REZUMAT. Biologia moleculară constă în manipularea ADN şi ARN în laborator şi operează prin mijloace specifice ca: enzyme de restricŃie, recombinarea şi clonarea ADN, ADN complementar, secvenŃierea ADN, reacŃia în lanŃ a polimerazei (PCR) etc. PCR este implicat în: a) depistarea, identificarea, compararea speciilor, suşelor, varietăŃilor, hibrizilor de paraziŃi; b) studiul ciclului vital; c)
... [Show full abstract] epidemiologia parazitozelor; d) imunitatea antiparazitară; e) studiul rezistenŃei gazdei şi paraziŃilor, f) precizarea diagnosticului; g) controlul parazitozelor, etc. În a doua jumătate a secolului trecut oamenii de ştiinŃă au recunoscut paraziŃii ca excelente sisteme model pentru descoperirea principiilor de bază a biologiei eukariotelor. Un număr de descoperiri au stimulat intens cercetări similare ale altor sisteme, cum ar fi biochimia, biologia moleculară, imunologia parazitară. O semnificativă schimbare în parazitologie a marcat-o introducerea tehnologiilor moderne din biologia moleculară (12). Biologia moleculară este un termen general, ce se referă la manipularea ADN şi ARN în laborator. Această manipulare este deja aplicată în producŃia de vaccinuri, în diagnostic, în detectarea purtătorilor de gene dăunătoare şi în terapia genetică. În viitor va fi foarte dificil de a găsi domenii în medicina veterinară şi în producŃia animalelor care să nu fie substanŃial beneficiare ale acestei tehnologii. Biologia moleculară operează cu câteva mijloace specifice ca: enzime de restricŃie, recombinarea şi clonarea ADN, ADN complementar, secvenŃierea ADN, reacŃia în lanŃ a polimerazei (PCR) etc. În 1970 s-a descoperit că bacteriile produc enzime capabile de a degrada ADN străin ajuns intrabacterian. Activarea acestor enzime joacă un rol cheie în fenomenul cunoscut ca ,,restricŃia gazdei" (ce constă în autoprotecŃia bacteriilor faŃă de virusuri, prin fragmentarea ADN-ului viral), ele sunt denumite enzime de restricŃie sau enzime restrictive. Azi sunt cunoscute sute de asemenea enzime. Aceste enzime se fixează pe secvenŃele specifice ale ADN, fenomen denumit ,,recunoaşterea secvenŃelor" şi fiecare enzimă scindează ADN într-un loc specific de clivaj, localizat de obicei în secvenŃa recunoscută. Când o enzimă de restricŃie este fixată pe ADN, acesta este clivat în mai multe locuri şi astfel ADN este fragmentat. Dacă locurile de clivaj nu sunt poziŃionate la intervale regulate, de-a lungul moleculei de ADN, fragmentele rezultate au lungimi şi greutăŃi diferite. Electroforeza pe gel a acestor fragmente evidenŃiază migrarea fragmentelor cu o rată invers proporŃională cu logaritmul greutăŃii lor. Astfel de enzime bacteriene obŃinute în laborator sunt, de exemplu: enzima BamHI, din Bacillus amyloliquefaciens, suşa H şi I (prima enzimă obŃinută), EcoRI din Escherichia coli, Hind III din Haemophilus influenzae, etc.
