Cercetările lui Fodor András Lugosi la Grădiștea Muncelului

Abstract

The treasures found by the natives at the beginning of the 19th century in the vicinity of Grădiștea Muncelului (today Grădiștea de Munte) drew the attention not only of the authorities, but also of the scholars and antiquity fans who organized field trips and research in the area, particularly towards midcentury, being attracted by the novel character of the vestiges. Doctor Fodor András Lugosi from Hunedoara was the most passionate of them. His works are very little known and much of the information he mentioned is still in manuscript form. Guided mainly by intuition and less by knowledge in that field, Fodor discovered and investigated in the area of the Dacian fortress Sarmizegetusa Regia several constructions still unknown to archeologists and unidentified on the ground. His writings were analyzed by Alexandru Ferenczi in 1921, but they were not correctly related to the real field situation, because of the incipient stage of site research. After Ferenczi, this information has but sporadically been given any attention. Fodor’s manuscript has been gone through by Volker Wollmann, who published for the first time the two valuable drawings it included – the fortress plan and a page with several artifacts. The text herein is meant to approach again the information included in Fodor András’ manuscripts and publications and turn it into account by correlating it with the recent data offered by archeological research. The aim of this endeavor is to restore a most important contribution made by this forgotten researcher, as well as to recover the valuable information related to the site of Grădiștea de Munte, which reflects a conservation stage that was superior to the one of this day.

Full text

MUZEUL BANATULUI MONTAN REŞIŢA
Editura MEGA | Cluj-Napoca | 2017
BANATICA
27

FONDATOR
Acad. CONSTANTIN DAICOVICIU
COLEGIUL DE REDACŢIE/ EDITORIAL BOARD
DUMITRU EICU (editor-şef/ chief editor), LIGIA BOLDEA (secretar de redacie/ editorial
secretary), ADRIAN MAGINA (secretar de redacie/ editorial secretary), LIVIA MAGINA, VASILE
RĂMNEANU, ALEXANDRU SZENTMIKLOSI.
CONSILIUL ŞTIINŢIFIC/ SCIENTIFIC BOARD
NICOLAE BOCŞAN (Cluj-Napoca), RUDOLF GRÄF (Cluj-Napoca), HARALD HEPPNER (Graz),
ISTVÁN PETROVICS (Szeged), IOAN AUREL POP (Cluj-Napoca), MARTYN RADY (Londra),
VICTOR SPINEI (Iaşi).
Banatica are calicativul ERIH PLUS (European Reference Index for Humanities)/
Banatica is ranked ERIH PLUS (European Reference Index for Humanities).
Banatica este indexată în baza de date EBSCO (Historical Abstracts with Full Text) /
Banatica is indexed in the EBSCO database (Historical Abstracts with Full Text).
Articole din această revistă sunt indexate în „Regesta Imperii” /
Articles appearing in this journal are abstracted in „Regesta Imperii”.
Toate materialele trimise spre publicare trec prin procesul de peer-review /
All papers submitted for publication go trough the peer-review process.
ISSN 1222-0612
BANATICA
Orice corespondenă se va adresa / Any mail will be sent to the following address:
MUZEUL BANATULUI MONTAN
320151 REŞIA, B-dul Republicii nr.10, ROMÂNIA
E-mail: oce@muzeulbanatuluimontan.ro; lboldea.ist27@gmail.com; adimagina@gmail.com
http: www.muzeulbanatuluimontan.ro
tel. 0355/401219; fax. 0355/401220
Editura MEGA | www.edituramega.ro
e-mail: mega@edituramega.ro

CUPRINS • CONTENTS • INHALT • SOMMAIRE
Istoricului Volker Wollmann la împlinirea vârstei de 75 de ani ............................................13
Zum 75. Geburtstag des Historikers Prof. Dr. Volker Wollmann .......................................... 17
Opera știinică a istoricului Volker Wollmann ...................................................................... 23
ARHEOLOGIE
M M, A B, C B
Analiza morfologică și funcională a pieselor din materii dure animale din situl
mezolitic de la Ostrovul Banului (jud. Mehedini) ............................................................ 39
Morphological and functional analyze of animal hard substances nds from Ostrovul
Banului Mesolithic site (Mehedinți County) .......................................................................... 57
A C H
Some notes about a La Tène period glass bracelets from Drobeta ................................... 73
Câteva observații asupra unei brățări de epocă La Tène de la Drobeta ............................. 81
A P
Cercetările lui Fodor András Lugosi la Grădiștea Muncelului ..........................................85
Fodor András Lugosi’s research at Grădiștea Muncelului ..................................................... 99
R A
Römische Münzen in Mintia ..............................................................................................107
Monede romane de la Mintia ................................................................................................ 113
C M, D R, G O
Monede antice și bizantine păstrate în colecia de numismatică a Liceului Teoretic
„Traian Lalescu” din Orșova ...............................................................................................115
Antique and byzantine coins in the numismatic collection of the High School „Traian
Lalescu” Orșova ...................................................................................................................... 161
M T-I, S P
Figural stone decoration from Horreum Margi (Ćuprija) ................................................ 163
Decorațiune gurativă în piatră de la Horreum Margi (Ćuprija) .................................... 176
M G B, I A B
Noi informaii arheologice privind exploatarea andezitului la Măgura Uroiului
(jud. Hunedoara) ...................................................................................................................187

New archaeological information regarding the exploitation of andesite in Măgura
Uroiului (Hunedoara county) ............................................................................................... 217
Z K P
Spada medievală de la Deta .................................................................................................. 233
e medieval sword from Deta ............................................................................................. 240
S A L, F P, S C
Câteva amănunte despre complexele arheologice C23 din situl de la Turdaș-Luncă,
jud. Hunedoara (II). Săpăturile preventive ale anului 2011 ............................................. 247
Some details on the archaeological complexes C23 from the site of Turdaș-Luncă,
Hunedoara County (II). Preventive excavations of the year 2011 .....................................261
C T, O B, C O
Cercetarea arheologică preventivă de la proiectul de investiii extindere Spitalul
clinic de urgene pentru copii „Louis urcanu” Timişoara (noiembrie 2014 –
ianuarie 2015) ........................................................................................................................ 283
e rescue archaeological excavations from the extention investment project “Louis
Țurcanu” Children Hospital Timişoara (november 2014 – january 2015) .......................299
A-C A, A B, A S
Investigaii magnetometrice realizate în hotarul localităii Cornești, jud. Timiș
(campania 2017) .................................................................................................................... 301
Magnetic prospection on the boundaries of Cornesti village, Timiș county (results of a
2017 eld survey) ...................................................................................................................307
ISTORIE
L B
In sedes judiciaria (I). Femei din Banatul medieval în faa scaunelor de judecată.
Generalităi ............................................................................................................................ 313
In sedes judiciaria (I). Women from the medieval Banat in front of the county courts.
Generalities ............................................................................................................................ 344
L M
In litteris vestris rescribatis… Corespondena privată în Banatul secolelor XV-XVII .. 347
In litteris vestris rescribatis... Private correspondence within the southern parts of
the medieval Hungarian kingdom ........................................................................................ 359
O T
Economic and material aspects of the late medieval bridges from Transylvania: the
written sources ...................................................................................................................... 361
Aspecte economice și materiale privind podurile medievale târzii din Transilvania:
sursele scrise ............................................................................................................................381

A M
O crimă, un proces și o destituire. Disputele unor ociali transilvăneni din banatul
de Caransebeș și Lugoj din a doua jumătate a secolului al XVI-lea ...............................399
A murder, a lawsuit and a deposition. Disputes of some Transylvanian ocials in the
banat of Caransebeș-Lugoj in the second half of the 16th century ...................................... 406
E S
„...Er blieb mit seinem Hof mehr, als es die Klausenburger Privilegien und Sitten
erlaubten”. Überlegungen zur Stände-und Religionspolitik von Gabriel Báthory ....... 407
“...Rămase împreună cu curtea sa mai mult decât îngăduiseră privilegiile şi obicieiurile
Clujului“. Reecţii despre politica religioasă şi cea privind stările a lui Gabriel Báthory 424
M O K-T
Die absolutistische Politik der Habsburger im siebenbürgischen Berg- und
Salzwesen (1688–1790) ........................................................................................................ 425
Politica absolutistă a Habsburgilor în domeniul mineritului şi al sării din Transilvania
(1688–1790) ............................................................................................................................460
O S-I
e permeability of borders: draing romanian last wills in the seat of Sibiu during
the eighteenth century .......................................................................................................... 463
Permeabilitatea granițelor: redactarea testamentelor românești în cadrul scaunului
de la Sibiu, în secolul al XVIII-lea ........................................................................................ 484
C F
Începuturile metalurgiei la Reșia – o nouă abordare ......................................................485
Beginning of ferrous metallurgy in Reșița – a new approach to .........................................499
G F
Istoria femeilor – subiect al publicisticii româneşti din Transilvania (a doua
jumătate a secolului al XIX-lea) ........................................................................................... 501
Women’s history – a subject of the romanian journalism in Transylvania (second half
of the 19th century)..................................................................................................................516
O E I
Elite strategies of minority nation-building in dualist Hungary: law graduates
supported by the Năsăud Border Regiment scholarship funds ....................................... 517
Strategii elitare de construcție națională la minoritățile din Ungaria dualistă:
absolvenții de studii de drept susținuți din fondurile grănicerești năsăudene .................. 533
M B
Cărbunele – resursa minerală cu rol determinant în formarea complexului
industrial al Văii Jiului ......................................................................................................... 535
Coal – the mineral resource with the decisive role in setting the industrial center in the
Ji u Valle y ................................................................................................................................. 559
R M N
Consideraii privind viaa şi activitatea unui mare bănăean: Avram Imbroane
(1880–1938) .......................................................................................................................... 561

8
On the life and work of a great man in the Banat: Avram Imbroane (1880–1938) ......... 573
R H
Aspecte din istoria ceasornicelor de turn fabricate la Oradea, din perspectiva
reclamelor difuzate în presa locală de la începutul secolului al XX-lea ........................ 575
On the history of tower clocks made in Oradea, from the perspective of advertorials
in the local press at the beginning of the 20th century .......................................................... 580
M-G A
Frontul transilvănean al Marelui Război reectat în memorialistica sașilor ardeleni . 587
Transilvanian front in the Great War in the Transylvanian Saxons’ memoirs ................. 608
I-F M
Preliminariile unei scindări dinainte anunate – chestiunea Banatului în faa
Consiliului Suprem (31 ianuarie 1919) ..............................................................................609
Preliminaries of a scission foretold – the question of the Banat in front of the Supreme
Council (31st of january 1919) .............................................................................................. 621
L B
Dezvoltarea exploatărilor carbonifere de la Societatea „Uzinele de Fier și Domeniile
Reșia” între anii 1919–1929. Recalcularea produciei de cărbune conform datelor
din contabilitatea secretă ......................................................................................................623
Development of coal mining at the Company “Reșița Steel Work and Domains”
between 1919 and 1929. Fresh calculation of coal production according to the secret
accountancy system ................................................................................................................ 662
D-L 
Proprietăile bucureştene ale Societăii „Uzinele de Fier şi Domeniile Reşia”
(1920–1948) ........................................................................................................................... 663
e real estates of the Company “Reșița Steel Work and Domains” in Bucharest
(1920–1948) ............................................................................................................................679
L O R
Aspecte privind evoluia turismului în staiunea Băile Herculane în perioada
interbelică .............................................................................................................................. 693
Aspects concerning development of tourism in Băile Herculane within inter-war times 706
M D
Moda sub spectrul publicisticii interbelice timișorene ....................................................707
Fashion in the inter-war journals in Timișoara ..................................................................726
E N
Activitatea băncilor din judeul Caraș în anii 1944–1948 ................................................ 729
Work of Banks in the County of Caraș in 1944–1948 ........................................................ 748
F V
„Noi am luptat și le-am bătut cărarea”: Carol Loncear (1917–1991) în arhivele
Securităii ................................................................................................................................ 749
“We have fought and paved their way”: Carol Loncear in the Securitate’s archives ......... 762

9
V R
Corupie și abuzuri la Regiunea de Securitate Banat ........................................................ 763
Corruption and abuses in the Banat Region of Securitate ................................................788
Varia
M G
Filmul artistic ca document istoric. Cazul Roșia Montană ..............................................791
Feature movie as a historical document. e case of Roșia Montană ............................... 806
D 
Istoria Banatului. Un proiect pierdut ................................................................................. 807
e history of Banat. A lost project ....................................................................................... 809
A S, A B, A G, C
H
Scurtă cronică a expoziiei internaionale „Heinrich Schliemann – descoperitorul
Troiei” .....................................................................................................................................819
Short Chronicle of the International Exhibition „Heinrich Schliemann – the
Discoverer of Troy” ................................................................................................................. 822
Recenzii
Susana Andea, Avram Andea, Adinel Dincă, Autographa et signaturae Transilvaniae,
Argonaut Publishing, Cluj-Napoca (România) – Symphologic Publishing, Gatineau
(Canada), 2016, 283 p. (Ligia Boldea) ..................................................................................... 831
Oana Mihaela Tămaș, Între uz și abuz de alcool în România, Academia Română,
Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015, 307 p. (Minodora Damian) ............... 835
Ion Agrigoroaiei, România interbelică. Unicare şi evoluţie economică, Casa Editorială
Demiurg, Iaşi, 2016, 400 p. (Minodora Damian). .................................................................. 839
Florian Banu, De la SSI la SIE.O istorie a spionajului românesc în timpul
regimului
comunist (1948–1989), Cuvânt-înainte de Mihai-Răzvan Ungureanu, Ed. Corint,
București, 2016, 608 p. (Felician Velimirovici) .......................................................................... 842
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE ................................................................................................845
NORME DE TEHNOREDACTARE........................................................................................ 847
EDITORIAL GUIDE .................................................................................................................851

ISTORICULUI VOLKER WOLLMANN
LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 75 DE ANI
FESTSCHRIFT FÜR VOLKER WOLLMANN
ZUM 75. GEBURTSTAG

BANATICA, 27 | 2017
CERCETĂRILE LUI FODOR ANDRÁS
LUGOSI LA GRĂDIȘTEA MUNCELULUI
Aurora Pețan*
Cuvinte cheie: istoriograe, epoca dacică, Grădiștea Muncelului, Sarmizegetusa
Regia, Fodor András Lugosi
Keywords: historiography, the Dacian epoch, Grădiștea Muncelului, Sarmizegetusa
Regia, Fodor András Lugosi
Cel de-al doilea sfert al veacului al XIX-lea reprezintă cea mai entuziastă perioadă
de cercetare a vestigiilor de la Grădiștea Muncelului dinainte de inițierea săpăturilor
sistematice
1
. Acum au loc cel puțin trei expediții importante la ruine, toate cu rezultate
remarcabile. Participanții, aparținând aceluiași cerc de cărturari și anticari, au cercetat,
analizat și scris despre ce au văzut acolo, lăsând un lot de documente (publicații sau
manuscrise) de cea mai mare importanță pentru acest sit.
Acum se fac săpături, se dezvelesc structuri inedite, se măsoară și descriu monu-
mente, se redactează planuri, se desenează piese. Cei trei reprezentanți de seamă ai
acestui moment sunt Michael Ackner, Fodor András și J.F. Neigebaur. Primii doi au
vizitat ruinele independent, în 1838, respectiv 1844, apoi toți trei au participat la o
expediție comună, care a avut loc în 1847. Cel mai pasionat și prolic dintre aceștia este
însă hunedoreanul Fodor András. El a săpat cel mai mult, în cele două campanii ale
sale, a descoperit construcții inedite, rămase necunoscute arheologilor până azi, a făcut
observații prețioase și a avut intuiții remarcabile. A mobilizat mai mulți cărturari și a
organizat marea campanie din 1847, a ținut conferințe și a publicat în reviste. Însă cele
mai valoroase contribuții ale sale au rămas în manuscris și nu au fost decât prea puțin
valoricate ulterior.
Nu se știu multe lucruri despre viața acestui interesant personaj. Nu i se cunoaște
anul nașterii, dar foarte probabil s-a născut în Lugoj, așa cum arată epitetul pe care
și-l adăuga la nume. A fost medic-șef al comitatului Hunedoarei și era specializat în
obstetrică, epidemiologie și balneologie. Era pasionat de arheologie și a călătorit în tot
*
Institutul de Arheologie Iași, str. Codrescu, nr.6, e-mail: apetan@gmail.com
1
Primele săpături de amploare au fost întreprinse de reprezentanții scului austriac în 1803–1804
și au durat aproape zece luni (Pețan 2012, 81 și urm.). Cercetările științice, sistematice, au debutat
însă abia în 1921, sub conducerea lui D.M.Teodorescu, și au fost reluate după cel de-la Doilea Război
Mondial de echipa condusă de Constantin Daicoviciu.

86
comitatul Hunedoara pentru a consemna și desena antichități. Era prieten cu cei mai
mulți cărturari ardeleni ai vremii. A murit în anul 1859.
Expedițiile
Interesul lui Fodor András pentru ruinele din munți a fost stârnit de raportul
publicat în 1844 de preotul Michael Ackner, ca urmare a vizitei acestuia la ruine cu
șase ani înainte. Imediat ce a citit raportul, Fodor s-a dus să vadă cu ochii lui ciudatele
vestigii de la Grădiștea Muncelului. De altfel, cei doi se cunoșteau și discutaseră cu
siguranță despre acest subiect: mai mult, vor pleca împreună la Grădiște câțiva ani mai
târziu, în campania din 1847.
Ce găsește Fodor la fața locului îi depășește așteptările. Entuziasmat, la întoar-
cere ține o conferință la adunarea medicilor din comitatul Hunedoara și publică câteva
pagini în suplimentul Hon és Külföld al revistei Mult és Jelen
2
. Datele comunicate sunt
sumare. Principalele obiective cercetate în sit au fost o construcție pe care o numește
„baie de apă rece” și o clădire la sud de cetate, prima rămasă necunoscută până astăzi,
iar cea de-a doua („baia romană”) descrisă cu câteva detalii extrem de prețioase. El mai
descrie forticația, iazul din așezarea civilă și menționează niște coloane și plinte de
granit.
Foarte captivat de aceste ruine, medicul are inițiativa organizării unei mari expe-
diții în 1847, la care invită o seamă de cărturari umaniști și colecționari ai vremii. Într-o
scrisoare adresată contelui József Kemény în decembrie 1846, Fodor îl invita pe acesta,
împreună cu J.F.Neigebaur și Bardócz Elek, să ia parte la expediția ce urma să aibă loc
în luna mai a anului următor și care ar  durat câteva săptămâni
3
. Bardócz îi scrisese și
el contelui în luna octombrie a aceluiași an, spunându-i despre planurile de a săpa „din
răsputeri” în pădurile seculare de la Grădiștea Muncelului
4
. Nu cunoaștem răspunsul
lui Kemény, dar știm că acesta nu a participat.
Expediția este descrisă de Fodor în același an
5
. A avut loc în luna iulie și, deși
nu a durat câteva săptămâni, cum fusese planicat, ci doar două zile, a fost cea mai
importantă campanie de săpături de la încheierea acțiunilor scului austriac. De altfel,
avea să rămână și cea mai importantă intervenție de până la deschiderea cercetărilor
sistematice.
Echipa a fost alcătuită din 18 persoane și i-a inclus, pe lângă Fodor, Neigebaur și
Bardócz, pe Michael Ackner și pe ul său, Henrik, pe colecționarul Váradi Albert, pe
judecătorul Szilvasi László din Bretea Română, pe Georg Boer, pădurarul din Grădiștea
Muncelului, și pe alții, nenumiți în textul lui Fodor. După unii, ar  participat și baronul
Nopcsa László
6
.
Traseul parcurs a fost unul dicil și a început în Deva, a continuat prin Călan
2
Fodor 1844.
3
Ferenczi 1913, 43; Ferenczi 1999, 100, n. 55 (în text)/ 56 (în subsol).
4
Ferenczi 1913, 43, n. 63.
5
Fodor 1847.
6
Téglás 1905, 102.

87
și Bretea Română, de unde echipa s-a îndreptat călare spre hotarul Boșorodului, a
traversat satul și, de la limita estică a acestuia, a început să urce, foarte probabil înspre
Târsa, remarcând și urmele romane de pe Valea Stupării. Excursioniștii au înnoptat pe
platoul Luncanilor, un loc din care vizibilitatea le-a permis a doua zi să distingă Orăștia,
Deva și împrejurimile Mureșului. A urmat coborârea în Valea Grădiștii (probabil din
Prihodiște) și popasul la pădurarul Boer, apoi drumul până la conuența celor două văi
care delimitează Dealul Grădiștii, pe care se aau ruinele, și urcușul pe deal, echipați cu
unelte de săpat (Fig.1).
Sunt descrise, pe traseul spre cetate, un loc cu grâne carbonizate și iazul din
așezarea civilă, Fodor exprimându-și regretul că Trezoreria Regală nu a trimis pe cineva
să facă cercetări și desene și acolo, atunci când s-au făcut căutările de monede de aur,
deoarece între timp locul a fost răvășit. Locul de tabără a fost ales în preajma izvorului
de lângă cetate (terasa XI).
Deși de scurtă durată, desfășurată doar în intervalul 12–13 iulie, intervenția
echipei lui Fodor a produs multe rezultate, cele mai prețioase aparținându-i chiar orga-
nizatorului. În prima zi, medicul a săpat o structură circulară, o „groapă pietruită”, în
apropierea porții de est și foarte aproape de izvor, iar a doua zi s-a ocupat cu măsu-
rători și întocmirea de schițe. După ce a dezvelit structura circulară, Fodor s-a dus la
sud de cetate, unde colegul său de expediție, J.F.Neigebaur, cerceta un presupus teatru
cu ziduri în zigzag. Alte obiective pomenite cu această ocazie: zidul și porțile cetății,
o „pivniță” de lângă poarta de est
7
, un vas de andezit, două „altare”, o inscripție „cu
arme”, un basorelief cu două personaje – toate aceste artefacte ind și desenate de
Fodor. Despărțirea de locul cu ruine s-a făcut cu regret și emoție.
Materialul documentar
Fodor a notat o mulțime de lucruri, a desenat, a descris, a povestit, însă numai
o mică parte din aceste informații au văzut lumina tiparului în Hon és Külföld. Întreg
materialul strâns de el a fost reunit într-un manuscris voluminos, păstrat inițial la
Erdélyi Nemzeti Múzeum sub titlul Utmutatό a három Dáciakban și transferat ulterior
la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, la secția „Colecții
speciale”, unde se aă acum grupat în opt volume, sub cota 754, cu titlul generic András
Fodor Lugosi Kézirata [Date arheologice din Transilvania].
Volumele I-III, redactate în limba maghiară, poartă titlul Panorama az arche-
ológiai nevezetességei, volumele IV și V sunt în limba germană, au titlul Führer durch
Siebenbürgen für Freunde vaterländischer Alterthümer in verschiedenen Teilen und
Ortschaen și reiau o parte din informațiile primelor volume, iar volumele VI-VIII
includ ilustrații (Abbildungen zum „Führer durch Siebenbürgen” I-III). Dintre acestea
din urmă, vol. VIII reunește șe și desene originale, aparținând lui J.F. Neigebaur,
M.Ackner, Fodor A., Kemény J. și alții, iar vol. VI-VII cuprind planșe realizate de
câțiva desenatori profesioniști, care au redesenat materialele originale din vol. VIII.
7
Pentru construcția subterană de la poarta de est, dezvelită de scul austriac în 1803–1804 și
considerată „beci” în cursul sec. al XIX-lea, vezi Pețan 2015a.

88
Informațiile despre Grădiștea Muncelului sunt grupate în două seturi, în volumele
I și II, mare parte a lor reprezentând explicații la cele două planșe ale lui Fodor (planul
cetății și planșa cu artefacte). În textele sale publicate sunt incluse multe dintre aceste
informații, însă fără ilustrație și nu de puține ori greșite, cele din manuscris având șanse
să e cele corecte. Din fericire, deși textul este dicil de citit (Fig.2), Al. Ferenczi a
extras o serie de informații din manuscris, în special descrieri și măsurători de monu-
mente și artefacte
8
.
Cele două planșe ale lui Fodor reprezintă o parte foarte valoroasă a manuscrisului
său și, împreună cu legendele din cele două volume, constituie un set de date în mare
măsură inedite. Una dintre planșe conține planul cetății, iar pe cealaltă se aă 12 desene.
Planul s-a păstrat în vol. VI, la 48, planșa XLIX, iar explicațiile la această planșă sunt
incluse în volumele I, 32 și II, 36–37. Planșa cu artefacte se aă în vol. VI, la 48, planșa
XLVII și reproduce obiecte descoperite la Grădiștea Muncelului. Ambele planșe au fost
reproduse de V.Wollmann în anul 1982, în monograa dedicată lui Michael Ackner
9
,
și reluate ulterior în câteva publicații, însă fără a  analizate
10
.
Planul lui Fodor András
Fodor desenează forticația ca ind aproape rotundă, cu un zid format din trei
rânduri de blocuri de piatră (Fig.3). Reprezentările sunt naive, cu încercări de gurare
a volumelor, însă furnizează destule informații prețioase. Sunt gurate cele două văi
care mărginesc dealul și câteva elemente de relief și vegetație. Conform datelor publi-
cate și celor din manuscris, planul conține următoarele puncte:
A – drumul care duce la cetate, străbătând așezarea civilă pe la sud de Tău, și taie
cetatea prin porțile de vest și de est, traversând apoi zona sacră și îndreptându-se spre
Muncel;
B – o poartă nord-estică a forticației, neconrmată arheologic, la care pare să
ducă o potecă;
C – poarta sudică; până la ea duce o potecă, iar în fața porții este gurată o bucată
de coloană culcată;
D – poarta vestică;
E – poarta estică și „beciul”;
F – ?
H – tubul metalic din interiorul „băii de apă rece”, prin care apa izvorului era
condusă în interiorul acestei construcții;
I – (litera este însemnată cu creionul) blocuri mari de piatră, pe care în manuscrisul
8
Informațiile au fost valoricate într-o lucrare intitulată „Vestigiile dacice și romane de la Grădiște și
din împrejurimile sale”, nalizată în 1921, dar publicată postum trei decenii mai târziu, ca parte a II-a
a volumului semnat împreună cu C.Daicoviciu „Așezările dacice din munții Orăștiei” (Daicoviciu,
Ferenczi 1951).
9
Wollmann 1982, Fig.54.
10
10 din cele 12 desene de pe planșa cu artefacte au fost reproduse în Daicoviciu et alii 1989, Fig.36;
planul lui Fodor este reprodus de Mateescu 2012, 161, pl. 3, însă după Wollmann.

89
său le consemna ca aându-se pe o terasă mică aată mai jos de „baie”, după toate
probabilitățile, resturile turnului pentagonal, săpat în 1804;
J – (litera este însemnată cu creionul) construcția circulară, considerată circus
(astăzi „marele templu circular”);
K – izvorul, notat de două ori, o dată pe terasă, iar a doua oară în interiorul „băii
de apă rece”;
L – grupul de clădiri de la sud de cetate, cu cele trei construcții identicate de
Fodor (astăzi „baia romană”);
M – „baia de apă rece” pe care Fodor a dezvelit-o în 1844;
N – „groapa pietruită”, săpată de Fodor în 1847, amplasată nu departe de poarta
de est, la sud de cărare;
O – Tăul și pârâul care se scurge din el, traversat de poteca notată cu A, peste o
punte amenajată;
a – desemnează poziția unui basorelief, lângă „groapa pietruită”;
[fără literă] – vasul de andezit, reprezentat supradimensionat, situat lângă potecă,
în apropiere de poarta de est.
Planul lui Fodor se alătură altor planuri ale cetății publicate pe parcursul sec. al
XIX-lea: cel al scului austriac
11
cel al lui M.Ackner
12
și cel al lui J.F.Neigebaur
13
, repre-
zentând o contribuție importantă la cunoașterea topograei sitului și a monumentelor
vizibile la acea vreme.
Planșa cu artefacte
Planșa conține 12 desene, dintre care 10 reprezintă artefacte găsite la Grădiștea
Muncelului, iar două au legătură cu marele cerc de piatră (Fig.4).
a – basorelieful „cu strajă”. Piesa a fost publicată de Al. Ferenczi
14
și se aă astăzi la
Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, unde a fost dusă de Téglás Gabor în anul
1884
15
.
b – inscripția „cu arme”, ambele jumătăți. Jumătatea stângă s-a pierdut între timp.
Jumătatea dreaptă, aată într-un stadiu de conservare foarte prost, se aă azi la Muzeul
Civilizației Dacice și Romane Deva (inv. 15924), unde a ajuns în condiții necunoscute.
Este o inscripție romană, aparținând Legiunii IV Flavia Felix, ale cărei litere sunt gu-
rate sub formă de arme. Prima descifrare corectă îi aparține lui Finály Gabor
16
.
c – vasul de andezit. Nu a fost niciodată publicat științic și se aă și astăzi în sit.
d – „altarul” cel mare. Ultima menționare a lui îi aparține lui Finály Gabor, care l-a
văzut și fotograat în 1910 în casa pădurarului
17
. Nu se mai știe nimic de atunci despre
soarta acestei piese.
11
Pentru acest plan, vezi Pețan 2013.
12
Ackner 1856, pl. VI, cu legenda la pagina 98; Wollmann 1982, 258.
13
Finály 1916, 26, Fig.2, cu legenda la pagina 27.
14
Ferenczi 1937.
15
Kuun et alii 1902, 20.
16
Vezi IDR III/3, 269a.
17
Finály 1916, pl. III/1.

90
e – tub ceramic de la o conductă de apă;
f – cui (țintă?) cu oare ornamentată;
g – jgheabul de piatră de la „baia de apă rece”;
h – „altarul” cel mic;
i – circus-ul, reprezentare parțială, în perspectivă, eronată, cu toți stâlpii cercului
interior de aceeași dimensiune și lipiți între ei. Este vorba, desigur, despre marele
templu circular.
k – stâlp de andezit din structura marelui cerc de piatră;
l – disc de andezit (plintă);
m – obiect metalic, tripod.
Alături de planșa cu artefacte a cartografului A.Szőts, desenată în 1804 cu ocazia
săpăturilor scului austriac și păstrată în două copii
18
, și de schițele lui J.F.Neigebaur,
care includ o serie de artefacte provenind din același sit, această planșă a lui Fodor
constituie un izvor prețios din sec. al XIX-lea cu privire la artefactele descoperite în
situl de la Grădiștea Muncelului
19
.
Rezultatele cercetărilor
Cele mai importante rezultate ale deplasărilor lui Fodor la ruinele de la Grădiștea
Muncelului le reprezintă dezvelirea celor două construcții inedite, semnalarea a încă
două, de asemenea necunoscute, în cadrul complexului de clădiri considerat azi „baie
romană”, dar presupus a  un teatru la acea vreme, precum și descrierea, cu detalii
foarte valoroase, a clădirii principale a acestui complex.
„Baia de apă rece”20
Este o construcție situată la gura izvorului de la est de forticație, identicată de
Fodor în prima sa deplasare. Probabil formația sa de balneolog l-a făcut să studieze
în primul rând izvorul și să îi urmărească traseul, fapt care a dus la descoperirea unei
clădiri din piatră în locul în care rul de apă părăsește terasa. Medicul a săpat în taluzul
terasei și a descoperit pereții laterali și podeaua unei încăperi, construite integral din
blocuri de piatră fasonată, prinse între ele cu scoabe metalice. Clădirea avea lungimea
de 3 stânjeni (5,67m), lățimea de 1 stânjen (1,89m) și înălțimea neprecizată
21
. Peretele
vestic (deci cel dinspre deal) era prevăzut, în partea sa superioară, cu un tub de zinc
(sau plumb?), păstrat parțial, prin care apa izvorului curgea în interiorul construcției
de piatră. În peretele opus Fodor a găsit deschiderea unei uși, precum și balamalele de
er ale acesteia. Colțurile ușii erau prinse cu trei seturi de cuie, cu dimensiuni dife-
rite, prinse, la rândul lor cu câte șase cuie mai mici înpte în cele mari, care ajutau la
18
Österreichisches Staatsarchiv, Kriegsarchiv, Kartenabteilung KVIIk 403 I/2; Arhivele Naționale
ale României – Direcția Județeană Cluj, fondul Tezaurariatului Monetar și Minier al Transilvaniei,
original 2406/1805, microlm rola 1238/1805. Vezi și Jakó 1973, anexe, f.p.
19
Pentru schițele lui Neigebaur și relația acestora cu planșa lui Fodor, vezi Pețan 2015c.
20
Pentru detalii despre această construcție, vezi Pețan 2015b.
21
Fodor mss, I, 32 (27); Fodor 1844, 303.

91
strângerea acestora din urmă. În partea de jos a peretelui estic (deci înspre vale), în
stânga locului pentru ușă, la nivelul pavimentului, se aa un jgheab de piatră, prin care
apa se scurgea din încăperea de piatră în afară. Acest jgheab putea  blocat la interior.
Piesa este desenată de Fodor și inclusă în planșa nr.XLIX la litera g. După ce a golit
complet încăperea, Fodor a constatat că în interior, pe lângă pereți, erau aranjate blocuri
de piatră asemenea unor scaune
22
. Concluzia doctorului a fost că acea construcție era o
baie de apă rece, folosită în antichitate de locuitorii cetății (Fig.5).
Dat ind că construcția se aa în coasta dealului iar apa și noroiul se scurgeau
permanent în ea, Fodor și-a exprimat îngrijorarea cu privire la soarta acesteia după
scoaterea ei la lumină. Din păcate, temerile lui s-au adeverit. La următoarea sa vizită,
după doar trei ani, din construcție nu mai rămăsese decât o bucată din peretele nordic
23
.
Probabil că după scurtă vreme a dispărut și acesta.
Planul lui Fodor consemnează poziția acestei „băi” în marginea estică a terasei
pe care se aă marele cerc de piatră. El gurează planul construcției printr-o succe-
siune de pietre amplasate vag rectangular, cu una dintre laturi rotunjită, iar izvorul îl
notează cu litera K, având grijă să îi semnaleze prezența atât pe terasă, cât și în interi-
orul construcției. Tubul metalic prin care apa intra în clădirea de piatră este notat cu H,
iar construcția cu litera M.
Prietenul său, Neigebaur, a văzut în același loc bucăți de conducte din lut ars cu
diametrul mare
24
, însă este imposibil de precizat unde se aau situate acestea, dacă se
aau sau nu în conexiune cu construcția.
Al. Ferenczi nu a mai văzut pe teren urmele acestei construcții în perioada inter-
belică. El este destul de confuz, din pricina faptului că la vremea sa situl era foarte
puțin cercetat și identicările erau dicile. Inițial a crezut că „baia” lui Fodor este una
și aceeași cu „baia romană”, adică cu clădirea de la sud de cetate, pe care Fodor o consi-
dera un teatru
25
. Totuși, până la urmă Ferenczi amplasează în plan „baia” lui Fodor pe
cursul pârâului din zona sacră
26
.
Cercetările ulterioare nu mai pomenesc despre această construcție. Nu s-a încercat
nici o reconstituire a ei pe baza datelor furnizate de Fodor și nu s-a făcut nici o încer-
care de identicare a ei pe teren, pentru a se vedea dacă a mai rămas ceva din ea.
Toate datele pledează în favoarea localizării acestei construcții pe traseul izvorului,
în marginea terasei XI, în taluzul acesteia, sub nivelul terasei (Fig.7). La începutul
anilor ’80 traseul izvorului a fost regularizat prin intermediul mai multor amenajări. Pe
traseul pârâului se aă acum mai multe cămine de beton, acoperite cu capace de fontă,
iar pârâul este condus printr-o țeavă modernă. Acesta debușează în taluzul terasei prin-
tr-o țeavă de plastic vizibilă, și a fost amenajat, în ultimele decenii, pentru a servi drept
duș pentru studenții care fac practica arheologică la Sarmizegetusa Regia.
O interpretare a funcționalității acestei construcții nu poate , în acest stadiu al
22
Fodor mss, II, 36 (26).
23
Fodor 1847, 363.
24
Neigebaur 1851, 102, nr.22.
25
Despre această confuzie vezi Pețan 2014b, 438 și 443.
26
Daicoviciu et alii 1989, Fig.18.

92
cunoștințelor, decât speculativă. Totuși, se poate admite că descrierile lui Fodor exclud
posibilitatea unei cisterne sau a unui bazin de colectare/ decantare a apei, dată ind
absența oricărui tip de hidroizolație (care i-ar  atras atenția medicului) și existența ușii
și a unor amenajări interioare. Dacă era vorba de o utilizare cu rol sacru, religios, sau
cu rol profan, este greu de răspuns. Tehnica de construcție, cu blocuri fasonate și cram-
poane metalice, se întâlnește și la alte construcții dacice din acest sit. Este posibil însă ca
amenajarea să  fost folosită și de garnizoana romană care a staționat acolo după 106.
Poate că o investigare atentă a acestei zone ar putea să furnizeze indicii suplimentare cu
privire la construcția cercetată de Fodor în 1844 și ruinată între timp.
„Groapa pietruită”27
În cea de-a doua campanie a sa, Fodor dezvelește o altă construcție interesantă.
Structura, din piatră fasonată și cu plan circular, descrisă destul de amănunțit, a rămas
și ea necunoscută până astăzi. În interiorul ei fuseseră depuse mai multe piese sculptu-
rale aduse de un pădurar la un moment dat, care proveneau din săpăturile de la înce-
putul secolului și fuseseră descoperite în alte părți ale sitului. Fodor însă nu avea de
unde să știe acest lucru și a presupus că acolo trebuie să  fost un loc sacru, o clădire
păgână de cult. Neigebaur avea să consemneze existența, în acel loc, a mai multor tipuri
de conducte ceramice.
Pe planul lui Fodor construcția este reprezentată sub forma unei secvențe de
blocuri așezate aproximativ circular și este notată cu litera N.Este amplasată în afara
incintei, nu departe de poarta estică, la sud de cărarea care taie incinta și zona sacră. În
același loc este indicat punctul a, care desemnează poziția unui basorelief. A situat-o
la 50 de pași la sud față de marele cerc de piatră și aproape de izvor
28
. El spune că avea
aspectul unei gropi circulare, adâncită în pământ, ai cărei pereți erau căptușiți cu blocuri
de piatră așezate unele lângă altele. Diametrul gropii era de 4 stânjeni (7,56m)
29
(Fig.6).
El a mai săpat și la două picioare depărtare de construcție, dar nu a putut continua
din pricina debitului mare al pârâului
30
, ceea ce înseamnă că aceasta se aa într-adevăr
foarte aproape de izvor. Neigebaur, colegul său de expediție, susține că în acel loc se aau
multe blocuri de piatră, substrucții de clădiri, cărămizi bine arse, mai subțiri decât cele
obișnuite, precum și conducte de lut ars, cu pereții mai groși sau mai subțiri
31
.
După 1847, lipsește orice informație cu privire la această construcție. Timp de o
sută de ani, aceasta s-a colmatat și a fost acoperită de vegetație abundentă. În primele
decenii ale sec. XX, când au început cercetările sistematice, „groapa” încă era vizibilă și
a fost menționată de Al. Ferenczi
32
.
În această „groapă pietruită” Fodor a văzut „două altare”, unul mai mare și unul
27
Pentru detalii despre această structură, vezi Pețan 2014a.
28
Fodor 1847, 362.
29
Fodor mss, I, 32.
30
Fodor 1847, 362.
31
Neigebaur 1851, 100, nr.5; 101, nr.18; 102, nr.23.
32
Ferenczi 1937, 111.

93
mai mic, și „două pietre cu hieroglife” (inscripția „cu arme” a legiuni IV Flavia Felix,
ruptă în două), și a marcat pe plan existența unui basorelief. „Altarele” nu au fost publi-
cate niciodată, însă basorelieful și inscripția au intrat în literatura de specialitate cu
acest loc de descoperire. Plecând de la asocierea între aceste artefacte, s-a postulat exis-
tența, în acel loc, a unui monument triumfal roman, ridicat după anul 106
33
. În reali-
tate, toate cele patru piese au fost descoperite în timpul săpăturilor scului austriac, în
anul 1804: basorelieful în interiorul forticației, iar inscripția și cele două „altare” în
ruinele construcției de la sud de forticație
34
. După 1804, cele patru monumente au
fost lăsare în grija pădurarului din Grădiște, iar . M.Ackner încă a văzut o jumătate a
inscripției în 1838 în cabana acestuia. Cândva după această dată, piesele au fost aduse și
depozitate în groapa de lângă cărare. Prin urmare, nu există nici o legătură între aceste
monumente și construcția circulară cercetată de Fodor.
Identicarea locului în care s-a aat clădirea este o sarcină dicilă și doar cerce-
tările arheologice viitoare vor putea da un răspuns cert. Totuși, ținând cont de toate
datele de mai sus și de localizarea lui Ferenczi, rezultă că zona în care se aa această
groapă se întinde de la poarta de est spre sud-est, în apropierea izvorului. Prezența
tuburilor de la conducte în preajma gropii poate sugera o localizare pe terasa XI, în
zona aliniamentului mic cu plinte de calcar, unde a fost documentată o conductă cera-
mică
35
și câteva canale de calcar
36
. Locul cel mai probabil îl reprezintă zona nordică a
acestui templu, de unde pare să provină conducta de apă (Fig.7).
Lucrările de consolidare și restaurare de la începutul anilor ’80 au modicat con-
gurația inițială a terenului, așa încât este dicil de determinat cu exactitate locul acestei
construcții.
Care va  fost funcționalitatea acestei construcții este greu de determinat.
Amplasarea foarte aproape de apă, existența conductelor de apă aproape de clădire,
precum și documentarea ulterioară a unei conducte foarte bine conservate și a unor
jgheaburi de piatră chiar în acea zonă, ridică întrebarea dacă această construcție nu a
avut un rol în sistemul de gospodărirea a apei. În sfârșit, nu trebuie ignorat faptul că
structura era situată în zona templelor și ca urmare putea avea o legătură cu acestea. În
orice caz, nici un răspuns solid nu se poate da în lipsa unor cercetări arheologice minu-
țioase – dacă acestea mai pot  de folos ținând cont de intervențiile ulterioare radicale
asupra acestei zone.
„Teatr u l”
Foarte importante sunt observațiile lui Fodor András cu privire la complexul de
clădiri de la sud de forticație. Chiar dacă nu a desfășurat săpături acolo, a fost interesat
33
Macrea 1941, 145; Glodariu 1965, 128–129; IDR III/3, 266.
34
Jakó 1972, 600 (basorelieful); Jakó 1972, 601 și 602 (cel două jumătăți ale inscripției); Jakó 1973,
619 („altarul”).
35
Daicoviciu et alii 1960, 340; Daicoviciu et alii 1980, 161–163; Florea et alii 2013, 64. Conducta
trece în diagonală pe sub templul mic de calcar și intersectează colțul sud-vestic al templului mare
de calcar.
36
Daicoviciu et alii 1973, 65.

94
de acest grup de construcții și l-a studiat cu atenție. El identică, în ambele sale depla-
sări, un șir de trei clădiri, dintre care două sunt și astăzi necunoscute. Construcția
circulară, situată foarte aproape de clădirea principală și dezvelită în 1804, nu a fost
observată sau nu mai era vizibilă la acea vreme.
Clădirea principală, dezvelită în campaniile din 1803–1804, avea opt colțuri
37
, iar
în patru decenii, până la venirea lui Fodor, latura sa nordică fusese acoperită cu pământ
scurs de pe versant, astfel încât nu mai erau vizibile decât celelalte laturi, care dădeau
impresia unui zigzag.
În 1844, la prima sa vizită la ruine, a văzut monumentul și l-a descris, cea mai
importantă observație a sa ind aceea că este vorba, în realitate, de un șir de trei
construcții aliniate, având șase, trei, respectiv patru încăperi, la care identică pereții
despărțitori și ușile încăperilor, conchizând că se intra din una în alta. Le măsoară
dimensiunile și consemnează modul în care erau amenajate podelele, unele dintre
acestea având pavimente ceramice „mozaicate”, alcătuite din cărămizi de diferite
dimensiuni și forme
38
.
Trei ani mai târziu, examinează din nou clădirile și le descrie. Este de acord că este
vorba despre un teatru, dar reia importanta observație că e vorba de trei construcții, nu
de una singură
39
.
Pe planul redactat de medic în urma acestei campanii se distinge, la litera L, la
sud de forticație, un grup de clădiri aliniate: una de dimensiuni mai mari, cu multe
încăperi, iar la est de aceasta două sau trei clădiri de dimensiuni mai mici. Este greu de
crezut că Fodor s-a înșelat când a distins încă două clădiri alături de cea mare, deoarece
și reprezentanții scului descoperiseră, în 1804, încă două clădiri imediat lângă cea „cu
opt colțuri”, însă au primit dispoziție să nu le mai dezgroape
40
.
Astăzi, „baia romană” rămâne cel mai controversat ansamblu de edicii de la
Sarmizegetusa Regia. A primit multe interpretări de-a lungul timpului, însă grupul
de clădiri nu a fost cercetat științic (cu excepția unor vericări făcute de Constantin
Daicoviciu și echipa sa în 1950). Cele două structuri identicate în apropierea clădirii
principale au rămas necunoscute arheologilor până astăzi. Informațiile consemnate de
Fodor András se adaugă la cele, extrem de valoroase, furnizate de scul austriac.
Este adevărat că toate intervențiile făcute în sit de Fodor András (dar nu numai
de el, ci de toți cei care au premers cercetările științice) au fost nemetodice și
distructive. Fodor însuși a admis că structurile dezvelite de el vor dispărea destul de
repede și chiar a fost martor la acest proces. Construcțiile dezvelite de el s-ar putea
să e astăzi iremediabil pierdute. Însă și aceasta face parte din istoria sitului, iar exis-
tența unei documentații rămase în urma acestor intervenții compensează pierderile
din teren.
37
Pentru istoricul cercetărilor și interpretărilor „băii romane”, vezi Pețan 2014b.
38
Fodor 1844, 303.
39
Fodor 1847, 362–363.
40
Jakó 1973, p.615.

95
Interpretări
Medicul hunedorean, lipsit de pregătire în domeniul istoriei, nu știa cui să atribuie
cetatea și se întreba dacă a fost construită de greci, de daci sau de romani, arătând că
este greu de dat un răspuns. El credea totuși că a aparținut grecilor și lui Lysimachos,
după care ar  fost cucerită de regele dac Dromichaites, presupunere făcută în baza
monedelor de aur cu chipul lui Lysimachos găsite la Grădiște în număr mare
41
. Cetatea
ar  fost incendiată în grabă din ordinul lui Lysimachos, așa cum ar rezulta din canti-
tatea mare de grâne arse vizibile în multe locuri, zice Fodor, de aceea se găsesc comori,
care nu au mai apucat să e recuperate. El încearcă să o identice cu antica Utidava a
lui Ptolemeu și exclude originea romană a vestigiilor.
Ulterior, el revine asupra chestiunii originii cetății și insistă că aceasta a aparținut
tracilor și grecilor lui Lysimachos, așa cum ar demonstra-o monedele. Ba mai mult,
„hieroglifele” de pe un basorelief (inscripția „cu arme”) ar arăta că cetatea datează de
pe vremea egiptenilor(!). Cetatea ar  aparținut de racia și ar  fost cucerită de la
Lysimachos de dacii lui Cotizo (nu de Dromichaites, cum spusese cu câțiva ani înainte),
care apoi au incendiat-o, deoarece nu putea  locuită din pricina amplasării inaccesibile.
De data aceasta Fodor propune o identicare cu Acmonia din Tabula Peutingeriana
42
.
Lipsa de pregătire în domeniu este vizibilă la Fodor, care nu reușește să plaseze
cronologic cetatea, spre deosebire de colegii săi (M.Ackner, de exemplu, intuise corect
că este vorba de ruine dacice). Din acest motiv este și foarte puțin citat, deși a avut un
rol important.
Receptarea
Soarta cercetărilor lui Fodor a fost destul de vitregă. Publicate în limba maghiară,
în reviste astăzi mai greu accesibile, și prezentate nesistematic, descoperirile sale au
rămas necunoscute. Deși au fost valoricate parțiale (și confuz, uneori) în lucrarea
lui Al. Ferenczi, informațiile despre cele două clădiri săpate de Fodor în 1844 și 1847
au rămas necunoscute arheologilor. Prețioasele descrieri ale încăperilor „băii romane”
de asemenea au fost trecute cu vederea, la fel și informația, foarte interesantă, despre
existența altor două clădiri la est de „baia romană”. Astfel de date ar  meritat veri-
cări arheologice din partea specialiștilor. Manuscrisul lui Fodor nu a avut o soartă mai
bună. Catalogat de către I.I.Russu, pe nedrept, ca ind „de o valoare științică foarte
41
Este vorba de pseudo-lysimachoi, emiși de cetățile vest-pontice la sfârșitul sec. al II-lea î.Hr. și în
primul sfert al veacului următor. Fodor nu avea de unde să știe pe atunci acest lucru și credea că staterii
cu chipul lui Lysimachos au fost bătuți chiar de acesta, iar ruinele de la Grădiște erau contemporane
cu regele macedonean, adică datau încă de la sfârșitul sec. al IV-lea î.Hr.
42
R.Mateescu greșește când îi atribuie lui Fodor identicarea sitului de la Grădiștea Muncelului cu
Sarmizegetusa lui Decebal, devenită Utidava în perioada romană (Mateescu 2012, 34, n. 62). Chiar
dacă pe parcursul sec. al XIX-lea se admitea deja că este vorba de o cetate dacică, identicarea cu
Sarmizegetusa Regia se va face, pentru prima oară, abia după inițierea cercetărilor științice din
perioada interbelică. Până atunci, s-a crezut că acolo a existat doar o cetate de refugiu a lui Decebal,
capitala Sarmizegetusa Regia ind localizată, eronat, pe locul capitalei romane din Țara Hațegului,
Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

96
scăzută”
43
, a rămas în uitare. V.Wollmann este singurul care a acordat atenție docu-
mentației de epocă dacică, reproducând planul cetății și planșa cu artefacte.
BIBLIOGRAFIE
Ackner 1844,
M.Ackner, Reisebericht über einen eil der südlichen Karpaten, welche Siebenbürgen von
der Kleinen Walachei trennen, aus dem Jahre 1838, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische
Landeskunde, I Band, II He, 1844, 1–33.
Ackner 1856,
M.Ackner, Decennal-Aufzeichnung der archäologischen Funde in Siebenbürgen vom Jahre
1845 bis 1855, în Jahrbuch der Kaiserlich-Königlichen Central-Comission zur erforschung und
erhaltung der baudenkmale I, 1856, 93–103.
Daicoviciu, Ferenczi 1951,
C.Daicoviciu, Al. Ferenczi, Așezările dacice din Munții Orăștiei, București, 1951.
Daicoviciu et alii 1960,
C. Daicoviciu, O. Floca, N. Gostar, Şt. Ferenczi, H. Daicoviciu, G. Cazimir, Şantierul
arheologic Grădiștea Muncelului-Costești, în MCA, VI, 1960, 331–353.
Daicoviciu et alii 1973,
C.Daicoviciu, I.H.Crișan, Şt. Ferenczi, H.Daicoviciu, I.Glodariu, Şantierul arheologic
dacic din Munții Orăștiei, jud. Hunedoara (1960–1966), în MCA, X, 1973, 61–85.
Daicoviciu et alii 1980,
H.Daicoviciu, I.Andrițoiu, A.Rusu, Vericări în incinta sacră a Sarmizegetusei, în MCA,
XIV, 1980, 161–163.
Daicoviciu et alii 1989,
H.Daicoviciu, I.Glodariu, Şt. Ferenczi, Cetăți și așezări dacice în sud-vestul Transilvaniei,
vol. I, București, 1989.
Ferenczi 1913,
Al. Ferecnzi, Lugosi dr. Fodor András levelei, în HTRTE, XX, 1913, 18–59.
Ferenczi 1937,
Al. Ferenczi, Relieful de la Grădiștea Muncelului păstrat în Muzeul din Deva, în Sargetia, I,
1937, 111–153
Ferenczi 1999,
I.Ferenczi, Contribuții la problema formării așezărilor cu caracter protourban la daci (cu
privire specială la Sarmizegethusa to Basileion) (II), în Apulum, XXVI, 1999, 99–132.
43
Russu 1972, 648, n. 5.

97
Finály 1916,
G.Finály, A Gredistyei dák várak, în AÉ, 36, 1916, 11–43.
Florea et alii 2013,
G. Florea, L. Suciu, E. Iaroslavschi, G. Gheorghiu, P. Pupeză, R. Mateescu, C. Bodó,
C.Cristescu, 25. Grădiștea de Munte, com. Orăștioara de Sus, Jud. Hunedoara [Sarmizegetusa
Regia], în CCA, Campania 2012, Craiova, 2013, 63–65.
Fodor 1844,
A.Fodor, Római régiségek Hunyad vármegyében, în Hon és Külföld, 1844, 300–304, 305–
307.
Fodor 1847,
A. Fodor, Utazás nemes Hunyadvarmegyében régiségek kinyomozása végett, în Hon és
Külföld, 1847, 346–348, 351–352, 355–356, 358–360, 362–364.
Fodor mss,
Lugosi Fodor András Kézirata [Date arheologice din Transilvania], vol. I-VIII, Biblioteca
Centrală Universitară Cluj-Napoca, Colecții Speciale, cota 754.
Glodariu 1965,
I.Glodariu, Sarmizegetusa dacică în timpul stăpânirii romane, în ActaMN, II, 1965, 119–
133.
Jakó 1972
S.Jakó, Date privitoare la cercetările arheologice de la Grădiștea Muncelului în anii 1803–
1804 (III), în ActaMN, IX, 1972, 587–602.
Jakó 1973
S.Jakó, Date privitoare la cercetările arheologice de la Grădiștea Muncelului în anii 1803–
1804 (IV), în ActaMN, X, 1973, 627–639.
Kuun et alii 1902,
Kuun G., Torma Zs., Téglás G., Hunyadvármegye története, Budapest, 1902.
Macrea 1941,
M.Macrea, Urme romane în regiunea cetăților dace din Munții Hunedoarei, în Sargetia, II,
1941, 127–150.
Mateescu 2012,
R.Mateescu, Istoriile unui templu, Cluj-Napoca, 2012.
Neigebaur 1851,
J.F.Neigebaur, Dacien. Ueberresten des klassischen Alterthums, mit besonderer Rücksicht auf
Siebenbürgen, Kronstadt, 1851.

98
Pețan 2012,
A.Pețan, Coin Finds at Grădiștea Muncelului during the excavation campaigns of 1803–
1804, în ActaMN, 47–48/1, 2010–2011 (2012), 81–89.
Pețan 2013,
A.Pețan, Sarmizegetusa Regia in the Austrian map of 1804, în ReDIVA, I, 2013, 29–43.
Pețan 2014a,
A. Pețan, An unknown stone structure in Sarmizegetusa Regia’s sacred zone recorded in
writtings of 19th century, în ReDIVA, II, 2014, 28–40.
Pețan 2014b,
A.Pețan, „Baia romană” de la Sarmizegetusa Regia. 1. Istoricul cercetărilor, în Sorin Forțiu,
Adrian Cîntar (ed.), Simpozion ArheoVest, nr.II.Interdisciplinaritate în arheologie. In honorem
Gheorghe Lazarovici, Timișoara, 6 decembrie 2014, Szeged, 2014, 427–455.
Pețan 2015a,
A.Pețan, An unknown stone structure at the eastern gate of Sarmizegetusa Regia’s precinct
recorded in the 19th century writings, în S.Forțiu, A. Stavilă (ed.), Simpozion ArheoVest, III,
Interdisciplinaritate în arheologie și istorie. In memoriam Florin Medeleț. Timișoara, 28 noiembrie
2015, Szeged, 2015, 753–760.
Pețan 2015b,
A.Pețan, Another unknown stone structure in Sarmizegetusa Regia’s sacred zone recorded in
writtings of 19th century, în ReDIVA, III, 2015, 110–122.
Pețan 2015c,
A.Pețan, Valoarea documentară a schițelor de la Grădiștea Muncelului atribuite lui Johann
Ferdinand Neigebaur, în Dobos Alpár, Petruţ Dávid, Berecki Sándor (eds.), Archaeologia
Transylvanica. Studia in honorem Stephani Bajusz, Cluj-Napoca-Târgu Mureș-Budapest, 2015,
401–409.
Russu 1972,
I.I.Russu, Periegheza epigracă a lui eodor Mommsen în Transilvania (Recticări la SCIV,
23, 1972, 1, p.125–132), în SCIV, 23, 4, 1972, 647–650.
Téglás 1905,
G.Téglás, Decebal végső menedékvárainak holléte, în AÉ, XVI, 3, 1905, 97–105.
Wollmann 1982,
V.Wolmann, Johann Michael Ackner (1782–1862). Leben und Werk, Cluj-Napoca, 1982.

99
FODOR ANDRAS LUGOSI’S RESEARCH AT GRĂDIȘTEA MUNCELULUI
Abstract
e treasures found by the natives at the beginning of the 19
th
century in the vicinity
of Grădiștea Muncelului (today Grădiștea de Munte) drew the attention not only of the
authorities, but also of the scholars and antiquity fans who organized eld trips and research
in the area, particularly towards midcentury, being attracted by the novel character of the
vestiges. Doctor Fodor András Lugosi from Hunedoara was the most passionate of them.
His works are very little known and much of the information he mentioned is still in manu-
script form. Guided mainly by intuition and less by knowledge in that eld, Fodor discovered
and investigated in the area of the Dacian fortress Sarmizegetusa Regia several constructions
still unknown to archeologists and unidentied on the ground. His writings were analyzed
by Alexandru Ferenczi in 1921, but they were not correctly related to the real eld situa-
tion, because of the incipient stage of site research. Aer Ferenczi, this information has but
sporadically been given any attention. Fodor’s manuscript has been gone through by Volker
Wollmann, who published for the rst time the two valuable drawings it included – the
fortress plan and a page with several artifacts. e text herein is meant to approach again
the information included in Fodor András’ manuscripts and publications and turn it into
account by correlating it with the recent data oered by archeological research. e aim of
this endeavor is to restore a most important contribution made by this forgotten researcher,
as well as to recover the valuable information related to the site of Grădiștea de Munte, which
reects a conservation stage that was superior to the one of this day.

100
Fig.1. Traseul parcurs de Fodor András și echipa sa în expediția din 1847, de la Bretea Română până la cetate /
Fodor András and his team’s direction from Bretea Română to the fortress during the 1847 expedition

101
Fig.2. Pagină de manuscris aparținând lui Fodor András. Fodor mss, vol. I,
la 32 (27) / A Fodor András’ manuscript. Fodor MS, tom 1, sheet 32

102
Fig.3. Planul sitului de la Grădiștea Muncelului. Fodor mss, vol. VI, la 48, pl. XLIX / Draught
of Grădiștea Muncelului site. Fodor MS, tom 6, sheet 48, drawing XLIX

103
Fig.4. Planșa cu artefacte provenind de la Grădiștea Muncelului. Fodor mss, vol. VI, la 48, pl. XLVII /
e plate with artifacts from Grădiștea Muncelului. Fodor MS, tom 6, sheet 48, plate XLVII

104
Fig.5. Propunere de reconstituire a „băii de apă rece” cercetate de Fodor András în
1844. Desen de arh. Marian Coman / Proposal for reconstituting the ˝bath of cold
water˝ investigated in 1844 by Fodor András. Sketch by architect Marian Coman
Fig.6. Propunere de reconstituire a „gropii pietruite” cercetate de Fodor András
în 1847. Desen de arh. Marian Coman / Proposal for reconstituting the ˝metalled
pit˝ investigated in 1847 by Fodor András. Sketch by architect Marian Coman

105
Fig.7. Amplasarea ipotetică a celor două construcții dezvelite de Fodor András în zona sacră / e hypothetical
location of the two constructions that Fodor András uncovered within the sacred area