Meckl.-Vorpomm. 53, 2005, 47-74.
Domański 2010: G. Domański, Siedlungen der Gubener
Gruppe. In: (Hrsg. M. Meyer) Haus-Gehö-Weiler-Dorf.
Siedlungen der Vorrömischen Eisenzeit in nördlichen
Mitteleuropa (Berlin 2010), 157-168.
Hânceanu 2016: G.D. Hânceanu, Vestigii dacice şi bastarne
dintr-o locuinţă a sitului de la Roşiori-Dulceşti. Acta Musei
Tutovensis XII/2. Historica et archaelogica in honorem Ion
Ioniţă octogenri, 2016, 40-71.
Iarmulschi 2010: V. Iarmulschi, Observaţii privind aşezările
de tip Poieneşti-Lucaşeuca. Revista arheologică s.n. V/2,
2010, 159-168.
Iarmulschi 2017: V. Iarmulschi, Reection on the
settlements attributed to the Poieneşti-Lucaşeuca Culture.
Journal of Ancient History and Archaeology 4/1, 2017, 29-46.
Iarmulschi 2018: V. Iarmulschi, Consideraţii privind
cronologia şi periodizarea aşezărilor culturii Poieneşti-
Lucaşeuca. Tyragetia s.n. XI/1, 2018, 29-39.
Leineweber 1997: R. Leineweber, Kaiserzeitliche
Hausmodelle nach Befundem aus dem Altmarkreis
Salzwedel (Oldenburg 1997).
Leube 2009: A. Leube, Studien zu Wirtscha und Siedlung
der germanischen Stämmen im nördlichen Mitteleuropa
während des 1 bis 5/6 Jahrhunderts n. Chr. (Mainz 2009).
Meyer et al. 2016: M. Meyer, O. Munteanu, V. Iarmulschi, B.
Rauchfuß, F. Höppner, Aşezarea de tip Poieneşti-Lucaşeuca
de la Brăneşti-Marginea de Vest (r. Orhei, R. Moldova)
(cercetările din anii 2014-2015). In: (Eds. L. Sîrbu, N. Telnov,
L. Ciobanu, Gh. Sîrbu, M. Kaşuba) Culturi, procese şi contexte
în Arheologie. Volum omagial – Oleg Leviţki la 60 de ani
(Chişinău 2016), 310-330.
Meyer et al. 2018: M. Meyer, O. Munteanu, V. Iarmulschi, T.
Schatte, Geomagnetic prospects and archaeological surveys
on the Poieneşti-Lucaşeuca type settlement Ivancea-Sub
Pădure (district Orhei, R. Moldova). In: (Eds. A. Zanoci, M. Băţ,
S.-C. Ailincăi, A. Ţârlea) Interdisciplinary research in Iron Age
sites from the Tisa-Dniester area. Proceedings of Saharna
Summer Colloquim, July 13
th
-16
th
, 2017 (Tulcea-Chişinău
2018), 146-179.
Michałowski 2010: A. Michałowski, Die Siedlungen der
Jastorf-Kultur in Großpolen. In: (Hrsg. M. Meyer) Haus-
Gehö-Weiler-Dorf. Siedlungen der Vorrömischen Eisenzeit
in nördlichen Mitteleuropa (Berlin 2010), 169-198.
Munteanu 2004: O. Munteanu, Lanţul slăbiciunilor sau
unde au dispărut geţii. In: (Eds. T. Arnăut, O. Munteanu,
S. Musteaţă) Studii de Istorie Veche şi Medievală: Omagiu
profesorului Gheorghe Postică
(Chişinău 2004), 141-152.
Teodor 1969: S. Teodor, Unele date cu privire la cultura
geto-dacică din nordul Moldovei în lumina săpăturilor de la
Botoşana. SCIVA 20/1, 1969, 33-42.

156 Cu privire la complexele de locuit descoperite în aşezările culturii Poieneşti-Lucaşeuca
Teodor 1975: S. Teodor, Săpăturile de la Cucorăni. ArhMold
VIII, 1975, 121-145.
Teodor 1980: S. Teodor, Aşezarea din epoca Latène de la
Botoşana. SCIVA 31/2, 1980, 181-227.
Teodor 1987: S. Teodor, Cercetările arheologice de la Ciurea.
ArhMold XI, 1987, 65-102.
Teodor 1992: S. Teodor, Cercetările arheologice de la Lozna-
Hlibicioc, jud. Botoşani. ArhMold XV, 1992, 45-69.
Teodor 1999: S. Teodor, Regiunile est-carpatice ale
României în secolele V-II a. Chr. Consideraţii generale şi
repertoriul arheologic (Bucureşti 1999).
Teodor, Şadurschi 1980: S. Teodor, P. Şadurschi, Aşezarea
din cea de a doua epocă de la Lozna, jud. Botoşani. MCA XV,
1980, 225-237.
Vuia 1973: R. Vuia, Locuinţa. Etnograa văii Bistriţei (Piatra
Neamţ 1973).
Вакуленко, Пачкова 1979: Л.В. Вакуленко, С.П. Пачкова,
O культуной принaдлежности поселения у села Сокол. В
сб.: (ред. В.Д. Баран) Славяне и Русь (Киев 1979), 5-21.
Никулицэ 1987: И.Т. Никулицэ, Северные фракийцы в
VI-I д. н. е. (Кишинев 1987).
Пачкова 1974: С.П. Пачкова, Господарство східно-
слов’янських племен
на
рубежі нашої ери (Київ 1974).
Пачкова 1977: С.П. Пачкова, Поселение по близу села
Круглик на Буковине. Ареологiя 23, 1977, 24-34.
Пачкова 1983: С.П. Пачкова, Археологические
исследования многослойного поселения у с. Горошова
Тернопольской области. В сб.: (ред. А.Т. Смиленко)
Археологические памятники Среднего Поднестровья (Киев
1983), 4-55.
Пачкова 1985: С.П. Пачкова, Культура Поянешть-
Лукашевка. В сб.: (ред. В.Д. Баран) Этнокультурная карта
территории Украинской ССР в I тыс. н.э. (Киев 1985), 17-25.
Романовская 1972: M.А. Романовская, Отчет о раскопках
проведенных на городище Рудь в 1972 году. Arhiva MNIM.
Tимощук, Винокур 1962: Б.A. Tимощук, И.С. Винокур,
Памятники эпохи полей погребений на Буковине. KCИA
90, 1962, 73-76.
Ткачук 1991: М.Е. Ткачук, Новые данные к исследованию
памятников типа Поянешть-Лукашевка по материалам
Старого Орхея. В сб.: Археологические исследования в
Старом Орхее (Кишинев 1991), 44-53.
Федоров 1960: Г.Б. Федоров, Население Пруто-
Дневстровского междуречья в I т. н.э. MИA 89, 1960.
Dr. Vasile Iarmulschi
Muzeul Național de Istorie a Moldovei,
Chișinău, Republica Moldova
e-mail: vasile.iarmulschi@gmail.com
Dr. Octavian Munteanu
Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”,
Chișinău, Republica Moldova,
e-mail:ocmunteanu@gmail.com