ArticlePDF Available

COACHIG SAU MENTORAT EDUCAȚIONAL ÎN SISTEMUL SUPERIOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Authors:
COACHIG SAU MENTORAT EDUCAȚIONAL ÎN SISTEMUL SUPERIOR DE
ÎNVĂȚĂMÂNT
Dănuţ Simion Simion lector superior Magistru în psihologie drd. Universitatea Tehnică a
Moldovei Chișinău Moldova Rep.
In the educational system is mentioned one fact, that professional success and high educational
performance depends on several factors and one of them, with a big impact from students
potential at the beginning of the career is mentoring. The second factor I consider with some
effort could be the coaching. It knows from economy the process of coaching has a big impact in
the evolution of a company, in carrier and human resource development. If in economy the
concept working the more so as it coming from management, psychology and some personal
development techniques why could not be the same in the educattional system. In this article are
presented notions of mentoring and coaching and some relationship between them through the
complex process of academic education.
Petre Țuțea: "Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este
fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care
ia un lemn murdar din noroi și face mobilă de lux".
Cerinţele faţă de şcoală şi cadrele didactice în ultimile decade au crescut considerabil.
Transformările sociale și economice atrag după sine într-un mod mai puțin onest și învățământul.
Totul se schimbă și se transformă de la o zi la alta. Industriile migrează dintr-un spațiu geografic
în altul în goana după profit mult mai des decât în trecut. În această dinamică sistemul
educațional este prins între ciocan și nicovală, acesta nu mai are timp să respire nu are timp să-și
îndeplinească obiectivele. În Estul Europei în țările foste comuniste situația este aproape
dezastruoasă. Se știe un sistem are nevoie de timp pentru a produce efecte, apoi analiza
rezultatelor, corecția lor și iarăși timp. Tăvălucul economic cu toate momentele lui de la criză
până la creștere pozitivă nu așteaptă învățământul. Acesta din urmă trebuie să-l urmeze înde
aproape. În atari condiții ce ne rămâne de făcut? Prima cerință ar fi implementarea unor noi
concepții de curricule sau poate mularea altora din acele țări care în care și-au dovedit deja
funcționalitatea, reiterez mulare nicidecum copiere cum se încearcă deseori. Trebuie în mod
organic să se țină cont de specificul fiecărei țări. Avem autonomie universitară și în același timp
contingente mai puțin pregătite de studenți. Avem specialități rigide ce nu-și mai găsesc locul pe
piața muncii și unele cu totul noi.
Sub zodia reformei se scot din clasele liceale discipline importante se scot sau se
hibridizează de asemenea în universități. Întrebarea imediată este ce tip de copil trebuie
pregătească școala ce tip de personalitate dar și ce specialist trebuie să pregătească universitatea.
Pe acest mobil avem teva posibilități. Prima dintre acestea este mentoratul. De-a lungul
timpului, în mediul academic mentorul a fost acea persoană care ajuta studenții în dezvoltarea
carierei. Mai îndeplinea deasemenea şi funcția de consiliere. Cuvântul mentor este adesea folosit
ca un sinonim pentru consilier sau tutore. Cert este în acest moment mentoratul este egal cu
practica pedagogică, și câteodată cu proiectele de cercetare determinate de legătura student-
cercetător. Un mentor este de obicei o persoană cu mai multă practică care își împărtășește
experiența și cunoștințele sale unei persoane cu o experiență mică sau fără de aceasta. Mentoratul
implică sfaturi, sugestii, un proces de predare şi se poate realiza formal sau informal. Profesorul
de azi nu mai este o persoană care le ştie pe toate în specialitate sa, ci o persoană care trebuie să
fie conştientă trebuie se formeze continuu, fie la curent şi integreze în activitatea
didactică noile tehnologii de informare şi de comunicare, reflecteze permanent asupra
demersurilor şi acţiunilor sale şi promoveze o învăţare de calitate. În dezbaterea pentru
introducerea obligatorie a mentoratului putem menționa statul turc. În sistemul universitar din
Turcia începând cu anul 1997 un profesor din învăţământul preuniversitar este desemnat drept
mentor şi coordonează un grup de studenţi pe întreaga perioadă a studiilor universitare.
Întâlnirile de lucru periodice se constituie într-o reflecţie gradată, continuă, ce susţine învăţarea.
Acest model de mentorat este foarte eficient pentru vine în completarea formării teoretice,
ajutându-i pe studenţi acumuleze cunoştinţe şi să-şi formeze o identitatea profesională.
Mentorul profesor, este o persoană de înaltă considerațiune ce-ți ghidează pașii pe care-i parcurgi
în atingerea obiectivelor, e un coordonator în lungul drum spre împlinire profesională.
Mentoratul educaţional are ca obiectiv principal promovarea şi ridicarea calităţii pregătirii
studenţilor nu doar de la facultăţile cu profil pedagogic sau a profesorilor debutanţi ci în toate
specializările. Mentoratul depărtându-ne de sensul tradițional trebuie orientat mai mult spre
studenți și mai puțin spre cadrele didactice debutante cum este perceput de obicei.
Activitatea de mentorat este un proces interactiv complex de îndrumare, relaţionare între
dou sau mai multe persoane care are ca scop dezvoltarea cunoştinţelor şi aptitudinilor într-unǎ
anumit domeniu. Mentorul furnizeaz constant suport, încredere şi ajutor tân rului mentorat.ǎ ǎ
Mentorul pe care ni-l alegem este de regul o persoan foarte bine preg tit în domeniu care seǎ ǎ ǎ ǎ
arat dornic s ne împ rt şeasc din secretele carierei, ştie s fie prietenoas , şi deschis .ǎ ǎ ǎ ǎ ǎ ǎ ǎ ǎ ǎ
Activitatea de mentorat nu trebuie s fie doar spontan , neplanificat într-un cadru nonformal ciǎ ǎ ǎ
şi o activitate coordonată din timp, planificat supusă unui procesǎ instructiv organizat, unde sunt
trasate obiective clare de atins. Dicţionarele în marea lor majoritate îl definesc pe mentor ca fiind
„un conducător spiritual, un sfetnic, un îndrumător, o călăuză, un profesor sau chiar un antrenor”.
Mentorii sunt persoane care au o experiență practică într-un anumit domeniu și care
împărtășesc cunoștințele dobândite și înțelepciunea unei alte persoane, de regulă unui debutant
sau novice din același domeniu, într-o relație de ghidare de tipul mentor-elev. A lucra alături de
un mentor este o cale excelentă de dezvoltare personală. Poţi alege ca mentor pe cineva care se
află cu mult în faţă pe drumul pe care eşti sau pe care vrei să mergi şi să modelezi cele mai bune
abilităţi pe care le vezi la el. Un mentor poate fi de asemenea o persoană pe care o respecţi
pentru atitudinea sa de viaţa, pentru felul în care îşi creează relaţii cu cei din jur sau pentru felul
în care gândeşte, acţionează şi se comportă. Într-un subtil proces de iniţiere spre o posibilă
desăvârşire profesională mentorul devine o călăuză printr-un labirint complex al noilor profesii,
care cu unelte specifice transmite idei, experienţe, sugestii. Rolul mentorului este vital atât în
sesiunile de observare, cât şi în cele de analiză, el oferind un nucleu central de orgazizare pe
întreg parcursul activităţii teoretico-practice. În timpul activității de mentorat, profesorul dar și
tânărul învățăcel trebuie să-și coordoneze împreună eforturile pentru că explorarea unui domeniu
atât de vast cum este cel didactic presupune în cel mai sumar caz o dualitate a perspectivei și o
multitudine de metode.
Mentorul trebuie să-i furnizeze celui mentorat exerciţii, experimente şi experienţe
planificate cu grijă şi lipsite de ambiguitate. Instrucţiunile trebuie să fie clare şi neinterpretabile,
iar exemplele fie relevante. Mentorul atrage atenţia asupra trăsăturilor esenţiale care
diferenţiază o temă sau un tip de problemă de alta, încurajează şi răsplăteşte reuşitele, corectează
greşelile rapid şi consecvent, anticipează dificultăţile şi ştie le depăşească. Mentorii buni ştiu
cum învaţă adulţii. Acţionând din intuiţie sau din ceea ce au învăţat din cărţi, de la cursuri sau de
la alţi mentori, cei mai buni recunosc într-un proces de descoperire şi introspecţie ei, înainte
de toate, facilitează procesul devenind catalizatori. Mentorul îl ajută pe student nu se
descurajeze atunci când lucrurile nu merg bine şi îi oferă sfaturi, învăţându-l cum să se descurce
în situaţii dificile. De asemenea, mentorii încearcă dezvolte sentimentul competenţei în
grupele de studiu, prin încurajări, laude şi recunoaşterea succesului. El oferă feedback tânărului
învățăcel şi îi arată cum să înveţe şi să-şi îmbunătăţească performanţa la locul de muncă. În ceea
ce priveşte domeniul nostru de interes, spaţiul educaţional, mentorii de succes nu pot fi alţii,
decât cadrele didactice, antrenori, formatori, modele care pot ofere oportunităţi şi sfaturi
pentru dezvoltare. În funcţie de relaţia stabilită, durata şi intensitatea ei, natura activităţii,
resursele utilizate, regăsim în literatura de specialitate diferite modele de mentoring:
mentoring clasic (tradiţional) acesta este axat pe dezvoltarea personală şi profesională,
face referire la relaţia informală mentor-discipol, bazată pe respect reciproc și interese comune;
mentoring planificat sau formal este axat pe nevoile şi obiectivele organizaţionale,
relaţia fiind una profesională, ce se încheie în momentul în care obiectivele au fost atinse;
mentoring în echipă atunci când mai mulţi mentori lucrează cu mai multe persoane;
mentoring între egali; persoane aflate la un nivel relativ egal, care au multiple
oportunităţi de a interacţiona şi de a-şi urmări unul altuia performanţele;
e-mentoringul presupune o relaţie mediată de calculator, ce se poate desfăşura în orice
moment şi în orice loc;
auto-mentoring este o strategie prin intermediul căreia persoana urmăreşte propria
dezvoltare, strategie ce necesită din partea sa un nivel ridicat de motivare şi autodosciplină [1,
pag. 800].
A doua formă de intervenție pe care o putem implementa cu succes în sistemul de
învățământ universitar mult mai nouă și derivată dintr-o necesitate continuă de dezvoltare
profesională îl putem considera a fi coachingul. Conceptul de coaching a fost dezvoltat în
ultimele decenii, cu prioritate în domeniul managementului, implicit al mediului de afaceri și
definește o practică şi un proces psihologic ce implică schimbarea comportamentală, o
modalitate prin care oamenii îşi pot îmbunătăţi diversele arii ale vieţii profesionale, dar şi
personale. Coachingul este folosit atât în dezvoltarea personală şi în probleme de viaţă (life
coaching), cât şi în domeniile profesionale: educaţie, sport, muzică, afaceri, teatru, reprezentând
o metodă de dezvoltare care permite abordarea unor nevoi de schimbare în timp scurt şi care
facilitează în acelaşi timp o mai mare personalizare a intervenţiilor de schimbare. O diferență
importantă între coaching și mentoring este durata procesulul. Coaching-ul se întinde în general
pe o perioadă mai scurtă, 10-12 ședințe în funcție de obiectiv, în timp ce mentoring-ul este
specific pentru o perioadă ceva mai lungă.
Coachingul reprezintă o sinergie, sinteză a unor metode, teorii și tehnici preluate
îndeosebi din management și psihologie aplicată. Este o metodă de perfecționare a resurselor
profesionale și personale ale unei persoane; prin coaching te ajuți să-ți identifici abilitățile și te
învață care dintre acestea le poți pune în valoare mai bine. Principalul rol al coachingului în
educație ar putea fi acela de a aborda studentul din punct de vedere al obiectivelor și
circustanțelor; accentul în proces se pune pe prezent. Acesta realizează din start o conexiune între
abilităţile, comportamentele, convingerile şi motivaţiile persoanei şi obiectivele ori schimbările
dorite. Prin adresarea întrebărilor potrivite studentul poate să descopere adevărul. Coaching-ul şi
mentoratul reprezintă forme înrudite de instruire. În economie coaching-ul şi mentoratul sunt
metode folosite tot mai mult pentru a-i ajuta pe angajaţi să identifice nevoile de învăţare (scopul
fiind îmbunătăţirea performanţei) şi să-şi planifice cariera. Dintr-un anumit punct de vedere
coaching-ul se apropie, ca proces și de consilierea psihologică, chiar de abordările din domeniul
psihoterapiei, deoarece terapia este focalizată pe soluţii. În acest cadru, coachingul poate fi privit
ca procesul care are un deosebit impact în cunoaşterea de sine, în reevaluarea scopurilor
personale, contribuind, în egală măsură, la construirea de soluţii eficace pentru atingerea
acestora. Coachingul realizează eliberarea potenţialului unei persoane pentru ca aceasta îşi
maximizeze performanţa. Coachingul în învățământ mai degrabă, „îi ajută să înveţe” pe studenți
decât „îi învaţă”.
Pentru individualizarea noţiunii de coaching şi studierea fenomenului, diferenţierile sunt
importante însă atât coachingul, cât şi mentoringul sunt metode sigure de dezvoltare. Mentoratul
este orientat pe termen lung şi are o abordare extinsă a problemelor, dar pune în evidenţă nevoile
individuale putem vorbi aici de un mentoring evolutiv, pe când cel tradiţional atrage atenția în
primul rând, la necesitățile instituției. Coachingul în schimb, este orientat pe termen scurt şi se
concentrează pe sarcini specifice, luând în considerare, în primul rând, nevoile individuale.
Există desigur o serie de asemănări dar şi deosebiri între cele două procese. Mentorii se
concentreaza pe individ, pe carieră și susținerea creșterii individuale precum și pe maturizarea
individului, în timp ce coachingul se concentrează mai mult pe performantă. Observăm deci că
mentorul are un interes profund personal, se implică, apare ca un prieten căruia îi pasă de student
ți de dezvoltarea acestuia pe un termen ceva mai lung. Coachingul însă dezvoltă abilități
specifice pentru necesități și oportunități legate de sarcină, se orientează pe provocări și creștere
în performanță la locul de munca.
Spre o concluzie: schimbările de natură social-economică, culturală dar şi politică au un
impact direct asupra sistemului de învățământ şi asupra rolului pe care-l joacă din ce în ce mai
mult cadrele didactice. Acestea sunt nevoite să-şi asume comportamente din ce în ce mai
complexe şi mai variate. Coachingul este o formă de dezvoltare, în care o persoană asemeni
mentorului joacă rolul de coordonator ajutând un client, în cazul nostru un student pentru
atingerea unui obiectiv personal sau profesional specific într-un interval de timp relativ scurt. Un
coach are o agendă prestabilită, obiective pentru fiecare discuție pentru a consolida sau modifica
competențele și eventuale comportamente. Un mentor de succes trebuie fie încrezător,
posede dorinţa de a ajuta, dețină aptitudini manageriale şi aptitudini de învăţare continuă.
Discipolul trebuie fie deschis comunicării ştie relaţioneze, dornic de a cunoaşte şi a
coopera, de a asimila informații noi constant, preluând iniţiative şi manifestând un comportament
proactiv în raport cu dezvoltarea propriei cariere.
Un program de mentoring sau coaching în mediul academic poate oferi un cadru
structurat, o mai bună organizare, o adaptare relativ mai ușoară a propriilor comportamente dar și
a profesiei într-un cadru al forței de muncă aflat în dinamică constantă. Printr-un asemenea
instrument se pot create oportunităţi de relaţionare, comunicare şi cooperare la diferite niveluri
mult mai profunde, poate determina o îmbunătăţire a motivaţiei individuale, și a performanţelor
academice dar și în practica universitară în pregătirea pentru noua calificare profesională. Dacă
în organizații procesul de mentoring sau coaching și-a dovedit pe deplin eficacitatea devenind un
instrument eficient în dezvoltarea carierei, cu un impact deosebit asupra organizaţiei, asupra
dezvoltării resurselor umane şi a carierei, datorită căruia angajaţii progresează mai rapid, au un
sentiment de satisfacţie şi de realizare profesională, devin mai încrezători în forţele propriile, și
se adaptează mai rapid în organizaţie de ce nu am putea transpune toate acestea și în instituțiile
de învățământ superior. Timpul în cele din urmă îți poate fi un bun prieten dar și cel mai mare
dușman.
Bibliografie:
1. Avram, E., Cooper, G. Psihologie organizaţional-managerială, Polirom, Iaşi, 2008.
2. G.A. Cole, Managementul personalului, Editura Codecs, Bucureşti, 2000.
https://dexonline.ro/definitie/mentor
ResearchGate has not been able to resolve any citations for this publication.
ResearchGate has not been able to resolve any references for this publication.