ArticlePDF Available

Abstract

The paper focuses on the economic research organization and development in Romania during the last century, in three distinct periods: 1918-1947, 1948-1989 and 1990-2018. Each period is analyzed taking into account its features, by presenting the economic research interest areas and topics under the circumstances of institutional research network changes, highlighting the contribution of the main promoters and scientists, and the most representative works and publications in economics. As regards the post-communist period, the paper focuses on the academic research developed by the “Costin C. Kirițescu” National Institute of Economic Research of the Romanian Academy, as well as the institutes and research centres included in its network, presenting their outstanding scientific achievements, including those related to the complex theoretical and practical issues of Romania’s transition to the market economy.
A C A D E M I A R O M Â N Ă
INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETĂRI ECONOMICE
STUDII ECONOMICE
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol
Luminița Chivu, Valeriu Ioan-Franc
București
2018
ISSN: 2285 7036 INCE CIDE,
București, Calea 13 Septembrie, Nr. 13, Sector 5
CUPRINS
1. Perioada interbelică: 1918–1947. ................................................................................................................ 3
2. Perioada socialistă: 1945–1989 ................................................................................................................ 8
3. Perioada postcomunistă: 1990–2018 .......................................................................................................... 17
3.1. Institutul Național de Cercetări Economice .......................................................................................... 17
3.2. Rețeaua de cercetare din structura INCE: institute și centre de cercetare ........................................... 21
Bibliografie ..................................................................................................................................................... 35
1
CHIVU LUMINIȚA *, IOAN-FRANC VALERIU **
LUMINIȚA CHIVU*, VALERIU
IOAN-FRANC*
1. PERIOADA 19181947
Între cercetarea științifică instituționalizată din domeniul științelor sociale, inclusiv din domeniul
economic și învățământul superior, s-a manifestat permanent o simbioză bazată pe relații de complementaritate
și potențare reciprocă a energiilor creatoare. Pe de o parte, personalități marcante din învățământul superior
economic au inițiat înființarea de asociații și institute de cercetare și, pe de altă parte, cercetători de prestigiu
din institutele de cercetări din domeniul economic au pus bazele unor noi facultăți sau unor catedre pentru noi
domenii/discipline de predare în instituțiile de învățământ superior.
Dacă în învățământul superior, deși bazat pe autonomie universitară, activitatea de cercetare poate fi
considerată ca aparținând domeniului public, noile entități, având ca domeniu de activitate cercetarea științifică,
erau în mare parte instituții neguvernamentale, dar care beneficiau de sprijin financiar parțial din partea statului.
În cadrul dezbaterilor din Adunarea Deputaților privind bugetul de stat pentru anul 1926 se regăsesc informații
privind astfel de instituții: Din categoria instituțiilor neguvernamentale, parțial finanțate de la bugetul statului,
amintim: Institutul de Conjunctură, Institutul Social Român, Institutul Economic Român, Institutul de Științe
Sociale etc. Acestea au editat reviste, au organizat conferințe pe teme majore din viața economică și socială a
țării”
2
.
Într-o lucrare privind organizarea instituțională a spațiului economic în perioada 19181948, Nicolae
Păun studiază instituțiile ca suprafețe de contact între autoritățile de stat și viața economică. Incluzând și
instituțiile neguvernamentale menționate anterior în această categorie, autorul concluzionează toate aceste
instituții și-au adus contribuția la conturarea, susținerea și transpunerea în practică a strategiei dezvoltării și
modernizării României (Păun, 2009).
În cele ce urmează, încercăm să sintetizăm principalele repere din viața acestor instituții.
1
Notă: Acest studiu a fost publicat sub același titlu în: Economia României după Marea Unire, vol. II (coordonatori: Iancu A., Georgescu
G., Axenciuc V., Pavelescu F.-M., Ciutacu C.), p. 908-964.
* Institutul Național de Cercetări Economicea al Academiei Române.
** Institutul Național de Cercetări Economice al Academiei Române.
2
Monitorul oficial, Partea a III-a, Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 30 iulie 1926, p. 378.
Abstract: The paper focuses on the economic research organization and development in Romania during the last century, in three distinct
periods: 1918-1947, 1948-1989 and 1990-2018. Each period is analyzed taking into account its features, by presenting the economic
research interest areas and topics under the circumstances of institutional research network changes, highlighting the contribution
of the main promoters and scientists, and the most representative works and publications in economics. As regards the post-
communist period, the paper focuses on the academic research developed by the Costin C. Kirițescu” National Institute of
Economic Research of the Romanian Academy, as well as the institutes and research centres included in its network, presenting
their outstanding scientific achievements, including those related to the complex theoretical and practical issues of Romania’s
transition to the market economy.
Keywords: economic research; Romanian Academy; publications; economics scientists; research programmes and projects; institutional
research network
JEL: A1, B15, E02, I23.
4 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
În aprilie 1918, pe perioada refugiului său la Iași, Virgil Madgearu
3
împreună cu Dimitrie Gusti, Vasile
Pârvan și Ion Răducanu au înființat Asociația pentru Studiul și Reforma Socială. Trebuia pregătit un nou
suflet și acesta ajutat, între hotarele strâmtate și românii împuținați, deocamdată lege strâns ceea ce se
destramă, iar mai târziu recâștige, poate, cât se pierduse, rășluiri și idealuri. Paguba din ordinea materială
trebuia compensată și întrecută printr-un adaus din ordinea morală. Astfel era atmosfera generală
4
.
Animați de obiectivele asociației, la aceasta au aderat numeroși economiști, sociologi, practicieni. În
același an, după Marea Unire, în luna decembrie, asociația și-a mutat sediul central la București.
În aprilie 1919, asociația publica primul număr din revista de cercetări Arhiva pentru știință și reformă
socială și propunea înființarea Institutului Social Românesc, a cărui activitate se deruleze în paralel cu
activitatea acesteia. Demersurile nu au avut succes și, ulterior, printr-o hotărâre a adunării generale a membrilor
asociației, la data de 13 februarie 1921, se decide transformarea acesteia în Institutul Social Român
5
. Deși
inițial s-a dezbătut îndelung ca statutul de membru al institutului (intrat în tiparele unui laborator științific)
fie incompatibil cu cel de om politic, ulterior s-a renunțat la această restricție, neconsiderându-se necesară,
ținând cont de faptul , atunci când participau la lucrările institutului, membrii uitau de apartenența politică
și se dedicau studiului.
Institutul Social Român (ISR), sub conducerea lui Dimitrie Gusti și avându-l ca secretar general pe Virgil
Madgearu, își propunea: cerceteze problemele științelor sociale și îndeosebi pe cele privitoare la starea
socială a României; facă, pe baza studiului, propuneri practice, necesare pentru înfăptuirea operei de reformă
socială în România; pună la îndemâna membrilor, ca și a tuturor persoanelor pe care le interesează
chestiunile sociale, mijloacele de documentare asupra lor și contribuie la spândirea cunoștințelor sociale.
La înființarea institutului, cei aproape 100 de membri ai săi erau repartizați în următoarele secții: agrară,
financiară, comercială, industrială, juridică, administrativă, politică, igienă socială și demografică, culturală,
teorie politică și socială. Ulterior s-au adăugat o secție de politică externă, una de sociologie și de studii
femenine. Conform statutului, conducerea institutului era asigurată de un comitet format din președinte, foști
președinți ai institutului, președinți și foști președinți ai secțiilor, secretarul general și foști secretari generali,
precum și un număr de membri titulari aleși de adunarea generală
6
.
Rezultatele activității secțiilor se concretizau în publicații, conferințe și proiecte de legi. În primii zece ani
de viață, ISR a organizat importante cicluri de prelegeri pe diferite tematici: Noua Constituție a României (23
de prelegeri); Doctrinele partidelor politice (18 prelegeri); Politica externă a României (20 de prelegeri), Viața
socială a României după război (17 prelegeri), Capitalismul în viața socială (20 de prelegeri); Sat și oraș (21
de prelegeri), Politica culturii (27 de prelegeri), Teoria culturii (zece comunicări), Probleme românești în
cadrul vieții internaționale (156 de comunicări, din cele 12 secții ale institutului).
Așa cum aprecia Înaltul regent G. Buzdugan, în anul 1928, la împlinirea a zece ani de activitate a ISR,
opera institutului răspundea unor trebuințe reale, ținând cont de nevoile de consolidare, reorganizare și unificare
legislativă a României: În adevăr, marile transformări politice și sociale intervenite, ca și turburările adânci
din viața economică și financiară cauzată de războiu ridică zilnic conflicte de interes și grele probleme atât cu
privire la organizarea temeinică a vieții sociale interne a statului, cât și privitor la armonizarea raporturilor
internaționale în cadrul noii ordini de drept și politice a lumii. De aici, toată însemnătatea și marile foloase ce
pot avea studiile obiective ale problemelor actuale sociale, politice și economice, care, cercetând în toată
complexitatea lor și în mod științific realitățile sociale și soluțiunile practice ce le comportă într-o
reglementare legală, creează o bază solidă pentru întocmirea unei opere legislative temeinice și durabile; iar
în ordinea problemelor internaționale, studii documentate și informațiuni precise, bine controlate, înlesnesc
soluțiuni juste și echitabile care, ținând seamă de interesele legitime naționale, tindă totodată la apropierea
și strângerea relațiilor dintre popoare, în acel spirit de pace și de concordie, către care năzuesc azi toate
manifestațiile internaționale de la războiu încoace
7
.
Cu aceeași ocazie, sintetizând etapele de evoluție a institutului și impactul activității acestuia, Dimitrie
Gusti afirma: Evoluția lentă, liniștită, ascensională a activității ISR a trecut prin trei faze caracteristice: faza
eroică a întemeierii Asociației la Iași, faza pozitivă a realizărilor, corespunzătoare transformării asociației în
3
Profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București încă din anul 1916.
4
Institutul Social Român 1921−1926, Editura Cultura națională, București, 1926, p. 2.
5
Institutul Social Român a fost recunoscut ca persoană juridică prin legea publicată în Monitorul oficial, nr. 92/29 iulie 1923.
6
Institutul Social Român după zece ani de lucru, 1918−1928, extras din Arhiva pentru știința și reforma socială, revista Institutului Social
Român, an VIII, nr. 4, București, 1929, p. 32.
7
Idem 5, p. 3.
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 5
institut, și, în sfârșit, faza de azi pe care mi-aș lua voia o numesc: a marilor speranțe. Considerată la început
de unii membri ai tinerei noastre culturi rebelă față de sacrificiile disciplinei științifice aproape ca o
aventură intelectuală, asociația și mai târziu institutul au avut zile grele inevitabile, când dificultățile păreau
de neînvins, curajul șovăia, mijloacele lipseau cu totul, iar indiferența celor mai mulți învăluia rosturile lui
într-o atmosferă grea și apăsătoare. Erau timpuri de îndoieli și nesiguranță, care din fericire n-au durat mult,
datorită sforțărilor susținute, convingerilor profunde, optimismului hotărât și mai ales conștiinței puternice a
datoriei de împlinit față de procesul de reconstituire și consolidare a bogăției morale și intelectuale a Țării
mărite
8
.
Membrii institutului au decis și înființarea de premii care urmau fie oferite pentru rezultate deosebite
obținute în domeniul cercetării economice.
Întâia fixare de premiu a fost făcută cu putință de donația de 80.000 de lei a unui membru, din al cărei
venit urma se dea anual un premiu indivizibil de 4.000 lei celei mai bune lucrări originale asupra oricărei
chestiuni din domeniul economiei industriale în România. Premiul se chiamă «Mihail Manoilescu», după
numele înființătorului
9
.
După 1926, institutul a fost găzduit în Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din
Piața Romană, București. Activitatea se desfășura în strânsă legătură cu mediul științific internațional. La
institut au prezentat prelegeri Albert Thomas, Erik Colban, C. Zimmerman, reprezentanți autorizați ai Societății
Națiunilor, Celestin Bouglé, Leon Duguit, Edouard Chapuisat, Henry Truchy, James T. Shotwell etc.
Pentru contribuțiile la activitatea institutului, au primit titulatura de membri de onoare ai acestuia
următoarele personalități științifice din străinătate: Celestin Bouglé (profesor la Sorbona), William Smith
Curberston (fost ministru al Statelor Unite în România, al Fundațiilor Carnegie și Rockefeller), Sir Eric
Drumont (secretar general al Națiunilor Unite), Guillaume Léonce Duprat (profesor la Universitatea din
Geneva), Edouard Lambert (profesor la Universitatea din Lyon), Gaston Richard (secretar general al Institutului
Internațional de Sociologie din Paris), James T. Shotwell (profesor la Universitatea din Columbia), Werner
Sombart (președinte al societății Deutsche Gesellschaft für Soziologie), Albert Thomas (director al BIT
Geneva), Henry Truchy (profesor la Facultatea de Drept din Paris), Leopold von Wiese (secretar general al
Asociației Forschungs-Institut für Sozialwissenschaften) etc.
Pornind de la nevoia unei noi ediții a Enciclopediei române
10
(trei volume) realizată în intervalul 1898
1904, sub coordonarea publicistului bănățean Cornel Diaconovici
11
, Institutul Social Român include în anul
1928 în programul de activitate realizarea unei alte ample lucrări adaptate noului context geopolitic:
Dicționarul social, economic și politic al României.
Lucrarea, care se propunea a se realiza cu larga colaborare a tuturor specialiștilor români, urma
reunească articole din următoarele specialități: sociologie, etică și politică generală; istoria doctrinelor politice,
economice și sociale; enciclopedia juridică; drept constituțional; drept administrativ; drept public internațional;
istoria dreptului românesc; economie politică (istoria faptelor economice; economie politică teoretică;
economie politică națională); finanțe; statistică; cooperație; probleme agrare; legislație industrială; politică
socială; politică externă; biografii politice; legislație școlară; legislație bisericească; legislație militară; istoria
socială a românilor; geografia economică și politică a României; cultura populară în România etc., devenind o
operă reprezentativă a momentului românesc actual”.
După mai multe încercări de colaborare între Institutul Social Român și Asociația Astra, neconcretizate
într-un elaborat final, în anul 1932, Virgil Leonte, care începuse lucrările pentru editarea unei enciclopedii de
proporții mai restrânse, a reunit colectivele din cele două instituții, alături de alte importante personalități ale
lumii științifice, și a demarat elaborarea lucrării Enciclopedia României.
Sub coordonarea lui Dimitrie Gusti, cu sprijinul Fundației Culturale Regale, se elaborează Enciclopedia
României în patru volume, apărută în intervalul 19381943, care sintetizează date de ordin istoric, politic,
sociologic și economic asupra României, abordând într-o concepție multidisciplinară toate domeniile
importante ale vieții sociale pentru a reconstitui imaginea României la momentul respectiv. Idealul din visatul
Dicționar social, economic și politic al României, opera de maturitate a ISR, a pătruns și a înflorit aici în
8
Idem 5, p. 8.
9
Idem 3, p. 13.
10
Realizată sub auspiciile Asociației Transilvane pentru Literatura și Cultura Poporului Român (ASTRA), la scrierea căreia au colaborat
neremunerați aproape 200 de reprezentanți ai elitei românești din toate provinciile, între care și 25 de membri ai Academiei Române, şi apărută sub
editura și tiparul lui W. Kraft, la Sibiu.
11
Reeditată în 2014, în format digital, de dr. ec. Radu Gavrilă, președintele Astra Dej.
6 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
libertate (Gusti, 1943, p. VIII). La volumul IV al Enciclopediei o contribuție importantă și-a adus și tânărul, la
acea vreme, economist Costin C. Kirițescu, al cărui nume îl poartă astăzi Institutul Național de Cercetări
Economice al Academiei Române.
Arhiva pentru știință și reformă socială, publicație a Institutului Social Român, apare în București în
intervalul 19191943. Ultimul număr al acesteia apare în limba franceză, cu mențiunea era pregătit pentru
Congresul Internațional de Sociologie de la Paris. Publicația îl are ca director pe Dimitrie Gusti (19191920),
redactor-șef pe Virgil Madgearu (19191923) și secretar de redacție pe Nicolae Ionescu. La realizarea
publicației au colaborat cu studii, recenzii și note: Virgil Madgearu, Anibal Teodorescu, Corneliu Botez, Andrei
Rădulescu, Mihail Manoilescu, Grigore Tăbăcaru, Gheorghe Ionescu-Șișești, Ion Conea, Victor Tufescu, Victor
Papilian și au transmis texte Victor Slăvescu, Mihai Ralea, Dumitru Ion Suchianu, Emanoil Bucuța, Ramiro
Ortiz, Bogdan G. Duică, Ioan C. Filitti ș.a
La data de 2 iunie 1944, Dimitrie Gusti este ales președinte al Academiei Române, funcție pe care o
deține până în anul 1946. Din această calitate, în 1946, Gusti înființea și Consiliul Național al Cercetării
Științifice, al cărui președinte este până în anul 1948
12
.
În paralel cu activitatea acestui institut, la data de 15 ianuarie 1921, în Revista economică era anunțată
intenția creării la București a Institutului Economic Românesc, un nou așezământ ce urma se înființeze cu
concursul material și moral al instituțiilor economice românești din capitală și din țară, cu scopul de a înlesni
și încuraja participarea acestora la progresul agricol, comercial și industrial al țării și la naționalizarea
întreprinderilor dependente de capitalul străin din teritoriile liberate
13
.
Pe baza analizelor privind evoluția economică și financiară internă și externă, studiind și aprofundând
diferite aspecte ale acestora, institutul era destinat ofere informații și propună măsuri cu privire la
condițiile de intensificare a producției agricole și industriale, la înlesnirea transportului și schimbului de mărfuri
în interiorul țării și peste hotare, înainteze propuneri și -și dea avizul cu privire la proiecte de legi
economice și financiare, promoveze măsuri de organizare a creditului privat și public, furnizeze informații
întreprinderilor din țară și stabilească legături cu întreprinderi din străinătate, în vederea realizării unui
schimb de informații bazat pe reciprocitate. Un rol important era acordat publicațiilor periodice în limba
română și franceză, precum și conferințelor organizate, prin intermediul cărora se urmărea ridicarea nivelului
intelectual al funcționarilor din întreprinderile românești. În sinteză, institutul era destinat înlesnească tuturor
întreprinderilor românești cunoașterea condițiilor interne și mondiale pentru o sănătoasă îndrumare a lor.
În luna februarie 1921, aceeași publicație
14
anunța aproape toate băncile și marile societăți din
București și câteva din țară s-au grupat, în frunte cu Banca Națională a României, în Institutul Economic
Român, cu scopul de a crea un organ, emanație a institutelor și întreprinderilor românești, care îndrumeze
energiile și inițiativele private și le ajute la îndeplinirea rolului ce au de jucat în dezvoltarea economică
generală a României Mari. Ulterior, la institut au aderat și alți membri, bănci, societăți de credit, case de
economii, societăți industriale și comerciale, dar și comercianți, industriași și din alte profesii.
La fondarea institutului a fost desemnat și un comitet provizoriu de conducere, din componența căruia
făceau parte: Oscar Chiriacescu (fost ministru, director la Banca Națională), V.I. Brătianu (fost ministru și
administrator delegat al Băncii Românești, București), Gr. Călinescu (director general al Băncii de Scont,
București), Gr. Creangă, August Opran, Al. N. Ștefănescu și Gr. Golescu (director general al Băncii Agricole).
De-a lungul timpului, în Comitetul de direcțiune al institutului îi mai regăsim pe L. Mrazek (ca
vicepreședinte, profesor universitar, directorul Institutului Geologic), pe L. Colescu (director general al
Statisticii) și C. Casassovici (industriaș) ca administratori delegați, pe ing. Constantin D. Bușilă (profesor la
Școala Politehnică), R. Halfon (administrator delegat la Uniunea Comercială și la Banca Chrissoveloni), dr.
Gheorghe Ionescu-Șișești (profesor la Școala Superioară de Agricultură și directorul Casei Obștiilor și
Exploatărilor Agricole din Casa Centrală a Cooperației), ing. Al. Periețeanu (fost director al Căilor Ferate
Române) ca administratori și pe dr. Gheron Netta, directorul institutului (fost ministru de finanțe, profesor la
Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale).
În afara celor menționați, mai fac parte din conducere, de-a lungul anilor: dr. C.I. Băicoianu (director la
Banca Națională a României), dr. C. Bungețianu (profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale și
Industriale), dr. Șt. Cerchez (președintele Uniunii Industriașilor) etc. Susținerea financiară a activității
institutului se realiza printr-o cotizație strânsă de la membrii săi, stabilită ca procent din capitalul social vărsat.
12
Info INS, seria Centenar 2018, nr. 5, Institutul Național de Statistică, București, octombrie 2017, p. 3.
13
Revista economică era organ financiar-economic al „Solidariții”, federala institutelor financiare românești, coord. Ion I. Lapedatu, Constantin Pop.
14
Revista economică, nr. 8, an XXIII, Sibiu, 26 februarie 1921.
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 7
Pe parcursul întregii sale existențe, în perioada 19211948, oglinda activității institutului a reprezentat-o
Buletinul Institutului Economic Românesc, publicația periodică a acestuia. Conținutul buletinului era structurat
pe două secțiuni: o primă secțiune în care este prezentată activitatea curentă a institutului și erau publicate studii
realizate și soluții propuse pentru diferite probleme de membrii institutului și o a doua secțiune, conținând studii
și rapoarte primite de la colaboratori ai institutului.
În afară de aceste două secțiuni, buletinul mai conținea și următoarele rubrici: Note și informații
economice, prezentând evoluția situației din diferite țări, pe domenii: produse agricole, animale și forestiere,
produse miniere și industriale, schimb de mărfuri, regim vamal, mijloace de comunicație, transporturi, rguri și
expoziții, schimb de valori, bănci, burse și finanțe etc.; Arhiva presei economice, în care sunt incluse probleme
de economie generală, agricultură, industrie, muncă, comerț, transporturi, politică economică, finanțe etc.;
Statistică economică din diverse ramuri; Cărți primite, în care se regăsesc prezentări de cărți ale unor autori
români și străini (Ioan-Franc, 2017, p. 93-94). Un supliment intitulat Bibliografia economică românească
completa lucrarea, cu prezentarea titlurilor publicațiilor apărute în literatura de specialitate.
Dintre temele abordate cel mai frecvent în buletin s-au putut identifica: comerțul (cu lemn, petrol, cereale,
carne, fructe, vin); industria națională (extracția și rafinarea petrolului etc.); politica monetară și de credit,
politica de prețuri, bursa și băncile, probleme contabile, importanța economică a Dunării și a portului
Constanța, probleme privind băncile populare și cooperația, capitalul străin în România întregită, precum și
studii economice privind alte țări: Germania, Cehoslovacia, Statele Unite, Rusia, Finlanda, Grecia, Austria,
Egipt, Bulgaria, Polonia, Canada, Anglia, Japonia etc.
Între principalii autori, după frecvența aparițiilor în buletin, pot fi amintiți: Gheron Netta, Xenofon Netta,
Victor Slăvescu, M.I. Mihăilescu, Constantin Karadja, Mihail Pizanty, C. Bungețianu, Marin Mihuț, Dimitrie P.
Pascu, L. Colescu, G. Popescu, Eugen V. Torgașev, Caius Bartoși, Paul Demetriad, Cicero C. Gorciu, Scarlat
Panaitescu, Lucian Turdeanu (Ioan-Franc, 2017, p. 95).
În anul 1936, în calitatea sa de președinte al Asociației Române pentru Studiul Conjuncturii Economice,
Virgil Madgearu înființează și Institutul Românesc pentru Studiul Conjuncturii Economice
15
, pe care l-a condus
în perioada 19361940. Acest institut devine un reper pentru cercetătorii din întreaga țară, stimulând activitatea în
domeniul cercetării economiei mondiale. Printre membrii acestuia s-au numărat Gheorghe Zane, Mircea
Vulcănescu, Roman Moldovan, Nicholas Georgescu-Roegen, Florin Oromolu, Gheorghe Rădulescu. Asociația
a funcționat până în anul 1940
16
.
Sub egida institutului a fost editat și Buletinul conjuncturii economice, cu o frecvență trimestrială în
perioada 19361939 și cu apariție lunară în perioada iunie 1938august 1940.
Experiența dobândită la acest institut a fost concentrată de Madgearu într-o operă de sinteză
monumentală, Evoluția economiei românești după războiul mondial, apărută în anul 1940. Gheorghe Zane
afirma prezența lui Virgil Madgearu în fruntea acestei instituții este un indiciu al năzuinței lui de a propaga
progresul științei economice. A condus institutul cu exigența sa obișnuită, iar rezultatele sunt cunoscute. A
introdus în institut munca în echipă. Buletinele erau mai întâi citite, analizate și discutate cu colaboratorii săi.
Azi ele sunt izvoare prețioase cu privire la conjunctura economiei românești în perioada corespunzătoare. V.
Madgearu a sesizat, de asemenea, utilitatea metodei monografice și a susținut îndeaproape opera prietenului
său, profesorul Dimitrie Gusti (Gusti, 1943). Acest mare economist, devenit mai târziu (1990) membru post-
mortem al Academiei Române pentru contribuțiile sale științifice remarcabile, a fost asasinat de bandele
legionare în toamna anului 1940.
Activitatea desfășurată de cercetătorii români în perioada analizată a fost însoțită de o bogată activitate
publicistică. Alături de revistele și publicațiile prezentate anterior, merită a fi menționate: revista de studii
economice și sociale Independența economică (19181948), Revista ALACI (Asociația Licențiaților
Academiilor Comerciale și Industriale, apărută inițial în 1921, întreruptă după puțin timp și reluată din anul
1930 până în anul 1946), Analele Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale Regele Mihai I, Cluj-
Brașov (19391944), Analele statistice și economice (apărută inițial la Iași în 1918 și, începând cu iulie același
an, la București, până în anul 1946), ziarul Economia națională (apare până în anul 1941)
17
.
15
Care avea să fie continuat, prin tematică şi arie de interes, în contemporaneitatea noastră imediată, de Institutul de Economie Mondială.
16
Economistul, nr. 16−17/2016.
17
O prezentare detaliată a acestor publicații, a colectivelor de redacție, a unei sinteze privind autorii cu cele mai frecvente apariții și temele
cele mai frecvent abordate de autorii articolelor se regăsește în lucrarea Publicistica economică românească 1918−1947, coord. Valeriu Ioan-Franc,
INCE, Centrul de Informare și Documentare Economică. Același Centru de Informare și Documentare aduce în atenția cititorului pagini din istoria
gândirii economice românești, prin lucrările: Bibliografia economică românească 1918−1947, Economiști membri ai Academiei Române
8 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
2. PERIOADA SOCIALISTĂ: 19451989
Noua putere comunistă, impusă în România începând din 1945 și consolida în urma alegerilor generale
din toamna anului 1946, avea să rupă treptat toate firele care făceau legătura cu tot ce se crease pozitiv în trecut
pe linia cercetărilor economice românești. Pentru a se preveni sau înlătura toate obstacolele în calea trecerii la
economia și societatea comunistă de tip sovietic, trebuia ruptă orice legătură cu trecutul ori acest trecut trebuia
în cel mai bun caz fie ignorat, fie reinterpretat prin prisma ideologiei comuniste.
Pentru a realiza acest obiectiv, toate organizațiile profesionale, științifice, culturale și politice care nu s-au
înrolat noii linii politice și ideologice au fost desființate, iar revistele și publicațiile economice au fost
suspendate. Bibliotecile au intrat într-un profund program de restructurare, prin eliminarea tuturor lucrărilor
scrise de autori interziși (condamnați și plecați din țară) și impunerea unor restricții severe în ce privește
consultarea și procurarea literaturii economice nemarxiste din Vest. În acei ani, aproape singurul izvor de
documentare științifică îl reprezenta cartea și revista sovietică. La Biblioteca Academiei (asemănător altor
biblioteci naționale) s-a constituit sala de lectură cu regim secret la care se puteau consulta cărți despre
economia țărilor capitaliste ca, de exemplu: W. Leontief, The Structure of American Economy, 19191939,
Oxford University Press, 1945; Colin Clarck, The Conditions of Economic Progress, MacMillan, 1957 etc.
Accesul într-o asemenea sală se făcea cu aprobare specială.
În prima parte a perioadei, sub puternicul impact al noilor orientări politice și ideologice, institutele
private și neguvernamentale de cercetare științifică din domeniul științelor economice și sociale au fost
desființate, sub pretextul că acestea erau de esență capitalistă și că au slujit interesele burgheziei.
În contextul acestor noi coordonate, anul 1948 a fost momentul decisiv al distrugerii instituțiilor științifice
și culturale importante ce funcționau în slujba națiunii. În temeiul noii Constituții, al Legii naționalizării și al
Legii reformei învățământului, au fost desființate Institutul Economic Român și Institutul pentru Studierea
Conjuncturii Economice. În același an, și-a încetat activitatea Institutul Social Român și Consiliul Național al
Cercetării Științifice, înființate de Dimitrie Gusti (Zamfir et al., 2010, p. 3-16). Sociologia a fost declarată
știință burgheză și reacționară și radiată din nomenclatorul profesiilor și instituțiilor din România. A fost
desființată Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale de la Cluj și Brașov, în urma căreia toți
profesorii și cercetătorii au rămas fără surse de venituri. De asemenea, prin aplicarea Legii reformei
învățământului, aproape toți profesorii cu înaltă pregătire de la Academia de Înalte Studii Comerciale și
Industriale (transformată în Institutul de Studii Economice și Planificare ISEP) au fost eliminați de la catedre
și înlocuiți cu persoane selectate după criterii politice.
Nici Academia Română, declarată și recunoscută ca cel mai înalt for științific și cultural al țării, nu a fost
trecută cu vederea de la aceste măsuri draconice, distrugătoare. Prin schimbarea statutului său de la instituție
autonomă la instituție de stat subordonată guvernului, li s-a retras calitatea de membri ai Academiei Române
unui număr de 113 membri (din totalul de 168) dintre cele mai mari personalități științifice și culturale ale țării.
Dintre aceștia, 31 au fost condamnați și întemnițați, în rândurile cărora s-au aflat și făuritori ai Marii Uniri – Ion
Nistor, Onisifor Ghibu, Pantelimon Halipa, Iuliu Hossu și Iuliu Maniu (ultimii doi decedați în închisoare). De
asemenea, tuturor celor șase economiști membri ai Academiei Române li s-a retras această calitate (Victor
Slăvescu, Victor Bădulescu, Ion Răducanu, Gheorghe Taș, Mircea Cancicov, Ion Lapedatu). Dintre aceștia,
cinci au fost întemnițați, dintre care trei au decedat la închisoare Victor Bădulescu, Gheorghe Taș și Mircea
Cancicov.
Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 251/27 ianuarie 1953, a fost înființat Institutul de Cercetări
Economice (ICE) al Academiei Române (precursorul Institutului de Economie Națională de astăzi).
Institutul și-a început activitatea pe loc gol, fă continuitate și fără experiență. Primul director a fost
numit pe criteriu politic cu pregătire universitară literară, fost profesor de economie politică marxistă, dar fără
practică în cercetare, în economie și managerială, iar cel de-al doilea director, deși economist, tot fără
experiență în cercetare și fără susținere politică. În ce privește primii cercetători ai noului institut, majoritatea
acestora erau proaspeți absolvenți ai facultăților de economie, repartizați pe baza dosarelor de cadre.
Așteptarea zadarnică, timp de câțiva ani, a unor rezultate ale activității de cercetare a determinat
oficialitățile numească la conducerea institutului pe Gheorghe Rădulescu, fost cercetător cu experiență și
1866−2018, Cercetarea economică doctorală la Institutul Național de Cercetări Economice Costin C. Kirițescu. Toate acestea sunt cuprinse, în
integralitatea lor, în Colecția „Tezaur INCE”, ediţia online: www.ince.ro.
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 9
colaborator al lui Virgil Madgearu, cu o îndelungată practică managerială și cu o puternică susținere politică. El
a cooptat la institut fie ca angajați, fie în calitate de colaboratori, după criterii profesionale, științifice și cu
experiență în cercetare și în activitatea economică, personalități științifice de prim rang, ca, de exemplu:
Gheorghe Zane, Roman Moldovan, Gromoslav Mladenatz, Victor Jinga, Dimitrie Iordan, Ion Veverca, N.N.
Constantinescu, Egon Balas, Costin Murgescu, Vladimir Trebici, George Retegan.
În anii ’50 și începutul anilor ’60, cercetarea economică era dominată total de ideologia de partid, care
impunea referințe la documentele de partid, precum și analize și interpretări ale unor fenomene și procese
economice strict în limitele acestor documente, ceea ce contravenea în mod flagrant regulilor cercetării
științifice. Cercetători de valoare și curajoși care nu respectau dogmele de partid erau aspru sancționați, cu
trimiterea lor la activitatea de documentare și retragerea dreptului de a publica, destituirea din funcție etc. De
exemplu, pentru simplul fapt că a publicat o carte obiectivă despre contribuțiile științifice ale lui Keynes, Egon
Balas a fost îndepărtat din Institutul de Cercetări Economice, iar Tiberiu Schatteles, pentru faptul în trecut a
activat într-o organizație sionistă și că a ascuns acest fapt, a fost retrogradat din funcția de cercetător și trecut la
cea de documentarist.
În aceste noi împrejurări, cercetătorii, hotărâți ocolească ideologia și politica de partid, și-au orientat
studiile pe teme privind istoria gândirii economice și istoria economică, precum și pe teme teoretico-
metodologice cu folosirea aparatului matematic pentru analiza unor aspecte importante referitoare la structura
consumului, modelarea economică, eficiența economică, optimizarea raportului dintre acumulare și consum,
echilibrul economic, evaluări privind modelele de previziune etc.
În pofida perioadei de restricție ideologică marxistă, de subordonare politică și ideologică a cercetării
economice, când documentele de partid și cuvântările secretarului general al Partidului Comunist Român (PCR)
trebuiau considerate „literă de evanghelie”, în ICE, personalități marcante ale științei economice au reușit totuși
inițieze adevărate școli de gândire, îndeosebi în următoarele domenii:
- istoria economiei naționale și a gândirii economice: Gheorghe Zane, N.N. Constantinescu, Costin
Murgescu, Gromoslav Mladenatz, Victor Jinga, Gheorghe Dobre, Ion Veverca;
- demoeconomie și sociologie economică: Vladimir Trebici, George Retegan, Constantin Grigorescu;
- statistică, matematică, econometrie, modelare: Egon Balas, Tiberiu Schatteles, Aurel Iancu, Costache
Moineagu.
Reluând tradiția școlii monografice românești a lui Dimitrie Gusti, în ICE, din inițiativa lui Costin
Murgescu, s-a trecut, începând din 1957, la elaborarea de studii monografice complexe, în vederea cunoașterii
schimbărilor economico-sociale care au survenit în viața întreprinderilor industriale și a satelor, pe baza unor
cercetări directe de teren, inclusiv prin investigații de tip recensământ în gospodăriile țărănești. O parte dintre
cercetările efectuate s-au concretizat în lucrările: Uzinele Reșița, coordonatori: I. Desmireanu, C. Murgescu, M.
Patriciu și P. Veiner; Industria Sârmei Câmpia Turzii, coordonatori: C. Grigorescu, Gh. Belu și A. Iancu.
Sub egida institutului apar lucrări de referință, dintre care amintim: Contribuții la istoria capitalului
străin în România, coordonată de C. Murgescu și N.N. Constantinescu (Ed. Academiei, 1960) și Sistemul
bănesc al leului și precursorii lui, Costin C. Kirițescu, din care vol. I în 1964, vol. II în 1967 și vol. III în 1971.
În colecția Texte din istoria gândirii economice românești au apărut: un volum consacrat economiștilor
din secolul al XIX-lea (studiu introductiv de Gh. Zane); un volum asupra gândirii economice a lui P.S. Aurelian
(studiu introductiv C. Murgescu) și un altul privind gândirea economică a lui Xenopol (studiu introductiv
semnat de I. Veverca).
În cadrul colecției Texte din istoria gândirii economice universale s-au publicat în limba română, în
ordinea apariției lor: două volume din opera economică a lui David Ricardo (studiu introductiv de C.
Murgescu), lucrarea lui Adam Smith, Avuția națiunilor (studiu introductiv de N.N. Constantinescu) și texte
economice din gândirea lui Charles Fourier (studiu introductiv de G. Mladenatz și prefață de Gh. Zane).
Deschiderea care a intervenit în viața institutului în anii 19551970 este indisolubil legată de activitatea
directorilor săi, în primul rând Gheorghe Rădulescu, urmat apoi de Roman Moldovan, Costin Murgescu, Ion
Rachmuth, Mihail Levente. Aceștia au contribuit la dezvoltarea cercetării economice, prin stimularea
cunoașterii cercetărilor anterioare la fiecare subiect dat și a folosirii metodelor moderne de cercetare.
Un rol însemnat în sprijinirea noilor abordări a început -l aibă biblioteca institutului, mai ales prin
înzestrarea ei cu cele mai importante cărți și reviste din străinătate și prin constituirea unui grup de documentare
de elită, format din economiști cunoscători de limbi străine de circulație internațională.
10 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
După 1960, s-au inițiat serii de publicații ale institutului, prin care se asigura o diseminare a rezultatelor
activității de cercetare. Este vorba, de exemplu, de Revue roumaine des sciences sociales: Série des sciences
économiques, director Ion Rachmuth, precum și colecțiile: Bibliotheca oeconomica în colaborare cu Ed.
Academiei, Caiete de studii și Caiete documentare. În domeniul istoriei și al gândirii economice, s-au afirmat
colecțiile Memoria oeconomica și Idei economice contemporane. Cele peste 250 de volume apărute în aceste
colecții sunt o mărturie a condițiilor mai relaxate în care s-a desfășurat cercetarea economică.
De asemenea, cercetătorii erau stimulați să se afirme prin publicarea rezultatelor cercetării în edituri
prestigioase (Ed. Academiei, Ed. Politică, Ed. Științifică etc.) și în reviste (Probleme economice, Revue
roumaine des sciences sociales: Série des sciences économiques ș.a.).
Începând cu anul 1967, Roman Moldovan și Costin Murgescu au stimulat trecerea de la cercetarea pe
ramuri a economiei (industrie, agricultură, comerț etc.) la cercetarea pe probleme de sinteză și
macroeconomice. În acest cadru, în programele de activitate s-au introdus teme privind eficiența economică,
echilibrul și optimul economic, modele de creștere economică, balanța legăturilor dintre ramuri, funcțiile de
producție, modelarea prețurilor, poluarea și protecția mediului, precum și evaluarea nivelului de dezvoltare a
României. S-a statuat, de asemenea, regula ca, pe lângă analizarea realităților economice din țara noastră,
aproape la fiecare temă, se facă referiri la situația din alte țări, comparațiile internaționale devenind o metodă
curentă de cercetare.
La afirmarea institutului ca școală de cercetare a contribuit mult și faptul că, în 1967, el a dobândit dreptul
de a organiza activitatea de doctorat, oferind astfel posibilitatea ca cercetătorii săi și specialiști din practica
economică susțină teze și obțină titlul de doctor în economie, sarcină de care s-a achitat în mod onorabil.
Cea mai mare parte a tezelor susținute în institut au fost publicate în diferite edituri și în colecția Bibliotheca
Oeconomica, unele obținând Premiul Academiei.
Generații succesive de cercetători au adus contribuții importante la activitatea științifică a institutului. În
acest sens, din prima generație de cercetători ai institutului menționăm: C. Moineagu, I. Anghel, I. Desmireanu,
D. Dumitru, C. Grigorescu, M. Părăluță, V. Spiridon, N. Belli, A. Iancu, T. Schatteles, I. Lemnij, Gh. Dobre, P.
Jica, P. Veiner, C. Bogdan, Gr. Vâlceanu, S. Perț, M. Ștefan, M. Horovitz, Gh. Răboacă, Tr. Lazăr, Gr. Corlan,
M. Stănescu, S. Sava, V. Axenciuc, C. Iacobovici-Boldișor, V. Iordache, M. Ion.
Așa cum s-a arătat mai sus, prima generație de cercetători s-a putut afirma doar după ce a luat contact și a
învățat din experiența economiștilor din generația interbelică, veniți în institut în frunte cu directorul Gheorghe
Rădulescu.
A urmat generația a doua, dintre care menționăm aportul însemnat prestat de: Gh. Zaman, A. Popper, C.
Cămășoiu, M. Ciumara, S. Sandu, M. Poenaru, M. Molnar, L. Mihăilescu, I. Bratu, C. Ciutacu, O. Nicolescu,
M. Naneș, O. Naneș, V. Pilat, Gh. Manolescu, H. Puwak, R. Crețoiu, E. Ionescu, A. Platon.
Din cea de-a treia generație de cercetători valoroși ai ICE au făcut parte: D. Dăianu, A. Dochia, G.
Georgescu, I. Ghizdeanu, Gh. Oprescu, A. Rădulescu, D. Aldea, S. Tănăsescu, F.M. Pavelescu, C. Popa, S.
Dinu, Z. Goschin, I. Nișulescu, A. Zahiu (Dachin), V. Vasile, G.A. Predoșanu, M. Popovici, L. Chisăgiu, V.
Predoșanu.
Se cuvine arătăm, de asemenea, institutul a avut printre membrii și colaboratorii săi o seamă de
oameni de știință emeriți, membri ai Academiei Române: Gh. Zane, Al. Bârlădeanu, R. Moldovan, C.
Murgescu, I. Rachmuth, N.N. Constantinescu, V. Trebici, C. Kirițescu, A. Iancu, E. Dobrescu, T. Postolache,
Gh. Dolgu, M. Biji, C. Ionete, D. Dăianu, Gh. Zaman, V. Axenciuc.
Totodată, în institut au mai lucrat sau au participat la întocmirea de lucrări numeroși specialiști din
învățământ, cercetare și instituții de stat, dintre care menționăm: I. Goliat, I. Berceanu, A. Negucioiu, M.
Părăluță, V. Candelă, M. Popescu, V.V. Topor, M.C. Demetrescu, Gh. Crețoiu, I. Bulborea.
O mai clară conturare a profilului de activitate al ICE a fost favorizată și de faptul că, în timp, în cadrul
ministerelor și al altor instituții centrale, au apărut și alte institute și centre de cercetări economice cu tematici și
abordări specifice. Ca urmare, pe măsură ce au fost înființate institute de ramură specializate, tematica de
cercetare a ICE a fost orientată tot mai mult spre probleme macroeconomice. În plus, dacă se pun în balanță
condițiile excelente existente în institut (biblioteca bine înzestrată cu cărți și reviste din țară și străinătate,
schimburi de informații și de idei cu cercetători și profesori din centre științifice din diferite țări cu tradiție în
cercetarea economică, inclusiv specializări în aceste centre), se poate explica faptul că, relativ în scurt timp,
cercetătorii din ICE au devenit performanți.
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 11
Ei au început se afle în primele rânduri în ce privește noutatea subiectelor și abordărilor și
originalitatea tratării și soluționării problemelor economice de interes științific și practic. Aici amintim doar
câteva dintre contribuțiile mai semnificative ale cercetătorilor din institut: 1) T. Schatteles, Modelul în științele
economice, Ed. Politică, 1967; Modelarea creșterii economice. Studii metodologice, Ed. Academiei, 1968;
Metode econometrice moderne, Ed. Științifică, 1971; Previziunea economică, Ed. Politică, 1972; 2) I.
Desmireanu și P. Veiner, coordonatorii Programului multianual privind eficiența economică a investițiilor,
19671969, în cadrul căruia au realizat și publicat studii privind normativele de eficiență a investițiilor și
influența factorului timp în determinarea eficienței economice în cărțile: Eficiența economică a investițiilor, Ed.
Academiei, 1967 și Probleme ale determinării eficienței economice a investițiilor, Ed. Academiei, 1968; 3) I.
Lemnij, Progresul tehnic și dezvoltarea economică, Ed. Academiei, 1969; 4) A. Iancu, Eficiența economică
maximă. Metode de modelare, Ed. Politică, 1972; Modele de creștere economică și de optimizare a corelației
dintre acumulare și consum, Ed. Academiei, 1974; Creșterea economică și resursele naturale, Ed. Politică,
1976; 5) Ovidiu Nicolescu, Perfecționarea organizării conducerii întreprinderii, Ed. Academiei, 1973; 6)
Sorica Sava, Corelații macroeconomice în economia postbelică a Franței, Ed. Academiei, 1974; 7) C.
Moineagu, Modelarea corelațiilor în economie, Ed. Științifică, 1974; 8) Steliana Perț, Contribuția formării
profesionale a forței de muncă în creșterea economică, Ed. Academiei, 1974; 9) I. Marinescu (coord.), I.
Iliescu, C. Cămășoiu, C. Mihai, M. Molnar, G. Hașeganu, T.M. Gherasim, Contribuții la metodologia de
prognoză a costurilor de producție, Ed. Academiei, 1976 și altele.
Reorganizarea și dezvoltarea rețelei de cercetare economică
De la jumătatea anilor 1960, rețeaua institutelor de cercetări economice a început se diversifice. De
exemplu, reluând tradiția de cercetare a lui Virgil Madgearu, Institutul pentru Studierea Conjuncturii
Economice Internaționale, reînființat la 20 aprilie 1967, sub îndrumarea directorilor Alexandru Zamfir, Ion
Stoian și Costin Murgescu
18
, a devenit un adevărat laborator în care au fost elaborate în această perioadă
numeroase studii și sinteze privind poziționarea României față de evoluțiile economiei mondiale, pentru: pro-
movarea relațiilor economice și comerciale internaționale ale României; creșterea accesibilității produselor
românești pe piețele externe și îmbunătățirea competitivității produselor destinate exportului; deschiderea către
organismele financiare internaționale (FMI, Banca Mondială); implicări directe în negocieri comerciale multi-
laterale dedicate liberalizării comerțului internațional (GATT); sprijinirea demersurilor dezvoltării economiei
mondiale, în special a țărilor în curs de dezvoltare, prin programele ONU (conferințele UNCTAD, G 77).
În anul 1973, prin Decretul nr. 704, se înființează Institutul Central de Cercetări Economice (ICCE), în
subordinea Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale (CSDES), având ca obiect de activitate
coordonarea cercetării științifice în domeniul științelor economice.
ICCE s-a constituit prin crearea a trei posturi pe schema de organizare a Institutului de Cercetări
Economice (director general, director general adjunct și secretar științific) și prin reorganizarea generală și
încorporarea, în vederea coordonării, a întregii rețele de cercetări economico-sociale din România, rețea
compusă din institutele și centrele de cercetări economice, activitatea de cercetare a catedrelor și laboratoarelor
de la Academia „Ștefan Gheorghiu”; activitatea de cercetare științifică a învățământului superior economic
(catedrele, departamentele și laboratoarele de la Academia de Studii Economice și facultățile economice din
cadrul universităților); cercetarea științifică a catedrelor de economie politică din toate institutele de învățământ
superior; cercetarea științifică a catedrelor și colectivelor cu profil economic din învățământul tehnic;
laboratorul de cercetări prospective al Universității din București.
În anul 1976, în vederea asigurării unei concepții și coordonări unitare a activității de cercetare
științifică în domeniul economic, pentru integrarea organică a cercetării cu învățământul și practica
economică și folosirea eficientă a potențialului de cercetare în acest domeniu”, ICCE este reorganizat
19
.
Obiectul său de activitate se extinde, cuprinzând, pe lângă coordonarea cercetării științifice în domeniul
științelor economice, efectuarea de studii și analize privind dezvoltarea economică a țării și implicarea
cercetării economice în perfecționarea activității unităților economice. Întreaga activitate de cercetare științifică
a personalului de cercetare cu profil economic, precum și a cadrelor didactice din învățământul superior care
predau științele (disciplinele) economice se organizează și se desfășoară în cadrul ICCE. Rezultatele
18
Economistul, nr. 40 și 41 din 20, respectiv 27 octombrie 2014.
19
Decretul nr. 426/30 decembrie 1976 privind unele măsuri pentru organizarea și funcționarea Institutului Central de Cercetări Economice.
12 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
cercetărilor erau diseminate prin dezbateri științifice pe teme ale practicii și teoriei economice, dar și prin
parteneriate și acorduri cu instituții similare din alte țări. Un rol important revenea Institutului prin Centrul de
Informare și Documentare, în ceea ce privește aprovizionarea bibliotecii cu cărți și reviste și coordonarea
activității publicistice a unităților de cercetare științifică din domeniul economic.
Prin Decretul de reorganizare al ICCE, Institutul de Cercetări Economice își schimbă denumirea în
Institutul de Economie Socialistă (IES), se înființează noi entități de cercetare și se reorganizează cele existente.
Totodată, în cadrul facultăților de științe economice ale universităților din Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și
Craiova au fost înființate centre teritoriale de cercetare în care își desfășurau activitatea științifică cadrele
didactice cu profil economic din învățământul superior și liceal din localitățile respective și apropiate, cu
atragerea și a unor specialiști din producție.
Ca urmare a acestor restructurări și a înființării de noi institute, rețeaua ICCE este formată din șapte
institute de cercetare cu personalitate juridică: Institutul de Economie Socialistă (IES); Institutul de Economie
Industrială (IEI); Institutul de Economie Agrară (IEA); Institutul de Economie Mondială (IEM); Institutul de
Economia Comerțului Interior și Turismului (IECIT); Institutul de Planificare și Prognoză (IPP); Institutul de
Finanțe, Circulație Monetară și Prețuri (IFCMP), la care se adaugă cele patru centre teritoriale de cercetare și
Centrul de Informare, Documentare și Sinteză (CIDS), cu rolul de a gestiona biblioteca, de a prelucra și difuza
materialul documentar necesar cercetării științifice, de a elabora lucrări de informare (buletine, documentare,
bibliografii, fotocopii etc.) și de a coordona întregul sistem de informare-documentare din țară în domeniul
științelor economice.
Această structură avea se mențină până în primele zile ale anului 1990. Institutele aveau o dublă
coordonare: pe de o parte, de către ICCE, iar pe de altă parte, fie de noua înființată Academie de Științe Sociale
și Politice (în cazul IES și IEI), fie de instituții, ministere de ramură sau universități, în cazul celorlalte institute.
Printre directorii generali ai ICCE din această perioadă s-a remarcat profesorul Ioan V. Totu, care a contribuit
la crearea unei atmosfere favorabile cercetării economice. El a sprijinit promovarea rezultatelor și a punctelor de
vedere ale cercetătorilor din institut, prin elaborarea de note și sinteze de cercetare înaintate instituțiilor decidente și
prin publicarea de cărți și articole. Sub coordonarea sa a apărut în anul 1977 lucrarea Progresul economic în
România: 18771977 (Ed. Politică), care reunea contribuții ale cercetătorilor din rețeaua ICCE.
Fiecare dintre institutele componente ale ICCE avea specificul său de activitate, căruia i se subsumau
marea majoritate a cercetărilor efectuate, cu abordări complexe, multidisciplinare, care necesitau echipe de
cercetare formate din specialiști din mai multe domenii și colaborarea mai multor institute.
Institutul de Economie Socialistă. Potrivit specificului său de activitate, în cadrul institutului au fost
elaborate studii privind: legitățile economice; utilizarea resurselor materiale; modernizarea economiei naționale
și corelațiile dintre ramuri, organizarea și normarea muncii; dezvoltarea în profil teritorial a forțelor de
producție; reproducția lărgită, producerea și utilizarea venitului național; gospodărirea fondului național de
dezvoltare și a fondului de consum; perfecționarea organizării și conducerii activității economico-sociale;
creșterea productivității și a eficienței economiei; nivelul de trai; economia mediului înconjurător; istoria
economiei naționale și a gândirii economice. Mărturie în acest sens stau lucrările publicate în diferite edituri și
în colecția Caiete de studii ale Institutului.
Printre lucrările elaborate în institut și publicate în edituri pe subiecte aflate pe agenda vremii merită să fie
amintite: S. Perț, Cu privire la contribuția formării profesionale a forței de muncă la creșterea economică (Ed.
Academiei, București, 1976); A. Iancu, Creșterea economică și mediul înconjurător (Ed. Politică, 1979); C.
Grigorescu, Populație și economie (Ed. Academiei, București, 1979); Gh. Răboacă (coord.), Utilizarea
eficientă a forței de muncă în industrie și construcții (1981, coautori din institut: S. Perț, I. Bratu, L.
Mihăilescu, C. Ciutacu, O. Naneș, G. Toma, D. Mihalcea, I. Petrov); M. Horovitz (coord.), Investiția specifică
și creșterea eficienței economice. Comparații internaționale (1981, coautori din institut: C. Grigorescu, G.
Zaman, S. Sandu, M. Ciumara, M. Pop, I. Resteman, G. Danielescu); S. Sava (coord.), Neo-keynesismul în
gândirea economică vest-europeană (1981, coautori din institut: M. Rudăreanu, D. Dăianu); C. Grigorescu, M.
Horovitz, Gh. Zaman, S. Sandu, G. Danielescu, Productivitatea muncii în România în comparație cu alte țări
(1981); Gh. Răboacă, S. Perț, I. Bratu, L. Mihăilescu, C. Ciutacu, O. Naneș, G. Toma, D. Mihalcea, Populația
și forța de muncă în România comparativ cu alte țări (1981); C. Grigorescu (coord.), Experiențe privind
dezvoltarea agriculturii în unele țări capitaliste (1983, autori din institut: M. Stănescu, R. Crețoiu, M. Ștefan, I.
Ghizdeanu, G. Georgescu, M. Stancu, A. Bărbulescu); C. Grigorescu (coord.), Evaluarea stadiului de
dezvoltare economico-socială a României Studiu comparativ cu 118 țări (1985, autori din institut: M.
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 13
Stănescu, M. Ștefan, R. Crețoiu, G. Georgescu, I. Ghizdeanu, A. Bărbulescu, S. Tănăsescu, Gh. Oprescu, R.
Stroe, N.V. Mihăiță); Gh. Răboacă (coord.), Ocuparea deplină și folosirea eficien a forței de muncă (1988,
autori din institut S. Perț, C. Ciutacu, O. Naneș, G. Toma, D. Mihalcea, I. Petrov) ș.a.
Studiile relevante efectuate în institut au apărut și în cele 41 de volume din colecția Bibliotheca
Oeconomica a Editurii Academiei.
Institutul de Economie Industrială. Programele de cercetare ale acestui institut au fost axate pe
următoarele domenii de mare interes pentru economia națională: 1. dinamica cunoașterii zăcămintelor de
resurse minerale utile și exploatarea lor în condiții de eficiență; 2. structura industriei, consumul direct și
cumulat de energie primară calculat pe produse și eficiența exportului; 3. înzestrarea cu factori, dezvoltarea
economică și eficiența economică a comerțului exterior; 4. trecerea de la dezvoltarea extensivă la dezvoltare
intensivă; 5 cercetarea, inovarea și promovarea noilor tehnologii în industrie; 6. diversificarea industriei
bunurilor de consum și ridicarea calității acestora; 7. pregătirea și folosirea forței de muncă; 8. progresul tehnic
și eficiența investițiilor; 8. eficiența specializării și diversificării producției; 9. proporțiile și corelațiile dintre
ramurile și sectoarele industriei; 10. dezvoltarea teritorială a industriei și transporturilor; 11. perfecționarea
raporturilor întreprindere-centrală-minister; 12. perfecționarea sistemului de indicatori, norme și normative
utilizate în industrie; 13. organizarea și managementul întreprinderii industriale.
Dintre cercetările inovative din acest institut s-au remarcat îndeosebi cele referitoare la determinarea
consumului cumulat de energie pe produse, folosind metodologia analizei input-output. Acestea au permis:
calcularea gradului de energointensivitate a categoriilor de produse și folosirea acestuia ca instrument de
reconsiderare a structurii industriei și determinare corectă a eficienței exportului de produse energointensive, în
condițiile existenței unor prețuri deformate.
Ca lucrări reprezentative publicate de cercetătorii din institut în această perioadă se remarcă: C. Russu,
Organizarea structurală-informațională a întreprinderii, Ed. Politică, București, 1978; A. Iancu (coord.), R.
Burbea, C. Cămășoiu, V. Răducanu, M. Ion, L. Mihăilescu et al., Consumul energetic și structura producției,
Ed. Academiei, București, 1979; A. Iancu, V. Bogdan, Al. Mihăilescu, M. Giuvelea, Resurse și structura
industriei, Ed. Academiei, București, 1980); C. Russu, Cadrul organizațional al întreprinderii, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1983; A. Iancu, Schimburile economice internaționale, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1983; A. Iancu (coord.), A. Mihăilescu, M. Gondoș, V.F. Iacob, B.B. Teodoriu, L.
Croitoru, Structura economiei și sistemul industrial, Ed. Politică, București, 1986; C. Russu (coord.), D. Sava,
O. Mihăescu, E. Pelinescu, Progresul tehnic eforturi, efecte, eficiență, Ed. Politică, București, 1984; C. Russu
(coord.), O. Mihăescu, E. Pelinescu, Creația științifico-tehnică și inovarea industrială, Ed. Politică, București,
1989. Tematica lucrărilor înscrise în programul de cercetare era cuprinzătoare și răspundea unor nevoi practice
reale: C. Russu (coord.), Influența utilizării produselor noi și modernizate asupra indicatorilor economici ai
unităților productive beneficiare (1981, autori din institut: D. Sava, E. Pelinescu, I. Calcan, V. Mihuț, R.
Cochințu); A. Iancu (coord.), Investițiile și utilizarea factorilor de bază ai procesului investițional (1982, autori
din institut: A. Ionescu, M. Giuvelea, P. Coman, L.L. Albu, C. Panaitescu; M. Șuvelea, A. Volintiru, A. Oprea,
D. Crețu, M.L. Tomoșoiu); L.L. Albu, C. Panaitescu, M. Șuvelea, D. Crețu, C. Viezuină, Creșterea eficienței
utilizării capacităților de producție în industrie (1983); C. Russu, G. Manea, Modernizarea activității
productive în ramuri ale industriei grele în vederea creșterii eficienței economice a acesteia (1987, autori din
institut: N. Hornianschi, O. Mihăescu, E. Pelinescu, V. Platon, R. Ciorpaciu, L. Marinescu, T. Popescu) ș.a.
Cercetările efectuate cuprinse în planurile anuale de cercetare ale IEI au fost publicate în cele peste 90 de
volume privind Studii de economie industrială.
Institutul de Economie Agrară, subordonat ICCE și Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS),
și-a axat cercetările pe teme precum: folosirea intensivă și rațională a fondului funciar; zonarea producției
agricole, îmbinarea ramurilor și creșterea eficienței economice; eficiența mecanizării și chimizării, a irigațiilor
și a altor lucrări de amenajări funciare; cheltuielile de producție și căile de sporire a venitului net; creșterea
eficienței producției agricole; întărirea și consolidarea economico-organizatorică a unităților agricole de stat și
cooperatiste; dezvoltarea și perfecționarea raporturilor economice dintre unitățile agricole de stat și
cooperatiste; activitățile agricole ale gospodăriilor populației; organizarea, conducerea și planificarea unităților
din agricultură; organizarea producției în complexuri agroindustriale. Împreună cu colectivele de cercetare din
institutele și stațiunile de cercetare ale Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare și ASAS, se asigura
fundamentarea economică a studiilor tehnico-științifice inițiate și elaborate în diferite domenii ale agriculturii.
14 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
Studiile din domeniul economiei agriculturii s-au orientat în această perioadă în două mari direcții:
zonarea producției agricole, sub tutela științifică a lui S. Hartia, repartiția teritorială a acesteia și eficiența
economică în producția agricolă (Gavrilescu, Luca și Toderoiu, 2003).
În anii ‘80, în contextul politic și ideologic nefavorabil unor analize obiective ale declinului agriculturii
românești, cercetările și studiile de economie agrară aveau se limiteze la probleme tehnice și la eludarea realității.
Dintre lucrările reprezentative ale perioadei, elaborate de cercetătorii din institut sub coordonarea
științifică a lui Ion Teșu și D. Dumitru se remar: S. Vrejbă, N. Brașoveanu, V. Baghinschi, Eficiența
economică a chimizării agriculturii (1967); S. Hartia, Programarea liniară în conducerea fermei agricole
(1975); V. Hălmăjan, Repartizarea teritorială a producției agricole cu ajutorul metodelor economico-
matematice (1977); M. Zaharia, F. Toderoiu, Fl. Ciocoiu, Eficiența economică a unor sisteme de combatere
integrală a bolilor și dăunătorilor la cultura grâului și sfeclei de zahăr (1983); S. Hartia (coord.), Creșterea
productivității muncii în producția agroalimentară și efectele ei economice (1987, autori: C. Alexandri, N.
Bogdan, M. Costea, R. Coțianu, I. Davidovici, D. Gavrilescu, M. Grodea); M. Ibănescu, C. Scutaru (coord.),
Model economico-matematic pentru utilizarea surselor convenționale și neconvenționale de energie în
agricultură (experimentarea modelului) (1988) ș.a.
Preocupările pentru modelarea economico-matematică a diferitelor procese din agricultură au dus la
elaborarea unor modele de optimizare a mărimii și structurii întreprinderilor agricole, a parcului de utilaje, a
distribuției teritoriale a tehnicii agricole, a dimensionării investițiilor. În acest sens se pot evidenția lucrările
elaborate de: I. Davidovici, D. Stegăroiu, M. Vincze, C. Scutaru, S. Hartia, Modelarea problemelor decizionale
în sistemul agricol de producție (1982); I. Davidovici, V. Baghinschi, I. Bold, Utilizarea economică a
factorilor de producție în întreprinderile agricole (1989).
Institutul de Planificare și Prognoză, aflat în subordinea ICCE și a Comitetului de Stat al Planificării,
elabora studii privind: optimizarea proporțiilor economiei naționale; corelația dintre acumulare și consum;
factorii ritmului creșterii economice; balanța legăturilor dintre ramuri; eficiența investițiilor; metodologia de
planificare; sistemul de indicatori ai dezvoltării economiei naționale și prognoza economică pe termen lung.
În domeniul planificării au fost elaborate studii referitoare la perfecționarea planificării în industrie,
agricultură, construcții, transporturi și învățământ etc.
Prima generație de cercetători ai institutului care au contribuit la formarea institutului și a generațiilor de
cercetători ce au urmat este reprezentată de nume precum: Ionel Desmireanu, Toma Melinte, Eugen Topală,
Ana Bulgariu, Iulian Ursache, Pompilia Lupu, Francisc Szabo, Leonard Cazan, Elena Zamfirescu, Maria
Scarlat, Ionel Florescu.
Din a doua generație de cercetători menționăm: Aristide Diaconescu, Aurel Cămara, Ana Maria Ciumara,
Miron Biji Mihuț, Mircea Panaite, Marin Comșa, Cornelia Atudosiei, Narcisa Nica, Gabriela Frentz, Silvia
Caragea, Felicia Roșca, Ilie Brezoianu, Marius Pop, Cornelia Pârlog, Marioara Iordan, Ileana Dumitrescu,
Valeria Pop, Mădălina Dogaru, Victor Stoica, Vladimir Calmuschi.
Cea de a treia generație este reprezentată printre alți de: Florina Tănase, Iulia Trăistaru, Dorin Jula, Dan
Constantinescu, Cornel Târhoacă, Dorel Ailenei, Constantin Secăreanu, Mihai Roman, Emil Dinga, Gilbert
Alin Șumedrea, Valentin Scarlat, Roxana Iftimie.
Cercetările de prognoză s-au concretizat în lucrări referitoare la dezvoltarea economico-socială a județelor
în perspectiva anului 1990, consumul populației pe medii și zone tendințe orizont 1990, piața unor bunuri de
folosință îndelungată în perioada 19851990 ș.a. (Constantinescu, 1982, p. 234).
În institut au fost elaborate numeroase studii izvorâte din nevoia de a perfecționa și moderniza activitatea de
planificare și prognoză. În cele ce urmează, vom aminti unele dintre studiile întreprinse de colectivele de cercetare
din institut sub coordonarea dr. C. Caloianu și I. Desmireanu, doar ca titlu de exemplu: Ion Desmireanu, Prognoza
economică și planificarea, Ed. Didactică și Pedagogică, 1972; I. Desmireanu, A. Bulgariu, I. Manolache, N. Nica,
M. Comșa, Principalii indicatori sintetici ai dezvoltării economice a României comparativ cu alte țări (1981); E.
Topa, N. Nica, V. Stoica, F. Mihăilă, Prognoze ale dezvoltării economice pe plan mondial în perspectiva anului
2000 (1981); E. Topală, M. Comșa, I. Florescu, N. Nica, G. Enache, V. Stoica, Z. Angelescu, M. Varză, Fluxuri și
structuri în economia națională, evidențiate de balanța interramuri 1980 (1983); I. Ursache, P. Lupu, A. Găburici,
M. Aungurenci, S. Caragea, I. Dumitrescu, E. Bândea, B. Murariu, Studiu documentar referitor la dezvoltarea
economico-socială a României în profil teritorial, în perioada 19441984 (1984); Miron Biji Mihuț (coord.),
Ocuparea, repartizarea pe ramuri ale economiei și pregătirea forței de mun în perspectivă, ținând seama de
resursele de muncă și cerințele creșterii mai accentuate a productivității muncii în toate sectoarele de activitate
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 15
(1987, autori: M. Scarlat, A.M. Ciumara, D. Jula, M. Iordan, M. Gheorghiu, V. Calmuschi, F. Tănase); M. Comșa
(coord.), Alternative ale dezvoltării principalelor ramuri ale economiei naționale în deceniul 19912000 (1987,
autori: A. burici, I. Florescu, G. Enache, C. Târhoacă, V. Stoica, M. Var) ș.a.
Institutul de Economie Mondială, subordonat ICCE și Ministerului Comerțului Exterior și Cooperării
Economice Internaționale, a desfășurat activitatea de cercetare științifică în următoarele direcții: economia
țărilor socialiste, a țărilor în curs de dezvoltare și a țărilor capitaliste dezvoltate; prognoza evoluției economiei
mondiale; participarea României la cooperarea economică internațională; căile lărgirii și creșterii eficienței
comerțului exterior; colaborarea economică în cadrul CAER; conjunctura piețelor internaționale; modificări și
tendințe ale prețurilor pe piața mondială; organismele economice internaționale; noua ordine economică
internațională; teorii referitoare la relațiile economice internaționale; reglementări și tendințe în evoluția
dreptului economic internațional în ceea ce privește comerțul, cooperarea, transportul internațional; dreptul
maritim; dreptul vamal; dreptul de proprietate industrială; arbitrajul internațional.
Cercetătorii din cadrul IEM au fost solicitați la lucrările de argumentare practică a necesității diversificării
orientării geografice a comerțului exterior al României, inclusiv din motive politice, susținute prin informările
conjuncturale prelucrate zilnic, analizate săptămânal, trimestrial, anual, de la cotații la burse, prețuri
reprezentative, indici de prețuri la produse manufacturate, cursuri valutare, până la conjunctura economiilor
partenere, conjunctura principalelor piețe de produse de bază, semifabricate și manufacturate etc.
Lista lucrărilor elaborate este cuprinzătoare: A. Rădulescu (coord.), Prognoza fluxurilor comerciale
internaționale pentru produse ale construcțiilor de mașini până în anul 2010 (1981, autori: I. Ștefan, V.
Vasilescu, P. Constantin, O. Stoicescu, I. Enache, G. Crăiniceanu, V. Petcu, L. Carata, L. Olaru, M. Cartas, E.
Stănculescu); M. Moldoveanu (coord.), Studierea cererii pentru lucrări în domeniul prospectării, explorării și
exploatării resurselor miniere feroase și neferoase în unele țări din Africa (1981); R. Gheorghiță, M. Isărescu
(coord.), Rolul pârghiilor financiare în promovarea exporturilor de produse ale industriei constructoare de
mașini (1981); M. Isărescu (coord.), Posibilități de creștere și diversificare a exporturilor românești pe piața
americană. Analiză comparativă cu experiența altor țări (1983); S. Frâncu, Situația datoriei externe a țărilor
africane și incidența acestora asupra evoluției exporturilor românești (1986); E. Dijmărescu (coord.), Analiză
comparativă a comerțului României cu țările Europei Occidentale, posibilități de creștere a exporturilor româ-
nești în aceste țări (1983, autori: C. Albu, C. Damșa, R. Gheorghiță; I. Lupu, F. Olteanu, N. Pop, L. Rădulescu,
I. Fota); C. Murgescu, A. Ghibuțiu, N. Os, Evoluția conjuncturii economice internaționale (1987) ș.a.
Prin studiile de piață, prin sintezele economice și de conjunctură politică, cercetătorii din cadrul IEM au
fundamentat decizii majore de politică de promovare a unor investiții.
Institutul de Economia Comerțului Interior și Turismului (IECIT), subordonat ICCE, Ministerului
Comerțului Interior și Ministerului Turismului. O particularitate a IECIT față de celelalte componente ale
rețelei ICCE a fost aceea activitatea de cercetare s-a desfășurat în exclusivitate pe bază de contracte încheiate
cu diferite entități din economia reală, în regim de autogestiune economică și financiară, specificitate care a
marcat atât întregul cadru organizatoric, cât și tematica studiilor efectuate, și anume:
(1) Studierea cererii de mărfuri a populației desfășurată în conformitate cu principiile științei
marketingului. Activitatea specifică de studiere a cererii de mărfuri se realiza prin intermediul panelului de
consumatori (peste 7.000 de gospodării) și de rețea comercială (1.400 de unități). În această activitate s-au
evidențiat cercetătorii A. Vainer, I. Marmandiu, D. Lupu, S. Cergău, V. Ștefănescu, L. Dimoftache, M.
Ștefănescu, R. Damian, N. Teodorescu, V. Neagu, G. Dulliu, I. Bușilă, M. Constantin, V. Nicolae, C.
Zimniceanu, G. Sticlaru, M. Titircă, N. Nistorescu, P. Rogoveanu, S. Năstase, I. Bradea, N. Kindlein, M.
Codin, V. Gheorghe, A. Făinaru, C. Nicolau.
(2) Dezvoltarea rețelei comerciale cu ridicata și cu amănuntul, având ca principal obiectiv geografia
generală și specifică a rețelei în spațiile destinate comerțului, prin cercetări pornind de la stabilirea normelor de
rețea armonizate cu cele din țările cu un comerț dezvoltat. Activitatea din domeniul respectiv s-a desfășurat cu
participarea cercetătorilor A.-L. Ristea, R. Emilian, V. Adăscăliței, V. Ionașcu, M. Truș, S. Gronski, G.
Dugan, G. Alfiri, Fl. Marinescu, M. Ioncică, T. Anghelescu, A. Cristescu, M. Deju, V. Cojocaru, L. Zincă.
(3) Proiectarea și implementarea sistemelor informatice pentru comerț, cu precădere în marile suprafețe
comerciale, și dotarea rețelei comerciale cu echipamente informatice de gestiune, în colaborare cu Centrul de
Calcul al Ministerului Comerțului Interior și cu centrele teritoriale de calcul. Au dezvoltat o reală activitate de
pionierat în domeniu C. Zaharia, R. Iatan, S. Enăchescu, A. Stănescu, C. Roșca-Cristea, V. Ioan-Franc, Al.
Bârsănescu, I. Brătășanu.
16 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
(4) Cercetarea în domeniul turismului s-a desfășurat într-o perioadă de amplă deschidere pentru
valorificarea patrimoniului turistic național. Una dintre lucrările prioritare ale institutului a fost Zonarea turistică
a României, care a constituit o bază a alocării fondurilor de dezvoltare în funcție de resursele naturale ale fiecărei
zone. Cercetătorii institutului, sub coordonarea lui P. Baron, I. Istrate, N. Neacșu, V. Glăvan, A. Danielescu, D.
Dănciulescu, au produs un valoros fond de cunoaștere la dispoziția practicienilor din domeniu, prin studii de piață
și de economia turismului, multe din ele diseminate și prin publicația proprie, Actualități în turism. Personalități
marcante au condus de-a lungul anilor unitățile de cercetare specializate ale IECIT: M.C. Demetrescu, primul
director al Oficiului de Studii și Documentare pentru Comerț Interior; C. Ionete (19671969), director fondator al
Institutului de Cercetări Comerciale; R. Paul (19691977) și V. Adăscăliței (19771989).
(5) Informarea și documentarea științifică, promovarea formelor moderne de comerț și a rezultatelor
cercetării în domeniu s-au realizat prin revista Comerțul modern, condusă de E. Bibiri, Marcel Sturia și
redactorii L. Herșcovici, Șt. Niculescu-Băcilă, Em. Georgescu, D. Pascal. Publicațiile periodice și neperiodice
ale Oficiului de Informare și Documentare pentru Comerț Interior (OIDCI), respectiv revistele Alimentația
publică, Expres Informația și colecțiile Biblioteca lucrătorului din comerț, Date statistice internaționale ș.a. au
alcătuit un program editorial important.
Și-au adus contribuția în domeniul informării și documentării de specialitate cercetătorii V. Ioan-Franc,
A. Berca, redactorii/traducătorii I. Colpacci, El. Chiurtu, Em. Bâlc, L. Marinescu, C. Tocilescu, R. Gâdinceanu,
A. Sarchizian, C. Budianu, L. Dogaru, M. Șimon, M. Melnic, E. Murgoci.
Institutul de Finanțe, Circulație Monetară și Prețuri, subordonat ICCE, Ministerului de Finanțe și
Comitetului de Stat pentru Prețuri, își desfășura cercetările în principal în următoarele direcții: analiza,
planificarea și prognoza financiară; sistemul pârghiilor financiare și bancare; structura și căile reducerii
costurilor; sistemul bănesc; circulația bănească; puterea de cumpărare și premisele trecerii la convertibilitatea
internațională a leului; relațiile financiar-valutare internaționale; sistemul monetar internațional; sistemul
prețurilor și căile perfecționării funcțiilor sale; prognoza prețurilor; modul de formare și structura prețurilor pe
plan mondial; sistemul informațional financiar-contabil și controlul financiar; legislația financiară, bancară,
valutară, de asigurări și de prețuri. Cercetătorii institutului au fost implicați în proiecte desfășurate la nivel
național, precum analiza și determinarea costurilor cumulate, elaborarea balanței legăturilor dintre ramuri,
dobândind o bună cunoaștere a economiei și a mecanismelor ei de funcționare. Institutul a dezvoltat relații de
cooperare cu institutele similare din țările membre ale CAER, participând la schimbul de idei în cadrul
instituțional și organizatoric specific perioadei. Dintre lucrările reprezentative elaborate în institut în această
perioadă menționăm: L. Buia, Evoluția prețurilor și raporturilor de prețuri pe plan internațional (1981); N.
Antonescu (coord.). Căile și premisele trecerii, în perspectivă, la convertibilitatea leului (1981, autori din
institut: A. Pencu, D. Vasile, N. Badea, C. Dima, A. Marinescu); A. Pencu (coord.), Perspectiva rolului aurului
(1981, autori din institut L. Buia, I. Cergău); F. Nicolae, Indicatori de eficiență în ramura construcții;
posibilități de îmbunătățire a acestora (1983, autori din institut: E. Popa, G. Preduț, C. Constantin, Ș.
Constantinescu, M. Revnic); S. Rozentuler, A. Pencu (coord.), Eficiența valutar-financiară a activității de
comerț exterior în relație cu datoria externă (1986, autori: I. Cergău, S. Bumbuianu, D. Dumitrescu, E. Bădoi,
L. Toma); G. Preduț (coord.), Posibilități de îmbunătățire a finanțării creditării și dezvoltării construcției de
locuințe în România (1986, autor F. Nicolae); C. Petreanu (coord.), Evoluția raportului de prețuri industrie-
agricultură. Comparații cu alte țări (1987, autori: C. Chilom, T. Husea).
De-a lungul întregii perioade, un rol important în diseminarea și promovarea rezultatelor cercetărilor
efectuate în entitățile din rețeaua Institutului Central de Cercetări Economice au avut Anuarul lucrărilor de
cercetare științifică în domeniul economiei și revista în limba franceză Revue roumaine des sciences sociales:
Série des sciences économiques, iar mai târziu în limba engleză, cu apariție lunară (începând din anul 1964).
Înrăutățirea condițiilor de cercetare din institutele componente ale ICCE s-a manifestat cu deosebire în
ultimul deceniu al perioadei, când efectele crizei de sistem a economiei socialiste au devenit tot mai acute.
Firește, condițiile tot mai dificile din economie au afectat, într-un fel sau altul, activitatea de cercetare. În pofida
faptului multe date la nivel național sau chiar la nivelul ramurilor sau al unor obiective economice aveau
caracter secret sau strict secret, multe dintre lucrările elaborate de cercetători, fundamentate pe cercetările și
realitățile din teren, au sesizat apariția și agravarea disfuncționalităților de sistem. Dovezile în acest sens sunt
manuscrisele multor lucrări rămase de uz intern. Acestea nu au putut fi nici publicate din cauza cenzurii și nici
luate în considerare de către decident, adesea din motive ideologice sau din ignoranță.
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 17
Această situație nu a împiedicat însă cercetătorii analizeze stările reale din economie, contradicțiile și
disfuncționalitățile societății.
3. PERIOADA POSTCOMUNISTĂ: 19902018
3.1. INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETĂRI ECONOMICE
Înlăturarea regimului comunist a găsit societatea și intelectualitatea română fără proiectele privind
trecerea la o nouă economie și societate, cu descrierea direcțiilor și căilor de transformare necesară. Cu toate
restricțiile politice și ideologice de o duritate nemaiîntâlnită, principalele instituții care dispuneau de un corp de
specialiști informați și calificați pentru elaborarea unor asemenea proiecte erau institutele economice
coordonate de Institutul Central de Cercetări Economice. Recunoscându-se acest fapt, prin Decretul Consiliului
Frontului Salvării Naționale nr. 10 din 2 ianuarie 1990 se înființează Institutul Național de Cercetări Economice
(INCE), prin reorganizarea vechiului institut menționat și a celor șase institute componente aflate în funcțiune și
prin înființarea noului Institut de Cercetare a Calității Vieții (ICCV). Pentru a servi în mod direct cerințelor
politicii transformaționale, INCE se organizeași funcționează provizoriu în subordinea guvernului. Prin
același decret este numit pe funcția de director general, cu rang de ministru secretar de stat, acad. Tudorel
Postolache. Mai târziu, pe funcția de director general au urmat prof. Constantin Ionete, membru de onoare al
Academiei Române, prof. Mircea Ciumara și prof. Luminița Chivu, aceștia fiind însă numiți prin decizii ale
Prezidiului Academiei Române, în urma trecerii INCE la această instituție. Toți aceștia au contribuit la
dezvoltarea și modernizarea rețelei de cercetare economică.
În vederea elaborării unei strategii de trecere la economia de piață, din însărcinarea guvernului, INCE,
conform statutului său de subordonare guvernamentală, a antrenat în primele luni ale anului 1990 zeci de
cercetători, alături de specialiști din ministere și alte instituții centrale
20
, la numeroasele dezbateri și la
elaborarea de studii privind ritmul și tipul reformelor, modalitățile de liberalizare a economiei (inclusiv prețuri,
comerț exterior, curs de schimb ș.a.) și de formare a mecanismelor specifice economiei de piață, cadrul juridic,
instituțional și economico-financiar, problematica proprietății, privatizarea și încurajarea inițiativei private,
raportul plan-piață și rolul statului în economie, restructurarea și retehnologizarea industriei, asistența
economică externă, creșterea economică, costurile sociale ale tranziției și cadrul politicii sociale. Aceste eforturi
deosebite, care s-au derulat în lunile ianuarie-aprilie 1990, completate și de vizite de studiu/documentare ale
multor cercetători în țări cu economie de piață, s-au concretizat în statuarea unei serii de principii și obiective
ale tranziției, însoțite de scenarii macroeconomice și propuneri de eșalonare a principalelor măsuri de întreprins
în perioada 19901992, publicate în Schița privind Strategia înfăptuirii economiei de piață în România.
Prin HG nr. 505 din 10 mai 1990, INCE a ieșit din subordonarea Guvernului și a intrat în subordonarea
științifică a Academiei Române. Obiectul său de activitate științifică și programele de cercetare s-au axat pe
sprijinirea tranziției României de la economia de comandă la o economie de piață funcțională, întărirea
politicilor publice și sociale, ridicarea calității vieții, asigurarea echilibrelor macroeconomice, dezvoltarea
durabilă, creșterea competitivității economiei României, integrarea economiei naționale în Comunitatea
Economică Europeană și în economia mondială, toate acestea în spiritul valorilor și principiilor democrației
occidentale.
Într-o perioadă extrem de scurtă, cercetătorii din INCE și structurile acestuia au reușit elaboreze un
număr mare de studii și lucrări, caracterizate printr-o largă diversitate a punctelor de vedere, prin profunzimea
analizelor și ingeniozitatea soluțiilor. Aceste lucrări au fost puse operativ la dispoziția decidenților prin
publicațiile promovate de Centrul de Informare și Documentare Economică: Caiete de lucru, Puncte de vedere,
Studii și cercetări economice, Probleme economice, Analele Institutului Național de Cercetări Economice,
Populație și societate și, mai apoi (din 1992), prin volumele editate de Editura Academiei Române, Editura
20
Vezi lista completă a specialiștilor în Schița privind Strategia înfăptuirii economiei de piață în România (coord. T. Postolache), mai 1990,
București, p. 59−70.
18 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
Expert (înființași rezervată editării lucrărilor cercetătorilor din institutele de cercetări economice), Editura
Economică și altele.
Prin activitatea sa din prima decadă a tranziției, INCE a contribuit semnificativ cu producția sa științifică,
de la bun început consacrată cunoașterii stării economiei, la identificarea căilor și modalităților adecvate
tranziției la economia de piață, consemnată în numeroase lucrări, dintre care, menționăm: Economia României.
Secolul XX. Noua tranziție la economia de piață: premise istorice și perspective, coord. T. Postolache, Ed.
Academiei Române, 1991; Criza de sistem a economiei de comandă și etapa sa explozivă, C. Ionete, Ed.
Expert, 1993; Nivelul dezvoltării economico-sociale a României în context european 1989, coord. C.
Grigorescu, Ed. Expert, 1993; Macrostabilizare și tranziție, L. Croitoru, 1993; Criza tranziției: criză
predominant instituțională, A. Iancu, 1994; Dimensiuni ale sărăciei în România, 1994, C. Zamfir, 1995;
Economie, politică și interesul național, M. Ciumara, Ed. Expert, 1997; Agricultura României Tendințe pe
termen mediu și lung, D. Dumitru, L. Ionescu, M. Popescu, F. Toderoiu, Ed. Expert, 1997; Politică și
economie. Repere ale unui sistem economic performant, A. Iancu, Ed. Expert, 2000, Reformă și metareformă,
C. Ciutacu, Ed. Expert, 2001; Lecții ale tranziției. Spațiul rural și sectorul agroalimentar românesc, coord. D.
Gavrilescu, I. Davidovici, 2001; Tranziția mai grea ca un război mondial, N. Belli, 2001.
Implicarea cercetării academice în deceniul 1990−2000 nu s-a limitat participe doar la eforturile de
fundamentare a tranziției României la economia de piață. Cercetătorii INCE au contribuit și la formularea
noilor politici fiscal-bugetare, comerciale și monetare ale României, la conturarea legislației dezvoltării
mediului de afaceri, la furnizarea de argumente pentru negocierea proceselor de integrare euro-atlantică. Din
acest punct de vedere sunt de remarcat Strategia națională de pregătire a aderării României la Uniunea
Europeană (Snagov, 1995), care a fundamentat economic, social și politic cererea de aderare a României la UE,
prezentată de președintele statului la Cannes (1995), precum și Strategia națională de dezvoltare a României pe
termen mediu (2000), prezentată de prim-ministru ca document de angajament pentru începerea negocierii
dosarelor de aderare la UE.
Racordată la evoluțiile economiei și societății românești, în primul deceniu al celui de-al XXI-lea secol,
activitatea de cercetare științifică a INCE a fost caracterizată în principal de susținerea eforturilor României de
pregătire a aderării la Uniunea Europeană.
Proiectul Evaluarea stării economiei naționale (ESEN), inițiat la 19 mai 1999 la Academia Română, și-a
început activitatea ca grup explorator, condus de acad. T. Postolache, abilitat să identifice căile cele mai
potrivite pentru ca instituția cu cel mai înalt statut științific al țării „să se includă nemijlocit și cu voce proprie în
dezbaterea destinului economiei naționale (Postolache, 1999). Ținând cont de vocația și structura sa,
Academia Română s-a angajat livreze societății românești, ca un punct de reflecție, propriile ei elaborări
privind stadiul actual și perspectivele economiei naționale în contextul integrării europene. Filonul de utilitate
în evoluția grupului de reflecție s-a dovedit în prima parte a anului 2000, când, în cadrul Comisiei de elaborare
a Strategiei naționale de dezvoltare economică a României pe termen mediu, s-a produs confruntarea laturii
comparative cu cea consensuală a noului cadru al dezvoltării economico-sociale a României. Cu o asemenea
zestre, recunoscută ca valoroasă și furnizând soluții pentru modernizarea României, proiectul ESEN a continuat
în anii 20012002 (ESEN-2) și 2003-2004 (ESEN-3), sub coordonarea acad. Aurel Iancu
21
. În acest mod,
grupul ESEN a devenit un centru al gândirii economice românești și de atragere a unui cerc larg de specialiști la
dezbateri pe tematicile privind sprijinirea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană și elaborarea strategiei
privind dezvoltarea economică a României pe termen mediu în vederea integrării României în Uniunea
Europeană și în zona euro. Cele mai importante studii care au stat la baza acestor dezbateri sunt cuprinse în
serialul ESEN-2, Probleme ale integrării României în Uniunea Europeană. Cerințe și evaluări (INCE, Centrul
de Informare și Documentare Economică), precum și în cele două volume privind Dezvoltarea economică a
României: Competitivitatea și integrarea în Uniunea Europeană (vol. 1, 2003 și vol. 2, 2005), coord. Aurel
Iancu, Ed. Academiei Române. Din aceste unghiuri, Proiectului ESEN i s-a alăturat un al doilea exercițiu de
anvergură privind evoluția stării sociale a României (ESSOR), condus de prof. Cătălin Zamfir, membru
corespondent al Academiei Române, prin care s-au conturat proiecte și politici de convergență și solidaritate la
scara societății, pentru compatibilizarea economiei României cu dimensiunea și structurile Uniunii Europene.
Cercetătorii din INCE și structurile sale au contribuit la elaborarea strategiilor naționale de dezvoltare
durabilă, revizuite și actualizate pe diferite orizonturi de timp, fundamentate în diferite etape de elaborare și
21
O sinteză a lucrărilor Grupului ESEN este prezentată pe site-ul www.ince.ro, link-ul Tezaur INCE Proiecte prioritare şi fundamentale.
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 19
consensualizare politică. În decembrie 2004, Strategia națională de dezvoltare durabilă a României, Orizont
2025 a fost transmisă Organizației Națiunilor Unite de Președinția României, care a înscris țara noastră pe harta
mondială a statelor cu preocupări în materia dezvoltării durabile. În anul 2008, ca obligație decurgând din
calitatea de stat membru și ținând seama de strategia reînnoită a UE pentru dezvoltare durabilă, cu sprijinul
Academiei Române, beneficiind de expertiza dobândită de cercetătorii INCE în acest domeniu, a fost elaborată
Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României, Orizonturi 201320202030, într-o viziune
proprie, cu obiective ce transcend ciclurilor electorale și preferințelor politice conjuncturale. Mai recent, în anii
2017 și 2018, cercetători din INCE au fost implicați în actualizarea acestei strategii, având în vedere obiectivele
Agendei 2030 a ONU.
În cadrul tematicii privind adâncirea integrării europene s-au impus și cercetările efectuate în INCE pe
problemele convergenței economice în vederea aderării la zona euro. Aceste cercetări s-au concretizat în
numeroase articole publicate în revistele INCE online Studii economice și Working Papers și în cele două
volume Convergența economică, coord. A. Iancu, Editura Academiei Române, 2008 și 2009. La aceste
contribuții s-au adăugat participarea nemijlocită a unor cercetători la lucrările unor comisii guvernamentale și
interguvernamentale pentru pregătirea aderării României la UE, inclusiv la încheierea unora dintre cele 31 de
capitole de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană, precum și la reuniunile organizațiilor
internaționale cu vocație economică și financiară universală (ONU, UNCTAD, GATT, FMI, Sistemul Băncii
Mondiale), care au dat șansa completării preocupărilor științifice cu exerciții de anvergură privind posibilele
poziții ale țărilor implicate, partenere sau concurente. În 2018, cercetători ai INCE, în calitate de membri ai
Comisiei Naționale, au participat la fundamentarea Programului național de aderare la zona euro.
În această etapă a maturizării cercetării economice pe planul dezvoltării economiei de piață și al apropierii
de structurile euro-atlantice, se înscriu unele lucrări-rezultat ale programelor de cercetare naționale asumate prin
competiție de institut, între care: (1) Programul Cercetare fundamentală de interes socioeconomic Ceres
22
: C.
Ciutacu, L. Chivu, Evaluări și analize economice ale ajutoarelor de stat - Definire. Politici. Rezultate (2006);
Gh. Zaman, V. Vasile (coord.), Evoluții structurale ale exportului în România, vol. I, II și III (2003, 2004,
2005); M. Ciumara, C. Ciutacu (coord.), Inflația în România Scenarii privind evoluția și convergența
stabilității economice. Restructurarea economică și stabilitatea prețurilor (2005); E. Pelinescu (coord.), Cursul
de schimb și competitivitatea. Experiențe naționale și perspective europene (2006); F.M. Pavelescu (coord.),
Evaluări ale gradului de pregătire a firmelor românești în vederea integrării în Uniunea Europeană (2007);
(2) Programul Contribuții teoretice și practice la dezvoltarea durabilă a României în context european și
mondial, cu 16 volume consacrate valorificării rezultatelor programului; (3) Studiile de impact ale aderării
României la Uniunea Europeană, în colaborare cu Institutul European din România; (4) Proiectul Integrarea
României în Uniunea Europeană
23
, grant al comunității europene coordonat de acad. A. Iancu și V. Ioan-Franc.
INCE și-a asumat, în această perioadă, restituirea către generațiile mai tinere de cercetători și universitari,
pe de o parte, dar și de economiști din mediile de afaceri, a operelor clasicilor gândirii economice românești.
Avem aici în vedere publicarea în limba română a operei integrale a lui Nicholas Georgescu-Roegen, sub
coordonarea acad. Aurel Iancu și cu contribuția prof. Gh. Dolgu, membru de onoare a Academiei Române și
prof. V. Ioan-Franc. Inițiat în anul 1991, proiectul a fost finalizat în anul 2010 și cuprinde un număr de șapte
volume, cu 11 cărți, în structura editorială aprobată de autor în anul 1993. Prin grija Centrului de Informare și
Documentare Economică, în această perioadă au mai fost publicate Memoriile lui Gheorghe Zane (Ed. Expert,
1998), precum și volumul II al Bibliografiei istorice a României, tom II, Secolul XIX (CIDE, 1999) și Texte din
literatura economică în România Școala economică românească din Transilvania (CIDE, 2010), ambele
elaborate de acad. Gheorghe Zane.
Cercetătorii din rețeaua INCE au avut un rol important în toate proiectele prioritare ale Academiei
Române. Cel mai recent Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, coord. acad. Ionel
Valentin Vlad a fost remarcabil și a permis constituirea unor echipe interdisciplinare și interinstitute,
stimulând dezbaterile științifice pe subiecte de importanță practică majoră pentru viitorul economiei și societății
românești. Este vorba despre implicarea INCE și a institutelor și centrelor din rețeaua acestuia, în calitate de
coordonatori, în: Proiect 2 Resursele naturale rezerve strategice. Ce folosim și ce lăsăm generațiilor
viitoare; Proiect 3 ‒ Securitate și eficiență energetică; Proiect 5 Securitate și siguranță alimentară; Proiect 6
Economie și calitatea vieții; Proiect 10 ‒ România societate bazată pe cunoaștere.
22
Tematica integrală şi transpunerea ei în publicaţii periodice şi neperiodice editate de institut, pe www.ince.ro, link Tezaur.
23
Idem.
20 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
Începând cu anul 2013, INCE și-a asigurat un loc bine apreciat în calendarul internațional al reuniunilor
academice, prin conferința sa anuală. Conferința Științifică Internațională a INCE Cercetarea științifică
economică abordări teoretice, empirice și practice/Economic Scientific Research Theoretical, Empirical
and Practical Approaches ESPERA are ca obiectiv prezentarea și evaluarea portofoliului cercetării științifice
academice din domeniul științelor economice, destinat argumentării și fundamentării – inclusiv prin bune
practici europene și mondiale a strategiilor de dezvoltare economică și socială a României. Ediția 2018 a
Conferinței Internaționale ESPERA Economia României. Un secol de transformări (1918-2018), desfășurată în
zilele de 24−25 mai 2018, a fost înscrisă în calendarul evenimentelor aniversare 100 de ani de la Marea Unire,
sub coordonarea Academiei Române. În fiecare an, cele mai bune 100 de comunicări ale edițiilor se publică în
edituri de renume internațional
24
.
Un aspect demn de reținut, în aceeași arie de interes, este organizarea și desfășurarea cercetării doctorale
în cadrul institutului. În perioada 1990−2018, pe parcursul a 20 de ani, cei 39 de conducători științifici de
doctorat care au activat sau activează în institut au coordonat 450 de doctoranzi, care și-au susținut teza și au
dobândit titlul de doctor în economie. Dintre aceștia, o mare parte își desfășoară activitatea ca cercetători în
INCE și structurile sale, parcurgând treptele promovării profesionale în grade superioare, potrivit statutului
personalului de cercetare.
O amplă activitate publicistică și editorială se desfășoară neîntrerupt din 1990 până în prezent în INCE,
având ca obiectiv principal valorificarea prin publicare a rezultatelor cercetărilor economice de înalt nivel
academic.
La 1 ianuarie 2019, INCE se plasa în top 3% în clasamentul mondial al bazei de date internaționale
RePEc, cea mai reprezentativă din domeniul științei economice, situându-se pe locul 224, dintr-un total de
7.718 institute și universități/departamente cu profil economic din lume, o performanță remarcabilă în contextul
intensei competiții științifice la nivel mondial, ce contribuie la creșterea prestigiului Academiei Române. Între
cele 34 de criterii (indicatori) în funcție de care se construiește indexul general al locului în această ierarhie, la
numărul de „Abstract viewsși de „Downloads”, ponderate cu numărul de autori, INCE ocupa poziții mult mai
avansate pe plan mondial, respectiv locurile 53 și 65. Comparativ cu instituțiile din Uniunea Europeană, același
clasament al bazei de date internaționale RePEc plasează INCE pe locul 90 dintr-un total de 2.845 de institute și
universități/departamente din domeniul economic. În topul național RePEc, INCE (cu 138 de autori cotați) se
situează pe locul 2, după Academia de Studii Economice (cu 292 de autori cotați). Calitatea resurselor umane
din INCE este relevată și de faptul că în topul celor mai buni 15 autori români cotați în RePEc, opt sunt
cercetători din INCE.
Progresele semnificative în clasamentul internațional al cercetării științifice din domeniul economic sunt
rezultatul concertării eforturilor întregii rețele de cercetare a INCE, precum și al preocupării permanente a
cercetătorilor din INCE pentru creșterea calității și vizibilității lucrărilor publicate. În privința volumelor
editoriale, menționăm că doar în anul 2017 numărul total de cărți publicate (inclusiv capitole din cărți) a fost de
193 (din care 48 în străinătate, 69 în Ed. Academiei Române și 76 la alte edituri din țară). Multe dintre
volumele editoriale au fost publicate la edituri de cel mai înalt prestigiu științific, cum sunt Palgrave Macmillan,
Springer, Academic Press-Elsevier, cu o distribuție și vizibilitate la scară mondială. De asemenea, este de
remarcat că, în perioada 1990−2017, un număr de 38 de cărți având autori din rândurile cercetătorilor INCE au
fost onorate cu Premiul Academiei Române.
Un alt palier de acțiune pentru creșterea vizibilității și a prestigiului național și internațional al cercetării
științifice economice și al cercetătorilor îl reprezintă consolidarea rolului de partener al INCE în rețelele și
parteneriatele naționale și internaționale, care asigură fundamentul unor colaborări științifice viitoare: Asociația
Măgurele High-Tech Cluster, constituită în jurul megaproiectului european Eli Nuclear Physics de la Măgurele;
Rețeaua United Nations Global Compact din România, organism al Organizației Națiunilor Unite, care
urmărește promovarea responsabilității sociale a companiilor și instituțiilor, într-un climat economic și de
afaceri sănătos; Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), reprezentantul institutului fiind ales
în Consiliul academic al Asociației.
24
În anii 2013 şi 2014, în Procedia - Economics and Finance, Elsevier, indexată Science Direct, SCOPUS şi ISI Proceedings, iar pentru
ediția 2015, au fost cuprinse în volumul Economic Dynamics and Sustainable Development Resources, Factors, Structures and Policies, Peter
Lang International Academic Publishing Group, Frankfurt, 2016, consacrat aniversării Academiei Române la 150 ani de la fondare, indexat EBSCO
și transmis spre evaluare în vederea indexării ISI Thomson Proceedings. Lucrările ediției 2016 sunt cuprinse în volumul Issues and Innovative
Trends in Sustainable Growth Strategy Challenges for Economic and Social Policies.
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 21
În anul 2015, Academia Română a conferit Diploma Meritul Academic Institutului Național de
Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” pentru 25 ani de activitate fructuoasă și eficientă în domeniul
științelor economice și sociale.
3.2. REȚEAUA DE CERCETARE DIN STRUCTURA INCE: INSTITUTE ȘI CENTRE DE
CERCETARE
Decretul nr. 10 din 2 ianuarie 1990 menționează INCE are în componența sa șapte institute, din care
șase rezultate din reorganizarea celor existente (unele cu denumiri schimbate), iar unul nou înființat Institutul
de Cercetare a Calității Vieții (ICCV). Pe parcurs, după trecerea institutelor din subordinea Guvernului în
subordinea Academiei Române, la inițiativa Prezidiului Academiei, două institute au fost transformate în centre
de cercetare cu personalitate juridiși au fost înființate noi centre de cercetare fără personalitate juridică. De
asemenea, în cadrul INCE, începând din 1990, funcționea Departamentul de cercetări complexe. În
continuare se va prezenta pe scurt activitatea desfășurată de aceste unități de cercetare.
A. Institutul de Economie Națională (IEN), rezultat din reorganizarea Institutului de Economie
Socialistă, își trage expertiza din cei 65 de ani de activitate științifică. Pe parcurs, el s-a specializat în cercetări
cu caracter fundamental și aplicativ în domeniul economiei naționale, urmărind ca obiectiv primordial
dezvoltarea durabilă a economiei României (evaluări, studii, strategii, analize ex-ante și ex-post). Coordonarea
activității de cercetare științifică pe întreaga perioadă 1990−2018 a fost asigurată de prof. Gheorghe Zaman,
membru corespondent al Academiei Române, în concordanță cu prioritățile programelor de cercetare științifică
ale Academiei Române.
În primii ani după evenimentele din decembrie 1989, eforturile de cercetare s-au axat pe fundamentele
teoretico-metodologice și practice ale tranziției la economia de piață, care au concentrat diferite opinii în
dezbaterea privind dilema terapie de șoc versus cea graduală, prioritățile și obiectivele construcției noului cadru
instituțional-legislativ. Una dintre cele mai importante tematici ale cercetării a fost privatizarea activelor
statului, ca factor determinant al reformelor. IEN a participat la schimburi de idei referitoare la modalitățile de
înfăptuire a privatizării, ritmul desfășurării procesului, privatizarea ca scop și/sau mijloc, metode de privatizare,
priorități, rolul economic al statului și crearea sectorului privat, restructurări și retehnologizări. Cercetători din
IEN au contribuit la elaborarea unor studii cu caracter aplicativ în ceea ce privește strategiile sectoriale de
privatizare și angajamentele postprivatizare, precum și la îmbunătățirea cadrului instituțional și legislativ în
acest domeniu.
Având în vedere profilul complex de cercetare al IEN, încă din primii ani ai deceniului 1990, o
preocupare devenită constant prioritară a fost legată de problematica dezvoltării durabile a României, într-o
abordare conceptuală și operațională, prin compatibilizarea pilonilor economic, social și de mediu, pe baza
sintezei teoriilor tehno, antropo și sustenocentriste. Pe parcursul anilor, expertiza dobândită a favorizat, pe lângă
publicarea studiilor realizate, participarea IEN la elaborarea, revizuirea și actualizarea strategiilor de dezvoltare
durabilă a României (1999, 2004, 2008, 2017−2018). Aspectele sociale ale tranziției, privite prin prisma
reformelor economice, au constituit un domeniu predilect al cercetătorilor din IEN în această perioadă, în care
au fost aprofundate mecanismele cererii și ofertei pe piața muncii, șomajul și inflația, relațiile industriale,
sistemele de salarizare. Pornind de la elaborarea de studii referitoare la indicele dezvoltării umane și pragul
sărăciei în România, în cadrul colaborării cu PNUD, au fost elaborate o serie de metodologii vizând salariul
minim, distribuția veniturilor, fiscalitatea și alte măsuri de politică socială.
Dintre cele mai reprezentative lucrări publicate de cercetători din IEN în perioada 19901999 pe
problematica menționată amintim: Grigorescu C., Ștefan M. (coord.), Dezvoltarea și specializarea serviciilor.
Studii pe exemplul unor țări dezvoltate cu economie de piață, Ed. Academiei Române, 1992 (premiul „Virgil
Madgearu”); Cămășoiu C. (coord.), Economia și sfidarea naturii: alternative ale dezvoltării durabile în
România, Ed. Economică, 1994; Georgescu G. (coord.), Reforma economică și dezvoltarea durabilă, Ed.
Economică, 1995; Zaman Gh., Bratu I., Restructurarea societăților comerciale, Ed. Tribuna Economică, 1996;
Zaman Gh., Les dilemmes de la privatisation, Romanian Economic Research Observer, CEID, Bucharest, 1997;
Pavelescu F.M., Progresul tehnologic și ocuparea forței de muncă, Ed. IRLI, 1997; Zaman Gh., Ciutacu C.,
Vâlceanu G., Blocaje în economia de tranziție a României. Forme de manifestare, cauze, efecte, mecanisme și
22 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
soluții, Ed. Tehnică, 1997; Perț S., Evaluarea capitalului uman. Coordonate strategice ale evoluției pieței
muncii în România, Ed. IRLI, 1997; Wagner P., Chircă C., Zamfir C., Molnar M., Pîrciog S. (coord.), Metode și
tehnici de evaluare a sărăciei, Proiectul PNUD de prevenire și combatere a sărăciei, Ed. Expert, 1998; Ionete
C., Dinculescu V., Zaman Gh., Molnar M., Zamfir E., Chircă C. (coord.), Raportul național al dezvoltării
umane România 1999, Ed. Expert (ediție bilingvă), 1999.
O preocupare majoa IEN încă din anii ’90, devenită o constantă a tematicii de cercetare după anul
2000, a reprezentat-o problematica pregătirii aderării României la Uniunea Europeană, ținând seama și de
efectele Acordului european de asociere și ale Acordului interimar privind comerțul intrat în vigoare în 1993,
care a contribuit la reorientarea treptată a schimburilor comerciale ale României prevalent către țările UE. În
acest context, unele proiecte de cercetare din IEN au abordat aspecte teoretico-metodologice și practice ale
beneficiilor și costurilor aderării, în termeni calitativi și cantitativi, precum și distribuirea echitabilă a acestora.
Totodată, cercetători din IEN au contribuit la dezbaterile și elaborarea Strategiei naționale de pregătire a
aderării României la Uniunea Europeană (Snagov, 1995) și a Strategiei naționale de dezvoltare a României pe
termen mediu (2000), document de angajare a începerii negocierii dosarelor de aderare la UE. Aderarea
României la UE la 1 ianuarie 2007 a impulsionat cercetările din IEN către studierea efectelor integrării
economiei românești și adaptării la rigorile pieței unice, precum și a modalităților de implementare și
transpunere a mecanismelor instituționale și juridice europene, realizându-se o serie de studii privind politicile
comerciale și evoluțiile structurale ale exportului, inovarea și competitivitatea în context european, proprietatea
intelectuală, piața muncii și ocuparea, fenomenul migrației forței de muncă și evoluțiile demografice, economia
CDI și sistemele de finanțare a acesteia pe bază de competiție, în contextul integrării României în aria
europeană a cercetării. Printre lucrările reprezentative publicate de cercetători din IEN în perioada
preaderării și primii ani postaderare se pot menționa: Ciutacu C., Piața muncii, Ed. Expert, 2001; Chivu L.,
Ciutacu C, Ioan-Franc V., Agricultura între restricțiile comerciale globale și politicile comerciale, Ed. Expert,
2003; Vasile V., Zaman Gh., Migrația forței de muncă și dezvoltarea durabilă: abordări teoretico-
metodologice, sisteme de indicatori și modele de analiză, Ed. Expert, 2005; Sandu S., Zaman Gh. et al.,
Întreprinderi mici și mijlocii în România inovare și competitivitate în context european, Ed. Expert, 2005;
Zaman Gh., Vasile V. et al., Evoluții structurale ale exportului în România, vol. I, II și III, Ed. Expert, 2003,
2004, 2005; Pavelescu F.M. (coord.), Zaman Gh., Ciutacu C., Chivu L., Evaluări ale gradului de pregătire a
firmelor românești în vederea integrării în Uniunea Europeană, Ed. Expert, 2007; Zaman Gh., Strategic
milestones of Romania’s integration to the European Union process efficiency, AGER, 2007; Ciutacu C., Chivu
L., Calitatea muncii și a ocupării forței de muncă în România, Ed. Expert, 2008; Zaman Gh., Vasile V. et al.,
Contribuția economică a industriilor bazate pe copyright în România, ICCRO, 2008; Grigorescu C., Evoluții
macroeconomice, demografice și reforma pensiilor, Ed. Expert, 2009.
În perioada postaderare, IEN a acordat o atenție deosebită procesului de integrare a României în UE,
coroborat cu suprapunerea efectelor generate de criza financiară declanșată la nivel global în 2008. Rezultatele
cercetărilor au evidențiat dificultatea separării acestor efecte, precum și necesitatea creșterii rezilienței
economice a României la șocurile externe, inclusiv prin activarea potențialului de dezvoltare endogenă la nivel
regional. În același timp, cercetători din IEN au elaborat studii vizând identificarea factorilor de creștere a
gradului de absorbție a fondurilor europene alocate României în exercițiul 2007−2013, prelungit până în 2016,
înaintând, prin participarea la POAT, o serie de propuneri și recomandări privind înlăturarea unor obstacole și
dificultăți în accesarea fondurilor și derularea proiectelor. Ca rezultat al unui demers unic în România, precum
și al unor îndelungate investigații și cercetări retrospective, în IEN au fost reconstituite serii statistice seculare
ale indicatorilor macroeconomici, care au fost utilizate în majoritatea studiilor dedicate aniversării Centenarului
Marii Uniri din cadrul volumelor editate sub egida Academiei Române. În perioada 20152017, cercetători din
IEN au fost implicați în realizarea proiectului prioritar al Academiei Române privind Strategia de dezvoltare a
României în următorii 20 de ani, respectiv la Proiectul 2 Resursele naturale și la Proiectul 6 Economia și
calitatea vieții. În plus, directorul IEN a fost cooptat în colectivul de coordonare a Proiectului 1 Școala și
educația, a Proiectului 2 Resursele naturale, a Proiectului 3 Securitatea și eficiența energetică, a Proiectului
4 Siguranța informatică și a Proiectului 5 Securitate și siguranță alimentară. Dintre cele mai
reprezentative lucrări publicate în perioada 20102017 sunt de menționat: Pisică S., Vasile V., Voineagu V.,
Piața muncii între formal și informal, Ed. Expert, 2012 (premiul „Petre S. Aurelian” al Academiei Române);
Axenciuc V., Produsul intern brut al României 18622000, Serii statistice seculare și argumente
metodologice, vol. I și II, 2012, Ed. Economică; Zaman Gh., Georgescu G.(coord.), Goschin Z., Antonescu D.,
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 23
Popa F., Dezvoltarea economică endogenă la nivel regional. Cazul României, Ed. Expert, 2015 (premiul „Petre
S. Aurelian” al Academiei Române); Strategia dezvoltării României în următoarele două decenii, vol. I, vol. II
și vol. III, 2015, 2016, 2017, Ed. Academiei Române, Proiectul 2: Resursele naturale Deșeurile, materiale
reciclabile (Platon V., Constantinescu A.), Proiectul 6: Economia și calitatea vieții (Zaman Gh., Vasile V.,
Georgescu G., Pavelescu F.M., Sandu S.); Vasile V., Zaman Gh. et al., Caring and Sharing: The Cultural
Heritage Environmental as an Agent for Change, 2016, Seria Springer Proceedings Books; Vasile V. (coord.),
Zaman Gh., Boboc C., Surugiu M.R., Mazilescu R., Cristea A., Studiu asupra victimizării în România, bazat pe
ancheta tematică națională, Ed. Pro Universitaria, 2017; Zaman Gh., Vasile V. et al., The People’s Verdict,
Alba-Iulia 1st December 1918, Eurothentica, COS-TUR, 2017; Axenciuc V., Georgescu G., Romania’s Gross
Domestic Product and National Income, 18622010, Ed. Academiei Române, 2017.
În anul 2004, Președinția României a conferit IEN, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de existență, ordinul
Meritul Cultural în grad de Comandor, în semn de apreciere a întregii activități și a contribuției la asigurarea
bazei științifice a programelor de dezvoltare a României. IEN editează Revista română de economie/Romanian
Journal of Economics, vector de promovare și diseminare în spațiul științific internațional a rezultatelor
cercetării.
B. Institutul de Economie Mondială, continuator al școlii românești de cercetare a conjuncturii piețelor
internaționale, își exercită expertiza prin cercetare academică asupra tendințelor și provocărilor din economia
mondială și europeană cu impact asupra României, cu scopul de a contribui la fundamentarea strategiilor și
politicilor publice și la orientarea mediului de afaceri, din perspectiva: integrării europene; problemelor globale;
economiei statelor dezvoltate și emergente; conjuncturii pieței europene și a concurenței; viziunilor prospective
asupra evoluțiilor socioeconomice regionale și globale și a strategiilor sectoriale. La împlinirea a 50 de ani de la
fondare, IEM a fost distins cu Meritul Academic.
Misiunea IEM constă în cercetarea privind tendințele și provocările din economia mondială și europeană
cu impact asupra României, cu scopul de a contribui la fundamentarea strategiilor și politicilor publice și la
orientarea mediului de afaceri.
Principalele categorii de activități desfășurate de IEM sunt următoarele: a) cercetare: studii de
conjunctură ale principalelor economii, cu relevanță și impact asupra creșterii economice globale, studii de
piață internațională, monitorizare, evaluare, analiză comparativă, prognoză, perspective, sondaje de opinie,
studii de caz; studierea modificărilor structurale din economia mondială cu impact asupra Roniei; b)
informare: prin publicații periodice proprii, IEM oferă informare periodică factorilor de decizie din România
pentru semnalarea principalelor evenimente și evoluții care se înregistrează pe piețele internaționale de mărfuri
și valori, precum și despre modificările structurale din economia mondială care influențează ordinea globală și,
implicit, România; c) consultanță: activitate bazată pe expertiza acumulată pe bază de cercetare, direcționată
către factori de decizie, companii și cercuri academice.
Cercetările care au avut loc sub egida IEM au fost desfășurate în cadrul programelor prioritare stabilite la
nivel academic pentru sprijinirea etapelor prin care economia României a trecut: trecerea de la economia
planificată la cea de piață, negocierea și încheierea acordurilor de asociere a țării la CEE (actuala UE) și AELS;
procesul de convergență a țării pentru aderarea ca membru cu drepturi depline. Practic, parcursul științific al
IEM reflectă pașii importanți pe care România i-a făcut în direcția continuării parcursului său european.
Odată cu stabilirea parcursului european al României, IEM, prin specialiștii săi de prestigiu, a coordonat
și a elaborat proiecte de cercetare cu scopul de a oferi sprijinul decidenților cu privire la diagnoza stadiului de
pregătire instituțională și economică pentru adoptarea euro atât în România, t și în celelalte state candidate.
Experți ai IEM au fost desemnați pentru a face parte din Comisia Națională de trecere la euro în mai 2018,
comisie înființată de către Guvernul României pentru sprijinirea acestui proces, știut fiind faptul că România
este țară membră a UE cu derogare de la moneda unică euro.
Printre cercetările de referință asumate de IEM se remarcă: Strategii de dezvoltare posibile pentru
economia României, prin prisma modelelor macroeconomice existente în IEM din programul Evaluarea stării
economiei naționale. Probleme ale integrării României la UE. Cerințe și evaluări (ESEN-2), coord. prof. dr.
Constantin Ciupagea; Economia României și sistemul euro, program prioritar din planul anual al Academiei
Române desfășurat anual în perioada 20032013, coord. acad. Mugur C. Isărescu, cu studii precum: Uniunea
Europeană și euro în contextul extinderii la 2527 de membri, Stadiul pregătirii extinderii zonei euro,
Extinderea zonei euro către țările central și est-europene, Pregătirea României pentru aderarea la zona euro:
politici, măsuri, termene potențiale, Criza datoriilor suverane și reforma tratatelor europene. Impactul
24 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
acestora asupra monedei euro și a țărilor est-europene; Noile condiții de integrare europeană și de
globalizare. Convergență reală și nominală; Domeniul strategic 6.5 din Planul anual de cercetare în perioada
20142018, coord. acad. Mugur C. Isărescu, Napoleon Pop, Simona Moagăr Poladian, cu studii precum: Foaia
de parcurs pentru adoptarea monedei unice europene din perspectiva strategiilor statelor membre ale UE și
adecvarea lor la condițiile actuale, Evaluarea proceselor globalizării. Impactul acestora asupra României ca
stat membru al Uniunii Europene; Tendințe definitorii în economia mondială și raportul de forțe dintre marile
puteri; Provocări ale politicilor sociale și economice în țările Europei Centrale și de Est.
De asemenea, IEM a participat la proiectele naționale: Noile condiții de integrare europeană și de
globalizare. Convergență reală și nominală (studiu multianual 2016, 2017, 2018), coord. acad. M.C. Isărescu,
N. Pop, S. Moagăr Poladian; Evaluarea stării economiei naționale ESEN (20052006), Creștere reală,
creștere potențială. Căi de reducere a decalajelor dintre România și țările membre ale UE – program
fundamental al Academiei Române, Economia României și sistemul euro program prioritar al Academiei
Române, coord. acad. M.C. Isărescu; Procesul de integrare a României în economia europeană. Dimensiuni
istorice și contemporane. Analiza economico-istorică a procesului de integrare a României și optimizarea
politicilor de integrare (CNCSIS 2006), coord. S. Moagăr Poladian, precum și la proiectele competitive
internaționale: Research Infrastructures: Foresight and Impact RIFI (FP7, 20092011); Agri-Food Projections
for EU Member States (2011); Cooperări bilaterale România-China. Dialog și schimb de experiență privind
politicile energiei regenerabile, identificarea oportunităților de cooperare China-România (UEFISCDI, PN II);
Opportunities and Challenges of Belt and Road Initiative: Perspective from China and Central and Eastern
European Countries (2016), coord. V. Câmpeanu.
Publicației Revista de economie mondială prin care se diseminează rezultatele studiilor efectuate în cadrul
programelor de cercetare asumate de institut i se adaugă o activitate editorială importantă, remarcându-se
volumele: Analiza interdependențelor dintre dezvoltarea durabilă a României și a țărilor membre ale UE, V.
Câmpeanu, Ed. Expert, 2008; Decizia de politică monetară între fascinația teoriei și inefabilul instituției, N.
Pop, Ed. Expert, 2011; Impactul rețelelor globale de producție asupra comerțului internațional oportunități
pentru România, A. Ghibuțiu (coord.), Ed. ASE, 2015; România și fenomenele majore în economia europeană
și globală, S. Moagăr Poladian, N. Pop, vol. 1 și 2, Ed. Universitară, 2016.
C. Institutul de Prognoză Economică (IPE). În anul 1990, sub denumirea actuală, institutul a devenit
parte componentă a sistemului de cercetare al Academiei Române, funcționând în cadrul INCE.
Ultimul deceniu al secolului trecut a fost etapa afirmării IPE pe plan național, prin elaborarea în
principal a unor modele de analiză și prognoză privind tranziția spre economia de piață în România.
Cercetătorii din institut (în calitate de coordonatori, parteneri sau participanți) au contribuit la elaborarea
studiilor de cercetare privind tranziția în cadrul unor proiecte naționale (cinci granturi ale Academiei Române)
și internaționale (nouă proiecte ale UE, ACE-PHARE, trei Fellowship, șase Research și două proiecte UNDP).
Totodată, au fost inițiate colaborări pe linia cercetării academice cu universități și institute din străinătate,
precum și cu o serie de organisme internaționale. Printre lucrările publicate pe tema tranziției menționăm: Albu
L.L., Strain and inflation-unemployment relationship in transitional economies: a theoretical and empirical
investigation (monograph), University of Leicester, Centre for European Economic Studies, 1997; Albu L.L.,
Tranziția economiei sau tranziția științei economice?, Ed. Expert, 1998 (premiul Academiei Române); Albu
L.L., Pelinescu E., Sustainability of Public Debt and Budget Deficit, în: Economic Transition in Romania
Past, Present and Future (editori Ruhl C. și Dăianu D.), The World Bank, 2000.
Din anul 1998, institutul, prin reprezentanții și cercetătorii săi, a participat la principalele programe care
au vizat pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană, finanțate prin diverse proiecte
naționale de cercetare sau ale UE, Băncii Mondiale, USAID, UNDP, dar și prin proiecte prioritare ale
Academiei Române. Printre acestea menționăm: Programul național de aderare a României la UE, Guvernul
României, 1998; Strategia economică pe termen mediu a României, Guvernul României, 2000; Albu L.L.,
Scutaru C., Pelinescu E., Inflațiesustenabilitateintegrare, ESEN-2, Integrarea României în Uniunea
Europeană, Academia Română, INCE, CIDE, 2001; Albu L.L. (coord.), Fundamentarea dezvoltării durabile în
economia României în perspectiva pregătirii aderării la UE, CERES, INCE, IPE, 2003; Albu L.L. (Principal
investigator), Tax Evasion, Undergound Economy and Fiscal Policies in Candidate Countries, GDN, CERGE-
EI, WIIW, WB, 2004; Albu L.L., Bormann A., Country Reports - Romania, p. 240252 (autori: The PEPPER
III Report: Promotion of Employee Participation in Profits and Enterprise Results in the New Member and
Candidate Countries of the European Union (coord. Lowitzsch Jens), Free University of Berlin, Institute for
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 25
Eastern European Studies, 2006; Moisă A., Albu L.L. et al., Impactul liberalizării contului de capital asupra
cursului de schimb și a competitivității economiei românești, EU Project, IER, 2005.
De asemenea, s-a intensificat colaborarea cu institute de cercetări și universități din străinătate, în
special din UE, dar și din SUA și Rusia, inclusiv prin programele de schimburi interacademice și prin
participarea la proiecte comune de cercetare, cum a fost cel coordonat în perioada 20022005 de laureatul
premiului Nobel pentru economie Lawrence Klein și materializat prin publicarea studiului Research on the
Potential and Mechanisms of Long-Term Economic Growth in Transition Economies (autori Klein L., Albu
L.L. et al.), Regional Think Tank Partnership Program, Working Paper Series WP 23, Center for
Macroeconomic Analysis and Short-Term Forecasting Moscow, Institute for Economic Forecasting Bucharest,
Global Insight Eddystone, USAID, Bearing Point, IRIS, January, 2004.
După aderarea României la UE, institutul s-a integrat practic în sistemul de cercetare din UE,
permanentizându-se colaborarea cu institute și universități cu profil similar din străinătate, materializarea
acestei colaborări concretizându-se prin participarea la proiecte comune de cercetare (două proiecte EU FP7
Synergies in Multi-scale Inter-Linkages of Eco-social systems, SMILE, 2011 (coord. din partea IPE Albu L.L.)
și, respectiv, Financial systems’ effects on the Quality of Mental Health Care in Europe, REFINEMENT, 2013
(coord. Păuna C.); trei proiecte din axa colaborării regionale în UE (coord. Păuna C.) Adriatic Danubian
Clustering, EU Project, South East Europe Transnational Cooperation Programme, 2012, Project SEE/X-
ClusterPoliSEE, Smarter Cluster Policies for South East Europe, 2014 și, respectiv, DanuBioValNet Cross-
clustering partnership for boosting eco-innovation by develpoing a joint bio-based value-added network for the
Danube Region, 2017; trei proiecte GDN/CEGE-EI, WIIW (principal investigator: Caraiani P.) The Impact of
fiscal shocks on Romanian economy and CEE countries, GDN, 2010, From Economic Miracle to Crisis:
Accounting for output dynamics in PIGS economies, GDN, 2013 și, respectiv, A quantitative explanation of the
low productivity in South-Eastern European economies: the role of misallocations, GDN, 2015; două proiecte
cu Banca Mondială Romania Policy Notes for Growth and Competitiveness. Fiscal and Debt Sustainability
and Growth Challenges, WB, 2011 (autor Albu L.L.) și, respectiv, Models of Energy Efficiency for Romania,
WB, 2015 (autor Purica I.) etc.).
Alte două proiecte (coordonate din partea IPE de Albu L.L.) finanțate de către UE la care institutul a fost
partener s-au derulat în cadrul European Network on Employment and Gender Equality Issues, EGGE,
European Commission (publicarea a opt studii în perioada 20102012), pe teme privind Egalitatea dintre sexe,
Învățarea pe toată durata vieții și Integrarea persoanelor cu handicap, și în cadrul Comisiei Naționale de
Prognoză, privind Îmbunătățirea capacității instituționale, de evaluare și formulare de politici
macroeconomice a CNP în domeniul convergenței economice cu UE, finalizat prin publicarea a două cărți în
anul 2012 la Ed. Economică: Perspectivele pieței muncii din România în contextul Strategiei Europa 2020 și,
respectiv, Creșterea contribuției comerțului exterior la realizarea convergenței reale.
În IPE s-au derulat două proiecte IDEI (PNCDI), materializate prin publicarea de articole în reviste cotate
ISI și a câtorva cărți, cum sunt: Non-Linear Modelling in Economics Beyond Standard Economics (editor
Albu L.L.), Addleton Academic, 2012, respectiv Non-Linear Modeling of the Impact of the Crisis on the
Interactions among Financial Markets and Macroeconomic Variables in CEE Countries (editori Albu L.L. și
Caraiani P.), Nova Science, 2016.
În prezent, institutul coordonează, în cadrul domeniului strategic Cercetări pentru dezvoltarea durabilă
a țării (economic, social, juridic, mediu) inclus în Strategia cercetării științifice în Academia Română
20142020 și în Planul de cercetare al INCE, direcția prioritară Dezvoltarea și perfecționarea instrumentelor
de prognoză economică și socială. Modele, scenarii, analize numerice și calitative. În această calitate, institutul
a coordonat capitolul Economia și calitatea vieții din cadrul Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20
de ani.
IPE, ca entitate sau prin cercetătorii săi, este membru într-o serie de importante organizații naționale
și internaționale: Global Labor Organisation (GLO), ca hub pentru România; Academia Europaea (The
Academy of Europe); Asociația Națională a Clusterelor din România (CLUSTERO); Consiliul Național Român
din cadrul Consiliului Mondial al Energiei (CNRCME); Centrul Român de Productivitate (CRP); EcoMod;
EGGE etc.
Printre contribuțiile semnificative ale IPE la dezvoltarea științei economice, în domeniul specific al
modelării și prognozei economice, se pot menționa: modele de estimare a dimensiunii economiei informale și a
evaziunii fiscale; model al componentelor principale pentru economia României latura producției și,
26 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
respectiv, cea a cheltuielilor; modele de estimare a modificării structurii economiei pe termen lung și foarte
lung; macromodel trimestrial al economiei românești; modele ale sustenabilității datoriei publice; modele non-
liniare aplicate în economie; modelarea impactului agregatelor monetare asupra dinamicii variabilelor
macroeconomice; utilizarea filtrelor de tip wavelets în studiul corelațiilor dintre masa monetară și producție,
respectiv dintre masa monetară și rata dobânzii; modelarea impactului șocurilor fiscale și/sau monetare din zona
euro asupra economiei României; indice compozit de estimare a impactului comerțului exterior asupra
convergenței reale aplicații pe cazul României; model de estimare a ratei naturale a șomajului pentru țările din
UE; modele de estimare a corelației dintre piața financiară și variabilele macroeconomice; tipologia
convergenței în UE și modele ale convergenței reale (convergența/divergența între grupe de state și
convergența/divergența regională în interiorul statelor).
Pentru valorificarea rezultatelor cercetării și diseminarea pe plan internațional a acestora, începând din
anul 2000, institutul publică revista trimestrială Romanian Journal of Economic Forecasting, care în 2007 a
devenit prima revistă din România pe domeniul economic indexată ISI și Scopus. Totodată, din anul 2000,
institutul și revista sa sunt înregistrate la RePEc (cea mai largă bază de date bibliografice din domeniul
economic), iar sistemul de evaluare a cercetării aplicat în IPE este unul similar normelor din UE (număr de
proiecte internaționale, articole și cărți publicate în reviste cotate în baze internaționale, citări, comunicări la
conferințe internaționale etc.).
D. Institutul de Economie Agrară (IEA). În conformitate cu statutul său, misiunea Institutului de
Economie Agrară este definită prin următoarele trei obiective: producerea și difuzarea de cunoștințe științifice
de economie agrară, în contextul conectării la problematica agricolă și rurală românească și europeană;
realizarea de cercetări fundamentale și aplicative în domeniile economie agrară, economie agroalimentară,
economie și sociologie rurală, politici agricole; fundamentarea strategiilor și programelor de dezvoltare a
agriculturii și a spațiului rural, în funcție de provocările complexe ale contextului socioeconomic contemporan.
În perioada 19901999, încă de la înființarea institutului, cercetătorii din IEA au participat la proiectele
prioritare și fundamentale ale Academiei Române. Sunt de reținut contribuțiile acestora, coordonate de D.
Dumitru, la Schița privind strategia înfăptuirii economiei de piață în România (1990) și la Strategia națională
de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană (1995).
Din perspectivă instituțională și pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană,
cercetătorii din IEA au avut o participare consistentă la proiectul PHARE EU Enlargement and Policy Reform
(19982000), prin care s-a pregătit introducerea acquis-ului comunitar în domeniul agricol, atât în ce privește
legislația, cât și mecanismele de implementare a politicilor specifice fiecărui subdomeniu al politicii agricole
comune (plăți directe, piețe agricole, dezvoltare rurală). Tot prin programul PHARE a fost finanțată o lucrare
amplă care a analizat spațiul rural pe baza unui set cuprinzător și relevant de criterii și indicatori, realizând o
primă diagnoză a spațiului rural, care a stat la baza formulării politicilor de dezvoltare rurală: Cartea verde a
dezvoltării rurale în România (1998). Cu referire strictă la proiectele de cercetare atribuite competitiv, această
perioadă a însemnat și conectarea la centrele de cercetare recunoscute în Europa, prin participarea la proiectul
PHARE ACE Agricultural price policies under transition to market (19941998, responsabil D. Gavrilescu).
În perioada 20002009, activitatea de cercetare a IEA s-a desfășurat în principal în cadrul capitolului
Agricultură și dezvoltare rurală al programului prioritar ale Academiei Române ESEN-2 (Evaluarea stării
economiei naționale), fiind concretizată prin proiecte de cercetare care au tratat problematica convergenței
multicriteriale cu UE, prioritățile politicilor rurale românești, politicile agricole din perspectiva aderării la UE și
analiza impactului politicilor agricole din România. Din punct de vedere teoretic, una dintre cele mai
importante realizări ale acestei perioade o reprezintă Tratatul de economia agriculturii (coord. C. Alexandri,
I. Davidovici, D. Gavrilescu, Ed. Expert, 2003). Anii 2000 au fost unii favorabili IEA în ce privește proiectele
de cercetare finanțate din fonduri naționale, printre acestea numărându-se două finanțate prin granturi CNCSIS,
Evaluarea impactului politicii agricole comune asupra ofertei, consumului și comerțului agricol românesc prin
prisma modelului european de simulare ESIM (20042006, responsabil C. Alexandri), pe baza căruia s-a
publicat și volumul Integrarea europeană a piețelor agricole românești (coord. C. Alexandri, Ed. Terra Nostra,
2006) și Modele și metode complexe de cercetare în dezvoltarea rurală durabilă a României (20062008,
responsabil C. Gavrilescu), care a avut ca rezultat volumul Managementul economic și ecologic al resurselor
de sol (coord. C. Gavrilescu, Ed. Academiei Române, 2010).
Ca urmare a succesului la competițiile europene din cadrul FP6, IEA a fost partener în două astfel de
proiecte: AGMEMOD, Agricultural Sector in the Member States and EU: Econometric modelling for
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 27
projections and analysis of policies an agriculture, forestry and the environment (20062008, responsabil C.
Gavrilescu) și MICROCON, Provision of Public Goods through Agriculture in the European Union. A Micro
Level Analysis of Violent Conflict (20072011, responsabil M. Rusu).
În perioada 20102018, lucrările de cercetare realizate în IEA s-au înscris în temele aprobate prin Planul
de cercetare al INCE, elaborat în conformitate cu domeniile strategice și direcțiile prioritare incluse în Strategia
cercetării științifice a Academiei Române 20142020, în cadrul Domeniului strategic 6. Cercetări pentru
dezvoltarea durabilă a țării (economic, social, juridic, mediu), subsumate în principal Direcției prioritare 6.8.
Criterii economice și sociale ale regionalizării și dezvoltării locale în România. Tematica cercetărilor IEA
include abordări regionale și locale ale filierelor agroalimentare, modele teritoriale ale dezvoltării rurale
durabile, analiza criteriilor de competitivitate și a direcțiilor de dezvoltare durabilă în exploatațiile agricole. O
realizare importantă din prima parte a acestei perioade o constituie volumul Alternativele economiei rurale a
României: dezvoltarea agriculturii sau insecuritate alimentară și deșertificare (coord. P.I. Otiman, Ed.
Academiei Române, 2011), pe când volumul Agricultura și spațiul rural: evaluări la 10 ani de la aderare
(coord. C. Alexandri, Ed. Academiei Române, 2017) reprezintă una dintre realizările ultimilor ani.
Una din cele mai importante contribuții ale IEA la fundamentarea strategiilor sectorului agricol a
constituit-o implicarea cercetătorilor, în perioada 2010−2012, în organizarea dezbaterilor Comisiei prezidențiale
pentru politici de dezvoltare a agriculturii, inclusiv în redactarea documentului final rezultat în urma acestor
dezbateri, Cadrul național strategic pentru dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar și a spațiului rural
în perioada 201420202030. Cadrul național strategic rural (coord. V. Steriu și P.I. Otiman, Ed. Academiei
Române, 2013). Pe parcursul anilor 2015−2016, în IEA a fost organizată activitatea Proiectului 5 Securitate
și siguranță alimentară (coord. C. Hera) din cadrul Strategiei de dezvoltare a României în următorii 20 de ani.
Rezultatele acestui proiect au fost publicate în cele patru volume apărute la Ed. Academiei Române din 2015
până în 2017.
Interesul constant al IEA pentru problematica securității alimentare a fost confirmat prin participarea în
cadrul unui consorțiu internațional la un proiect FP7 dedicat acestei probleme globale, FOODSECURE
Exploring the future of global food and nutrition security (20122017, responsabil C. Alexandri). Alte
participări la proiectele europene de cercetare din cadrul FP7 le reprezintă proiectul COMPETE International
comparisons of product supply chains in the agro-food sectors: determinants of their competitiveness and
performance on EU and international markets (20122015, responsabil D.M. Voicilas), în care a fost evaluată
funcționarea filierelor agroalimentare europene, și proiectul SIRIUS Sustainable irrigation water management
and river-basin governance: implementing user-driven services (20102013, responsabil V. Florian), care a
constat în dezvoltarea capacității de oferire de servicii GMES pentru comunitatea utilizatorilor de apă pentru
irigații.
În prezent, IEA este partener în trei proiecte H2020, respectiv PERCEIVE Perception and evaluation of
Regional and Cohesion Policies by Europeans and Identification with the Values of Europe (20162019,
responsabil M. Tudor), SURE-FARM Towards SUstainable and REsilient EU FARMing systems (20172021,
responsabil C. Gavrilescu) și LIFT Low-Input Farming and Territories Integrating knowledge for improving
ecosystem based farming (20182022, responsabil M. Rusu).
E. Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) este înființat în ianuarie 1990, cu scopul de a acoperi
arii de cercetare de interes special pentru România, în contextul tranziției politice, economice și sociale de după
1989. Calitatea vieții și politicile sociale au fost definite încă de la înființare ca domenii prioritare în activitatea
institutului. Misiunea institutului constă în realizarea de cercetări științifice fundamentale și avansate, precum și
activități conexe (difuzarea rezultatelor cercetărilor efectuate prin publicații, consultanță, sesiuni științifice etc.)
în următoarele domenii: calitatea vieții, politici sociale, sărăcia și politicile antisărăcie, dezvoltare socială
proiectată și inovație socială, valori și capital social, standard de viață, migrație internațională, situația
socioeconomică a populației de romi, economie socială, contribuind prin aceasta la dezvoltarea cunoașterii și la
influențarea în sens pozitiv a evoluției societății românești.
Calitatea vieții este un program de cercetare multianual, care are scopul de a oferi o imagine globală
asupra calității vieții în România, pe bază de indicatori, date statistice și de cercetare, de tip cantitativ și
calitativ. Sunt explorate diferitele sfere ale vieții sociale: venituri și standard de viață, sănătate, ocupare,
educație, familie, locuire, bunăstare subiectivă, servicii publice și servicii sociale. Programul utilizează
îndeosebi date de cercetare proprii, colectate la nivel național (cercetarea Diagnoza calității vieții), la care se
adaugă și date provenite din cercetări internaționale. Rezultatele acestor cercetări au avut o largă diseminare,
28 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
printre lucrările reprezentative putând fi remarcate: Mărginean I., Bălașa A. (coord.) Calitatea vieții în
România, ediție revăzută și adăugită, Ed. Expert, 2005; Mărginean I. (coord.), First European Quality of Life
Survey: Quality of Life in Bulgaria and Romania, Luxembourg, Office for Official Publications of the
European Communities, 2006; Mărginean I., Precupețu I. (coord.), Calitatea vieții și dezvoltarea durabilă.
Politici de întărire a coeziunii sociale, Ed. Expert, 2008; Zamfir E., Precupețu I. (coord.), Calitatea vieții: un
proiect pentru România, Ed. Academiei, 2018.
Programul Politici sociale a fost lansat, împreună cu cel al calității vieții, încă din primele zile după
înființarea ICCV în 1990, având drept componente: 1. Regândirea politicii sociale a României în contextul
Uniunii Europene; 2. Analiza comparativă a politicilor sociale în țările în tranziție și în Uniunea Europeană; 3.
Proiectarea, evaluarea și finanțarea politicilor sociale; 4. Dezvoltarea politicilor sociale sectoriale: asigurări
sociale, asistență socială, politici educaționale și de sănătate; 5. Identificarea grupurilor sociale în situații de risc
și dezvoltarea politicilor sociale pentru copii, tineri, persoane în vârstă, sărăcie, excluziune socială, romi,
victime ale delincvenței. Între lucrările reprezentative în acest domeniu se numără: Zamfir C.
(coord.), Liniamente ale politicii de protecție socială pentru România anilor ’90, ICCV, 1992; Mărginean I.,
Politica socială și economia de piață în România, CIDE, 1993; Zamfir C. (coord.), Politici sociale în România
19901998, Ed. Expert, 1999; Cace S., Statul bunăstării: evoluții și tendințe, Ed. Expert, 2004; Voicu M., Ce
fel de bunăstare își doresc românii? Despre legitimitatea politicilor sociale în România, Ed. Expert, 2005;
Preoteasa A.M., Multiple facets of precarious work in Romania. Fațetele muncii precare în România, Ed. Pro
Universitaria, 2018.
Sărăcia și politicile antisărăcie au reprezentat un domeniu de studiu prioritar pentru ICCV. Primele
evaluări ale stării de sărăcie în România au fost realizate de către ICCV în perioada 1990−1994. ICCV a
elaborat metodologia coșului de consum în evaluarea sărăciei. De asemenea, institutul a realizat analize ale
stării de sărăcie a unor grupuri sociale cu risc ridicat (romi, copii, vârstnici, șomeri) și a adus contribuții
importante la elaborarea documentelor de politici publice privind sărăcia și incluziunea socială. Rezultatele
acestor cercetări din perioada menționată au fost publicate în volumul Dimensiuni ale sărăciei, Ed. Expert,
1995, coordonat de directorul ICCV, Cătălin Zamfir, membru corespondent al Academiei Române.
Institutul a fost permanent preocupat de înțelegerea noului model de societate cristalizat după 1990.
Astfel, analiza tranziției și dezvoltarea/schimbarea socială proiectată au devenit domenii de cercetare majore
pentru ICCV. Pe de o parte, studiile ICCV au contribuit la conturarea unei noi viziuni asupra funcțiilor sociale
ale statului, iar după anii 2000, centrul preocupărilor a fost constituit de evaluarea rezultatului programului
tranziției, starea societății românești, diagnoza crizei cu care ea se confrunta și a direcțiilor posibile de depășire
a crizei. Pe de altă parte, studiile s-au cristalizat într-o paradigmă și metodologie a dezvoltării/schimbării
sociale proiectate, incluzând: diagnoza problemelor sociale; inovație socială; strategie/plan; program/proiect;
implementare; studii de impact; monitorizare; evaluare. Rezultatele cercetărilor au fost publicate, ca lucrări
reprezentative putând fi menționate: Berevoiescu I., Stănculescu M. et al., Fețele schimbării. Românii și
provocările tranziției, Ed. Nemira,1999; Zamfir C., O analiză critică a tranziției. Ce va fi după? Ed. Polirom,
2004; Zamfir, C., Stănescu S. (coord.), Enciclopedia dezvoltării sociale, Ed. Polirom, 2007; Stănescu I.,
Puterea politică în România. De la comunism la noul capitalism, Ed. Pro Universitaria, 2014.
Programul Capital social și simbolic. Studiul valorilor sociale investighează nivelurile și structurile
capitalului social și simbolic în societatea românească, punând în evidență, prin utilizarea analizei comparative,
legăturile cu dezvoltarea societății și sugerând politici de dezvoltare. O importantă direcție de cercetare
subsumată acestei teme (inițiată în 1993) o reprezintă studiul valorilor sociale și al schimbării acestora în
contextul pseudomodernității românești. În perioada 20112017, echipa de cercetare a ICCV a utilizat migrația
internațională ca experiment natural pentru a observa modul în care valorile se schimbă la contactul direct sau
mediat cu alte culturi. Temele de studiu au fost: schimbarea migranților, migrația de revenire, schimbarea celor
care nu migrează, ce survine ca efect al remitențelor sociale. Concluziile au indicat faptul că migranții se
schimbă și schimbă, la rândul lor, societățile pe care le conectează. Câteva lucrări reprezentative în care au
fost publicate rezultatele acestor cercetări: Voicu B., Voicu M. (coord.), Valori ale românilor: 19932006.
O perspectivă, Ed. Institutul European, 2007; Voicu M., Valori sociale ale tranziției postcomuniste, Ed. Lumen,
2010. Programul Standard de viață, venituri și consum realizează analiza standardului de viață al populației
din România în profil comparativ, evaluarea minimului de trai după metoda proprie ICCV, a premiselor
securității alimentare din România, precum și analiza impactului anumitor politici social-economice asupra
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 29
veniturilor populației, a consumului de bunuri și servicii și a condițiilor de structurare a diferitelor modele de
consum. Între lucrările reprezentative se numără: Stanciu M., Metode de cercetare a modelelor de consum,
CIDE, 2006; Stanciu M. (coord.), Dimensiunea ecologică a consumului de bunuri și servicii, ICCV, 2008;
Mihăilescu A., Minimul de trai. Instrument în politicile sociale, Ed. Academiei Române, 2014.
Institutul de Cercetare a Calității Vieții a dezvoltat o serie de proiecte dedicate cercetării economiei
sociale, cu scopul înțelegerii evoluției acesteia după 1990 și a rolului pe care îl poate avea în dezvoltarea
socială. Obiectivele programului sunt: 1. crearea unei imagini cât mai complete asupra economiei sociale,
precum și a diferitelor componente: activitatea economică și cea socială; 2. identificarea cererii și ofertei de
economie socială, de antreprenoriat social; 3. evaluarea impactului economiei sociale asupra incluziunii sociale,
în special a grupurilor vulnerabile, și a dezvoltării locale; 4. identificarea entităților de economie socială care
pot contribui la creșterea accesului grupurilor vulnerabile pe piața muncii. Rezultatele acestor cercetări au fost
publicate în volume editoriale, ca lucrări reprezentative putând fi remarcate: Cace S., Arpinte D., Scoican
A. (coord.), Economia socială în România. Două profiluri regionale, Ed. Expert, 2010; Stănescu S., Cace S.
(coord.), Un alt fel de ocupare: Cererea de economie socială în regiunile de dezvoltare București-Ilfov și Sud-
est, Ed. Expert, 2011; Stănescu S., Cace S., Alexandrescu F. (editori), Demand and supply of social economy
two development regions of Romania, Ed. Pro Universitaria, 2013.
ICCV editează revista Calitatea vieții, fondată în anul 1990, fiind unica revistă din Europa Centrală și de
Est dedicată calității vieții și politicilor sociale. Având patru apariții pe an, revista se adresează cercetătorilor,
profesorilor, studenților în științele sociale, precum și decidenților în domeniul politicilor sociale. Mai nou, pe
site-ul ICCV este publicată revista on-line Inovație socială, cu o vizibilitate de aproape 20.000 de vizitatori.
ICCV publică rapoarte periodice privind starea societății românești și dimensiunile sărăciei în România,
comensurate printr-un model propriu.
F. Centrul de Economia Industriei și Serviciilor (CEIS) realizează cercetări cu caracter fundamental și
aplicativ în cadrul programelor naționale și internaționale ale căror tematici iau în considerare actualii și viitorii
vectori ai cercetării economice din țările dezvoltate. Proiectele de cercetare ale centrului sunt centrate pe
evaluarea și fundamentarea unor politici și strategii de dezvoltare la nivel de firmă, ramură, regional, național și
al pieței unice europene, în următoarele domenii: economia resurselor naturale; politici energetice; strategii și
politici în industria prelucrătoare; economia transporturilor; economia mediului înconjurător; politici de
protecția mediului; microeconomie; management industrial; dezvoltare regională; economia serviciilor și a
societății informaționale.
CEIS a participat la un număr mare de proiecte de cercetare inițiate de Academia Română și INCE, cum
sunt: Evaluarea stării economiei naționale (ESEN-1, ESEN-2 și ESEN-3), Economia bazată pe cunoaștere și
inovare. Cercetarea, dezvoltarea și inovarea pentru prospectare și integrarea europeană, Cooperare științifică
cu Republica Moldova. În cadrul Strategiei cercetării științifice în Academia Română, 20142020, cercetătorii
CEIS au participat cu proiecte pe teme privind valorificarea eficientă a patrimoniului național de resurse
naturale, analiza dinamicii economiei naționale și direcții de îmbunătățire a structurilor economice, în condițiile
creșterii competitivității, dezvoltarea și perfecționarea instrumentelor de prognoză economică și socială,
cercetări retrospective privind evaluarea experiențelor și a gândirii economico-sociale și politice, dezvoltarea
economică și socială a României în perioada 1918−2018. De asemenea, CEIS a participat la programele
Planului național de cercetare-dezvoltare ORIZONT 2000 și ale Planurilor naționale de cercetare-
dezvoltare-inovare, și anume: RELANSIN, CALIST, INFRAS, MENER, AMTRANS, INVENT, CEEX,
coordonate de Ministerul Cercetării și Inovării și Autoritatea Națională pentru Cercetarea Științifică. CEIS a
participat și la Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, 2016−2038, Proiectul 2 Resursele
naturale ale României.
În calitate de titular sau de partener la proiecte internaționale, CEIS a abordat teme de importanță
majoră: Extending ICT research co-operation between the European Union, Eastern Europe and the Southern
Caucasus (Programul european de cercetare FP7); Procese de integrare în societatea modernă: Dialectica
abordărilor globale și locale; Coordonate ale integrării economice europene ale Republicii Moldova și
României; Programul-cadru 4 (FP4) al Comisiei Europene, proiectul INCO-COPERNICUS, Condițiile legale și
financiare care influențează difuzia inovărilor tehnologice și strategiile de cercetare și dezvoltare în Europa
Centrală și de Est, Programul USAID-United States Agency for International Development, proiectul
Modelarea macroeconomică a schimbărilor climatice, Programul PHARE al Comisiei Europene, proiectul
30 Luminiţa Chivu, Valeriu Ioan-Franc
Studii privind impactul aderării României la Uniunea Europeană, Programul-cadru 5(FP5) al Uniunii
Europene, proiectul Euro Innovation Manager.
CEIS s-a remarcat și printr-o activitate editorială semnificativă: Iancu A., Tratat de economie piață,
concurență, monopol, Ed. Expert, 1992; Iancu A., Tratat de economie știința economică și interferențele ei,
Ed. Economică, 1993, Croitoru Lucian, Macrostabilizare și tranziție, Ed. Expert, București, 1993, Dan V.,
Isaic-Maniu R., Muscalu M.S., Răgălie Șt., Stan E., Întreprinderea și integrarea europeană, Ed. Expert, 2004;
Muscalu M.S. (coord.), Interdependențe dintre dezvoltarea durabilă a industriei prelucrătoare, energeticii și
transportului din România și țările Uniunii Europene, Ed. Expert, 2007; Bădileanu M. (coord.), Piața
utilităților energetice între reinventare și sustenabilitate, Ed. Expert, 2007; Russu C. (coord.), Potențialul
întreprinderilor mici și mijlocii de producere a valorii adăugate. Analize și perspective în domeniul industriei
prelucrătoare, Ed. Expert, 2010.
CEIS editează Revista de economie industrială pentru diseminarea cercetării-dezvoltării-inovării din
domeniile sale de competență.
G. Centrul de Cercetări Financiare și Monetare Victor Slăvescu (CCFM) desfășoară: (1) cercetări
înscrise în direcțiile strategice ale Academiei Române, în sectoarele financiar-monetar și fiscal-bugetar, din
perspectiva unei abordări integratoare, consistente cu natura sistemică a activității economice și cu unitatea
cognitivă a procesului economic; (2) răspunde exigențelor Academiei Române, ale INCE și așteptărilor
societății, prin contribuții relevante și utile la acumulările științei românești în domeniul financiar-monetar și
fiscal-bugetar; (3) aduce în mediul academic și în spațiul public cunoștințe și abordări de natură să înscrie
cercetarea națională în comunitatea științifică internațională; (4) contribuie la consolidarea suportului teoretic și
a expertizei pentru deciziile macro și microeconomice, în contextul globalizării, al integrării în Uniunea
Europeană și al înfruntării manifestărilor de criză.
În anii ’90, CCFM s-a angajat în proiectul de elaborare a Schiței pentru strategia înfăptuirii economiei de
piață în România, contribuind la elaborarea tematicii și apoi la dezvoltarea analizelor de parcurs, privind
restructurarea sistemului de prețuri, reforma regimului valutar și convertibilitatea monedei naționale, politica
monetară, sistemul fiscal, sistemul bancar și rolul creditului în contextul tranziției la economia de piață.
Din anul 1996, CCFM a participat la elaborarea Strategiei de preaderare a României la Uniunea
Europeană în domeniile politicii monetare, cursului de schimb, balanței de plăți și al structurilor financiar-
fiscale și a desfășurat studii și activități de diseminare privind integrarea economică a României și Republicii
Moldova.
În cursul anilor 2000, cercetările CCFM înscrise în programul Evaluarea stării economiei naționale
ESEN au cuprins o sferă extinsă de domenii financiar-monetare, evidențiindu-se proiectele: Politica de
concurență activă din economia românească pentru realizarea cerințelor de aderare la UE (coord. dr. Ștefan
Răgălie), Instituționalizarea și instrumentarea structurilor fiscale și bugetare în perspectiva aderării la UE a
economiei românești (coord. dr. Gheorghe Manolescu), Economia României și sistemul euro program
prioritar al Academiei Române, Evaluarea politicilor macroeconomice ale țărilor recent devenite membre ale
UE în vederea adoptării euro (coord. dr. Napoleon Pop).
Începând cu anul 2014, în cadrul Strategiei cercetării științifice în Academia Română 2014−2020,
CCFM a realizat proiecte de cercetare continuând cercetări inițiate în perioadele anterioare, precum: a) Starea
financiară a României (coordonatori succesivi: dr. C. Ionescu, dr. E. Dinga, dr. C. Marin), proiect inițiat în
2004, scopul urmărit fiind obținerea unui număr restrâns de indicatori care ofere informații de dinamică,
diagnoză și comparație asupra stării financiare a României; b) Ciclicitatea economică: noi fundamente logice și
metodologice (coord. dr. Emil Dinga), finalizat în 2016, a analizat tipologia ciclurilor economice și un criteriu
de tip predictor al poziției ciclice a economiei naționale la nivel mondial, pe perioada 19512014, testat empiric
pe perioada 19912014; c) Instabilitatea financiară și inadvertențele guvernanței corporative (coord. Iulia
Lupu), un proiect de cercetare finalizat în anul 2014, care a urmărit identificarea și analizarea impactului
destabilizator al structurilor slabe ale guvernanței corporative asupra stabilității sistemului financiar și
introducerea unor elemente îmbunătățite ale acesteia în procesul de restructurare a economiei. Proiectelor
naționale li se alătură contribuțiile la colaborări internaționale: O procedură de audit al performanței privind
starea de armonizare a României cu acquis-ul comunitar în domeniul controlului financiar, grant acordat de
Guvernul Germaniei prin Deutsche Gesellschaft fur technische Zusammenarbeit (GTZ) GmbH, 20052006;
European Framework for Measuring Progress/e-Frame. A new architecture of the national accounts system
(FP7), 2011. Ca lucrări editoriale reprezentative se remarcă: Pop N. (coord.), Integrarea financiară și monetară
Evoluția cercetării economice din România în ultimul secol 31
a României în Uniunea Europeană, Ed. Expert, 2007; Piciu G., Riscul în economie. Aplicații în domeniul
financiar-bancar, Ed. Economică, 2008; Dinga E. (coord.), Sustenabilitatea economică prin politici de ajustare
în contextul globalizării, Ed. Academiei Române, 2011.
CCFM editează publicațiile Revista Studii financiare, Journal of Financial and Monetary Economics,
Anuarul Starea financiară a României, care constituie surse specializate de informații științifice și faptice de
interes atât pentru mediile academice și universitare, cât și pentru economia reală.
H. Centrul de Informare și Documentare Economică (CIDE) are ca obiective principale: (1) cercetări
bibliografice tematice retrospective în folosul activității de cercetare economică; creează și administrează baze
de date bibliografice și faptice în domeniul economiei; (2) contribuie la repunerea în valoare a gândirii
economice moderne și contemporane, exploatarea automată a fondului bibliografic propriu, construirea
sistemului intern de citări ale contribuțiilor cercetătorilor INCE la știința economică, construirea bazei
documentare „Tezaur”; (3) editarea de publicații primare de informare și documentare economică pentru
valorificarea rezultatelor cercetării științifice desfășurate în institutele componente ale INCE: Probleme
economice, Studii și cercetări economice; (4) editarea publicațiilor institutelor din structura INCE; (5)
coorganizator principal al Conferinței internaționale anuale ESPERA; (6) derulează schimburi operative de
informații științifice cu parteneri din țară și din străinătate; (7) coordonează activitatea în regim editorial a
INCE, prin Editura Expert, editură a cercetătorilor institutului, fondată în anul 1992; (8) coordonează activitatea
Centrului „Pierre Werner” de Studii și Documentare România-Luxemburg, care funcționează în cadrul INCE.
În întreaga sa activitate, centrul a acoperit atât solicitările de informare și documentare economică
bibliografică și faptică ex-ante, respectiv acordarea de servicii specifice cercetătorilor din institutele
componente ale INCE, cât și ex-post, prin diseminarea într-un sistem larg de mijloace (publicații periodice,
neperiodice, în regim editorial, baze de date și informații etc.), compatibile atât cu sistemele tradiționale de
difuzare, cât și prin comunicare online.
În anul 2018, anul aniversării centenarului reîntregirii naționale, prin CIDE au fost finalizate și publicate
în format electronic cercetări bibliografice retrospective de amploare, respectiv: Economiști români membri ai
Academiei Române, Publicistica economică românească 19181947, Bibliografia economică românească
19181947 și Cercetarea doctorală la INCE.
I. Centrul de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică Acad. David Davidescu (CSCBAS),
înființat în 2006, desfășoară cercetări fundamentale și avansate pentru dezvoltarea domeniilor biodiversității
agricole, zootehnice, silvice, medical-veterinare comparate în diferite ecosisteme terestre și acvatice, precum și
a unor domenii de specializare inteligentă privind bioeconomia și ecoeconomia.
Programul Conservarea și dezvoltarea biodiversității agrosilvice, lansat în anul 2006, a implicat
activități de cercetare ce vizau conservarea și dezvoltarea biodiversiții atât in situ, cât și ex situ, prin bănci de
resurse genetice și biotehnologii moderne de reproducție. În acest sens, cercetătorii CSCBAS au participat la
programul bilateral RomâniaUngaria ce a avut drept scop realizarea unei baze de date comune și colecții de
ADN pentru conservarea biodiversității animalelor de fermă. A rezultat biodiversitatea agrosilvică este un
atu important care oferă beneficii substanțiale în multe domenii diferite și există tot mai multe dovezi că
diversitatea trebuie să fie un element central al dezvoltării durabile.
Programul bioeconomia integrată cu biodiversitatea, lansat în anul 2014, a avut următoarele componente: 1.
Semnificații bioeconomice ale biodiversității resurselor agroalimentare; ecoeconomia și dezvoltarea rurală durabilă a
României; 2. Studii asupra utilizării biodiversității resurselor naturale în microzone poluate antropic; 3. Elabor