MIGRAȚIA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE (1990-2016)

Abstract

In ultima jumătate de secol, România a înregistrat trei mari valuri sau perioade de migrație de mare intensitate. Primul , în anii 1971-1981, când aproape două milioane de persoane s-au mutat de la sat la oraș (medie anuală de aproximativ 180 mii de schimbări de domiciliu). Cel deal doilea este valul celor aproximativ 100 mii de sași și șvabi care, imediat după 1989, în numai trei ani, au emigrat definitiv din România în Germania. Cel de-al treilea este cel discutat în acest capitol referitor la emigrarea postdecembristă în străinătate. Primul a fost un val intern, de la sat la oraș, iar cel deal doilea de tip extern, dinspre România spre Germania. Plecările temporare în străinătate sau, mai corect spus, pe perioade indefinite de timp, încep să se cristalizeze imediat după 1989, cu cele mai diferite destinații. După o perioadă de explorare a piețelor de forță de muncă din Europa și America și odată cu eliminarea obligativității vizelor pentru români în spațiul Schengen, fenomenul câștigă o amploare deosebită. În intervalul 2003-2016 pentru care dispunem de estimări ale Institutului Național de Statistică (INS), se înregistrează aproximativ trei milioane de plecări temporare în străinătate (medie anuală de aproximativ 221 mii de plecări) 1. Migrația temporară externă din perioada care începe cu 1990 a depășit în amploare migrația internă sat-oraș din perioada comunistă a anilor 1970. Viteza și multitudinea formelor de manifestare fac deosebit de dificilă o abordare integrată a fenomenului de migrație pentru muncă în străinătate. Comparațiile în timp și în spațiu, absolut necesare pentru o astfel de abordare, pot fi realizate numai prin apelare la surse multiple de date, în pofida dificultăților inerente în agregarea informațiilor culese prin metode de culegere diferite. Este ceea ce voi încerca în continuare, cu scopul de a realiza o reconstituire a procesului de migrație temporară din România în străinătate, după 1989. Întrebările esențiale care vor structura demersul sunt câți și când, unde-de unde, cine și cum, pentru ce și de ce? Desigur, lista nu este completă. Tratarea temelor propuse, la rândul ei, se face, în bună măsură, sub dependența limitativă a datelor.

Full text

6. MIGRAȚIA TEMPORARĂ ÎN STRĂINĂTATE
DUMITRU SANDU
În ultima jumătate de secol România a înregistrat trei mari valuri sau
perioade de migrație de mare intensitate. Primul , în anii 1971-1981, când aproape
două milioane de persoane s-au mutat de la sat la oraș (medie anuală de
aproximativ 180 mii de schimbări de domiciliu). Cel de-al doilea este valul celor
aproximativ 100 mii de sași și șvabi care, imediat după 1989, în numai trei ani, au
emigrat definitiv din România în Germania. Cel de-al treilea este cel discutat în
acest material referitor la emigrarea postdecembristă în străinătate. Primul a fost un
val intern, de la sat la oraș, iar cel de-al doilea de tip extern, dinspre România spre
Germania. Plecările temporare în străinătate sau, mai corect spus, pe perioade
indefinite de timp, încep să se cristalizeze imediat după 1989, cu cele mai diferite
destinații. După o perioadă de explorare a piețelor de forță de muncă din Europa și
America și odată cu eliminarea obligativității vizelor pentru români în spațiul
Schengen, fenomenul câștigă o amploare deosebită. În intervalul 2003-2016 pentru
care dispunem de estimări ale Institutului Național de Statistică (INS), se
înregistrează aproximativ trei milioane de plecări temporare în străinătate (medie
anuală de aproximativ 221 mii de plecări)
1
. Migrația temporară externă din
perioada care începe cu 1990 a depășit în amploare migrația internă sat-oraș din
perioada comunistă a anilor 1970.
Viteza și multitudinea formelor de manifestare fac deosebit de dificilă o
abordare integrată a fenomenului de migrație pentru muncă în străinătate.
Comparațiile în timp și în spațiu, absolut necesare pentru o astfel de abordare, pot
fi realizate numai prin apelare la surse multiple de date, în pofida dificultăților
inerente în agregarea informațiilor culese prin metode de culegere diferite. Este
ceea ce voi încerca în continuare, cu scopul de a realiza o reconstituire a procesului
de migrație temporară din România în străinătate, după 1989. Întrebările esențiale
care vor structura demersul sunt câți și când, unde - de unde, cine și cum, pentru
ce și de ce? Desigur, lista nu este completă. Tratarea temelor propuse, la rândul ei,
se face, în bună măsură, sub dependența limitativă a datelor. Aspectele explicative
1
Surse de date: INS baza TEMPO și Anuarul Demografic al României 2015 (ADR2015).
Greu de spus dacă este vorba de o sub- sau supra-estimare. Pentru metodologia de estimare a cifrelor
de emigrare temporară vezi ADR2015, p.XIII.
Citare: Sandu, Dumitru (2018). Migrația temporară în străinătate, în Ghețău, Vasile
(coord.), Demografia României, București, Editura Academiei Române,
p. 222-244, ISBN 978-973-27-2935-9

DUMITRU SANDU
246
sau de contextualizare vor fi invocate ori de cate ori este cazul, în asociere cu cele
strict descriptive. Perspectivele la care voi apela pentru a realiza obiectivele
menționate sunt cele de tip multinivel, transnațional, de interconectare între sisteme
de migrație dar și între comunități. Perspectiva (inter)comunitară în înțelegerea
migrației temporare în străinătate este cea căreia îi acordăm prioritate. Opțiunea
vine în linia specifică sociologiei migrației care urmărește schimbările de rezidență
sau domiciliu nu între origine și destinație ci între comunități de origine și de
destinație . Astfel de comunități sunt înțelese ca grupuri spațializate cu
probabilitate ridicată de unitate valorică (Sandu, 2005). Spațiul migrației , în acest
sens, nu este unul de tip container ci matrice. Modelele explicative cu care vom
lucra vor operaționaliza spațiul de origine a migrației prin comune și orașe cu
profiluri specifice sub aspect etnic, religios, educațional și de accesibilitate,
integrate în regiuni.
Aspectele tehnice și metodologice aferente datelor sau analizelor de lucru
vor fi menționate în plan secund pentru specialiștii care le pot găsi în note, casete
sau anexe.
Matricea de bază în analiză este dată de variațiile fenomenului de migrație
2
în timp și spațiu. Unitățile fundamentale pentru analiza în timp sunt etapele de
desfășurare a procesului în discuție ca intervale multianuale, la nivelul cărora
pattern-urile de migrație sunt similare ca urmare a dependenței lor de matricea de
condiționări specifice. Astfel de condiționări pot fi schimbări majore precum
eliminarea vizelor pentru circulația în spațiul Schengen începând din 2002, procese
de migrație de alt tip precum exodul populației de etnie germană după 1989 ,
recesiunea economică internă din anii 1997-1999, aderarea țării la Uniunea
Europeană în 2007 etc. Fiecare dintre etapele procesului de migrație are
semnificația unei ”lumi sociale” a migrației în sensul din teoria bazată pe fapte
(Glaser & Strauss, 1967, Strauss & David, 2008). Fiecare etapă poate fi concepută
ca spațiu de structurare a migrației prin acțiuni și culturi specifice, dependente la
rândul lor de factori exteriori migrației sau de aspecte ale dinamicii interne a
fenomenului respectiv în perioade anterioare.
6.1. Schimbările care dau cursul migrației
Primele etape ale procesului de migrație temporară în străinătate de după
1989 nu au putut fi reconstituite decât în baza unui sondaj la nivel național referitor
la locuirea temporară în străinătate (LTS), realizat în toamna anului 2006 (D.
Sandu, 2006). Evaluările Institutului Național de Statistică (INS) asupra cifrelor
2
Dacă nu se specifică altfel, în acest capitol migrație se referă la migrația temporară în
străinătate.

Migrația temporară în străinătate
247
anuale de emigranți temporar se referă la anii de după recensământul din 2002
3
.
Deși sunt date culese prin metode diferite, cu rezervele de rigoare devin
comparabile și oferă conturul major al etapelor care interesează în acest cadru.
Primele trei etape acoperă desfășurarea procesului până la momentul aderării
României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007 ( Figura 1). Perioada de
emergență a noului proces de emigrare temporară spre alte țări și piețe de forță de
muncă este dominată de exodul populației de etnie germană. Era vorba, în acest
caz, de plecări definitive , cu schimbarea domiciliului. Acestea au deschis calea
plecărilor temporare pentru cei apropiați sau cunoscuți celor plecați definitiv. La
altă scară, mecanismul bazat pe rețele etnice s-a produs și spre Ungaria pe calea
drumului deschis de plecările definitive ale unora dintre maghiarii din România în
Ungaria, sau ale unora dintre maghiarii din țară care aveau rude sau cunoștințe în
Ungaria. După 1995, ponderea migrației minorităților etnice, germană și maghiară,
în special, se reduce la sub 25% din emigrarea totală (Figura2).
Figura 1. Plecări temporare pentru muncă în străinătate la 1000 locuitori de 15-64 de ani, 1990-
2006
Sursa: Sandu 2006
3
Din păcate, primul recensământ de după 1989 care acoperă majoritatea fațetelor emigrării
temporare în străinătate este cel din 2011. Recensămintele din 1992 și 2002 înregistrează persoanele
plecate temporar în străinătate dar nu și țara în care acestea se aflau. În consecință, reconstituirea
perioadei de pionierat a migrației românești în străinătate de după 1990 nu se poate face decât prin
apelare la sondaje de tipul ”Locuirea temporară în străinătate” (Sandu, 2006) sau la recensământul
comunitar al migrației realizat în toamna anului 2001 în cadrul unei cercetări a Organizației
Internaționale pentru Migrații, cu sprijinul Guvernului României (Sandu 2000; Sandu, 2005).

DUMITRU SANDU
248
Figura 2. Structura etnică a plecărilor definitive în străinătate, 1990-2004
Sursa: INS, TEMPO. După 2004, ponderea migrației definitive a populației
minoritare etnic scade sub 6%.
În ca de-a doua etapă, 1996-2001, emigrarea temporară în străinătate
sporește în intensitate și se de-etnicizează în sensul că pondere minorităților etnice
în migrația definitivă, asociată cu cea temporară, se reduce considerabil (Figura2).
Procesul intern major care pare să fi contribuit la accentuarea tendințelor de
emigrare temporară a fost cel a recesiunii economice din anii 1997-1999.
Cea de-a treia perioadă de creștere accentuată în intensitatea emigrării
temporare (Figura 1, Figura 3) este asociată cu reducerea considerabilă a costurilor
migrației prin eliminarea vizelor pentru intrarea în Spațiul Schengen pentru români
începând cu 1 ianuarie 2002. Subintervalul 2003-2005 este identificat captând
ambele măsurări din figurile 1 și 3, bazate pe metode complet diferite de estimare.
În varianta din Figura 1 , creșterea ratelor de emigrare temporară este mult mai
mare decât în cazul estimării din Figura 3 (cu aproximativ 13 promile în primul caz
față de numai 1,5 promile în cel de-al doilea caz). Diferența dintre cele două
estimări este explicabilă (Caseta 7.1).
Cea de-a patra etapă este marcată de aderarea țării la Uniunea Europeană (1
ianuarie 2007). Este o perioadă scurtă, de numai aproximativ trei ani, până în 2009
caracterizată prin continuarea trendului ascendent al volumelor anuale de emigrare.
Creșterea bruscă a ratei de emigrare temporară din 2007 trebuie considerată ca
efect combinat de schimbare reală , asociată cu sporul de libertate de circulație în
spațiul UE dar și ca aparență statistică dată de scoatere la suprafața a celor care
anterior aderării țării la UE erau în situație nereglementată ca imigranți.
Etapa a cincea, din 2010 până în 2013 aduce cu ea o diminuare a emigrărilor
temporare din țară asociată crizei economice globale. Abia începând din 2014 se
reia trendul ascendent al emigrării temporare în condițiile ieșirii din criza globală

Migrația temporară în străinătate
249
dar și ca efect al unei densități sporite a rețelelor de migrație structurate prin
istoria anterioară a fenomenului.
Caseta . Detalii tehnice asupra estimării anuale a migrației temporare
în străinătate
Ratele sau volumele de migrație temporară în străinătate diferă
considerabil funcție de metoda de evaluare. Estimarea de sondaj din Figura 1 se
referă la evenimente de migrație temporară în străinătate iar cea din Figura 3,
realizată de INS, vizează numărul de persoane care au imigrat temporar (pentru
cel puțin un an de zile) în diferite țări, din România. O aceeași persoană putea fi
înregistrată pentru intervalul de referință cu mai multe acte de migrație. Or
raportarea actelor sau evenimentelor de migrație internațională a fost
înregistrată ca atare în cadrul sondajului referitor la locuirea temporară în
străinătate din 2006. O a doua sursă a diferențelor dintre estimările în discuție
este dată de modul de culegere a datelor. În cazul estimării INS s-a pornit de la
înregistrări ale imigranților români la destinație, din Spania și Italia, în
principal. Acestea au fost completate cu date EUROSTAT și cu estimări
pentru ariile mici (Dobre & Caragea, 2015) care iau în considerație relații de la
ultimul recensământ și date din sondaje majore ale INS, de tipul anchetei
asupra forței de muncă. Combinația de date și metode diferite în cazul estimării
INS ar putea favoriza efecte de subestimare a intensității migrației. O mai bună
cunoaștere a algoritmului folosit pentru estimarea care combină date și metode
diferite poate ajuta la înțelegerea surselor din care provin diferențele. Parte din
acest algoritm este descrisă în cadrul unei note metodologice de pe platforma
TEMPO a INS:
”Metoda de estimare a fluxurilor de migranți constă în agregarea și
corelarea informațiilor provenite din sursele de date. Datele privind fluxurile de
emigranți si imigranți au fost estimate pe baza mai multor surse de date,
principalele fiind: datele furnizate de oficiile naționale de statistică din Italia si
Spania, statisticile ''in oglindă'' privind migrația internațională (imigranții din
Romania declarați de celelalte state reprezentând emigranți pentru statisticile
romanești si, invers, emigranții către Romania declarați de celelalte state
reprezentând imigranți pentru statisticile naționale), datele furnizate de surse
administrative (de exemplu, numărul de imigranți furnizat de Inspectoratul
General pentru Imigrări)” (INS, TEMPO, nota metodologică la tabelul referitor
la tabelul POP320A - Emigranți temporar pe sexe, grupe de vârstă si vârste, la
http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=POP320A,
consultat ianuarie 2018 ).
Desigur, toate estimările din cele două grafice referitoare la intensitatea
fenomenului sunt relative, afectate de diferite erori de măsurare sau de perspective

DUMITRU SANDU
250
diferite de abordare. Ceea ce este de reținut , însă, este forma curbei de migrație și ,
mai ales, interpretabilitatea acesteia în funcție de evoluții externe asociate cu
plecări definitive de tip exod, crize economice și schimbări structurale de
liberalizare a circulației în spațiul european.
Figura 3. Plecări (emigrări) temporare în străinătate pentru mai mult de un an de zile, la 1000
persoane cu rezidența obișnuită în România, 2008-2016
Sursa de date: INS, Tempo
O testare a validității celor două măsurări referitoare la variațiile de
intensitate sau volum poate fi obținută prin raportare la date mai puțin agregate .
Este ceea ce prezentăm în Figura 4. Perioada 2002-2006 este , din perspectiva
acestui grafic, una de creștere rapidă a imigrației românești atât în Spania cât și în
Italia. Ca și în cazul datelor de sondaj din România, datele oficiilor de statistică din
Italia și din Spania vorbesc de o creștere accentuată a imigrărilor temporare din
Romania spre aceste țări în cadrul perioadei de referință. Tendința este firească, în
logica naturală a sporirii intensității fenomenului de emigrare temporară din
Romania spre cele două țări cu capacitate maximă de atragere a forței de muncă
din Romania după anul 2001, urmare a eliminării obligativității vizelor pentru
spațiul Schengen pentru români începând de la 1 ianuarie 2002.
Chiar și cu datele EUROSTAT din Figura 4 rămân semne de întrebare.
Imigrare românească , din perspectiva graficului respectiv, pare să fi fost mai
puternică în Spania decât în Italia pentru intervalul 2002-2006. Datele sondajului
referitor la locuirea românilor în străinătate, culese de la familiile de origine ale
migranților , indicau însă un raport invers, cu o imigrare românească mai puternică
în Italia decât în Spania (D. Sandu, 2010:86). Este posibil că sondajul național din

Migrația temporară în străinătate
251
România să fi dat o mai bună estimare a situației decât cifrele oficiale pe care
EUROSTAT le prelua de la ISTAT (Institutul Italian de Statistică) având în vedere
faptul că înainte de aderarea României la Uniunea Europeană imigrarea ilegală sau
nereglementată a românilor în Italia era mai puternică decât în Spania.
O nuanță suplimentară pe care datele EUROSTAT o induc este legată de
perioada de criză 2010-2013. În reprezentarea grafică bazată pe analiza INS este
vorba de o etapă de ușor declin în emigrarea din România. Reprezentarea mai puțin
agregată cu date specifice pe cele două țări de imigrare indică, însă, două tendințe
contradictorii. La nivelul Spaniei imigrarea românească se reduce dar cea spre
Italia este în creștere. Dacă cifrele respectă realitatea, rămâne , firesc, întrebarea
”de ce” ? O posibilă explicație este dată de valorile PIB per capita în cele două țări
, în raport cu media din Uniunea Europeană , pe parcursul perioadei de referință.
În Spania semnele crizei au fost evidente în mai mare măsură decât în Italia
4
.
Figura 4.Imigranți temporar din România în Italia, Spania și Germania, 2001-2015
Sursa: EUROSTAT, tabelul referitor la populația țării de referință , cu specificare cetățeniei
imigranților, la http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do,
consultat în ianuarie 2018. Am inclus în tabel numai țările de destinație de maximă
capacitate de atracție pentru migranții din România și cu serie de date relativ continuă.
Datele sunt raportate pentru 1 ianuarie. Am atribuit, cifrele din tabelul EUROSTAT
anului anterior pornind de la ideea ca imigrarea s-a realizat efectiv înainte de 1
ianuarie. Datele pentru estimarea imigranților români funcție de țara de naștere sunt cu
discontinuități marcate în evidențele EUROSTAT.
4
PIB per capita ca procent din media UE la paritatea puterii de cumpărare standard (PPS) pentru
Spania era, în 2010 de 96% pentru ca în următorii trei ani să fie în declin continuu cu valorile 93%, 91% și
89%. Pentru Italia, în aceeași secvență a anilor, indicele respectiv a avut valorile 104%, 104%, 102% și
98% (http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tec00114,
consultat ianuarie 2018).

DUMITRU SANDU
252
6.2.Câmpurile de migrație
6.2.1. Județe aici și țări acolo
În drumul spre buna descriere și înțelegere a câmpurilor de migrație care
leagă plecările din România de țările de destinație, fundamentală este descriere
locurilor de plecare. Acestea pot fi comunități locale și regiuni sau intersecții,
suprapuneri între regiuni și tipuri de comunități locale. Știm deja din analize
anterioare că dimensiunea regională a originilor de emigrare a fost una extrem de
bine structurată, folosind date ale recensământului comunitar al migrației din 2001
(RCM) , realizat numai prin informatori cheie la nivelul satelor și orașelor mici din
România (Sandu, 2000; Sandu, 2005). Ulterior, cu date ale recensământului INS
din 2011, ideea este reconfirmată, de data aceasta pe rural și urban, cu raportare la
migrația de lungă durată și la cea recentă, de sub un an.
Ca de obicei, intrarea prin istorie în tratarea unei probleme complexe poate
ajuta foarte mult. O astfel de intrare o facem prin raportarea la prima hartă a
câmpurilor de migrație externă temporară de care dispunem pentru perioada de
după 1989. Ea reflectă situația din anii 1990, așa cum a fost înregistrată la
recensământul comunitar al migrației din noiembrie-decembrie 2001. Se referă
numai la mediul rural pentru că aceasta a fost ținta majoră a proiectului care a
produs datele
5
.
Cartografierea din Figura 5 vorbește din plin despre o mare diversitate a
destinațiilor de migrație temporară în anii 1990 și , simultan , de o relativ slabă
specializare a microregiunilor (județe în acest caz) în a trimite migranți în străinătate.
Analiza întreprinsă asupra datelor respective, imediat după realizarea cercetării
(Sandu 2000:24) identifica numai cinci regiuni unipolare din totalul celor 15 schițate
pe hartă. Acestea grupau Covasna-Harghita-Mureș-Sălaj cu orientare dominantă
spre Ungaria, Sibiu-Brașov pe axa spre Germania, Timiș-Arad tot spre Germania,
Neamț-Bacău-Vrancea-Galați din sudul Moldovei cu plecări majoritare spre Italia și
Constanța-Brăila-Vaslui pe axa de migrație spre Turcia.
Ceea ce argumentează, însă, convingător, hărțile din figurile 7.5 și 7.6 este
legat de impactul culturii de migrație formate în anii 1990 asupra
comportamentelor de migrație din anii 2000. În Figura 7 este prezentată
configurația esențială a câmpurilor de migrație pe țări de destinație și județe de
origine în România cu date ale recensământului din 2011 referitoare tot numai la
mediul rural din Romania, pentru a asigura comparabilitate cu cele din RCM 2001.
5
Au fost culese date în cadrul RCM pentru 12537 sate, din totalul celor 12700 existente la
momentul respectiv în rural iar pentru orașele mici de sub 20 mii de locuitori formularul de
recensământ comunitar al migrației a fost completat de către experți locali din 148 din cele 152 orașe
mici (Sandu , 2000: 10). Datele pentru orașele mici nu au fost decât parțial prelucrate. Oricum,
cartografierea lor, datorită discontinutății teritoariale a unităților de observare este mai mică decât în
cazul satelor din rural.

Migrația temporară în străinătate
253
Împreună, cele trei grafice din figurile 7.5, 7.6 și 7.7 permit o estimare a impactului
pe care cultura de migrație asociată cu plecările în și reveniri din străinătate asupra
alegerii destinațiilor așa cum erau ele înregistrate în 2011. Constatarea de bază este
că principalele câmpuri de migrație care erau în curs de structurare în anii 1990
aveau deja formate nuclee teritoriale care se regăsesc în configurația câmpurilor de
migrație din anii 2000-2011. Acest fapt pe care îl vom detalia în continuare nu
poate fi explicat decât apelând la câteva idei inter-relate. Este vorba de ”comunități
de practică” și inerția foarte mare a stocurilor de capital socio-cultural la nivel
regional și transnațional. Comunitățile locale și județele de care acestea aparțin au
acționat ca locuri de învățare sau comunități de practică (Wenger, 1999) a celor
mai bune destinații conform experiențelor de migrație acumulate în anii 1990. În
plus capitalul relațional local și transnațional s-a cristalizat prin acumulări
succesive care au favorizat emigrarea din anumite locuri din România spre anumite
destinații internaționale.
Figura 5. Principalele destinații ale migrației circulatorii din satele României în străinătate, pe
regiuni de migrație, 2001
BRAILABRAILA
CONSTANTA
VRANCEA
COVASNA GALATI
PRAHOVA
NEAMT
HUNEDOARA
Turcia 21%
Italia 9%
Germania 7%
Turcia 32%
Italia 14%
Israel 6%
Italia 41%
Ungaria 7%
Turcia 6%
Italia 28%
Israel 7%
Turcia 7%
Turcia 18%
Spania 11%
Italia 7%
Germania20%
Turcia 7%
Italia 7%
Franta 17%
Italia 17%
Portugalia 14%
Italia 26%
Germania 16%
Israel 15%
Iugoslavia 16%
Germania 14%
Italia 15%
Germania 14%
Ungaria 14%
Austria 8%
Italia 8%
Spania 8%
Spania 28%
Germania 9%
Italia 8%
Ungaria 70%
Germania 5%
Germania 47%
Italia 17%
Ungaria 6%
Spania 28%
Ungaria 26%
Germania 8%
Germania 32%
Spania 11%
Franta 7%
Italia 7%
CLUJ
BACAU
DIMBOVITA
BUZAU
CARAS-SEVERIN
BISTRITA-NASAUD
GIURGIU
TELEORMAN
ALBA
ARAD
ARGES
BIHOR
BOTOSANI
BRASOV
CALARASI
DOLJ
GORJ
HARGHITA
IALOMITA
IASI
MARAMURES
MEHEDINTI
OLT
SALAJ
SIBIU
SUCEAVA
TIMIS
TULCEA
VASLUI
VILCEA
ILFOV
MURES
Sursa: recensământul comunitar al migrației din noiembrie-decembrie 2001, finanțat
în cadrul unui proiect de cercetare al Organizației Internaționale pentru Migrație și
realizat cu ajutorul Guvernului României. Harta prezentată face parte din dintr-un
studiu aferent cercetării, Sandu 2000. Județele cu acelaşi tip de marcare grafică au
profiluri de migraţie circulatorie similară. Barele interne de tip leagă judeţe
similare sub aspectul profilului de migraţie, situate însă discontinuu în spaţiu.
Profilul de migraţie al unui judeţ a fost determinat printr-un set de 28 de variabile
care măsoară intensitatea fenomenelor de plecare şi revenire spre şi dinspre 13 ţări

DUMITRU SANDU
254
(cele de rang primar şi secund din tabelul 1, plus Marea Britanie) şi două măsuri
separate pentru numărul total de plecări şi de reveniri. Cifrele trecute în dreptul
fiecărei ţări indică ponderea migraţiei circulatorii între regiunea românească şi ţara
de referinţă din totalul migraţiei circulatorii asociate regiunii de origine. Exemplu de
mod de lectură: din totalul migraţiei circulatorii care implică populaţia rurală din
regiunea Timiș-Arad, 32% circulă pe ruta spre Germania, 11% pe ruta spre Spania ,
7% spre Franţa şi 7% spre Italia. Restul până la 100% este reprezentat de fluxurile
spre alte ţări. Volumul unui flux de migraţie circulatorie între o regiune rurală
românească şi o anume ţară a fost estimat prin însumarea numărului de persoane
care sunt plecate pe ruta respectivă cu numărul de persoane care au revenit din ţara
de destinaţie. Măsura este analogă cu cea de tip migraţie totală pe durata vieţii
folosită în demografie.
Figura 6. Principala țară de destinație pentru persoanele temporar plecate din satele României
sau revenite din străinătate, pe județe (recensământul comunitar al migrației 2001)
La nivelul fiecărui câmp de migrație definit prin țara sau țările de destinație
(Figura 7) pot fi identificate nuclee ale spațiilor de alegere a respectivelor
destinații. Câmpul de migrație spaniol a avut astfel de nuclee în Bistrița-Năsăud în
Transilvania și Teleorman-Dâmbovița-Prahova în Muntenia. Nucleul pentru
câmpul italian de migrație a fost în Moldova județelor Neamț-Bacău-Vrancea.
Pentru câmpul german județele Timiș și Sibiu au jucat rolul de nuclee de cultură de
migrație favorabilă acestei destinații. Pentru câmpul maghiar, nucleul de maximă
stabilitate a fost în județele Harghita și Covasna. Toate câmpurile anterior
menționate aveau nuclee structurate încă din anii 1990-2000. Nu apare o
cristalizare corespunzătoare, timpurie, și pentru câmpul britanic și cel nordic.
Rămâne să vedem prin analize suplimentare dacă este vorba de un efect legat de
limitarea analizei, deocamdată , la nivel de mediu rural sau de factori specifici care
apar odată cu criza economică din anii 2010-2013.

Migrația temporară în străinătate
255
Imaginea de maxima relevanță pentru originile județene ale câmpurilor de
migrație în străinătate, așa cum pot fi descifrate din datele recensământului din
2011, sunt cele care decurg din analiza prezentată în tabelul 1. Acesta prezintă
efectele nete sau specifice ale județelor asupra alegerii diferitelor destinații după ce,
ca într-un experiment, se țin sub control toți ceilalți factori menționați în tabelul 3.
Cu metode complet diferite se ajunge la constatări puternic consistente dacă se
compară graficul din Figura 7 cu tabelul 1. În ambele cazuri, propensiunea
maximă de emigrare temporară în Italia apare la Vrancea, Neamț și Bacău. Dincolo
de aceste congruențe de imagine, apar însă nuanțe noi, caracteristici care nu puteau
fi evidențiate decât prin analiza multivariată care stă la baza tabelului 1.
Figura 7. Gruparea județelor funcție de principalele destinații înregistrate pentru migranții cu
plecare temporară în străinătate din mediul rural la recensământul din 2011
25 HG
20 SM CV
15 NT SV
IS
10 BC, VR BN TM MM
SB
5 GL,BT DB, PH, TR CS* MS AD VL BH CJ SJ CT
BV
3VS DJ AB AG, OT
2GJ BZ CL
* Alte
Județele cu pondere a emigranților sub 2% în totalul de câmp de destinație nu sunt incluse în grafic.
% din mig. județ în
campul de referință
Câmp spaniol
Câmp german
Ungaria
Câmp nordic
Italia
Câmp francez
Câmp britanic
Sursa: INS- RPL 2011, persoane plecate pentru perioadă scurtă sau îndelungată din mediul rural.
Am construit figura numai pe baza datelor din mediul rural deși recensământul din 2011 oferă
date pentru ambele medii rezidențiale pentru a asigura comparabilitatea cu datele din RCM 2002
care se referă numai la sate. Construcția graficului a fost realizată pornind de la un tabel în
cadrul căruia a fost calculată ponderea emigranților temporar din județe în cadrul totalului dat de
emigranții aflați în cadrul țării sau grupului de țări de destinație. La pasul următor al
algoritmului de analiză am marcat, pentru fiecare județ, procentul maxim la nivelul celor opt
câmpuri de migrație , inclusiv ”alte”. Spre exemplu, din totalul persoanelor temporar plecare din
comunele României în Italia, 13% erau din județul Neamț. Procentele corespunzătoare ale celor
plecați din Neamț pentru restul destinațiilor erau mult mai mici. În consecință am considerat că
județul Neamț este unul specific pentru destinația Italia și l-am plasat în graficul din Figura 7 la
nivelul 15, cel mai apropiat de valoarea procentului efectiv de 13%. În baza acestui procedeu,
fiecare dintre județe a fost plasat pe axa câmpului de migrație pentru care are cea mai mare
pondere de plecări, cu plasare efectivă pentru concordanța de procent cu o valoare de scală din
stânga figurii.
Din județul Suceava, spre exemplu, au loc plecări în număr semnificativ spre
Italia dar polul francez (Franța, Belgia și Portugalia) constituie principala atracție a
migranților de aici. Din acest punct de vedere, Suceava se aseamănă ca profil de

DUMITRU SANDU
256
migrație mai mult cu județele din nordul țării – Satu Mare, Maramureș, Sălaj și
Bistrița-Năsăud din Transilvania, în sens extins - decât cu cele din Moldova.
Ideea de bază pe care o argumentează noua analiză a efectelor specifice de
județ asupra emigrării temporare este cea de existență în mai mare măsură a unor
rețele de similitudine a profilelor de migrație județene decât aceea de grupe de
județe clar demarcate sub aspectul destinațiilor.
Tabelul 1.
Județele care funcționau ca origini semnificative pentru emigrarea temporară în străinătate pe
categorii de destinații, 2011
Vrancea 1.348 *** -0.721 ** -0.265 -0.240 0.600 * -0.340 0.237
Neamt 1.298 *** -0.290 0.511 ** 0.294 1.028 *** 0.022 2.169 *
Bacau 1.218 *** -0.401 0.761 ** 0.565 * 1.204 *** 0.306 4.337 ***
Iasi 0.509 ** -0.394 * 0.458 ** 0.498 ** 0.310 0.498 ** 0.740
Botosani 0.590 * -0 .283 0.584 ** 0.505 * 0.169 0.087 1.125
Suceava 0.433 * -0.720 *** 1.029 *** 1.298 *** 1.003 *** 0.103 0.444
Satu Mare 1.085 *** -0.400 2.054 *** 3.600 *** 1.354 *** -0.140 3.036 ***
Maramures 0.616 * 0.321 0.846 *** 2.106 *** 0.679 ** -0.556 2.092 **
Salaj 0.521 0.348 0.887 *** 1.498 *** 0.356 -0.612 3.033 ***
Bistrita-Nasaud -0.020 1.121 *** 1.715 *** 1.135 *** 0.895 *** -0.005 2.782 ***
Alba -0.330 0.827 *** 1.471 *** 0.772 *** 0.502 ** -0.532 * 2 .700 ***
Cluj -0.063 0 .551 * 0.701 *** 0.856 *** 0.515 * -0.550 * 2.583 ***
Dolj 0.578 ** 0.308 0.529 *** 0.875 *** 0.367 ** -0.526
***
1.018
Gorj 0.446 * -0 .157 0.747 *** 0.968 *** 0.196 0.047 2.069 **
Teleorman -1.132 *** 1.296 *** 0.406 * 0.438 0.142 -1.079
***
0.623
Calarasi -0.465 0.506 * 0.224 -0.404 -0.001 -0.493 * -0.509
Dambovita -0.305 0.419 * 0.455 ** 0.544 ** 0.533 ** -1.047
***
1.023
Sibiu -0.855 *** 0.136 2.288 *** 0.333 0.050 0.014 2.040 **
Timis -0.157 -0.268 1.873 *** 0.991 *** -0.094 -0.6 75 * 1.458 *
Arad -0.521 -0.431 1.596 *** 1.299 ** 0.061 -0.582 1.914 *
Hunedoara -0.135 -0.169 1.009 *** 0.624 ** 0.263 -0.506 * 2.326 **
Caras Severin -0 .444 -0.675 * 1.6 29 *** 0.083 -0.968 ** -0.923 ** 0.550
Mures -0.128 0.175 1.500 *** 0.451 0.349 -0.431 2.943 ***
Harghita -0.381 -0.727 0.859 * 0.778 0.409 -0.394 2.446 **
Covasna -0.054 -1 .144 ** 1.036 *** -0.189 0.093 -0.404 2.380 **
Brasov 0.098 -0.767 *** 0.911 *** 0.349 0.326 -0.514 * 2.193 **
Vaslui 0.270 -0.129 0.599 *** 0.787 *** 0.967 *** 0.150 * 1.500 *
Mehedinti 0.129 -0.439 * 1.180 *** 1.292 *** -0.019 -0.063 0.156
Bihor -0.484 -0.580 * 0.472 0.956 * -0.168 -0.918 ** 2.031 **
Buzau -0.088 0.101 0.181 * 0.533 ** -0.010 -0.693 ** 1.692 *
Olt -0.122 0.328 0.397 ** 0.195 -0.044 -1.160
***
1.656
Valcea 0.014 -0.294 0.263 * 0.066 0.834 *** -0.520 ** 1.59 4 *
Giurgiu -0.016 0.182 0.833 *** 0.321 -0.126 -0.364 -0.021
Braila -0.065 -0.123 0.403 ** 0.180 -0.162 -0.278 * 0.539
Arges -0.739 *** -0.362 0.130 -0.289 -0.397 ** -1.041 ** 1.569 *
Prahova -1.054 *** -0.568 ** -0.033 -0.182 -0.459 ** -0 .680
***
1.639 *
Municipiul Bucur.
-1.728 *** -1.220 *** - 0.185 -0.455 -0.623 ** -1.002
***
1.494 *
Ialomita -0.816 *** -0.285 0.306 -0.220 0.191 -0.615
***
0.902
Galati 0.351 -0.505 ** 0.060 0.146 -0.019 0.029 0.802
Ilfov -1.587 *** -1.367 *** -0.032 -0.676 -0.266 -0.9 37
***
1.314
Constanta -1.435 *** -1.189 *** -0.261 * -0.691 *** -0.72 1 *** -0.377
***
0.251
_cons 2.289 *** 3.261 *** -1 .512 ** 0.201 -0.361 -1.349 -5.429 ***
N =1057695 R2=0.17 Valori p: * 0.05 ** 0.01 *** 0.001
Categorii de destinații ale migranților temporari (referința ”alte) aflați în străinătate la recensamântul
din 2011
Câmpul
nordic
Ungaria
Italia
Câmpul
spaniol
Câmpul
german
Câmpul
francez
Câmpul
britanic
Sursa: INS, RPL2011, emigranți temporar pe perioadă scurtă sau lungă de timp. Tabelul
listează efectele specifice ale județelor de origine asupra alegerii unei anume țări de
destinație în baza unui model de regresie multinomială în care țările de destinație sunt
variabila dependentă. Restul modelului de regresie este prezentat în tabelul 3. Județele
cu pattern similar de emigrare sunt plasate în proximitate, în cadrul aceleiași grupări.
Județul Tulcea lipsește in tabel pentru că a fost luat ca județ de referință în cadrul
modelului de regresie.

Migrația temporară în străinătate
257
Câmpul spaniol îl regăsim și în noua analiză cu două nuclee, unul
transilvănean cu Bistrița-Năsăud, Alba și Cluj și un altul în Muntenia cu
Teleorman, Călărași și Dâmbovița. Spre deosebire de câmpul italian cel spaniol
este mult mai concentrat, numai la nivelul a șase județe, comparativ cu cele zece
specifice pentru câmpul italian.
Surprinzător, câmpul german, cu emigrare spre Germania și Austria, este cel
mai dispersat din țară. Acesta are originile cele mai bine structurate, conform
așteptărilor derivate din datele anterioare, în județele Sibiu, Timiș, Arad,
Hunedoara, Caraș-Severin și Satu Mare dar este semnificativ legat și de Bistrița-
Năsăud, Alba, Mureș, Mehedinți, Suceava, Covasna, Brașov etc. Poate fi vorba de
origini care au legătură cu existența unor foste nuclee de comunități germane în
județele respective sau pur si simplu de fluxuri de migrație care s-au constituit spre
Germania și Austria din considerente economice sau de capital social
transnațional.
Comparabil ca grad de dispersare cu câmpul german este cel maghiar. Nu
este vorba numai de nucleele etnice ale acestui câmp (Covasna, Harghita, Mureș) ci
și de cele date de proximitatea geografică a județelor din vest față de Ungaria (Satu
Mare, Maramureș, Sălaj, Alba, Cluj ) sau de comunitățile de ceangăi din Bacău,
spre exemplu. Datele argumentează ideea că migrația puternică spre Ungaria este
nu numai de sorginte etnică ci și economică, religioasă, de proximitate teritorială.
Câmpul francez (Franța, Belgia, Portugalia) are origini specifice în județele
din nordul țării, mai ales la Satu Mare, Maramureș, Sălaj , Bistrița-Năsăud, Arad și
Suceava (coeficienți de regresie corespunzători semnificativi sub aspect statistic,
mai mari de 1). Gradul de dispersare teritorială este și în acest caz, foarte mare.
Câmpul britanic are, prin contrast cu cele anterior menționate, un puternic
grad de concentrare la origine, cu două nuclee, unul în Moldova (Suceava,Neamț și
Bacău) și altul în nordul Transilvaniei (Satu Mare,Maramureș, Bistrița-Năsăud).
Cu grad maxim de concentrare la origine este câmpul nordic (Suedia,
Norvegia, Danemarca, Olanda) cu plecări semnificative numai de la Iași și Vaslui.
De ce atât de restrâns? Pare a fi unul de dată recentă deoarece la recensământul
comunitar al migrației din 2001 niciuna dintre respectivele țări nu apărea între
primele trei destinații pentru vreunul dintre județe ( Figura 5).
Cele șapte câmpuri de migrație au puternice arii de suprapunere teritorială a
originilor județene (Figura 8). Nivelul maxim de similitudine este între câmpul
italian și cel britanic. Exemplare în acest sens sunt județele Neamț și Bacău din
Moldova și Satu Mare și Maramureș din nordul Transilvaniei.
Câmpul nordic, de maximă concentrare la Iași este, firesc, mai apropiat de
cel Italian, predominant în Moldova, și în mai mică măsură de cel britanic.
Câmpurile francez și german sunt mai puțin corelate sau suprapuse, la nivelul de
0.60. Județele Satu Mare și Bistrița-Năsăud sunt exemplare pentru această orientare
puternică spre câmpurile francez și german. Câmpul maghiar de atracție este mai
apropiat ca profil al originilor de cel britanic si german. Gradul maxim de

DUMITRU SANDU
258
specificitate revine câmpului spaniol corelat în principal cu cel francez si britanic
dar la un nivel relativ redus, de 0.30.
Figura 8. Rețele de similitudine a originilor județene între principalele
câmpuri de migrație
Scală de similitudine
0.7 Italia Câmp britanic
0.65
0.6 Câmpul nordic Câmp Francez Câmp german
0.55
0.5
0.45 Ungaria
0.4
0.35
0.3 Câmp spaniol
Profilul fiecărui câmp de migrație este dat de cei 41 de coeficienți de regresie de pe
coloana corespunzătoare câmpului de migrație din tabelul 3. Județul Tulcea lipsește din tabel
pentru că a fost considerat ca județ de referință în cadrul modelului de regresie cu care s-a
lucrat. Gradul de similitudine între două profile de origine județeană a migrației este dat de
poziția pe care o are dreapta orizontală care unește câmpurile sau de poziția pe care o are
capătul de jos al dreptei care le unește fie vertical fie prin linie oblică. Exemplu de mod de
citire: câmpul britanic are un grad maxim de similitudine a originilor județene cu cel italian,
la nivelul de 0.70 (pe o scală de la 0 la 1) și de numai 0.5 în raport cu câmpul nordic. Gradul
de similitudine între două profile de destinație este dat de coeficientul de corelație dintre
seriile de coeficienți de regresie corespunzătoare fiecăruia dintre profile.
6.2.1. Destinațiile migrației în timp
Variațiile de etapă în structurarea migrației temporare în străinătate a
românilor, după 1989, nu pot fi înțelese în afara principalelor destinații ale
acesteia. Diferențierile de intensitate a emigrării temporare din România, semnalate
în subcapitolul anterior, sunt asociate, după cum rezultă din alte abordări (Dumitru
Sandu, 2005, Sandu 2006), cu schimbări în configurația câmpurilor de migrație, a
centrelor de atracție a migranților din România. Datele recensământului din 2011
permit o imagine mai cuprinzătoare asupra variațiilor migrației românești în

Migrația temporară în străinătate
259
străinătate din perspectiva destinațiilor dominante. Punctul de vedere în baza căruia
se face reconstituirea în continuare nu mai este, însă, ca în sondajul din 2006, legat
de intensitatea evenimentelor de migrație spre anumite țări. Recensământul din
2011 a permis identificarea migranților temporari de data recentă sau de termen
mediu/îndelungat aflați în diferite țări. Înregistrarea se referă nu la migrația pe
durata vieții ci la ultima emigrare temporară, la migranții care se aflau temporar în
străinătate .
Cu aceste date, pe total interval 1990-2011 (Tabelul 2) , înregistrăm o
ierarhie relativ stabilă în timp a destinațiilor, cu Italia și Spania ca țări de maximă
atractivitate, urmate de Germania, Franța și Marea Britanie, cu câmpurile asociate
lor, pentru ca în cadrul celei de-a trei grupări, de mult mai mică atractivitate să
notăm polii de atracție dați de țările nordice (Suedia, Danemarca, Norvegia și
asociată lor ca pattern dar cu plasare geografică diferită Olanda), Ungaria și
eterogena grupare reziduală ”alte”. Stabilitatea ierarhiei decurge și din faptul că
măsurarea se face prin raportare la stocuri date de ultima emigrare temporară și nu
la fluxuri de imigrare sau la stocuri de imigranți cu înregistrare anuală.
Cu datele de stoc anual de imigranți, folosind înregistrări ale oficiilor de
statistică de la destinație, așa cum decurge din Figura 4, ordinea de importanță în
atracție imigranților români s-a schimbat între Spania și Italia, în timp. Cu datele
referitoare la stocurile de la ultima emigrare din România/imigrare în Italia sau în
Spania, ierarhia nu s-a modificat. Nu este vorba, în acest caz de erori de măsurare,
deși, evident, au fost pentru ambele variante, ci de perspective diferite.
Să urmărim, totuși, ce informații noi obținem de la măsurarea în termeni de
ultimă emigrare temporară așa cum a fost înregistrată la recensământul din 2011
(Tabelul 2). Plusul de cunoaștere este, de data aceasta , legat de identificarea
destinațiilor specifice pentru diferite etape de imigrare. Italia, spre exemplu, este
constant țara de maximă atracție pentru români indiferent de etapă, dar sporul ei de
atractivitate s-a produs în special în perioada 2007-2009, când ajunge să aibă 48%
din totalul românilor care , la data recensământului din 2011, se aflau în străinătate
ca migranți temporari. Aici comparația nu mai este făcută numai cu alte țări sau
grupuri de țări de destinație ci și cu alte perioade pentru aceeași țară. Schimbare
notată statistic este validă în sensul că are sens dacă o raportăm la procesele reale.
Este vorba de intervalul de timp care urmează imediat după aderarea României la
Uniunea Europeană, în 2007, marcat de regularizarea administrativă care a urmat
momentului, de trecerea în legalitate a unora dintre imigranții români care până
atunci aveau statut de imigrant cu statut nereglementat.
Datele de recensământ decurg din raportări ale persoanelor rămase acasă
despre cei plecați în străinătate. Ipoteza noastră interpretativă este , însă, că faptul
social al declarației de recensământ referitoare la unul dintre membri familiei
plecat de multă vreme în străinătate se face cu luare în considerație a momentului
din care cel plecat era legal acolo unde se afla in 2011. Desigur, este o ipoteză.

DUMITRU SANDU
260
Tabelul 2.
Ultima migrația temporară în străinătate pe destinații și perioade
1990-1995 1996-2001 2002-2006 2007-2009 2010-2011
Italia 29 44 46 48 45 46
Spania (+Grecia , Rep.Cipru) 13 27 34 28 22 25
Germania (+Austria) 18 53597
Franța (+Belgia, Portugalia) 654587
Marea Britanie (+Irlanda, SUA,
Canada)
17 11 898 8
Țările nordice (Suedia,
Norvegia, Danemarca, Olanda)
211121
Ungaria 931 1 32
Alte 632 2 33
100 100 100 100 100 100
6758 36831 129673 321755 613412 1108429
Perioada de plecare din Romania
Total
Câmp de destinație
Total %
N
Sursa: INS, RPL 2011, migranți temporar pentru perioade de peste sau sub un an de
zile. Cu bold sunt marcate cifrele pentru celulele cu asociere pozitivă între
valorile de rând și cele de coloană conform analizei prin reziduuri standardizate ajustate
(neincluse în prezentare). Tabelul cumulează date din două fișiere diferite, produse prin
RPL 2011, referitoare la 385 mii persoane temporar absente (PTA), incluse în populația cu
rezidența obișnuită în România și 728 mii persoane plecate pe perioadă îndelungată (PPI).
Din punct de vedere normativ, distincția dintre PTA și PPI, în concordanță cu
reglementările în vigoare din Uniunea Europeană, este firească, dar sub aspect socio-
demografic unificarea lor controlată, cu menționarea ori de cate ori este cazul a anului de
plecare este, iarăși, normală. Punctul de vedere analitic, sociologic, a prevalat în analizele
de față. În acest sens am inclus în categoria migranților plecați în perioada 2010-2011 toate
persoanele din categoria PTA plus pe cele din PPI care declaraseră că au plecat în 2010.
Totalul PTA+PPI din tabel este mai mic cu 4769 de persoane decât cel raportat în cifrele
oficiale ale RPL 2011 datorită cazurilor nespecificate sub aspectul unora dintre valorile
variabilelor intersectate în tabel.
Pentru câmpul spaniol de imigrare (cu gruparea destinațiilor în Spania,
Grecia și Republica Cipru), atractivitatea maximă, specifică, se menține pentru o
perioadă mult mai mare decât pentru Italia, respectiv din 1996 până în 2009.
Atracția pentru Germania și Austria este de maximă relevanță la începutul
migrațiilor de tip etnic și în perioada de criză economică a anilor 2010-2011.
Pentru cea de-a doua perioadă nu mai este vorba de migrație etnică ci de
atractivitate din partea unei economii puternice care a reușit să facă față în mult
mai mare măsură provocărilor date de criza economică globală. Franța se
dovedește a fi atractivă în special pentru perioada de criză. La fel și țările nordice,
deși pentru acestea din urmă atractivitatea este de mai mică intensitate.
Polul anglo-saxon de atracție s-a manifestat ca deosebit de atractiv în
primele etape ale anilor 90, probabil în legătură, în special, cu oportunitățile date de
relațiile cu vechea diaspora românească formată înainte de 1990.

Migrația temporară în străinătate
261
Ungaria , ca și țările din eterogena grupă ”alte” au acționat ca poli de atracție
specifici pentru imigrarea românească atât la începutul anilor 90 cât și în perioada
de criză.
Stabilitatea relațiilor constatate pe total emigranți temporar pare să fie foarte
mare. Am testat acest aspect de stabilitate sau senzitivitate (Treiman, 2014) a
modelului de analiză prin repetarea calculelor din tabelul 1 și pe un subeșantion de
numai 11 mii de cazuri, selectat aleatoriu din totalul de peste un milion de
persoane, baza de date folosită pentru tabelul 1. Se mențin ca fiind semnificative
statistic aceleași perioade ca și în tabelul 2 , în cazul câmpurilor de destinație Italia,
Spania, Germania și Ungaria. Schimbări apar numai pentru etape de imigrare
referitoare la câmpul Britanic și la cel Nordic. În aceste cazuri este posibil ca erori
de măsurare în culegerea datelor de recensământ să fi dus la identificarea artificială
unor relații între destinație și perioada de emigrare.
Dacă modificăm întrebarea de cercetare și trecem de la interesul pentru
asocierea între perioadă și alegerea destinației la o alta referitoare la efectul
specific al perioadei asupra alegerii destinației imaginea de cunoaștere se modifică.
Ce înseamnă, de fapt, efectul de etapă sau perioadă asupra alegerii destinației?
Pentru a răspunde la o astfel de întrebare am dezvoltat analiza prezentată în Tabelul
3. Lucrând simultan cu un număr mare de posibili factori de influență asupra
alegerii destinației devine posibilă identificarea efectului specific pentru fiecare
dintre aceștia în alegerea destinației de migrație.
Ipoteza de la care am pornit consideră că decizia de migrație spre o anume
destinație este legată nu numai de factori individuali (educație, gen, vârstă, etnie,
stare civilă) ci și de caracteristici ale comunității de rezidență și de regiunea,
respectiv județul, în care se află aceasta precum și de perioada de emigrare.
Pornind de la acest model am putut determina efectele specifice diferiților factori
asupra alegerii destinației
6
, a perioadei de emigrare, inclusiv. În plus, pentru
variabilele-predictor care au aceeași unitate de măsură devine posibilă ierarhizarea
lor sub aspectul importanței influenței pe care o au asupra variabilei dependente.
Cea mai importantă completare de informație adusă prin analizele din tabelul
3, legate de efectul specific de etapă pentru alegerea destinațiilor, vizează
emigrarea spre țările nordice. În cazul acestora se înregistrează cea mai mare
atracție spre țările nordice (Suedia, Danemarca, Norvegia, Olanda).
6
Analiza de față dezvoltă un model folosit anterior (D Sandu, 2017) adoptând o mai bună
specificare atât pentru predictorii folosiți în analiză cât și pentru măsurarea variabilei dependente
referitoare la alegerea destinației. În seria factorilor explicativi am inclus acum și caracteristici ale
profilului religios al localității de rezidență, înainte de migrație, cât și seria completă a județelor de
care aparține localitatea de reședință. Măsurarea variabilei dependente, în modelul din acest material,
este făcută prin considerarea simultană a plecărilor de lungă și de scurtă durată, eliminând astfel
nevoia de a lucra cu două modele de analiză funcție de vechimea migrației. Capacitatea explicativă a
modelului de față estimată prin pseudo R2 este de 0.17, mai mare decât pentru modelul mai slab
specificat din Sandu 2017 (p.178) cu pseudo R2=0.087.

DUMITRU SANDU
262
Efectul de etapă în determinarea orientării spre țările nordice este maxim
pentru 2007-2009 și 2010-2011. Tot în funcție de mărime coeficienților de
regresie semnificativi din tabelul 3 se poate constata că efectul de etapă este foarte
ridicat și pentru migrația spre Germania, perioadele 1990-1996 și 2010-2011.
Efect de perioadă înseamnă, în acest caz, tot contextul care a dus la emigrarea
sașilor și a șvabilor la începutul anilor `90 și ulterior, în 2010-2011, la viabilitatea
economiei germane în perioada crizei economice globale. A treia țară pentru care
efectul de perioadă a fost de nivel ridicat este Spania cu un maxim în etapa de
preaderare la Uniunea Europeană 2002-2006.
Tabelul 3.
Predictori ai alegerii destinației pentru migranți aflați temporar în străinătate la recensământul din 2011
Coef. P>z Coef. P>z Coef. P>z Coef. P>z Coef. P>z Coef. P>z Coef. P>z
liceu, șc. Profes* 0.160 0.000 0.189 0.000 0.259 0.000 0.113 0.007 0.442 0.000 0.538 0.000 -0.184 0.000
postliceal* -1.396 0.000 -1.379 0.000 -0.371 0.000 -0.294 0.007 0.371 0.000 0.394 0.000 -0.605 0.000
maghiar* -1.249 0.000 -1.043 0.000 0.054 0.419 -0.811 0.000 -0.333 0.000 0.296 0.000 2.487 0.000
rom* -0.174 0.248 0.135 0.383 -0.307 0.075 1.292 0.000 0.451 0.008 0.379 0.081 1.814 0.000
german* -1.294 0.000 -0.847 0.000 2.424 0.000 -1.155 0.001 -0.424 0.108 0.197 0.629 1.289 0.000
bărbat* -0.582 0.000 -0.340 0.000 -0.092 0.004 -0.029 0.324 -0.110 0.000 0.169 0.000 -0.083 0.012
Vârsta la plecare -0.002 0.349 -0.01 4 0.000 -0 .003 0.107 -0.015 0.000 -0.015 0.000 -0.02 2 0.000 0.011 0.0 00
Necasatorit* -0.176 0.000 -0.181 0.000 -0.066 0.222 -0.173 0.006 0.068 0.222 0.057 0.324 0.234 0.000
urban* 0.430 0.000 0.231 0.028 0.146 0.171 -0.042 0.745 0.200 0.081 0.084 0.496 0.064 0.713
IDUL 2002 -0.014 0.013 -0.009 0.072 0.001 0.884 -0.001 0.843 -0.001 0.880 0.003 0.635 -0.027 0.001
populație (ln) -0.036 0.419 -0.119 0.003 -0.024 0.588 -0.027 0.577 0.105 0.004 0.025 0.607 0.092 0.172
URBCONECT 0.359 0.000 0.299 0.002 0.202 0.047 0.390 0.001 0.177 0.074 0.241 0.020 -0.040 0.812
rata generală a
ferilității 2002
0.001 0.000 0.000 0.033 0.001 0.015 0.000 0.789 0.000 0.110 0.000 0.610 0.001 0.011
maghiari 0.108 0.582 0.044 0.832 0.214 0.243 -0.118 0.582 0.135 0.481 0.324 0.085 0.556 0.013
romi -0.112 0.004 -0.107 0.005 0.010 0.808 0.012 0.781 -0.062 0.123 0.071 0.202 -0.294 0.000
protestanți -0.180 0.403 -0.097 0.667 -0.199 0.310 -0.078 0.727 -0.097 0.632 -0.193 0.334 0.163 0.410
penticostali 0.018 0.797 0.168 0.007 0.124 0.050 0.188 0.012 0.290 0.000 0.083 0.366 0.080 0.427
adventisti -0.137 0.178 0.127 0.195 -0.157 0.112 -0.011 0.917 0.049 0.625 -0.179 0.136 0.122 0.395
catolici -0.280 0.000 -0.302 0.000 -0.192 0.001 -0.132 0.046 -0.173 0.006 -0.195 0.008 0.049 0.595
1990-1995 -0.710 0.000 -1.089 0.000 0.528 0.000 -0.332 0.032 -0.176 0.114 0.084 0.472 0.274 0.020
2002-2006 0.403 0.000 0.581 0.000 0.095 0.137 0.322 0.000 0.173 0.010 0.578 0.000 -0.301 0.000
2007-2009 0.159 0.025 0.126 0.057 0.339 0.000 0.335 0.000 0.146 0.124 0.936 0.000 -0.631 0.000
2010-2011 -0.466 0.000 -0.707 0.000 0.513 0.000 0.144 0.151 -0.174 0.102 0.987 0.000 -1.035 0.000
Pondere grupuri
etnice/religioase
în UAT (ln)
Perioada
emigrare
temporara
(refer.
1996-2001)
Etnie
Caracteristici ale
dezv. UAT de
origine
Câmpul nordic
Ungaria
Categorii de destinații ale migranților temporari (referința ”alte) aflați în străinătate la recensamântul din 2011
Italia
Câmpul spaniol
Câmpul german
Câmpul francez
Câmpul britanic
Predictori ai alegerii destinației
Alte demografice
la nivel
individual
Nivel educație
Model multinomial și multinivel cu folosirea unității administrativ-teritoriale – UAT – ca variabila pentru
corectarea efectului de clusterizare la nivel local, cu calcularea unor erori standard robuste. * variabila dihotomică (1
da, 0 nu). Tabelul nu prezintă și categoriile variabilei de control referitoare la județul de origine (42 județe cu Tulcea
drept categorie de control). Pseudo R2 cu includerea județului de origine ca variabila de control=0.17. Pseudo R2 fără
includere județ=0.12. N=1057695.
IDUL – indicele dezvoltării umane a UAT în anul 2002 (Ionescu-Heroiu, 2014:238-241).
URBCONECT- indicele conectivității urbane locale (Heroiu et al. , 2014:247).
Ln – transformare logaritmică.
Plecările în Italia apar, cu noua estimare din tabelul 3, ca fiind specifice nu
numai perioadei 2007-2009 ci și celei anterioare acesteia, 2002-2006. Ierarhia de
mărime dintre coeficienții asociați celor două perioade permite constatarea că
impactul de perioadă de timp asupra alegerii Italiei ca destinație a fost mai mare în
intervalul 2002-2006.

Migrația temporară în străinătate
263
Sintetizând, am putea conchide că efectul de perioadă asupra migrației
românești în străinătate a acționat în valuri succesive. Inițial, la începutul anilor
`90 s-a manifestat în contextul migrației etnice spre Germania și Ungaria. Odată
cu deschiderea spre spațiul Schengen predominant devine valul plecărilor spre
Italia și Spania cu fundamente în rețelele dintre comunitățile de religie (așa cum
se va vedea din secțiunile următoare ale capitolului) dar și cu determinare
economică limpede dată de cererea de forță de muncă în construcții
7
. Prima etapă
de după aderarea la Uniunea Europeană duce la o re-dispersare a câmpurilor
românești de migrație temporară externă, comparabilă ca extensie cu cea din
anii 1996-2001. Atracția cea mai mare, în comparație sincronică transversală
devine cea spre țările nordice urmată în ordine descrescândă de cea spre
Germania-Austria, Franța și câmpul aferent acestei țări, Italia și Spania. În fine,
intrarea în etapa de criză economică duce la o reconcentrare a câmpurilor de
migrație cu focalizare maximă spre țările nordice urmată în capacitate de
atracție de polul german. Toata această succesiune de valuri de migrație decurge, în
fapt, fundamental, din costuri și oferte la destinație. Primul val de început de
proces de migrație europeană a românilor este efect de costuri reduse asociate
comunităților etnice și religioase de la origine și destinație. Valul doi, din perioada
1996-2001 (menținut ca termen de referință, nevizibil direct , în analiza din tabelul
2), a fost unul de explorare globală pentru a găsi nișele potrivite sub aspectul
ofertei de locuri de muncă, mediu lingvistic de comunicare și toleranță la imigrarea
din România. Valul preaderării la UE, 2002-2006, a fost ”comandat” social-
economic de oferta de locuri de muncă și de mediile culturale din Italia și din
Spania. Valul de post-aderare la UE a fost unul de dispersare maximă a polilor de
atracție migratorie, cu excepția culoarelor spre câmpul britanic și maghiar. Prima
etapă de la intrarea în criza globală duce la o reconcentrare a câmpurilor de
migrație românească spre țările nordice și Germania.
6.3. Selectivitatea pe câmpuri de migrație , 1990 – 2011
6.3.1.Nivelul individual
Toată discuție anterioară referitoare la similitudinea sau corelarea originilor
pentru diferite câmpuri de migrație poate contribui la generarea unor ipoteze asupra
modului în care au apărut câmpuri noi sau s-au conjugat unele mai vechi.
Specificări pe această temă pot fi făcute în legătură cu selectivitatea comunitară și
individuală a migrației.
7
Este, probabil, perioada pentru care teoria pieței segmentate a muncii a lui Michael Piore
(Massey, Arango, Hugo, Kouaouci, & Pellegrino, 1999) este cea mai adecvată în explicarea migrației
românești.

DUMITRU SANDU
264
Vom începe ilustrarea ideii prin raportare la județul Iași ca numitor comun
între câmpul italian și cel nordic, spre exemplu. Din analiza separată a migranților
din 2011 aflați în străinătate, în țările nordice (16540 persoane), rezultă că acest
câmp este preponderent urban (70%), prin originea migranților ,și structurat
recent, în cronologia recensământului, în perioada 2010-2011 (64%). În fapt,
specificul de profunzime al câmpului nordic de migrație rezidă în ponderea ridicată
a migranților cu studii superioare, cea mai redusă vârstă medie a celor plecați și cea
mai mare pondere a migranților de dată recentă (Tabelul 3). Este foarte probabil că
acest profil , combinat cu un bogat capital relațional transnațional dar și cu nevoia
populației tinere de a avea acces la universități de bună calitate dar cu condiționări
minime financiare pentru acces, se regăsește din plin la nivelul orașului Iași. Ar
putea fi punctul de pornire în construirea ipotezelor explicative pentru
suprapunerea între câmpul italian și cel nordic la nivelul Iașului urban.
În fine , ponderea mare a bărbaților în cadrul câmpului nordic (61%, față de
o medie de 51% pe total comunitate de emigranți temporar) este consistentă cu
profilul specific al unui flux de emigrație de dată relativ recentă, așa cum s-a
întâmplat în migrația românească în străinătate la nivelul anilor 1990.
Principalele caracteristici ale selectivității individuale (Tabelul 3), la nivel de
flux de migrație, vor fi rezumate în continuare:
• Nivelul de educație cel mai scăzut este specific câmpurilor italian și spaniol, în
contrast cu nivelul ridicat al acesteia pentru câmpurile nordic și britanic
8
.
Ponderea migranților cu calificare liceală sau de școală profesională este
maximă în cadrul câmpurilor nordic, britanic și german.
• Ponderea migranților de etnie maghiară este maximă în direcția Ungaria și de
nivel ridicat-semnificativ în cadrul câmpului nordic. Germanii se regăsesc,
firesc, majoritar, în cadrul câmpului german dar au o pondere semnificativă și la
nivelul celui spre Ungaria. Romii au pondere semnificativă în cadrul câmpurilor
maghiar, francez și britanic.
• Pe criterii de gen, câmpul italian este cel mai puternic feminizat (53% femei) iar
cel spre țările nordice are cea mai mare pondere de bărbați (61%). În primul caz,
ponderea superioară a femeilor ar putea fi interpretată în legătură cu cererea
sporită în Italia pentru îngrijire domestică a vârstnicilor și a bolnavilor.
• Câmpurilor de migrație spre Italia , Spania și Franța le corespunde o pondere
mai mare a persoanelor căsătorite. Numai în cadrul câmpului spre Ungaria
ponderea bărbaților este semnificativ mai mare decât cea a femeilor. Posibil ca
în acest ultim caz să fie vorba și de un efect al caracterului circulatoriu al
migrației favorizat de distanța redusă, asociat, la rândul lui, cu o mai mare
pondere a bărbaților. Este, desigur, o ipoteză care se cere a fi verificată. Tot
pentru Ungaria se înregistrează și cea mai ridicată vârstă la plecarea din țară.
8
Analizele din acest subcapitol sunt bazate prioritar pe interpretarea coeficienților de regresie
din tabelul 3 și pe exemplificări care pornesc de la analiza celor peste un milion de emigranți
temporar la nivelul recensământului din 2011.

Migrația temporară în străinătate
265
Regularitățile anterioare sunt identificate dacă analiza este întreprinsă prin
compararea migranților din cele șapte câmpuri specifice (Tabelul 3) cu cei din
categoria reziduală a altor țări de destinație. Altfel spus, analiza respectivă a
identificat o selectivitate a migrației individuale, de lungă sau scurtă durată, în
cadrul comunității de migranți. Ceea ce pun în evidență respectivele regularități
sunt diferențe semnificative de compoziție a migrației între cele șapte câmpuri de
migrație. Mai există, însă, un sens al conceptului de selectivitate prin care
comparația se face între migranți și nonmigranți. Tot cu date ale recensământului
din 2011 am identificat principalele regularități ale acestui tip de selectivitate
(Sandu, 2017: 173). Analiza respectiv a identificat prin ce diferă , la nivel
individual, migranții în străinătate de dată recentă la recensământul din 2011
(plecați de mai puțin de un an de zile din țară) de non-migranți. Ambele categorii
comparate au fost limitate la populația în vârstă de muncă de 15-64 de ani. Din
multe puncte de vedere, regularitățile de selectivitate identificate prin comparațiile
între câmpuri de migrație sunt identice sau similare cu cele derivate din comparația
migranți în străinătate cu non-migranți. Gradul de feminizare, spre exemplu, apare
ca fiind maxim pentru câmpul italian al migrației românești și minimă în cazul
câmpului nordic, în ambele variante de identificare a selectivității.
Analiza prin comparația dintre migranții de dată recentă în vârstă de muncă
și nonmigranți relevă însă și aspecte noi. Selectivitatea în funcție de folosirea
internetului, spre exemplu. Capitalul uman de mare convertibilitate în alte
forme de capital, dat de abilitățile de folosire a internetului, este semnificativ
mai mare la migranții spre țările nordice și spre câmpul britanic, decât în
cazul nonmigranților. Cei mai săraci în controlarea unei astfel de forme de capital
sunt imigranții români de dată recentă din Italia și din Spania.
În legătură cu ponderea romilor pe fiecare dintre câmpurile de migrație
analizate prin cele două tipuri de selectivitate regăsim și în cazul selectivității în
raport cu non-migranții, ca și în cazul celei pe total comunitate de migranți,
constatarea că propensiunea de emigrare a fost maximă spre câmpul maghiar. Deși
de mai mică intensiate, ponderi semnificative de romi apar, în analiza care a operat
prin comparație cu non-migranți, și în câmpurile nordic, francez și britanic.
Numai pentru câmpurile italian și german ponderea respectivă nu era semnificativ
mai mare decât în cazul non-migranților.
Sub aspectul vârstei, constatarea specifică analizei de comparație a
migranților cu non-migranți, este că pe toate cele șapte câmpuri de migrație grupa
de vârstă dominantă a fost cea a tinerilor de 25-34 de ani.
Un detaliu suplimentar pe care îl aflăm este referitor la faptul că ponderea
maghiarilor în comunitatea de migranți, comparativ cu ponderea respectivă la non-
migranți este semnificativă nu numai în cadrul câmpului spre Ungaria ci și în
cazul celui spre țările nordice.
Sub aspect ocupațional selectivitatea a fost analizată tot cu date ale
recensământului din 2011 prezentate în Sandu 2017 (anexa 5). Câmpurile de

DUMITRU SANDU
266
migrație , conform analizei menționate, sunt dominate de încadrarea în agricultură ,
construcții și sectorul domestic pentru muncitori necalificați sau cu calificare
medie. Considerând numai cifrele maximale pe fiecare câmp putem nota că, la
nivelul migrației recente înregistrate în 2011, specificitatea de ocupare era:
• cu muncitori necalificați în sectoarele domestic și de construcții în cadrul
comunității din Italia;
• cu ocupare preponderentă în agricultură , ca muncitori mediu sau necalificați,
în Spania;
• cu ocupare preponderentă în construcții, cu muncitori mediu sau necalificați în
cadrul comunității de români din câmpul francez și din cel britanic;
• cu muncitori mediu și necalificați în agricultură în câmpul german și în cel
nordic;
• în comunitatea imigranților veniți în Ungaria din România predominantă este
ocuparea muncitorilor necalificați în agricultură și a celor mediu calificați în
construcții.
6.3.2. Nivelul comunitar
În afara acestei selectivități la nivel de individ există, însă, și o selectivitate
comunitară a migrației. Altfel spus, există probabilități inegale de emigrare funcție
de anumite caracteristici ale comunităților de origine. Cu date mai vechi ale
recensământului comunitar al migrației (Sandu 2005) și ale recensământului
oficial din 2002 (Sandu 2007) au fost deja evidențiate o serie de regularități ale
selectivității comunitare.
Datele din tabelul 3 relevă din plin menținerea aceleiași selectivități de tip
comunitar. Plecările spre Italia s-au făcut preponderent din comunități locale de tip
urban, din apropierea orașelor mari, relativ sărace, cu puternic tradiționalism
indicat de valorile ridicate ale ratelor de fertilitate. Profilul localităților din care s-a
realizat emigrare spre Spania este similar. Singura diferență rezidă în faptul că
nivelul de dezvoltare umană a localității nu mai diferențiază semnificativ
comportamentul de migrație spre Spania.
Regăsim și ideea migrației ca fenomen de comunicare intercomunitară
sugerată de faptul că accesibilitatea urbană, la marile orașe, în special, tinde
să fie mai mare pentru cinci din cele șapte câmpuri analizate. Regularitatea nu
se regăsește în cazul migrației către Ungaria și Marea Britanie.
În afara caracteristicilor de dezvoltare, contează semnificativ și cele de
apartenență religioasă a membrilor comunității din care pleacă migranții: probabilitatea
de emigrare temporară în patru dintre cele șapte câmpuri de migrație tinde să fie mai
mare dacă ponderea de penticostali în comunitatea de origine este mai mare. Este cazul
câmpurilor spaniol, german, francez si britanic. Pentru emigrare în cadrul câmpului
britanic contează pozitiv, semnificativ și cu intensitate maximă ponderea de
penticostali în comunitatea de origine. În rest, surprinzător, nu se mai înregistrează

Migrația temporară în străinătate
267
un efect specific al profilului dominant al comunității sub aspect religios asupra
opțiunii de emigrare la nivel individual. Nu decurge de aici că profilul religios al
comunei sau orașului de plecare, diferit de ponderea penticostalilor, nu contează. Este
numai un argument de a trece, într-un alt subcapitol, de la selectivitatea de durată, pe
perioada 1990-2011 la cea de etapă specifică.
Deocamdată, însă, este util să completăm analizele de selectivitate prin raportare
la nivelul regional. Acesta a fost, în fapt, menționat deja în identificarea câmpurilor de
migrație care nu sunt altceva decât agregări de fluxuri între grupări de județe de origine
și țări sau grupări de țări de la destinație. Focalizarea pe ideea de selectivitate regională
poate aduce însă la suprafață aspecte neglijate până acum în analiză.
6.3.3. Nivelul regional
Deocamdată, județele au fost principalul tip de regiune invocat în analizele
de selectivitate. Dar regiunile istorice, de dezvoltare sau urbane, contează în
variabilitatea câmpurilor de migrație?
O comparație între impactul județelor și cel al regiunilor de dezvoltare în
explicarea câmpurilor de migrație realizată tot cu date ale recensământului din
2011, publicată anterior (Sandu 2017: 172) , argumentează clar ideea că județele
sunt un mai bun predictor al destinațiilor decât regiunile de dezvoltare. Acestea din
urmă sunt, în bună măsură, subregiuni ale regiunilor istorice. Chiar așa fiind,
gradul lor de eterogenitate socioculturală și economică este mai mare decât pentru
județele care le compun. Acesta este motivul pentru care județele se dovedesc a fi
mai buni predictori de destinație.
Un alt tip de regionalizare care se dovedește, însă, a fi relevant pentru
selectivitatea migrației în străinătate este cel asociat cu marile centre urbane ale
țării (Sandu 2017). Nu mai este vorba, ca în cazul județelor, de regiuni
administrative ci de regiuni analitice. Totalitatea comunelor sau orașelor care au
maximă apropiere de unul dintre cele nouă orașe ale țării care au peste 200 mii de
locuitori formează, împreună cu orașul pol de atracție o regiune urbană. Câmpul
german, spre exemplu, se află în cea mai mare măsură sub influența emigrărilor din
localitățile circumscrise regiunilor urbane ale Timișoarei și ale Brașovului (Sandu
2017:166-167). Câmpul francez este determinat în principal de modelele de
emigrare specifice pentru Cluj și Timișoara. Emigrarea spre câmpul britanic este
susținută în special prin plecări din regiunile urbane ale Iașului și Clujului
9
.
Emigrarea spre țările nordice este asociată în special cu rezidența în localități ale
regiunii urbane Brașov. Plecările spre Italia sunt alimentate policentric, dinspre
localități subsumate regiunilor urbane Timișoara, Constanța, Iași și Craiova.
9
Municipiul București a funcționat ca oraș de referință în analiza de regresie multiplă ale
cărei rezultate sunt raportate în acest paragraf pornind de la datele din tabelul 3 din Sandu 2017.

DUMITRU SANDU
268
Emigrarea spre Ungaria nu are și o determinare asociată cu influența unuia dintre
centrele urbane majore.
6.4. Etapa de pionierat a migrației în străinătate
6.4.1. Selectivitatea
O prima imagine asupra selectivității migrației temporare funcție de etapă
este furnizată prin interpretarea datelor din tabelul 4, structurat numai pentru Italia
și Spania ca țări de destinație, pe toate cele cinci etape reconstituite cu datele
recensământului din 2011. Pe toți cei șase indicatori incluși în tabel atât nivelurile
de pornire din anii 1990-2001 cât și tendințele de schimbare sunt similare pentru
cele două câmpuri de migrație. Pondere persoanelor cu nivel de educație primară,
spre exemplu, pornește de la 17% în câmpul italian, și de la 19% în cel spaniol,
pentru anii 90 , pentru ca în intervalul 2010-2011 să ajungă la 41% în ambele
destinații. Este o tendință firească data de reducerea costurilor de migrație și pentru
cei cu nivel de calificare redusă, urmare a deschiderilor operate prin accesibilitatea
în spațiul Schengen, aderarea României la Uniunea Europeană, consolidarea
rețelelor de migrație și a capitalului relațional asociat lor. De la prima la ultima
etapă , în cadrul tabelului de referință, vârsta medie la emigrare crește cu
aproximativ 9 ani pentru ambele destinați. O discordanță există în legătură cu
gradul de masculinizare a fluxurilor. Deși se reduce în ambele cazuri, reducerea
respectivă este mult mai accentuată în Spania decât în Italia. Diferența poate fi
asociată cu cererea mai mare de forță de muncă feminină pe piața din Italia,
comparativ cu cea din Spania.
Variație de sens monoton se înregistrează și în legătură cu nivelul de
dezvoltare al localităților de origine. Inițial, în anii 1990, plecările se fac din
localități mai dezvoltate pentru ca, în timp, accesul la migrație în străinătate să
sporească și pentru localitățile mai puțin dezvoltate.
Tipul de selectivitate relevat de datele din tabelul 4 este unul care nu distinge între
efectul specific al criteriului de selectivitate de referință si cel al factorilor asociați lui.
Vârsta la plecare, spre exemplu, este asociată cu genul dar și cu nivelul de educație.
Pentru a vedea care este efectul specific al diferitelor componente asupra alegerii uneia
sau alteia dintre destinații este indicat, ca și în analizele anterioare , să trecem de la
analizele bivariate la cele multivariate. Este ceea ce vom face în continuare focalizând
analiza numai pe perioada de emigrare dintre 1990-2001.
Aceasta include, după cum am menționat deja, două etape, 1990-1995 și
1996-2001. În prima dintre acestea emigrarea etnică a avut un rol
precumpănitor pentru ca în etapa a doua religia, educația, capitalul relațional
- altul decât cel asociat etniei- să joace un rol tot mai important. Oricum,
granițele între cele două etape nu sunt fixe, factorii menționați au acționat, cu
intensități diferite la nivelul ambelor perioade. Este motivul pentru care le tratăm

Migrația temporară în străinătate
269
împreuna ca fiind etape ale pionieratului în migrația temporară , externă a
românilor, după 1989. Este un pionierat dat de absența unor tradiții sau culturi de
migrație externă bine structurate la nivel comunitar, de absența a unor instituții
specializate în facilitatea migrației și de cunoașterea relativ redusă și inegală a
diferitelor alternative de emigrare. În plus, marea schimbare care apare în
fenomenul de migrație după 1989 este legată de trecerea de la forma internă, de
masă, a migrației , la cea externă, temporară. O tratare separata a perioadei de
început semnificativ în migrația externă temporară este justificată mai ales prin
faptul că există și în migrație ca și în dezvoltare o ”dependență de cale”. Modul în
care începe procesul are consecințe asupra dinamicii sale ulterioare.
Tabelul 4.
Dinamica unor indicatori de selectivitate a migrației spre Italia și spre câmpul spaniol, funcție de
etapa de plecare din țară
1990-1995 1996-2001 2002-2006 2007-2009 2010-2011
% necasătoriți 32 33 42 47 45
% bărbați 54 52 46 48 47
%educ.primar 17 23 30 36 41
% educ li ceu-
profesionlă
71 68 62 58 38
vârsta la plecare 23 27 29 30 32
IDUL mediu în localit.
de origine, 2002
80 76 73 70 66
% necasătoriți 39 37 48 52 50
% bărbați 56 57 52 52 52
%educ.primar 19 23 30 37 41
% educ li ceu-
profesionlă
69 68 62 57 38
vârsta la plecare 22 25 26 28 31
IDUL mediu în localit.
de origine, 2002
79 77 74 71 67
Desti-
nație
Italia
Spania
Etape ale migrației
Profil migranți
Sursa: INS, RPL 2011, persoane plecate temporar în străinătate. IDUL – indicele dezvoltării
umane locale. Desigur, selectivitatea estimată în baza cifrelor de recensământ
referitoare la ultima emigrare (cifre de stoc) nu trebuie confundată cu selectivitatea
care ar rezulta din cifre de flux referitoare la evenimente de migrație . O buna parte
dintre cei care au plecat în anii 1990 în străinătate au revenit în țară și nu au mai fost
înregistrați ca migranți temporar aflați în străinătate. Greu de spus ce raport exact există
între cele două tipuri de selectivitate. Ipoteza metodologică de la care pornim este că
cele două măsurări de selectivitate sunt puternic corelate între ele. În plus, selectivitatea
cu care lucrăm în acest capitol este una relativă la comunitatea migranților în străinătate
și nu la totalul populației supusă riscului de emigrare.
Particularizarea profilului de selectivitate pentru etapa de pionierat a
migrației o vom face prin comparații între analiza pe total perioadă 1990-2011,
conform datelor de recensământ (Tabelul 3) și rezultatele analizei specifice pentru
intervalul 1990-2001 (Tabelul 5).
O introducere în rezultatele abordării pe etapa exploratorie a migrației
românești în străinătate din anii 90 ai secolului trecut poate porni de la
selectivitatea de gen. Pentru Italia, spre exemplu, pe toată perioada acoperită cu

DUMITRU SANDU
270
datele recensământului din 2011, am înregistrat deja constatarea că ponderea
bărbaților a fost, tendențial, mai mică decât cea a femeilor în emigrarea spre Italia,
comparată cu cea spre alte destinații (Tabelul 3). În momentul în care analiza se
concentrează numai asupra perioadei anilor 90, constatarea este, cum era de
așteptat, diferită, cu o pondere mai mare a bărbaților comparativ cu cea a femeile,
în totalul fluxului spre Italia. Mai mult, constatăm că pentru majoritatea câmpurilor
de migrație (cinci din șapte), în perioada migrației temporare emergente în
străinătate, compoziția a fost similară cu mai mulți bărbați decât femei în
primele valuri de emigrare. Nivelul ridicat al riscurilor la plecarea în necunoscut,
pentru foarte mulți dintre cei care doreau să plece, a făcut ca ”trimisul” familiei să
fie soțul sau fiul și nu soția sau fiica. În etape diferite ale migrației costurile sunt și
sunt percepute ca diferite și, firesc, are loc un gen de autoselecție de etapă care
favorizează pe cei care plătesc costuri mai reduse sau pot suporta mai ușor costurile
ridicate. Evident, este vorba de costuri de a ajunge la destinația, a găsi locuință și
loc de muncă, de a intra în relații de comunicare într-un mediu cultural complet
diferit de cel de acasă.
Selectivitatea de stare civilă, de fi sau nu căsătorit la plecare, nu a
funcționat în perioada de pionierat a migrației. Pentru niciunul dintre cele șapte
câmpuri de migrație coeficienții de analiză nu indică valori semnificative ale
criteriului stare civilă.
Sub aspect educațional, atât în anii 1990 cât și pe cele două decenii de
analiză 1990-2011, predominantă a fost migrația celor cu nivel mediu de educație ,
liceal sau profesional. În ambele perioade se distinge cazul câmpurilor spre țările
nordice și spre cel britanic la nivelul cărora ponderea celor cu educație
superioară a fost mai mare . Migrația spre Ungaria a fost, în ambele perioade,
marcată de o compoziție sporită a celor cu nivel relativ redus de educație.
Selectivitatea etnică a funcționat cu maghiarii ca migranți în Ungaria și
germanii în Germania și Austria, în ambele perioade 1990-2001 și 1990-2011.
Romi au fost în proporție mai mare în câmpul francez pentru anii 90. Pe
ansamblu celor două decenii analizate cu datele recensământului din 2011, ei au
avut o pondere semnificativ mai mare nu numai în câmpul francez ci și în cel
britanic și ungar.
Profilul de dezvoltare al localităților de origine pare să nu fi contat foarte
mult în emigrarea din anii 90. Pentru niciunul dintre câmpurile de migrație nu
există diferențe semnificative de emigrare între rezidenții din comune și cei din
orașe la nivelul perioadei respective. Pe ansamblul perioadei extinse, cu toate cele
cinci etape, urbanul a fost mediu de emigrare preferat spre Italia și Spania.
Dacă limităm examinarea selectivității numai la perioada de început atunci dispare
respectivul gen de selectivitate și pentru câmpurile spre Spania și Italia. Aceeași
importanță redusă pentru etapa de pionierat în migrația internațională se
înregistrează și în legătură cu nivelul de dezvoltare a localităților de origine.
Pentru șase dintre cele șapte câmpuri de migrație indicele dezvoltării umane

Migrația temporară în străinătate
271
locale pentru comuna sau orașul de rezidență nu apare ca fiind un predictor
semnificativ. Numai pentru câmpul orientat spre Ungaria plecările în perioada
anilor 90 au fost făcute preponderent din comunități relativ sărace. Mărimea
localității de origine sub aspect demografic nu a contat ca factor de selectivitate în
alegerea destinațiilor pentru aceeași perioadă.
Mărimea demografică a localității este simultan indicator de dezvoltare și de
stoc potențial de informații în legătură cu oportunitățile de migrație în străinătate.
În condițiile în care prin modelul de analiză controlăm explicit nivelul de
dezvoltare locală, rămâne în acțiune în special componenta de stoc de informații
asociată cu mărimea demografică a localității.
Accesibilitatea la marile centre urbane sau la centre urbane mai mari a
contat tot timpul, și pe perioadă lungă de analiză 1990-2011 și pentru etapa
începuturilor din anii 1990. Localitățile cu un indice mai ridicat de accesibilitate
urbană au fost cele care în ambele perioade au trimis mai mulți migranți pe durată
temporară în străinătate. În perioada de emergență a fluxurilor de migrație în
străinătate impactul accesibilității urbane asupra emigrării temporare a fost
sistematic mai mare decât pe total perioadă analizată. Pentru anii 1990 impactul
factorului în discuție a fost maxim pentru câmpurile spaniol, francez și italian.
De ce în aceste cazuri mai mult decât în altele? Dificil de spus cu datele de care
dispunem. Foarte probabil, însă, că accesibilitatea urbană a favorizat emigrarea
mai ales acolo unde nu au acționat puternic relațiile etnice, religioase sau de
rudenie. Exemplar în acest sens este cazul emigrării din anii 1990 spre Ungaria
minimal influențată de accesibilitatea urbană a comunității de origine tocmai pentru
că determinarea etnică a migrației a fost foarte mare în cazul respectiv.
Ceea ce a contat însă foarte mult la nivel comunitar în selecția destinațiilor a
fost profilul confesional al localităților. Dacă pe ansamblu perioadei 1990-2011,
ponderea ridicată a penticostalilor în comunitate a favorizat emigrarea spre patru
din cele șapte câmpuri de migrație, în perioada de început din anii 1990 rolul
esențial în favorizarea emigrării temporare l-a avut o pondere consistentă a
adventiștilor în comunitățile de origine. Constatarea este susținută și de cercetări
anterioare bazate pe date de sondaj sau de cercetare calitativă (Serban, 2011, Radu
2001). Drumul adventist al migrației în străinătate în această perioadă de
identificare a destinațiilor a fost deosebit de bine conturat în cadrul rutelor spre
Ungaria, Spania și spre țările din câmpul britanic și semnificativ, dar mai puțin
cristalizat, spre Germania și Austria.
Diferențele culturale legate de gradul de tradiționalism estimat prin rata
generală de fertilitate la nivel local nu par să fi avut un impact semnificativ asupra
intensității fluxurilor de emigrare din anii 90. Pentru niciunul dintre cele șapte
câmpuri de migrație nu sunt înregistrați coeficienți de regresie semnificativi la
nivelul anilor 1990 (Tabelul 5). Dacă extindem perioada de analiză la doua decenii
(Tabelul 2) imaginea este diferită. În acest caz rezultă că propensiunea de emigrare

DUMITRU SANDU
272
a fost maximă din comunitățile de cultura tradițională, relativ sărace, spre Italia,
Spania, Germania și Ungaria.
Tabelul 5.
Predictori ai alegerii destinației pentru migranți aflați temporar în străinătate din 1990-2001,
înregistrați la recensământul din 2011
Campul nordic Ungaria
coeff. p coeff. p coeff. p coeff. p coeff. p coeff. p coeff. p
liceu, șc.
profes*
0.379 0.000 0.359 0.000 0.368 0.000 0.188 0.103 0.254 0.022 0.661 0.006 0.022 0.899
postliceal* -1.168 0.000 -1.233 0.000 0.041 0.700 0.178 0.278 0.621 0.000 0.920 0.000 -0.562 0.002
maghiar* -1.376 0.000 -1.349 0.000 -0.044 0.845 -1.448 0.000 -0.788 0.005 0.035 0.917 2.811 0.000
rom* 0.003 0.995 0.233 0.623 -0.693 0.203 1.073 0.030 0.438 0.378 0.976 0.202 1.155 0.144
german* -1.766 0.009 -1.800 0.003 2.476 0.000 -2.132 0.015 -2.451 0.007 -31.828 0.000 0.713 0.378
bărbat* 0.184 0.017 0.415 0.000 0.061 0.354 0.424 0.000 0.517 0.000 0.181 0.121 0.276 0.002
vârsta la
plecare
0.001 0.663 -0.009 0.010 0.007 0.039 -0.006 0.111 0.002 0.573 -0.001 0.822 0.005 0.299
necasatorit* -0.111 0.132 -0.079 0.255 -0.064 0.373 0.021 0.815 -0.040 0.532 0.180 0.158 0.203 0.093
urban* 0.302 0.154 0.277 0.197 0.235 0.351 -0.242 0.373 0.012 0.961 -0.192 0.684 -0.011 0.972
IDUL 2002 -0.008 0.435 -0.010 0.363 0.004 0.728 -0.003 0.789 -0.001 0.957 -0.002 0.914 -0.031 0.042
populație (ln) 0.083 0.308 -0.006 0.934 0.017 0.833 0.125 0.179 0.180 0.035 0.124 0.339 0.083 0.473
URBCONECT 0.723 0.001 0.880 0.000 0.529 0.024 0.791 0.001 0.455 0.053 0.250 0.501 0.140 0.645
rata generală a
ferilității 2002
0.001 0.090 0.000 0.870 0.000 0.739 0.000 0.800 0.000 0.763 0.000 0.674 0.000 0.959
maghiari 0.086 0.704 -0.099 0.687 0.071 0.752 -0.004 0.990 0.045 0.854 -0.314 0.375 0.226 0.503
romi 0.068 0.491 0.139 0.152 0.046 0.679 0.130 0.257 0.102 0.372 0.065 0.753 0.096 0.518
protestanți -0.287 0.208 -0.064 0.790 -0.158 0.465 -0.027 0.933 -0.173 0.460 0.213 0.546 0.392 0.165
penticostali -0.039 0.770 0.139 0.310 0.145 0.346 0.135 0.364 0.237 0.120 0.268 0.366 0.108 0.582
adventisti 0.161 0.403 0.632 0.000 0.450 0.039 0.204 0.381 0.513 0.018 -0.241 0.618 1.042 0.000
catolici -0.262 0.004 -0.284 0.006 -0.182 0.104 -0.159 0.161 -0.022 0.863 0.016 0.939 0.309 0.092
constanta 0.437 0.665 1.810 0.127 -2.114 0.095 -1.636 0.199 -0.755 0.630 -2.766 0.127 -1.571 0.492
Nivel educație
Pondere
grupuri
etnice/religioa
se în UAT (ln)
Câmpul britanic
Alte
demografice
la nivel
individual
Caracteristici ale
dezv. UAT de
origine
Sursa de date primare INS, RPL 2011.N=42588 migranți plecați în străinătate în perioada 1990-2001, înregistrați la recensământul din 2011. Pseudo
R2=0.232, pentru modelul care include și județul de origine ca predictor , cu Tulcea ca județ de referință. Tabelul nu prezinta și valorile coeficienților
pentru județe. Regresie multinomală cu variabila dependenta ”categorii de destinații” și categira de referință ”alte”. Erori standard robuste folosind
cptiunea cluster (comună sau oraș de reședință înainte de migrare) in STATA. * Variabile dihotomice codificate cu 1 și 0 pentru prezența sau absența
atributului. Sunt marcați prin umbrire coeficienții de regresie semnificativi pentru p cu valori 0.05, 0.01, 0.00 1.
Etnie
Predictori
Italia
Spania
Germania
Franta
6.4.2. Origini semnificative
Plecările în străinătate în perioada de emergență a noilor fluxuri de migrație
internațională din România din anii 1990 au localizări regionale (Tabelul 6) cu
parțială suprapunere cu cele identificate ca fiind semnificative pe ansamblul
perioadei de analiză (Tabelul 1).
Primele județe puternic angrenate în migrația spre Italia erau, la vremea
respectivă, Bacău, Neamț și Vrancea. Tipul de analiză cu care lucrăm indică efecte
regionale specifice, după eliminarea celor asociate cu alți factori incluși în modelul
de predicție precum nivelul de dezvoltare a localităților, profilul confesional al
localităților, localizare în urban sau rural etc. Este vorba, în consecință, de efectul
specific pe care localizarea migrantului în județele menționate l-a avut asupra
propensiunii de plecare în Italia. Comparând datele din tabelele 1 și 6 rezultă că a
existat pe întreaga perioadă 1990-2011 o inerție a începutului din anii 1990.
Drumul prioritar spre Italia de pe teritoriul lor s-a menținut pe întreaga

Migrația temporară în străinătate
273
perioadă 1990-2011. Efectul de regiune în cazul acestui câmp pare să fie legat de
interacțiunea între nivelul mediu-inferior de dezvoltare a localităților, profilul
lor confesional și un anume tradiționalism cultural.
Un al doilea pol al plecărilor spre Italia în anii 1990 a fost și cel asociat cu
unele localități din Satu Mare, aici în combinație cu propensiune puternică de
emigrare temporară spre Franța.
Câmpul spaniol de emigrare a fost legat în anii 90 în special de localități
din Bistrița-Năsăud, Alba și Sălaj, în Transilvania, și din Teleorman în
Muntenia. Inerția maximă a emigrărilor spre Spania s-a menținut și după 2001 în
special în Bistrița-Năsăud, Alba și Teleorman.
Tabelul 6.
Județele care funcționau ca origini semnificative pentru emigrarea temporară în străinătate pe
categorii de destinații, 1990-2001
Campul nordic
coeff. p coeff. p coeff. p coeff. p coeff. p coeff. p
Bacau 1.359 0.000 -0.812 0.051 1.220 0.005 0.838 0.126 0.554 0.181 0.221 0.781
Neamt 1.158 0.002 -0.874 0.041 0.650 0.165 0.307 0.587 0.397 0.242 -0.219 0.777
Vrancea 1.149 0.001 -1.548 0.001 0.403 0.455 -0.760 0.283 -0.078 0.855 -17.835 0.000
Alba 0.004 0.992 1.281 0.002 2.040 0.000 0.653 0.266 0.791 0.032 1.166 0.143
Bistrita-Nasaud 0.307 0.434 1.749 0.000 2.668 0.000 2.063 0.001 1.368 0.001 1.136 0.232
Salaj 0.909 0.077 1.065 0.047 1.839 0.002 1.982 0.005 1.207 0.020 1.105 0.235
Satu Mare 1.719 0.001 0.389 0.566 2.677 0.000 3.884 0.000 1.393 0.006 1.075 0.251
Maramures 0.260 0.538 0.128 0.799 1.356 0.013 2.082 0.001 0.343 0.441 0.951 0.393
Suceava 0.462 0.126 -0.520 0.190 1.472 0.000 1.519 0.003 0.436 0.195 0.086 0.924
Sibiu -0.378 0.284 0.855 0.038 2.864 0.000 0.852 0.125 0.778 0.070 1.596 0.019
Brasov 0.493 0.171 -0.664 0.118 1.795 0.000 0.625 0.250 0.489 0.199 1.044 0.179
Timis -0.300 0.514 -0.170 0.736 2.379 0.000 1.033 0.132 -0.313 0.488 0.803 0.385
Arad -0.356 0.501 0.086 0.877 2.194 0.000 1.563 0.038 -0.162 0.746 -0.112 0.916
Bihor 0.608 0.248 0.412 0.478 2.054 0.001 1.328 0.065 0.635 0.205 0.689 0.480
Cluj 0.118 0.778 0.917 0.072 1.227 0.012 1.066 0.068 0.565 0.171 1.278 0.149
Caras Severin -1.341 0.014 -0.891 0.162 1.956 0.001 0.648 0.383 -1.157 0.066 0.041 0.967
Harghita 0.012 0.985 0.251 0.738 2.462 0.000 -0.624 0.649 0.543 0.425 2.156 0.046
Covasna 0.552 0.265 -1.070 0.122 1.945 0.001 0.274 0.682 0.326 0.549 1.501 0.156
Mures 0.281 0.658 0.254 0.599 1.655 0.002 0.843 0.174 0.042 0.924 1.212 0.153
Hunedoara 0.503 0.311 0.620 0.304 1.849 0.000 1.127 0.057 0.425 0.253 0.533 0.569
Mehedinti -0.052 0.911 -1.018 0.053 1.846 0.000 1.081 0.122 0.067 0.909 0.774 0.258
Ilfov -1.217 0.001 -1.186 0.017 0.986 0.044 -0.410 0.611 -0.101 0.837 -0.617 0.599
Vaslui 0.233 0.439 -0.337 0.355 1.130 0.006 1.083 0.039 1.020 0.020 0.417 0.600
Ialomita 0.334 0.564 0.303 0.628 0.262 0.734 1.778 0.014 0.312 0.617 -17.844 0.000
Galati 0.587 0.101 -0.385 0.260 0.606 0.095 1.155 0.016 -0.120 0.657 1.286 0.034
Dolj -0.016 0.957 -0.854 0.020 0.414 0.248 1.087 0.029 -0.245 0.404 0.273 0.638
Teleorman -1.306 0.029 1.188 0.040 0.104 0.862 0.974 0.239 -0.324 0.403 0.863 0.428
Câmpul britanic
Județ de
origine
Italia
Spania
Germania
Franta
Sursa: INS, RPL 2011, continuare a rezultatelor din tabelul 5. Județele pentru care nu s-a
înregistrat cel puțin un coeficient de regresie semnificativ pentru unul dintre
câmpurile de destinație nu au fost incluse: Botoșani, Iași, Giurgiu, Călărași, Gorj, Olt,
Argeș, Prahova, Brăila, Buzău, Constanța, București. Coloana referitoare la câmpul
ungar al migrației este eliminată pentru că nu apare niciun coeficient de regresie
semnificativ în cadrul ei.

DUMITRU SANDU
274
În seria județelor cu maxim potențial de trimitere a migranților în
străinătate, exemplară este situația de la Alba, Bistrița-Năsăud și Sălaj. De aici au
plecat fluxuri puternice de emigranți temporar spre câmpurile spaniol, german și
britanic. Toate trei fiind sub influența urbană a Clujului este probabil că
accesibilitatea sporită spre acest oraș a fost unul dintre factorii care a favorizat
orientarea migranților din cele trei județe spre destinații similare. În plus, elemente
similare de cultură germană dar și de orientare confesională au putut contribui la
cristalizarea acestui pattern de migrație spre destinații multiple dar comune.
O altă grupare deosebit de activă în a trimite migranți în străinătate în anii
1990 a fost și Maramureș, Satu Mare și Suceava. Destinația privilegiată în acest
caz a fost cea franceză. Comunități din gruparea anterioară din județele Bistrița-
Năsăud și Sălaj se regăsesc și în această grupare orientată spre Franța-Belgia-
Portugalia. Cele două județe din apropierea Clujului, Sălaj și Bistrița-Năsăud au
fost cele mai bogate în orientare policentrică a migrației în anii 1990, vizând
accesul pe piața muncii din Spania, Germania, Franța și Marea Britanie.
Cea mai largă grupare de județe active în inițierea unor fluxuri de migrație
temporară a fost cea orientată spre Germania. Este vorba nu numai de județe din
care au plecat definitiv sași sau șvabi dar și de județe vecine sau apropiate de
marile orașe în care au existat concentrări semnificative de germani. Extensia
acestei grupări confirmă din plin validitatea analizelor anterioare care au evidențiat
largul impact al emigrării definitive a populației de etnie germană după 1989 ca
premisă a structurării unor ample fluxuri de migrație temporară spre Austria și
Germania.
Pentru pionieratul teleormănean în emigrarea spre Spania explicația prin
filiera adventistă este documentată deja (Radu 2009, Sandu 2000, Șerban 2011).
Mai greu de explicat cazul comunităților din Vaslui pentru care se înregistra în anii
1990 o semnificativă emigrare spre câmpurile german, francez și britanic. Această
orientare policentrică a emigranților de la Vaslui se menține și după 2001 (Tabelul
3). Explorări suplimentare de sociologie a migrației regionale sunt necesare pentru
a înțelege fenomenul. În acest context poate fi formulată numai ipoteza periferiei
care urmează modelul de migrație al centrului. Orașul Iași este centru de
atracție pentru localități din nordul județului Vaslui. Orașele Negrești și Vaslui,
spre exemplu, se află la mai puțin de 60 de minute de mers cu autoturismul, până la
municipiul Iași (Heroiu et al., 2014: 214). În același sens al unor bune condiții de
comunicare socială între cele două județe argumentează și faptul că principalul flux
de migrație internă de plecări din județul Vaslui a fost, după 1990, cel spre Iași
(Sandu, 2013). În aceste condiții modelul de migrație externă de la Iași s-a putut
transmite ușor și pentru o bună parte din populația județului Vaslui. În special
plecările de la Vaslui spre Germania și Franța par să fi fost favorizate de modelul
de migrație al județului Iași. Pentru plecările spre Germania din Vaslui o anume
influență pare să fi avut și vecinătatea cu județul Bacău, origine semnificativă
pentru emigrarea în Germania în perioada 1990-2001 (Tabelul 6).

Migrația temporară în străinătate
275
Mobilitatea modelelor de migrație de la centrul urban care gravitează
spre județul vecin , dar cu nivel de dezvoltare mai mic pare să fie regula nu
numai pentru Vaslui atras de polul vecin al Iașului dar și pentru Alba, Sălaj și
Bistrița-Năsăud care gravitează spre Cluj. În pofida plauzibilități acestei
ipoteze, cu argumentele date, rămâne un semna de întrebare în studiul de caz
Vaslui pe care l-am început în ultimele paragrafe. Acesta decurge din simplu fapt
că Iașul-model pentru migrația externă a Vasluiului pe termen lung, 1990-2011, nu
era atât de bine structurat ca centru de emigrare spre câmpurile german, francez și
britanic în anii 1990. În consecință, rămâne ipoteza alternativă că modelul franco-
german-britanic de emigrare de la Vaslui ca județ sărac s-a instituit fie în baza
unor structuri interne de favorabilitate pentru acest model de emigrare, fie prin
”contaminare” de la alt județ decât Iași. Ar putea fi vorba , în acest sens , de o
influență a modelului de emigrare spre Germania din județul vecin și mai dezvoltat
Bacău. Dintre județele vecine cu Vaslui și mai dezvoltate decât acesta - Iași, Bacău
și Galați – numai din Bacău se înregistrau plecări de nivel semnificativ spre câmpul
german în anii 1990. Acesta este motivul pentru care se poate presupune că
plecările din Vaslui spre Germania în anii 1990 au fost legate de preluare unui
model cultural și a unor relații spre Germania specifice județului Bacău.
6.5. Concluzii
Procesul fundamental pe care prezentul capitol a încercat să îl reconstituie
este acela al structurării, după 1989, a câmpurilor de migrație externă temporară
din România în străinătate. O multitudine de fluxuri relativ stabile au apărut în
acest proces de legare a pieței de forță de muncă din România de cele occidentale.
La începutul anilor 2000 aceste fluxuri erau relativ structurate în șapte câmpuri
majore, orientate prioritar spre Italia , Spania, Germania, Marea Britania , Franța,
Ungaria și țările nordice (Tabelul 2). Ulterior au continuat modificările de raport de
extensie între aceste câmpuri de migrație fără, însă, ca ierarhia lor să se modifice
fundamental.
Mecanismul fundamental de constituire a sistemului românesc de migrație
externă temporară a fost bazat, în esență, pe schimbări în selectivitatea
fenomenului la nivel individual, comunitar și regional. Cel de-al doilea
mecanism a fost cel al restructurării și interconectării diferitelor forme de capital
relațional cu impact asupra deciziilor de migrație. Comportamentale legate de
selectivitate și utilizarea capitalului relațional au fost în permanență rezultante ale
dinamicilor legate de insatisfacții și oportunități asociate principalelor sfere ale
vieții – ocupație, educație, comunități personale și spații rezidențiale (Sandu, Toth,
Tudor 2017).
La început, nemulțumirile au fost asociate în principal cu probleme
acumulate în deceniile de viață din comunism, de lipsă de libertate și discriminare.

DUMITRU SANDU
276
Emigrarea definitivă a sașilor și a șvabilor din anii 1990 (Figura 2) a deschis
drumul spre emigrarea temporară a celor cu care aceștia au fost în legătură,
indiferent de etnie. Ulterior, valurile de nemulțumire au fost asociate cu recesiunea
economică internă din anii 1997-1999 și criza economică globală din 2009/2010-
2013. Evenimentele majore care au adus oportunități semnificative în circulația
migratorie au fost înlăturarea obligativității vizelor pentru spațiul Schengen în 1
ianuarie 2002 și aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Din
combinarea de oportunități și evenimente de tipul crizelor economice au
rezultat etapele majore ale procesului de emigrare temporară în străinătate
1990-1995, 1996-2001, 2002-2006, 2007-2009, 2010-2013, 2014+. În ecuația de
structurare a câmpurilor de migrație au intrat nu numai oportunitățile și
nemulțumirile asociate cu evenimentele sau procesele anterior menționate. Un rol
major a revenit și oportunităților asociate cu sporirea experienței de migrație la
nivel familial, comunitar sau regional, cu tot ceea ce a însemnat aceasta sub
aspectul capitalului relațional și al culturii de migrație. Așa cum a dovedit din plin
și recensământul comunitar al migrației din satele României , în 2001, a contat
semnificativ și convertirea experiențelor de migrație internă sau navetism în
propensiunea spre emigrare în străinătate.
Alegerea destinațiilor a fost dictată, la nivel comunitar-regional, inițial, de
structuri etnice și religioase la nivelul populației locale, temei pentru structurarea
rapidă a unui capital relațional transnațional. În special, după anul 2001, însă, a
contat din ce în ce mai mult tipul de cerere de forță de muncă în posibilele țări de
destinație. Pentru această perioadă, teoria pieței segmentate a muncii (Piore
1983) este de maximă relevanță pentru migrația românească. Nevoia de
constructori, muncitori în agricultură și în sectorul domestic în țările de destinație a
dictat, în bună măsură, intensitatea și compoziția emigrării temporare din Romania.
În structurarea câmpurilor de migrație care leagă județe sau grupe de județe
cu țări sau grupuri de țări de destinație, un rol major a revenit marilor orașe. La
nivelul lor și al localităților aflate sub influența lor s-au constituit veritabile
comunități de practică (Wenger 1999) în care localnici au asimilat cultura de
migrație, au învățat drumurile pentru lucru și locuire pe termen indefinit în
străinătate. Câmpurile de migrație din România apar ca fiind , la origine,
combinații de regiuni urbane și arii culturale definite etnic, religios, istoric.
Analizele bazate pe ”arheologia” socio-demografică pe care o permite
recensământul din 2011 (cine este plecat în străinătate, de când, cu ce
caracteristici de status, de unde etc.) dovedesc din plin o puternică
structurare a migrației temporare românești pe câmpuri și etape. Fiecare
dintre câmpuri are nu numai destinații specifice ci și origini regionale privilegiate
în țară (Figura 7) . Câmpul spaniol , spre exemplu, este clar divizat în nucleul
transilvan cu Bistrița-Năsăud și Alba, pe de o parte, și nucleul sudic din Muntenia
cu localități din Teleorman, Dâmbovița și Prahova, în principal.

Migrația temporară în străinătate
277
În ecuația explicativă a alegerii unei anumite țări de destinație se dovedesc a
fi eficiente nu numai determinările individuale ci și cele comunitare și regionale
(selectivitatea migrației ca fenomen multinivel). Plecările spre Italia și Ungaria,
spre exemplu, pe termen lung, s-au făcut mai ales din comunitățile mai sărace,
de cultură relativ tradițională (Tabelul 3). Câmpul de relații pe care îl deschid
confesiunile religioase dominante din comunitate a avut , de asemenea, un rol
important în orientarea migrației. În anii 1990, spre exemplu, o pondere mare a
adventiștilor în localitatea a favorizat emigrarea spre Spania, Marea Britanie
și Germania (Tabelul 5) pentru ca ulterior ponderea penticostalilor să câștige în
importanță în determinarea migrației spre aceleași țări (Tabelul 3).
Ca veritabili actori regionali, câmpurile de migrație intră în scena istoriei
recente a României în etape diferite și au grade de relevanță diferite în timp (Tabelul
3). Câmpul german a fost de maximă relevanță în perioada de început a
procesului, în anii 1990-1995. După o perioadă de declin, în etapa de criză globală
redevine foarte important pentru migrația românească. Câmpurile italian și
spaniol devin de maximă relevanță în migrația românească în anii 2002-2006. În
perioada de criză economică globală pierd din relevanță. Câmpul de atracție al țărilor
nordice începe să devină semnificativ în determinarea migrației temporare românești
încă din 2002. Ulterior, capacitatea sa de atractivitate a continuat să sporească de la o
etapă la alta. Câmpurile francez și britanic par să fie marcate de impact discontinuu
asupra procesului de migrație din România. Atracția spre Ungaria, după o perioadă
de început de maxim a intrat in declin.
Desigur, la etape, câmpuri , determinanți ar fi de adăugat multe –
remitențe, dezvoltare inconsistentă, modernizare, vot și responsabilizare, diaspora
(Sandu 2014) etc. Alt spațiu și date comparabile ca generozitate cu cele ale
recensămintelor sunt necesare în acest sens. În plus, o bună parte din aceste teme
sunt deja abordate în din ce în ce mai bogata literatură de specialitate asupra
migrației românești în străinătate.
BIBLIOGRAFIE
1. Dobre, A. M., & Caragea, N. (2015). Producing small area estimation using R in the Romanian
official statistics. Romanian Journal of Economics, 40 (1 (49)), 115-125.
2. Commission, E. (2010). European Regional and Urban Statistics–Reference Guide: Luxembourg.
3. Glaser, B. G., & Strauss, A. L. (1967). The discovery of grounded theory; strategies for
qualitative research. Chicago,: Aldine Pub. Co.
4. Ionescu-Heroiu, M., Burduja, S., Sandu, D. et.al. (2014). Competitive cities. Reshaping economic
geograpgy of Romania. Retrieved from World Bank:
5. Massey, D. S., Arango, J., Hugo, G., Kouaouci, A., & Pellegrino, A. (1999). Worlds in Motion:
Understanding International Migration at the End of the Millennium: Understanding
International Migration at the End of the Millennium: Clarendon Press.
6. Piore, M. J. (1983). Labor market segmentation: to what paradigm does it belong? The american
Economic review, 73(2), 249-253.

DUMITRU SANDU
278
7. Radu, C. (2001). De la Crangeni-Teleorman spre Spania: antreprenoriat, adventism si migratie
circulatorie. Sociologie Romaneasca, 1, 4.
8. Sandu, D. (2000). Migraţia circulatorie ca strategie de viaţă. Sociologie Romaneasca, 2, 5-29.
9. Sandu, D. (2005). Emerging transnational migration from Romanian villages. Current Sociology,
53(4), 555-582.
10. Sandu, D., Coord. (2006). Locuirea Temporara în Strainatate: Migratia economica a românilor:
1990-2006: București: Fundația pentru o Societate Deschisă.
11. Sandu, D. (2007). Community Selectivity of Temporarry Emigration from Romania. Romanian
Journal of Population Studies(1-2), 11.
12. Sandu, D. (2010). Lumile sociale ale migratiei românesti în strainatate. Iasi: Polirom.
13. Sandu, D. Coord., (2013). Disparități și fluxuri în fundamentarea social-economică a
regionalizării administrative a României. MDRAP
14. Sandu, D. (2014). Lumile de acasă ale diasporelor românești de astăzi. Contributors.ro (25
noiembrie).
15. Sandu, D. (2017). Destination Selection Among Romanian Migrants in Times of Crisis: an Origin
Integrated Approach. Romanian Journal of Population Studies, XI(2), 145-192.
16. Sandu, D., Toth, G, Tudor, E. (2018). The Nexus Motivation-Experience in the Migration Process
of Young Romanians. Population, Space and Place. Vol. 24, 1
17. Serban, M. (2011). Dinamica migrației internaționale: un exercițiu asupra migrației românești în
Spania. București: Lumen.
18. Strauss, A. L., & David, R. (2008). Continual permutations of action: Aldine de Gruyter.
19. Treiman, D. J. (2014). Quantitative data analysis: Doing social research to test ideas: John Wiley
& Sons.
20. Wenger, E. (1999). Communities of practice: Learning, meaning, and identity: Cambridge
University Press.