ArticlePDF Available

EUROPEAN IDENTITY -BETWEEN CRITICAL DISCOURSE ANALYSIS AND THE CONSTRUCTIVIST PARADIGM

Authors:

Abstract

The following paper (consolidated on the double training of the author-both in the fields of international relationships and linguistics) proposes an interdisciplinary methodological analysis system of the discursive construction on European identity, adapting to the specifics of discourse analysis the main concepts of the identity study in the social sciences sphere. On the assumption that a complex social phenomenon such as the European identity should be analyzed through inter-and trans-disciplinary methods, the study encompasses the critical direction suggested by Discourse-Historical Approach (DHA) in the context of discourse analysis on Romanian grounds, so that the top-down linguistic analysis could reveal constructive elements of the European identity and its evolutionary variables. The research model which this paper constructs might serve as an analysis grid for further research of (political, institutional, religious etc.) identity or other types of social phenomena and it will represent the basis of a complex comparative study on the construction of European identity on Romanian and Spanish grounds, which shall harmonize the Critical Discourse Analysis with the constructivist paradigm of analyzing foreign policy, considering the construction of identity as a form of comprehension of the states" external actions.
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
322
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
EUROPEAN IDENTITY BETWEEN CRITICAL DISCOURSE ANALYSIS AND
THE CONSTRUCTIVIST PARADIGM
Corina Popa
PhD Student, University of Bucharest
Abstract: The following paper (consolidated on the double training of the author both in the fields of
international relationships and linguistics) proposes an interdisciplinary methodological analysis system
of the discursive construction on European identity, adapting to the specifics of discourse analysis the
main concepts of the identity study in the social sciences sphere. On the assumption that a complex social
phenomenon such as the European identity should be analyzed through inter- and trans-disciplinary
methods, the study encompasses the critical direction suggested by Discourse-Historical Approach
(DHA) in the context of discourse analysis on Romanian grounds, so that the top-down linguistic analysis
could reveal constructive elements of the European identity and its evolutionary variables. The research
model which this paper constructs might serve as an analysis grid for further research of (political,
institutional, religious etc.) identity or other types of social phenomena and it will represent the basis of a
complex comparative study on the construction of European identity on Romanian and Spanish grounds,
which shall harmonize the Critical Discourse Analysis with the constructivist paradigm of analyzing
foreign policy, considering the construction of identity as a form of comprehension of the states‟ external
actions.
Keywords: constructivist paradigm, Discourse-Historical Approach, identity, European Studies,
linguistics
1. Argument
Lucrarea de față propune un model interdisciplinar și complex de analiză a proiecției discursive a
identității europene, dorind pună bazele studiului discursiv identitar în lingvistica românească.
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
323
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
Utilitatea cercetării derivă atât din actualitatea temei și a bibliografiei cercetate, din natura obiectului de
studiu, cât și din modelul de cercetare pe care îl (re)construiește, ce poate servi drept grilă de analiză
pentru alte cercetări ale identității (politice, instituționale, religioase etc.) sau ale altor tipuri de fenomene
sociale.
Scopul lucrării se subsumează direcției tezei de doctorat, care vizează studiul discursul diplomatic
românesc pe teme europene, pentru a observa stadiul construcției identității comunitare și mijloacele
specifice de fundamentare a unei identități colective. Studiul de față are în vedere o lărgire a orizontului
cercetării tezei doctorale și construiește un model de analiză a identităților colective, pornind de la trei
reflecțiie fundamentale: a) identitatea unei comunități internaționale se proiectează ca rezultat al unui
proces social și discursiv complex, dinamic și negociat de construire a unui spațiu (politic, juridic,
economic etc.) comun; b) analiza discursivă a identității impune identificarea unei metode de cercetare
care surprindă caracterul său dinamic și puternica sa dependență de variațiile practicilor sociale; c)
analiza construcției identității comunitare trebuie ofere concluzii care edifice o reflecție
fundamentală: putem vorbi despre o identitate europeană (la singular), care are capacitatea de a le îngloba
pe cele naționale sau de identități europene, în condițiile în care particularitățile identitare europene sunt
înglobate de cele naționale?
Obiectivele acestei lucrări pornesc de la încercarea de a răspunde la o serie de întrebări pe care le
considerăm relevante pentru demersul nostru:
Cum putem utiliza conceptele operaționale ale studiului identității preluate din alte discipline în
analiza discursivă?
Care este metoda de analiză ce poate surprinde cel mai bine formele de construcție discursivă a
identității?
Cum se construiește identitatea prin discurs?
2. Stadiul cercetării
Fiind considerat un element esențial în fundamentarea relațiilor interpersonale, instituționale și
internaționale, conceptul de identitate a fost abordat, până în momentul de față, din perspective diferite:
politică (Waever 1996, Delgado-Moreira 1997, Hopf 1998, Milliken 1999, Mole 2007), filozofică
(Ricoeur 2005, Van Ham 2001, Morin 2002), sociologică (Deaux 1996, Gergen 1992), lingvistică
(Wodak 2009, Krzyzanowski 2010), și sub forme diverse.
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
324
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
Cercetarea identității europene, deși nu oferă dispute privind istoria conceptului, se prezintă destul
de polemică în privința conținutului: pentru unii autori, identitatea europeană desemnează o realitate deja
existentă și multidimensională (politică, economică, culturală), iar, pentru alții, descrie fie o identitate
colectivă în curs de formare, in statu nascendi, fie doar un deziderat, realizabil sau nu, în funcție de
evoluțiile viitoare ale Uniunii Europene. Contestarea ideii identității europene pornește de la îndoiala
capacității construcției europene de a crea un sentiment al apartenenței, care să depășească limitele
statului-națiune. În acest sens, Sionaidh Douglas-Scott susține că, între actele juridice, economice și
instituționale ale UE, pe de o parte, și identificarea indivizilor cu aceste structuri formale există un hiatus,
fapt întărit de concepția că, la nivel european, nu există un demos: „indivizi care împărtășesc o identitate
și o loialitate colective, constituite pe baza limbajului, a istoriei și a etnicității” (Douglas-Scott 2002: 481).
O abordare mai complexă și dificil de integrat în unul dintre cei doi poli susține existența identității
europene la plural, dar neagă identitatea europeană unică, singulară, autorii (Jeffrey Checkel și Peter
Katzenstein 2009) argumentând multiplicitatea identităților în cadrul Europei. La polul opus, cei care
susțin existența și relevanța identității europene cercetători sau reprezentanți oficiali ai instituțiilor
europene - sunt preocupați, cu precădere, de consolidarea și de dezvoltarea acesteia. Identitatea europeană
este privită și definită, în linii generale, ca o identitate socială colectivă, având ca elemente fundamentale
identificarea cetățenilor cu organizația supranațională Uniunea Europeană și percepția acestei
apartenențe, un construct specific în timp și în spațiu, variabil, în funcție de contextul social și de cel
politic (Wiener 2004: 171).
Principalele analize lingvistice ale indexării identității în discurs, apărute cu precădere la sfârșitul
secolului XX și la începutul secolului XXI, pot fi clasificate (în funcție de scopul și de obiectul cercetării)
în trei categorii: analiza identității în interacțiune (Antaki & Widdicombe 1998, Benwell & Stokoe
2006), analiza construcției narative a identității (Labov & Waletzky 1967, Quasthoff & Becker 2005) și
analiza construcției discursive a identității (Wodak 1999, 2009, Krzyzanowski 2010). Pornind de la
studiul lui Gumperz (1982), prima direcție are în vedere construcția identității individuale și sociale în
interacțiune și modul în care contribuie intervențiile participanților la conversații la construcția și la
negocierea identității. Conform celei de-a doua direcții, povestea, narațiunea (în special expusă într-un
context dialogic, prin practici discursive împărtășite) îi conferă sens identității. Prin dimensiunea narativă
a identității înțelegem expunerea ansamblului de evenimente, de fapte relevante pentru un individ/ un
grup/ o națiune/ o comunitate, într-un anumit moment și context, care permit realizarea de conexiuni cu
fapte din trecut și cu proiecții în viitor (Gergen & Gergen 1984: 134).
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
325
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
Parcurgerea studiilor fundamentale dedicate problematicii identitare, din sfera științelor sociale și
excerptarea acelor pasaje și a acelor concepte relevante pentru constituirea grilei de analiză, demers urmat
de adaptarea lor la modelul nostru, a dus la formularea următoarelor ipoteze:
În primul rând, proiectul european este rezultatul unui proces de construcție a identității colective,
iar această construcție este una rațională, consensuală (Habermas 1971), negociată și legitimată prin
documente cu valoare constituțională.
În al doilea rând, termenul de identitate colectivă trebuie vazut doar ca hiponim al celui de identitate
și este, ceea ce filozofia rocoeuriană numește dimensiunea ipse a unei identități, acea dimensiune
relațională, supusă dinamicii soaciale și opusă unei a doua dimensiuni – cea idem, de natură
intrinsecă, cuprinzând acele particularități etno-culturale imposibil de schimbat și neimplicate în
construirea consensului.
În al treilea rând, identitatea ipse europeană este identitatea unei comunități politice imaginate
(Anderson 2006), cu o pronunțată componentă cognitivă și volitivă, deoarece este produsul unui
proces social, prin care o comunitate stabilește și acceptă la nivel simbolic o serie de conduite
comune, contactul interpersonal direct fiind imposibil între toți membrii acesteia.
În al patrulea rând, procesul construire a comunității imaginate urmează o logică constantă, strategică,
dând naștere unui sistem de dispoziții durabile și transpozabile, sistem ce, în sociologia lui Pierre
Bourdieu, poartă numele de habitus (Bourdieu 2000).
În al cincilea rând, procesul de construire a identității europene comune, este, în mare măsură,
unul discursiv, iar studiul acestuia trebuie să țină seama de interdependența dintre natura sa profund
socială, caracterul său dinamic și proiecția sa discursivă. De aceea, Analiza Critică a Discursului
reprezintă un cadru metodologic adecvat, prin natura sa interdisciplinară și prin instrumentele pe care
le oferă analizei construirii unui fapt social prin discurs.
3. Metode de cercetare a identității
Cadrul metodologic pe care îl propune prezentul studiu se subsumează direcției istorico-
discursive (DHA), ramură a Analizei Critice a Discursului cunoscută și sub numele de Școala Vieneză de
Analiză a Discursului, ce își are rădăcinile în pragmatica lingvistiși în sociolingvistică, „urmând atât
tradiția bernsteiniană, cât și ideile Școlii de la Frankfurt” (Wodak 2006: 14). Bazându-și principiile pe
teoria foucaultiană asupra discursului și pe „jocul de limbaj” wittgensteinian, analiza istorico-discursivă
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
326
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
încearcă să integreze în analiza discursului toate datele privind contextul istoric și social, pentru a observa
impactul pe care acestea îl au asupra structurii, conținutului și asupra funcțiilor discursului. Alegerea unui
model ce derivă din Analiza Critică a Discursului ca metodă de cercetare a pornit de la premisa că,
discursul, dincolo de a fi un instrument de descriere a socialului, participă la construirea acestuia, și,
prin urmare, analiza discursului nu trebuie să aibă doar un caracter descriptiv. Discursul este instrumentul
principal de construcție a „comunităților imaginate”, pentru că, prin intermediul său, ideea de națiune
pătrunde în conștiința celor care se identifică cu ea (Martin 1995: 8). Discursul este un tip de practică
socială și presupune o relație dialectică între evenimentele discursive și situațiile, instituțiile și structurile
sociale în care acestea se înscriu (Wodak 1999: 157).
Metoda propusă de DHA1 operează la două niveluri: prima etapă a cercetării constă într-o analiză
tematică preliminară, pentru a determina principalele subiecte abordate, „structura ierarhică a acestora”
(van Dijk 1991: 113) și cuvintele-cheie utilizate în cadrul discursului. Cea de-a doua etapă a demersului
presupune o analiză în profunzime a textului, pentru a delimita strategiile discursive utilizate și mărcile
lingvistice specifice. Acceptând interdependența discurs - practică socială, DHA ne va permite
identificarea a patru macro-funcții sociale ale actelor discursive: acestea joacă un rol esențial în
producerea și în construcția faptelor sociale, în reproducerea, în perpetuarea unui statut social, sunt un
instrument important în schimbarea unui statut, putând duce la disoluția acestuia. Proiectând în planul
discursului aceste funcții, modelul istorico-discursiv delimitează patru macro-strategii discursive care
conduc la nașterea și la evoluția unei practici sociale: constructive, legitimatoare, transformative și
distructive (Wodak 2009: 33-35).
Urmând această clasificare și adaptând-o la specificul (habitusul) acțiunii diplomatice și la
corpusul analizat, orice analiză constructiv-identitară trebuie să se raporteze la un model principal
tridimensional, care cuprinde o primă macrostrategie de construcție (care hiperbolizează punctele
favorabile de convergență dintre națiuni, expune in mod eufemizat momentele de tensiune și îl
desemnează pe Celălalt printr-un „noi” inclusiv), o macrostrategie justificatoare, de legitimare (proiectată
în discurs prin argumente de autoritate și prin inserții narative care explică parcursul istoric național) și
una transformativă (care mizează pe mobilizarea colectivă, prin acte de vorbire directive și pe angajament
reciproc, prin acte de vorbire comisive). Modelul va fi fi completat cu o elemente ce pot prefigura o
macrostrategie de disoluție a relației (care vizează aluziile la retragerea angajamentului și emfatizează
ethosul național).
1 Pentru o descriere completă a metodei de analiză propuse de DHA, vezi Reisigl și Wodak (2010: 44).
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
327
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
4. Considerații finale
Problematica identitatății este una complexă și multidimensională, iar pluralitatea semnificațiilor
conduce la o diversificare a literaturii de specialitate, care utilizează o serie amplă de semnificanți, cu
multiple nuanțe. Înscriindu-se la limita dintre deziderat și identitate colectivă în curs de formare,
identitatea europeană desemnează o realitate multidimensională, ce trebuie să se cristalizeze, în mod
paradoxal, pe fundalul unui complex policultural imposibil de redus la un nucleu fondator original.
Lucrarea de față înțelege identitatea europeană ca rezultat al unui proces de construcție a
identității colective, un produs al raționalității colective, în care este angajată o dimensiune identitară
națională de tip ipse. Comunitatea europeană poate fi privită ca o comunitate politică imaginată, deoarece
este produsul unui proces social, prin care o comunitate stabilește și acceptă la nivel simbolic o serie de
conduite comune, contactul interpersonal direct fiind imposibil între toți membrii acesteia.
Procesul de construire a comunității imaginate urmează o logică constantă, strategică, ce, în
sociologia lui Pierre Bourdieu, poartă numele de habitus (Bourdieu 2000), de aceea, putem spune că,
procesul de construire identitară urmează etapele unui habitus diplomatic, demersul fiind cu precădere
unul discursiv. Astfel, metoda de analiză discursivă a acestui habitus diplomatic de construire a identității
trebuie să țină seama de interdependența dintre natura sa profund socială, caracterul său dinamic și discurs
și integreze în analiza lingvistică toate datele privind contextul istoric și social, pentru a observa
impactul pe care acestea îl au asupra structurii, asupra conținutului și asupra funcțiilor discursului.
Corelarea acestei metodologii cu cadrul teoretic de natură constructivistă va putea să releve, în
analize viitoare, în ce manieră a fost construită identitatea ce configurează politica externă a unui stat sau
a unei comunități internaționale, cum este ea înțeleasă și în ce mod această comprehensiune configurează
interesele naționale care dirijează politica externă.
Referințe bibliografice
ANDERSON, B., 2006, Imagined Communities. London: Verso.
ANTAKI, C., WIDDICOMBE, S. (eds.), 1998, Identities in talk, London, Sage.
BENVENISTE, Émile, 2000, Probleme de lingvistică generală, Bucureşti, Teora.
BOURDIEU, Pierre, 2000, Simțul practic, Iași, Institutul European.
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
328
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
BENWELL, B., & STOKOE, E., 2006, Discourse and identity, Edinburgh, Edinburgh University
Press.
BROWN, P, LEVINSON, S.C., 1978, Universals in language usage: Politeness phenomena, în E.
GOODY (ed.), Questions and politeness: Strategies in social interaction, Cambridge, Cambridge
University Press, p. 56-290.
BRUBAKER, R., 1992, Citizenship and nationhood in France and Germany (Vol. 21). Cambridge,
MA: Harvard University Press.
CHECKEL, J. T., & KATZENSTEIN, P. J. (Eds.)., 2009, European identity, Cambridge University
Press.
DEAUX, K., 1996, Social Identification, in E.T. Higgins y A.W. Kruglanski (Eds.) Social
Psychology. Handbook of basic principles. NY: Guilford Press.
DELGADO-MOREIRA, Juan M., 1997, "Cultural citizenship and the creation of European
identity." Electronic Journal of Sociology 2.3.
DOUGLAS-SCOTT, 2002, SIONAIDH, Constitutional Law of European Union, London,
Longman-Pearson Education, p. 481.
DU BOIS, J.W., 2007, The stance triangle, în Englebretson (ed.), 2007: 139–182.
CHAMBERS, J., 1995, Sociolinguistic theory: Linguistic variation and its social significance,
Cambridge, Blackwell, 1995.
CHARAUDEAU, P., 2005, Le discours politique. Les masques du pouvoir, Paris, Vuibert.
CVASNÎI-CĂTĂNESCU, Maria, 2006, Retorica publicistică: de la paratext la text, București,
Editura Universității din București.
ENGLEBRETSON, R. (ed.), 2007, Stancetaking in discourse: subjectivity, evaluation, interaction,
Amsterdam, Philadelphia.
FAIRCLOUGH, N., WODAK, R., 1997, Critical Discourse Analysis, în Dijk, T.V.(ed.), Discourse
as Social Interaction, London, Sage Publications, p. 258-284.
GERGEN, K., 1992, The Saturated Self. Dilemmas of Identity in Contemporary Life. USA: Basic
Books.
GERGEN, M.M., & GERGEN, K.J., 1984, The social construction of narrative accounts, In K.J.
Gergen & M.M. Gergen (Eds.), Historical social psychology (p.173-189).
GUMPERZ, J.J., 1982, Language and Social Identity, Cambridge, Cambridge University Press.
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
329
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
HABERMAS, Jungen, 1971, Toward a rational society: student protest, science and politics,
Boston, Beacon Prees, vol. 404.
HALL, Stuart, 1971, Old and New Identities, University of Minnesota Press.
HAVERKATE, H., 1994, La cortesía verbal. Estudio pragmalingüístico, Madrid, Gredos.
HOPF, Ted, 1998, The Promise of Constructivism in International Relations Theory, in
„International Security”, 23(1): 171-200.
IONESCU-RUXĂNDOIU Liliana. 2003, Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică
lingvistică, Bucureşti, Ed. All Universitar.
KERBRAT-ORECCHIONI, Catherine, 2002, L‟énonciation de la subjectivité dans le langage,
Paris, Armand Colin.
LABOV, W., & WALETZKY, J., 1967, Narrative analysis: Oral versions of personal
experience”, în J. Helm (Ed.), Essays on the Verbal and Visual Arts, Seattle, University of Washington
Press, p. 12-44.
LACLAU, ERNESTO, MOUFFE, CHANTAL, 2001, Hegemony and socialist strategy: Towards a
radical democratic politics, NY, Verso.
MAINGUNEAU, Dominique, 2007, Analiza textelor de comunicare, Iași, Institutul European.
MARTIN, D., 1995, The choices of identity, in „Social identities”, vol. 1 (1), p. 5-20.
MILLIKEN, Jennifer, 1999, Intervention and Identity: Reconstructing the West in Korea, in Jutta
Weldes, (ed.) Cultures of Insecurity: States, Communities, and the Production of Danger, Minneapolis:
University of Minnesota Press.
MOIRAND, S., 2006, La divulgación de la ciencia y la técnica:¿ Nuevos modelos para nuevos
objetos de estudio?, in „Revista signos”, 39(61), 231-358.
MOIRAND, S., 2007, Les discours de la presse quotidienne(observer, analyser, comprendre).
Paris, Linguistique nouvelle.
MOLE, R. C., 2007,. Discursive constructions of identity in European politics, Basingstoke,
Palgrave Macmillan.
MORIN, Edgar, 2002, Gândind Europa, București, Editura Trei.
MORTUREUX, M. F., 1993, Paradigmes désignationnels, in „Semen. Revue de sémio-
linguistique des textes et discours”, (8).
PAREKH, Bhikhu, 1994, „Discourses on National Identity, Political Studies, XLII.
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
330
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
PERELMAN, CHAÏM, OLBRECHTS-TYTECA, LUCIE, 2012, Tratat de argumentare. Noua
retorică, Iași, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași.
QUASTHOFF, U. M., 1997, Were you ever in a situation where you were in serious danger of
being killed? Narrator-listener interaction, in Labov and Waletzky's narratives. Journal of Narrative and
Life History, 7”(1-4), 121-128.
ROVENȚA-FRUMUȘANI, Daniela, 2000, Argumentarea-modele și strategii, București, Bic All.
ȘTEFĂNESCU, Ariadna, 2010, Emoție și impolitețe în discursul și interdiscursul condamnării
trecutului totalitar din România, în Liliana Ionescu Ruxăndoiu (coord.), Dialog, discurs, enunț. In
memoriam Sorin Stati, București, Editura Universității din București, p. 73-99.
RICOEUR, Paul, 2003, Sí mismo como otro, Mexic, Siglo Veintiuno Autores.
TRATATUL DE LA LISABONA, http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_en.htm.
VAN DIJK, T. A., 1991, The interdisciplinary study of news as discourse, in A handbook of
qualitative methodologies for mass communication research, 108-120.
VAN DIJK, T.A., 2006, Ideología. Una aproximación multidisciplinaria, Sevilla, Gerdisa
Editorial.
VAN EEMEREN, F. H., & GROOTENDORST, R., 2004, A systematic theory of argumentation:
The pragma-dialectical approach (Vol. 14). Cambridge University Press.
VAN HAM, Peter, 2001 Europe‟s post-modern identity: a critical appraisal, in International
Politics, Vol. 38, No. 2, June 2001, pp. 229- 252. Van Ham, Peter, European Integration and the
Postmodern Condition. Governance, Democracy, Identity, London: Routledge.
VAN LEEUWEN, T., 1996, The representation of social actors, in „Texts and practices: Readings
in critical discourse analysis, 1”, 32-70.
VASILESCU, Andra, 2007, Cum gândesc şi cum vorbesc ceilalţi. Prin labirintul culturilor, Iaşi,
Polirom.
VASILESCU, Andra, 2011, Construcția identitității parlamentare: cadru teoretic, în vol. Rodica
Zafiu, Camelia Ușurelu, Helga Bogdan-Oprea (ed.), Limba română. Ipostaze ale variației lingvistice. II..
Pragmatică și stilistică, București, Editura Universității din București, p. 305-315.
WAEVER, Ole, 1996, The Rise and Fall of the Inter-Paradigm Debate, in Steve Smith, Marysia
Zalewski y Ken Booth, (eds.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge: Cambridge
Unviersity Press.
Iulian Boldea (Coord.)
Globalization and National Identity. Studies on the Strategies of Intercultural Dialogue
SOCIOLOGY, POLITICAL SCIENCES AND INTERNATIONAL RELATIONS SECTION
331
Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, ISBN: 978-606-8624-03-7
WODAK, R., DE CILLIA, R., REISIGL, M., 1999, The discursive construction of national
identities, in „Discourse & Society”, 10(2), p. 149-173.
WODAK, RUTH, MEYER, MICHAEL (eds.), 2001, Methods of critical discourse analysis,
London, Sage.
WODAK, R., 2006, Mediation between discourse and society: Assessing cognitive approaches in
CDA. „Discourse Studies”, 8(1), 179-190.
WODAK, RUTH, DE CILLIA, RUDOLF, MARTIN REISIGL, LIEBHART, KARIN, 2009, The
discursive construction of national identity, Edinburgh, Edinburgh University Press.
ZAFIU, Rodica Strategii ale impreciziei: expresii ale vagului și ale aproximării în limba română
și utilizarea lor discursivă (a) în „Actele Colocviului Catedrei de limbă română”, 22-23 noiembrie 2002,
București, Ed. Universității, p.363-376.
ZAFIU, Rodica, 2007, Limbaj şi politică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti.
ZAFIU, Rodica, Modalizarea, în Guţu Romalo, V. (coord.), 2008, Gramatica limbii române, III,
ediţie nouă [GALR] – Bucureşti, Editura Academiei Române.
ZAFIU, Rodica, 2010, Ethos, pathos şi logos în textul predicii, în Al. Gafton, Sorin Guia şi Ioan
Milică (ed.), Text şi discurs religios, II, Iaşi, Editura Universităţii “Al. I. Cuza”, p. 27-38.
ResearchGate has not been able to resolve any citations for this publication.
ResearchGate has not been able to resolve any references for this publication.