Ghid de bună practică pentru administrarea spațiilor verzi

Book · March 2017with 5,891 Reads 
How we measure 'reads'
A 'read' is counted each time someone views a publication summary (such as the title, abstract, and list of authors), clicks on a figure, or views or downloads the full-text. Learn more
Isbn: 978-973-125-532-3
Publisher: Editura Universității de Vest, colecția Agora
Cite this publication
Abstract
Volumul de față tratează 6 teme esențiale pentru abordarea procesul de administrare a spațiului verde. Aceste teme au rezultat prin sintetizarea prevederilor Legii 24/2007 și corelarea acestora cu aspecte determinante ale unei planificări teritoriale integratoare. Ghidul pune la dispoziția reprezentanților administrației publice informații concrete cu privire la etapele procesului propriu-zis de administrare, la atribuțiile și responsabilitățile tuturor celor implicați în acest proces, la aspecte foarte specifice precum gestionarea vegetației, etc. Nu în ultimul rând, ghidul precizează și o serie de resurse suplimentare ce pot fi utilizate pentru administrarea spațiului verde public.
Advertisement
Ghid de bună practică pentru administrarea spaţiilor verzi
pațiile libere (en. open spaces) atractive sunt
Spentru locuitorii spațiului urban părți necesare
ale unui oraș cu o calitate bună a vieții. Potrivit
sondajelor de opinie realizate cu cetățenii orașelor din
Germania și Elveția în ceea ce privește cei mai
importanți factori ce definesc calitatea vieții, existența
spațiilor verzi este una din cele mai importante
condiții. Pentru societăți, existența spațiilor verzi
reprezintă un „soft fact” în alegerea locului de
desafășurare al activității. Astfel, spațiile verzi de
calitate înaltă influențează alegerea unui amplasament
și competitivitatea orașelor. O dezvoltare consecventă
a spațiilor verzi este avantajoasă; studiile interna-
ționale ale calității vieții plasează orașele elevețiene
constant pe primele locuri la nivel mondial.
Solicitarea spațiilor libere în favoarea dezvoltării
spațiului construit este o situație care domină
aglomerațiile urbane și orașele principale ale Europei.
Presiunea de a folosi spațiile de recreere și cele verzi se
intensifică odată cu utilizarea intensă și creșterea
populației în zonele aglomerate. Spațiul liber este un bun
limitat și are nevoie de planificare pe termen lung și de
dezvoltare urbană integrală. Alocarea spațiului liber destul
de atractiv și generos va deveni o provocare crescândă
pentru menținerea calității spațiilor urbane.
Următoarele funcțiuni ale spațiilor libere se
regăsesc ca puncte de greutate în planificarea orașului
Zürich:
Recreerea în spațiul liber și în spațiul de locuit
constituie un element central al calității vieții, în special
pentru persoanele mai puțin mobile, ca de exemplu copiii
sau persoanele mai în vârstă, și este de o importanță
majoră. Spațiile libere suficiente, bune și ușor accesibile
sunt de o valoare absolut esențială. Datorită calității de
configurare și utilizare a acestor suprafețe pot fi acoperite
corespunzător o serie diversă de necesități: de la puncte
de întâlnire, locuri de joacă sau de contemplare a naturii,
până la zone de liniște.
Spațiile libere plăcute și arboretul înfrumusețează
aspectul exterior al unui oraș și structurează spațiul
urban. Ridică nivelul imaginii unui oraș și al favorizării ca
locație. După cum rezultă din studiile științifice, acestea
produc efecte asupra turismului, companiilor și asupra
valorii imobiliare din zona respectivă. Menținerea spațiilor
verzi istorice și amenajarea parcurilor noi reprezintă un
bun cultural ce subliniază identitatea unei societăți.
Orașele oferă prin varietatea de spații libere și
nișe, baze valoroase pentru o biodiversitate de nivel înalt
datorită faptului că speciile sălbatice găsesc condiții bune
de viață. Acest fapt este condiționat de spațiile suficient de
mari, de bine conectate și de marcarea zonelor protejate.
Locuitorii unui oraș beneficiază de aceste puncte de
observare și de experimentare a naturii. Traiul cât mai
natural și îngrijirea spațiilor verzi crește diversitatea
speciilor, le menține funcționalitatea și fertilitatea solului.
Modificarea climei se răsfrânge simțitor asupra
climei orașului: efectul de insulă de căldură și nopțile
tropicale contribuie la mortalitatea oamenilor mai în vârstă
și afectează starea de confort. Spațiile verzi și arborii
îmbunătățesc calitatea aerului prin fixarea particulelor de
praf fin, produc aer curat și coridoare de aer, care
realizează o răcorire prin evaporare și umbrire.
Suprafețele verzi și arborii sprijină managementul de apă
(retenție, infiltrare, calitatea apei freatice) care va fi pe
viitor și mai importantă.
Arborii favorizează condițiile vitale și calitatea
orașelor, după cum s-a dovedit în multe cazuri. Doar un
arboret capabil de senescență, sănătos și cu un volum
mare își dezvoltă efectul pe deplin. Condițiile bune din
punctul de vedere al locației, îngrijirea corespunzătoare
și absorbția suficientă de apă constituie priorități esențiale
care trebuie îndeplinite.
O parte mare a populației face prea puțină
mișcare și are o alimentație nesănătoasă. Împreună cu
problemele de natură socială, acestea contribuie la cele
de natură economică ale societății noastre. Astfel
sănătatea devine un mare trend. Spațiile libere atractive și
bine conectate oferă o bază pentru jocuri și sport pentru
toate grupele de vârstă. Producția de alimente sănătoase
în grădinile familiale sau în grădinile urbane și în spațiile
necultivate preluate de comunități și administrate în mod
participativ, se bucură de mare popularitate - și
sensibilizează asupra valorii de spațiu liber. Natura este
sănătoasă - și permite calmarea, relaxarea și capacitatea
de a performa în activitatea profesională, precum și
perioade de spitalizare mai scurte, după cum s-a
demonstrat, dacă te uiți la natură...
Pe baza experienței elvețiene emitem o concluzie
și câteva recomandări:
źDezvoltarea orașelor ar trebui făcută unitar și
integrat, prin luarea în calcul a tuturor aspectelor
de dezvoltare sustenabilă. Pentru aceasta este
nevoie de o strategie de planificare a spațiului
liber, precum și de concepte specifice zonei și
tematicii (exemple de spații fluviale, concepte de
alei, concepte de dezvoltare pentru zonele de
convertire etc.). Planificarea spațiilor libere
dovedește o sinergie cu alte provocări. "Verde,
albastru și gri". O planificare interdisciplinară și
orientată care include spațiul verde, manage-
mentul apei și spațiul public are un efect puternic;
źPentru a câștiga mult ca însemnătate, conștiința
pentru spații verzi urbane ca aspect esențial
pentru calitatea vieții trebuie ancorată în rândul
populației;
źColaborarea cu sistemul administrativ al orașului,
cu specialiștii în planificare și cu proprietarii privați
este foarte importantă pentru a înregistra succese;
źImplicarea grupurilor de interes în dezvoltarea
spațiilor verzi aduce rezultate mai bune și o mai
bună valorificare pentru preocupările de
planificare;
źO colaborare crescândă și inovativă cu actorii
stadiilor diferite ale planificării spațiului este
necesară. Bazele și dispozițiile juridice, precum și
principiile de planificare sunt esențiale și este
foarte important ca ele să fie influențate și din
punct de vedere al planificării spațiului liber.
Regulamentele existente sunt instrumentele de
bază în activitatea de planificare a spațiului liber;
źIndicatorii, standardul de calitate și valorile de
orientare susțin planificarea spațiului liber
orientată către a produce efecte în funcția sa
instrumentală, prin faptul că identifică stări
actuale, din care oferă întâietate dezvoltării și
formării, monitorizării.
Cartea «Grünbuch der Stadt Zürich» oferă o
completare, o privire în managementul verde al celui mai
mare oraș elvețian.
Ghidul de față reprezintă un ajutor pentru
planificarea spațiului liber și formează fundamentul
pentru o colaborare de specialitate între Asociația
Peisagiștilor din România - AsoP și instanțele
orașului! BSLA este partener LAN-NET în «Programul
de Cooperare Elvețiano-Român» și partenerul de
proiect implicat în acest instrument de serviciu.
Cordula Weber
StadtLandschaft GmbH, Delegierte des
«Bund Schweizer Landschaftsarchitekten und
Landschaftsarchitektinnen - BSLA», Elveția
Prefață
Pe parcursul demersului de a îmbunătăți
condițiile de viață pentru locuitorii săi și de a-și
corela politicile proprii cu directivele Uniunii
Europene, societatea noastră este expusă în mod
firesc la o serie de schimbări. Mai mult, în contextul
schimbărilor climatice previzionate și a consumului
accelerat de resurse naturale, dar cu o capacitate
moderată de regenerare, România are și responsa-
bilitatea unei gestiuni sustenabile a mediului de viață.
Pe de altă parte, la nivel administrativ este înregistrată
o întârziere în adaptarea locală a noilor viziuni
promovate la nivel internațional, printre care
se numără politicile publice de planificare spațială,
de protecție a mediului și, respectiv de ocrotire
a patrimoniului.
În cazul administrării spațiului verde, traducerea
administrativă a cunoașterii științifice și profesionale are ca
rezultat o planificare impersonală, iar alături de diversele
măsuri de austeritate propuse de către statul român,
determină o discrepanță considerabilă între procedurile
propuse de către administrațiile locale și nevoile reale ale
societății.
Administrarea actuală a spațiului verde Premise.
din România indică în cele mai multe cazuri o abordare
simplistă, ineficientă și de multe ori necorespunzătoare în
raport cu rolul acestui element esențial al cadrului urban -
aspecte care determină un impact negativ asupra calității
vieții locuitorilor și a mediului înconjurător. Noțiunea de
spațiu verde cu care se operează în prezent este
învechită, fapt care face ca de multe ori spațiul verde
public să fie abordat doar din punct de vedere estetic,
ignorându-se potențialul ecologic, social și cultural al
acestuia. Pe lângă aceasta, spațiul verde este supus
continuu mai multor presiuni, generate cu precădere de
interesul pieței imobiliare și dezvoltarea haotică a
infrastructurii, ajungând să fie tratat cu indiferență,
ori superficial și uneori chiar eliminat prin schimbarea
destinației de folosință. Mai mult, noțiunea de spațiu verde
este afectată de lipsa unui consens în ceea ce privește
înțelegerea sa și a principiilor de administrare ale acestuia,
generând de multe ori distrugeri ireversibile. Toate acestea
sunt aspecte bine cunoscute pe plan național, fiind deseori
criticare de către asociațiile profesionale și de către
societatea civilă. Lipsa conștientizării beneficiilor aduse de
spațiile verzi pentru locuitori, economie și mediu, precum
și ignorarea valențelor sociale și culturale au ca rezultat
direct o administrare pur cantitativă a acestor spații de
către instituțiile în drept.
Intenția. Prezentul ghid are un caracter informativ
și își propune să aducă în atenția autorităților publice
locale recomandări consacrate la nivel european și
internațional referitoare la abordarea adecvată a
administrării spațiilor verzi. Intenția vizată este aceea de a
oferi un sprijin esențial administrațiilor publice în
desfășurarea acestui proces complex, în concordanță cu
nevoile actuale ale societății și mediului înconjurător.
Recomandările cuprinse în această publicație au la bază
materiale de referință din domeniu și au fost structurate pe
baza rezultatelor studiilor de caz realizate în orașele
Timișoara, București și Cluj-Napoca în cadrul proiectului
LAN - NET: Rețea socio-profesională pentru îmbunătățirea
calității vieții în mediul urban din România.
Principalele probleme identificate cu privire la
administrarea spațiilor verzi în cadrul studiilor de caz au
fost generate de o serie de carențe ale cadrului legislativ
aferent, respectiv ale Legii 24/2007 privind reglementarea
și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților.
Astfel, acest ghid își propune să pună la dispoziția
administrației publice instrumente importante pentru
abordarea procesului complex de administrare a spațiului
verde public - element esențial al cadrului urban și
potențial generator de identitate pentru localități -
în concordanță cu exigențele prezentului.
Ghidul de față se adresează Grupul țintă.
administrațiilor publice, în speță primarilor și funcționarilor
responsabili de administrarea spațiului verde din localități.
Acesta poate fi considerat un instrument suplimentar sau
un bun sfătuitor în administrarea spațiilor verzi care oferă,
dincolo de limbajul legislativ conservator și rigid, o soluție
pentru creșterea calității vieții locuitorilor și a mediului
înconjurător.
Conținut. Volumul de față tratează 6 teme
esențiale pentru abordarea procesul de administrare a
spațiului verde. Aceste teme au rezultat prin sintetizarea
prevederilor Legii 24/2007 și corelarea acestora cu
aspecte determinante ale unei planificări teritoriale
integratoare. Ghidul pune la dispoziția reprezentanților
administrației publice informații concrete cu privire la
etapele procesului propriu-zis de administrare, la atribuțiile
și responsabilitățile tuturor celor implicați în acest proces,
la aspecte foarte specifice precum gestionarea vegetației,
etc. Nu în ultimul rând, ghidul precizează și o serie de
resurse suplimentare ce pot fi utilizate pentru
administrarea spațiului verde public.
. Echipa Autorii ghidului sunt reprezentanți al
mediului profesional, peisagiști practicați în domeniul
planificării peisajului și a spațiilor verzi și, totodată, membri
ai Asociației Peisagiștilor din România - AsoP. Din echipa
care a participat la elaborarea acestui ghid face parte și
doamna Cordula Weber - fost director al Departamentului
de Planificare Urbană din cadrul primăriei Zürich și
membră a «Bund Schweizer Landschaftsarchitekten und
Landschaftsarchitektinnen - BSLA», din Elveția, care a
avut o contribuție importantă în transpunerea aspectelor
tehnice privitoare la administrarea spațiilor verzi, în limbaj
administrativ. Alături de partenerul elvețian, ne-a fost de un
real ajutor doamna Iuliana Mihalciuc, care ne-a oferit
îndrumare juridică în fazele de amendare a legii 24/2007
dar și la redactarea ghidului de față, corelând informațiile
colectate în urma studiilor de caz, cu legislația specifică în
vigoare. Le mulțumim pe această cale.
Finanțare. Ghidul de față este rezultat ca urmare
a derulării proiectului LAN-NET: Rețea socio-profesională
pentru îmbunătățirea calității vieții în mediul urban din
România, și are ca obiectiv prioritar îmbunătățirea Legii
nr.24/2007. Pentru implementarea proiectului Asociația
Peisagiștilor din România - AsoP a beneficiat de o co-
finanțare printr-un grant din partea Elveției prin intermediul
Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă.
eși noțiunea de „spațiu verde” este folosită în
Dmai multe acte normative în vigoare (Legea nr.
24/2007 privind reglementarea și administrarea
spațiilor verzi din intravilanul localităților, Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcții etc.) nu există o definiție legală a spațiului
verde. Totuși, având în vedere prevederile legale care
fac referire la noțiunea de spațiu verde dar și la
funcțiile pe care le îndeplinește, considerăm că acesta
poate fi definit ca acea structură din intravilanul
localităților urbane și rurale, aparținând domeniului
public sau privat al statului sau unităților administrativ
- teritoriale, care înglobează vegetație dezvoltată
natural și/sau plantată de om, care are rol social,
cultural și/sau în protecția mediului și care ajută la
creșterea și/sau îmbunătățirea calității mediului de
viață uman prin aportul estetic, ecologic și/sau de
recreere.
Tipologia reflectă întreaga gamă a diferitelor
tipuri de spații verzi urbane, care împreună formează
țesutul verde al localităților, incluzând spațiile verzi
deținute și administrate în mod public sau privat și sit-
urile care sunt sau nu accesibile recreerii publice.
Spațiile verzi din intravilanul localităților includ
zone cu “suprafețe naturale” sau “așezări naturale”, dar
cuprind și tipologii specifice cum sunt aliniamentele
stradale, “spații albastre” - care reprezintă elementele de
apă (de la iazuri până la zonele de coastă). Literatura de
specialitate din domeniul peisagisticii și cercetările actuale
legate de spațiul verde al localităților și categoriile acestuia
fac referire – în mod uzual – la parcurile și grădinile
publice, dar specifică clar că spațiile verzi includ o
varietate mare de alte tipuri: spații publice, aliniamente
stradale, terenuri de sport, zone recreaționale, grădini
private sau alte zone rezidențiale, grădini pe acoperiș,
zone agricole urbane, păduri-parc sau alte suprafețe
naturale vegetate. Cea mai comună definiție a spațiilor
verzi din intravilanul localităților - utilizată în studiile din
Europa - se bazează pe definiția din Atlasul Urban
European - European Urban Atlas (2011). Spațiul verde
definit după European Urban Atlas include spațiile verzi
publice utilizate predominant pentru recreere cum ar fi:
grădini, grădini zoologice, parcuri, zone naturale
suburbane și păduri, zone verzi limitrofe gestionate și
utilizate în scopuri recreative. Însă, în general este
important ca accentul să fie pus pe spațiile verzi deschise
publicului, în special în contextul accesului necondiționat
la spații verzi, indiferent de circumstanțele socio-
economice. În afară de această definiție există situații în
care studiile de specialitate utilizează definiții ale spațiilor
verzi mult mai largi și mai cuprinzătoare.
În timp ce Urban Atlas exclude corpurile de apă
din definiția spațiilor verzi din intravilanul localităților, este
universal recunoscut că apa este adesea parte a spațiilor
verzi și că spațiile verzi care mărginesc zonele cu apă (ex.
malurile unui râu) sunt elemente importante și atractive,
utilizate de rezidenți pentru recreere. Au fost propuse mai
multe inventarieri ale spațiilor verzi, de exemplu Bell et al.
(2007), au stabilit diferențele dintre parcuri și grădini; spații
naturale și semi-naturale; coridoare verzi; zone pentru
sport; locuri de joacă; cimitire; spații verzi aferente
instituțiilor de cult; alte spații publice. Swanwick et al.
(2003) au realizat un inventar pentru 25 de tipuri de spații
verzi, încadrate în 10 subgrupe și 4 grupe principale (spații
verzi pentru agrement, spații verzi funcționale, habitate
semi-naturale și spații verzi lineare). Alte inventarieri sunt
grupate pe baza modului de utilizare, în principal pe
mărime și scară, sau pe baza tipului informal de acoperire.
Probabil că nici un inventar nu poate acoperi
varietatea care există în orașele europene datorită
condițiilor naturale (geomorfologice, climatice, biologice), a
contextului istoric și cerințelor sociale. În plus, nici un
inventar nu poate fi considerat final – inițiativele sociale,
progresul tehnologic, conștientizarea problemelor de
mediu, creativitatea urbanistică, locuitorii și alte persoane
implicate conduc în mod perpetuu spre apariția unor noi
tipuri de spații verzi (de exemplu: grădini comunitare,
grădini pe acoperiș, grădini de ploaie, sisteme de
bioretenție sau sisteme sustenabile de drenaj, dar și
grădini mobile sau diferite forme de grădinărit de guerilla).
Proiectul GREEN SURGE (2015), a stabilit un inventar din
perspectiva infrastructurilor verzi, comparat însă cu
inventarierile existente. În pus acest inventar include toate
spațiile verzi posibil să existe în intravilanul unei localități
relevante atât pentru evaluarea legăturilor dintre spațiile
verzi cât și pentru serviciile ecosistemice și biodiversitate.
În cadrul proiectului LAN-NET a fost propusă o
inventariere extinsă a categoriilor de spații verzi
elaborată în contextul situațiilor întâlnite în intravilanul
localităților din România, cu mențiunea că această listă
poate fi extinsă în funcție de diferitele situații/specificități
locale, regionale, naționale sau internaționale. În urma
activităților de cercetare a proiectului LAN-NET a rezultat
o listă a tipurilor de spații verzi mult mai cuprinzătoare față
de documentele existente în legislația din România.
Această listă a fost elaborată prin comparații cu inventa-
rierile existente a spațiilor verzi, consultând literatura de
specialitate și legislația națională și europeană.
Inventarierea propusă include 6 categorii
principale de spații verzi stabilite în principal în funcție
de amplasarea (conectarea) componentelor spațiilor verzi
și 34 de tipuri de spații verzi ce pot fi întâlnite în
intravilanul localităților. Această listă a categoriilor și
tipologiilor a fost supusă consultărilor publice (în cadrul
Conferinței LAN-NET – București, octombrie 2016 și în
cadrul Atelierelor LAN-NET desfășurate în Timișoara, Cluj-
Napoca și București în lunile noiembrie și decembrie
2016). Inventarul categoriilor și tipologiilor de spații
verzi din cadrul localităților din România poate fi
modificat în funcție de soluțiile și indicațiile obținute
în urma consultărilor publice.
Cele 6 categorii principale propuse inițial sunt
prezentate în Tabelul 1.
Acoperiș verde
Atrium
Balcon verde
Perete verde
Sistem de bioretenție
Stradă verde
Terasament verde
aferent infrastructurii
rutiere
Zona de siguranță a
infrastructurii de
transport feroviar
Bază sportivă sau de
agrement verde
Cimitir verde
Grădina
Grădina comunitară
Grădina condominiu
Grădina instituțională
Grădina zoologică
Amenajare de tip extensiv sau intensiv, amplasată pe acoperișul unei
construcții și care cuprinde vegetație plantată;
Amenajare vegetală realizată în interiorul unei construcții, în spații
închise sau deschise, vegetația acesteia fiind plantată direct în sol
sau dispusă în ghivece și/sau jardiniere;
Compoziție vegetală, amplasată în balcon sau terasă, dispusă în
ghivece și/sau jardiniere;
Suprafață verticală realizată din vegetație plantată direct în sol sau în
sisteme independente și care este atașată / ancorată la o construcție;
Cavități punctuale sau longitudinale, realizate în pământ (gropi,
șanțuri, rigole) care constituie medii de infiltrație și sunt alcătuite din
vegetație la care se pot adăuga și alte materiale organice sau
minerale, cu rol în administrarea apelor pluviale locale;
Ansamblu care conține alături de suprafețe minerale și suprafețe
permeabile punctuale sau liniare, care înglobează vegetație,
predominant arboricolă la care se pot adăuga alte materiale, precum
și echipamente cu rol utilitar, dotări și/sau alte elemente decorative;
Construcție în general realizată din pământ și/sau material mineral,
atașată structurii rutiere și care este amenajată cu vegetație;
Fâşiile de teren, care înglobează vegetație, situate de o parte şi de
alta a axei căii ferate, necesare pentru amplasarea instalaţiilor
specifice feroviare şi pentru protecţia mediului;
Structură de tip parc aflată în proprietatea publică sau privată a
statului sau unităților administrative teritoriale care conține zone
construite, special amenajate, echipate şi dotate pentru practicarea
diferitelor sporturi (complex de instalaţii sportive) și pentru agrement;
Structură de tip grădină aflată în proprietatea publică sau privată a
statului sau unităților administrative teritoriale și destinată practicilor
funerare în care se acordă prioritate vegetației și/sau zone verzi, în
raport cu elemente minerale destinate construcțiilor funerare;
Amenajare aflată în proprietatea publică sau privată a statului sau
unităților administrative teritoriale atașată sau nu de o construcție,
accesibilă publicului larg sau nu, în cuprinsul căreia predomină
vegetația, în scopul recreerii, educări și/sau cercetării, și care poate
să conțină dotări, echipamente și alte construcții care pot fi agregate
în amenajări cu rol preponderent estetic sau specializat. Grădina
poate avea diverse specializări;
Amenajare de tip grădină având ca destinație producția horticolă
necomercială și/sau recreere aflată în proprietatea publică sau privată
a statului sau unităților administrative teritoriale;
Structură de dimensiune redusă, amplasată în zone rezidențiale,
aflată în proprietatea publică sau privată a statului sau unității
administrative teritoriale și care înglobează vegetație;
Structură atașată clădirilor instituțiilor statului sau unităților
administrative teritoriale, cu caracter public sau privat, care
înglobează vegetație precum și diverse dotări, echipamente și/sau
alte construcții, care pot fi agregate în amenajări cu rol preponderent
estetic sau specializat;
Structura de tip parc aflată în proprietatea publică sau privată a
statului sau unităților administrative teritoriale și care deține animale
în captivitate în scopul prezentării lor publicului și în care predomină
suprafețele permeabile și vegetația;
1. Componente ale spațiilor verzi
atașate construcțiilor proprietate
publică sau privată a statului sau
unităților administrativ teritoriale
(Componente ale spațiilor verzi atașate *
construcțiilor nu vor fi incluse la calculul
indicatorilor urbanistici (POT și CUT) și
nici la stabilirea suprafeței de teren ce
trebuie amenajată cu spații verzi
conform H.G. nr. 525/1996 pentru
aprobarea Regulamentului General
de Urbanism.)
2. Componente ale spațiilor verzi
conectate la infrastructuri rutiere
și tehnico-edilitare
3. Componente ale spațiilor verzi
atașate la infrastructuri sociale
deținute în proprietate publică
sau privată de către stat sau
unitățile administrativ teritoriale
Cap.1. Noțiunea de spațiu verde...
Structură independentă, aflată în proprietatea publică sau privată a
statului sau unităților administrative teritoriale și accesibilă publicului
larg, în care predomină vegetația (de regulă arborescentă) și care
este prevăzută cu dotări și/sau echipamente care permit
desfășurarea unei game largi de activități pentru recreere adresate
unei palete variate de utilizatori. Parcul poate avea diverse
specializări;
Structura de tipul parcului sau grădinii care este declarată prin lege
monument istoric;
Structură de tip parc de dimensiuni reduse inserată în țesutul urban,
care înglobează suprafețe permeabile și vegetație predominant
arborescentă, care poate fi prevăzută cu dotări și/sau echipamente
diverse, care are rolul de a asigura odihna de scurtă durată a
utilizatorilor, de a facilita circulația pietonilor și care poate oferi spații
destinate recreerii;
Structură de tip parc destinată campării;
Suprafață agricolă în care predomină plantele erbacee, destinată
producerii de furaje, recoltate prin cosire;
Suprafață agricolă în care predomină plantele erbacee, destinată
producerii de furaje, utilizate pentru pașunatul animalelor;
Amenajare care conține pomi și/sau arbuști fructiferi, indiferent de
sistemul de cultură, căpșunării, pepiniere, sere, inclusiv terenurile
pentru asolamente sau terenurile în pregătire pentru plantare;
Suprafață de teren cultivată sau necultivată, destinată pentru
producția vegetală menținută în bune condiții agricole și de mediu;
suprafață de teren cultivată cu vegetație destinată producerii de
biomasă și alte produse.
Teren situat în intravilanul localităților cu o suprafaţă de cel puţin
0,25 ha, acoperit cu arbori care trebuie să atingă o înălțime minimă
de 5 metri la maturitate și care îndeplinește mai multe funcții speciale
de protecție, producție și/sau recreere;
Formaţiune cu vegetaţie forestieră, amplasată la o anumită distanţă
unele de altele sau faţă de un obiectiv, cu scopul de a îl proteja
împotriva efectelor unor factori dăunători şi/sau pentru ameliorarea
climatică, economică şi estetico-sanitară a terenurilor;
Formațiune de arbori şi arbuşti forestieri, care unesc trupuri de
pădure sau reţele de perdele forestiere de protecţie, aflate la distanţe
de până la 10 km unele de altele. Cordoanele forestiere pot avea
lăţimi de până la 30 m şi se amplasează la marginea tarlalelor
cultivate agricol, de-a lungul drumurilor existente, al digurilor şi
malurilor sau în jurul localităţilor. În aceste cazuri cordoanele
forestiere constituie ele însele perdele forestiere de protecţie şi preiau
funcţiile de protecție ale acestora;
Teren care a fost destinat extragerii/exploatării resurselor minerale,
iar în prezent este reabilitat prin plantații arboricole, arbustive și
erbacee cu rol în protecția mediului;
Suprafață de teren viran acoperit cu vegetație erbacee și/sau
arbustivă și/sau arboricolă cu caracter spontan și asupra căruia nu
este revendicat dreptul de proprietate de nicio persoană;
Suprafețe de teren cu sol permanent sau periodic saturat cu apă, cu
floră și faună caracteristică.
Depresiune de teren formată datorită curgerii apei, de obicei uscată,
care pot avea o biodiversitate bogată și utilizată pentru recreere;
4. Componente verzi
aferente infrastructurii agricole
ce vor fi introduse
cu prioritate în categoria
spațiilor verzi după ce rolul lor
agricol nu va mai putea fi
îndeplinit datorită stării de
degradare a solului
5. Componente verzi din zone
naturale, semi-naturale și
antropice din intravilanul
localităților, care au funcțiune
forestieră și vor fi administrate
conform legislației specifice, dar
care vor fi incluse în registrul
verde și care vor fi luate în
considerare la elaborarea
strategiei privind conservarea şi
dezvoltarea reţelei de spaţii verzi
Parcul
Parc istoric sau
grădina istorică
Scuar
(parc de buzunar)
Zonă de campare
Fâneață
Pășune
Plantație pomicolă
Teren arabil
teren destinat agro-
silviculturii
Pădure urbană
Perdea forestieră
de protecție
Cordon
forestier
Structură de
reconversie ecologică
Teren abandonat
Terenuri umede,
mlaștini, bălți,
smârcuri
Albie uscată
Cap.1. Noțiunea de spațiu verde...
6. Componente verzi aflate în
proximitatea suprafețelor cu apă
care au funcțiune mixtă și vor fi
administrate de autoritățile
publice locale, lucrările de
amenajare fiind efectuate cu
avizul structurii competente din
cadrul RN “Apele Române” și
care vor fi incluse în registrul
verde și vor fi luate în
considerare la elaborarea
strategiei privind conservarea şi
dezvoltarea reţelei de spaţii verzi
Mal verde
Zonă de protecţie
adiacentă
infrastructurii de
îmbunătăţiri funciare
Zona de coastă marină
Faleză fluvială
Indicatori de calitate ai spațiilor verzi
În procesul de proiectare, implementare,
inventariere și stabilirea categoriilor de spații verzi sunt
utilizate în mod curent standarde cantitative și calitative.
“Natural England‘s Accessible Natural Greenspace
Standard (ANGSt) oferă un set de valori de referință
pentru asigurarea accesului la spațiile verzi amplasate în
apropierea zonelor rezidențiale. Aceste standarde
recomandă de exemplu ca rezidenții localităților să aibă un
spațiu verde natural cu o suprafață de minim 2 hectare la
o distanță de 300 m (5 minute de mers) față de locuință.
Potrivit altor abordări, este necesar să se
considere nu doar mărimea suprafeței de spațiu verde dar
și distribuția acestora în localitate și accesibilitatea. Din
punctul de vedere al diferitelor politici europene, spațiile
verzi și spațiile publice, proporția lor și accesibilitatea sunt
incluse în indicatorii dezvoltării urbane sustenabile (de
exemplu: the European Common Indicators, STATUS,
TISSUE). Potrivit „Standardelor spațiilor deschise din zone
construite” („Standards for open spaces in build up
areas/Freiraumplanerische standards fur die
Baulandgestaltung”) din Graz (Austria) sunt aplicate
standarde calitative variate în funcție de funcționalitatea
teritorială. Indicele “impermeabilitate“ este important în
special pentru gestionarea apelor pluviale în teritoriul
urbanizat. Acest indice este calculat ca procent în funcție
de tipul suprafețelor, după cum urmează:
źFără impermeabilitate (0 %): peluze, suprafețe
gazonate și alte zone cu vegetație;
źSemi-impermeabile (50 %): pavaje cu interspații mari,
pavaje ecologice (cu gazon și sistem de grile), paturi de
pietriș, pavaje poroase-permeabile;
źImpermeabile (67%): pavaj pe pat de nisip;
źImpermeabile (100%): asfalt, pavaj pe pat de mortar,
zone construite.
Ar fi prezumțios însă, să pretindem că lista
tipologiilor și lista exemplelor de indicatori calitativi ai
spațiilor verzi evidențiate în documentul de față sunt
exhaustive și că reprezintă soluții singulare. Sunt necesare
consultări extinse înainte de elaborarea unei clasificări
finale care să poată fi adaptată unei utilizări generale.
Natura tipologiilor depinde, de asemenea, într-o mare
măsură de modul de utilizare al documentelor. De aceea
accentul trebuie pus pe o clasificare ce poate oferi un
cadru extins pentru diferitele categorii și tipuri de spații
verzi existente.
În cazul atingerii unui consens, tipologia se poate
constitui în baza unor ghiduri, reglementări și definiții,
identificări ale categoriilor și metode de înregistrare și
raportare a informațiilor.
Tabel 1. Categorii de spații verzi
Cap.1. Noțiunea de spațiu verde...
Teren amplasat în vecinătatea suprafețelor cu apă naturale sau
artificiale, care înglobează vegetație plantată sau spontană;
Terenuri care înglobează vegetație, adiacente canalelor de irigație
și/sau desecare;
Teren cu caracteristici litorale (plaje cu nisip, stânci, dune costale/de
coastă, faleză) care se află în contact cu marea;
Ansamblu de suprafețe naturale și artificiale dispuse liniar de-a lungul
unui curs de apă și care înglobează vegetație plantată și/sau
spontană.
hompson (2000) a definit cele trei proprietăți
Tale „ecologiei, comunității și încântării”,
considerându-le ca fiind un sistem de trei valori
pe care trebuie să se bazeze arhitectura peisajului, dar
care pot să fie aplicate din perspectiva funcțiilor și
reformei: Funcții de mediu și ecologice (= Firmitas);
Funcții sociale și societale (= Utilitas); Funcții
structurale și simbolice (= Venustas).
Utilizăm și facem referire la termenul de funcții la
începutul acestui capitol, datorită faptului că aceste funcții
includ sau generează rolul și beneficiile spațiilor verzi.
Spațiile verzi cum ar fi grădinile rezidențiale, parcurile și
zonele împădurite oferă o mulțime de beneficii locuitorilor
și habitate vitale pentru fauna sălbatică. Spațiile verzi au
un impact indirect asupra sănătății prin îmbunătățirea
calității aerului, limitarea impactului valurilor de căldură
prin reducerea temperaturii. În plus vegetația stochează
carbonul, ajutând la diminuarea schimbărilor climatice,
reduce probabilitatea de inundare prin înmagazinarea
(stocarea) excesului de apă. Este demonstrat că efectele
diferite asupra sănătății pot fi legate de tipuri diferite de
spații verzi iar caracteristicile specifice ale acestora pot fi
relaționate cu beneficii asupra sănătății pentru grupuri
specifice de populație. În cele ce urmează prezentăm
principalele funcții și beneficii ale spațiilor verzi.
1. Funcțiile de mediu și ecologice ale spațiilor verzi
Spațiile verzi oferă în mod natural, cu implicare
sau intervenție umană minimă, beneficii importante
comunității. Această categorie include ceea ce numim
servicii ecosistemice”. Serviciile ecosistemice sunt
beneficiile pe care oamenii le obţin din natură sub formă
de bunuri şi servicii oferite de către ecosistemele naturale
și semi-naturale. Acest termen este relativ recent și
include patru sub-funcții (beneficii):
1.1. Reducerea efectelor negative a
temperaturilor crescute și a schimbărilor climatice.
Spațiile verzi reduc efectul insulelor de căldură prin
umbrire și răcire a aerului prin procesul de evapo-
transpirație. Vegetația amplasată în vecinătatea clădirilor
reduce nevoia de utilizare a aerului condiționat, fiind în
acest fel redus consumul de energie. (Fig. 1, 2, 3)
Cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă a
crescut cu mai mult de 40% de la începuturile
industrializării. În general, spațiile verzi stochează o
cantitate mai mare de carbon decât cea eliberată de
vegetație prin descompunere în atmosferă însă, designul
și întreținerea spațiilor verzi joacă un rol crucial în
determinarea cantității de carbon reținute. Astfel că în
procesul de creare a unor noi spații verzi trebuie protejată
vegetația matură (arborii maturi) care înmagazinează
cantități mari de carbon.
1.2. Îmbunătățirea calității aerului.
Poluarea aerului constă în acumularea de parti-
cule cunoscute ca pulberi în suspensie și gaze cum sunt
ozonul, dioxidul de azot și dioxidul de sulf. Acești poluanți
sunt - în principal - rezultatul emisiilor vehiculelor și a
emisiilor industriale. Calitatea slabă a aerului este o
amenințare serioasă pentru sănătatea umană, cauzând
probleme pentru sistemul respirator și boli cardio-
vasculare. Pe plan mondial este estimat că aproximativ
3,7 milioane de decese pe an sunt cauzate de expunerea
la un mediu ambiant cu o calitate scăzută a aerului
(Organizația Mondială a Sănătății, 2014). Arborii și arbuștii
au un impact multiplu asupra calității aerului. Vegetația
îmbunătățește calitatea aerului prin îndepărtarea atât a
particulelor cât și a gazelor. Arborii cu frunze complexe, cu
frunze rigide sau cu frunze păroase sunt capabili să rețină
mai multe particule decât arborii cu frunze mari și netede.
Studiile și cercetările existente arată fără echivoc că
prezența vegetației are ca efect reducerea poluării aerului.
1.3. Reducerea riscului inundațiilor și
îmbunătățirea calității apei. În zonele urbane, supra-
fețele impermeabile împiedică infiltrarea apei provenite din
precipitații (Fig. 4). În timpul perioadelor cu precipitații în
exces este depășită capacitatea sistemelor de drenaj fiind
generate adesea inundații. În contrast cu suprafețele
impermeabile, suprafețele vegetate sunt capabile să
intercepteze și să capteze apa, reducând volumul
scurgerilor pluviale de suprafață. Beneficiile arborilor
N
40%
100%
Fig. 1. Coniferele înalte poziționate în partea de nord a clădirilor
crează perdele de protecție eficiente
Fig. 2. Amplasarea arborilor foioşi pe lateralele estice şi vestice
imobiluluiale va reduce temperatura interioară vara şi va contribui
la creşterea acesteia, iarna.
Fig. 3. Plantele căţărătoare moderează temperatura interioară
Cap.2. Funcțiile (rolul), beneficiile...
individuali sunt maximizate dacă aceștia sunt plantați în
gropi care conțin soluri cu permeabilitate mare capabile să
absoarbă cantitățile suplimentare de apă sau conțin soluri
structurate astfel încât să permită creșterea și dezvoltarea
rădăcinilor sub pavaje (Fig. 5).
O altă consecință a nivelului ridicat al scurgerilor
de suprafață provenite din precipitații este spălarea
poluanților și transportarea acestora în râuri, pârâie, lacuri,
în defavoarea calității apei. Includerea spațiilor verzi în
noile dezvoltări urbane, la fel ca și integrarea unor sisteme
de gestionare a apelor meteorice bazate pe vegetație în
spațiile verzi existente reduc aceste riscuri și oferă o
alternativă sustenabilă, eficientă și ieftină pentru controlul
inundațiilor și poluării rețelei hidrografice.
1.4. Reducerea poluării fonice. Eficiența spațiilor
deschise în a acționa ca o barieră de zgomot este limitată
dacă nu se iau măsuri adiționale. Impactul vegetației ca
barieră de sine stătătoare este mic, însă în combinație cu
spații deschise, cu modelări ale terenului și plantări
strategice reprezintă adesea o soluție ideală. Spațiile verzi
utilizate în separarea terenurilor cu utilizări cauzatoare de
zgomot de cele care necesită condiții de liniște pot fi
eficiente în reducerea nivelului de zgomot în zonele
adiacente. Această soluție este eficientă dacă spațiile verzi
cu rol de reducere a zgomotului sunt caracterizate de
plantarea densă a arborilor și a arbuștilor. O barieră
acustică optimă poate fi obținută prin utilizarea movilelor
de pământ plantate cu vegetație sau a structurilor
construite care permit plantare (eficiente și din punct de
vedere al spațiului necesar).
1.5. Beneficii pentru biodiversitate. Pentru
anumite specii, localitățile pot oferi un habitat mult mai
favorabil decât zonele rurale caracterizate printr-o
agricultură intensivă. Parcurile mari și regiunile împădurite
din localități sunt capabile să susțină o varietate mare de
specii, însă chiar și zonele mici cu vegetație cum ar fi
sensurile giratorii, spațiile plantate de-a lungul căilor
rutiere, acoperișurile verzi pot susține o varietate destul de
mare de plante, insecte și păsări. Spațiile verzi din
intravilanul localitățior pot acționa ca un “coridor al faunei
sălbatice”, oferind legături cu zonele extravilane.
Strategiile menite să îmbunătățească biodiversitatea
trebuie să depindă de locație, tipul habitatului și de speciile
prezente (Commission for Architecture and the Built
Environment, 2006). Anumite măsuri generale care trebuie
aplicate în spațiile verzi pentru a maximiza beneficiile
asupra biodiversității se evidențiază prin: practici de
întreținere mai reduse ca intensitate, tăierea mai rară a
ierbii/peluzei, protejarea anumitor părți a spațiului verde de
interferențele umane, căi pietonale amplasate la distanță
față de locul de cuibar al păsărilor și introducerea speciilor
din flora nativă locală.
2. Funcția socială
Studiile existente sprijină relația dintre spațiile
verzi bine întreținute și sentimentul de apartenență al
oamenilor. Persoanele care locuiesc în apropierea spațiilor
verzi tind să dezvolte un sentiment de atașament față de
acestea. Cele neîntreținute, afectează populația vârstnică
și copiii, iar în particular: este puțin probabil ca părinții să
permită sau să încurajeze copii să se joace în aer liber și
Fig. 4. Variaţia scurgerilor pluviale de suprafaţă, în raport cu
suprafeţele impermeabile. Sursa: Adaptare după: FISRWG, 1998
Fig. 5. Filtre vegetale pentru gestionarea apelor pluviale - Zone de bioretenţie în jurul arborilor
Sursa: Păunița Boancă, Teza de doctorat, 2012
Cap.2. Funcțiile (rolul), beneficiile...
vor percepe aceste zone ca fiind riscante și asociate unor
comportamente antisociale.
2.1. Furnizarea de spații și facilități pentru
agrement și recreere. Acesta este probabil cel mai
cunoscut beneficiu al unui spațiu verde și include utilizarea
directă pentru joc, sport și recreere, formal sau informal,
activ și pasiv. Spațiile verzi furnizează: spații de joacă
pentru copii din grupe diferite de vârste, pentru echipele
formale de sport și recreere informală, care nu necesită
facilități speciale.
2.2. Facilitarea contactului social și a
comunicării. Spațiile deschise sunt o parte esențială a
domeniului public și se constituie într-o arenă esențială în
care oamenii din diferite grupuri sociale, culturale și
demografice se întâlnesc și vin în contact unul cu celălalt.
Din acest motiv aceste spații trebuie văzute ca parte
centrală a oricărei strategii menite să promoveze
coeziunea socială. Interacțiunea socială optimă necesită o
gamă variată de ierarhii a spațiilor deschise cu grade
diferite: de la caracter public până la caracter privat.
2.3. Îmbunătățește accesul la mediul natural și
experimentarea naturii. Acest beneficiu este diferit față
de cel oferit de funcțiile de mediu și ecologice ale spațiilor
verzi, care oferă beneficii pentru pentru floră și faună. Este
un beneficiu pe care utilizatorii îl pot deriva (extrage) din
mediul urban (caracterizat în principal de suprafețe
construite). A fost argumentat că datorită faptului că ființele
umane sunt parte componentă a naturii, și ca rezultat al
evoluției speciilor și interacțiunii cu mediul natural de-a
lungul a milioane de ani, are nevoie de apropiere și
contact constant cu natura, chiar dacă în prezent o mare
parte a populației trăiește în mediul urban.
Prezența naturii ce poate fi experimentată în
mediul urban poate aduce o contribuție importantă la
promovarea conștientizării problemelor de mediu –
rezultând o planificare îmbunătățită a spațiilor urbane
deschise.
2.4. Influențarea pozitivă a sănătății psihice,
fizice și a bunăstării. Accesul la spațiile verzi
îmbunătățește bunăstarea mentală, reducând stările de
anxietate și condițiile de sănătate psihică.Tulburările
depresive sunt în prezent principala cauză de incapacitate
în țările cu venituri medii și ridicate – și precursoare ale
problemelor cronice de sănătate psihică. Petrecerea
timpului în spații verzi produce niveluri și tipare chimice în
creier asociate cu scăderea stresului și cu impactul pozitiv
asupra tensiunii arteriale.
Spațiile verzi încurajează activitatea fizică prin
oferirea unui mediu plăcut (acest mediu este favorabil și
pentru relaxare, socializare, promovarea unor niveluri
îmbunătățite de activitate socială și relații de vecinătate
mai puternice). S-a demonstrat că perioadele scurte de
timp petrecute în spațiul verde pot avea un efect măsurabil
asupra abilității oamenilor de a se concentra și de a
efectua sarcini după întoarcerea în mediul de lucru.
3. Funcții structurale și simbolice
Aceste funcții sunt de o importanță centrală pentru
percepția spațiilor verzi de către oameni, dar în majoritatea
cazurilor nu trebuie neapărat să fie relaționate direct cu
modul de utilizare fizic al spațiului deschis în cauză.
În Art.1 al Convenției Europene al Peisajului (European
Landscape Convention), peisajul (care include peisaje
urbane și peri-urbane) este definit ca ‘o parte de teritoriu
perceput ca atare de către populație.’ Potrivit acestei
definiții, percepția e la fel de mult parte a peisajului ca și
partea fizică a terenului în sine.
3.1. Îmbunătățește articularea, divizarea și
conectarea zonelor din țesutul unei localități. Rolul
spațiului deschis urban este de a oferi structură și
organizare zonei urbane. Astfel o localitate poate fi
divizată față de peisajul înconjurător; districtele individuale
și tipurile de utilizare a terenurilor pot fi divizate una față
de cealaltă. Conceptul de articulare al spațiului este
scalabil și poate fi aplicat structurării și organizării spațiilor
verzi individuale și modului în care acestea relaționează
cu țesutul înconjurător.
3.2. Îmbunătățirea lizibilității localităților. Un
sens clar al orientării într-o localitate este important atât
din punct de vedere al eficienței cât și pentru bunăstarea
populației. Această necesitate psihologică, împreună cu
principiile de bază ale percepției vizuale oferă o bază
pentru designul spațiilor verzi (lizibile sau capabile să
contribuie la lizibilitatea unei localități ca întreg). Aceste
principii pot fi utilizate pentru a organiza și proiecta
elementele spațiilor intravilane – suprafețe pavate,
elemente de mobilier și vegetație – în așa fel încât acestea
vor constitui un sens intuitiv pentru observator și vor putea
fi “citite” ușor și încrezător. Claritatea vizuală se bazează
pe spații lizibile, prin care utilizatorul poate circula ușor.
3.3. Stabilirea sentimentului locului (en. Sense
of Place). Aceast beneficiu se leagă de modul în care părți
ale structurii unei localități sunt percepute de vizitatorii
cărora nu le sunt foarte familiare. Un sentiment al locului,
sau genius loci, poate crea o anumită atmosferă ce poate
fi detectată în timpul vizitării acelui loc.
3.4. Îmbunătățirea promovării identității,
semnificațiilor și valorilor. Zonele de peisaj ale unei
localități - ca întreg - sunt purtătoare importante ale
identității, semnificațiilor și valorilor și ajută la crearea și
întărirea identității individuale și a comunității. Potențialul
spațiilor verzi de a exprima semnificația poate fi văzut ca
un beneficiu al gradului în care acest spațiu este
încorporat în context. Cu cât sunt luate în considerare mai
multe aspecte ale contextului în care un spațiu este
încorporat, cu atât potențialul semnificației este mai mare.
Este necesară considerarea contextului geografic,
topografic, ecologic, hidrologic, climatic, social și societal,
cultural și economic. Valorile apar ca rezultat al
interacțiunii dintre oameni și loc și reprezintă o funcție în
măsura în care indivizii, grupurile sau societățile sunt
capabile să citească sau să interpreteze semnificația unui
loc pe baza sistemului de valori personale sau al
experienței unui grup. Simbolurile sunt un mod important
de indicare al semnificației. Chiar și fără utilizarea
conștientă a simbolurilor în partea de design, simbolismul
se regăsește în toate peisajele, iar noi (oamenii) scanăm
în mod constant mediul înconjurător în căutarea înțelesului
și semnificației.
4. Funcția economică
Prezența spațiilor verzi afectează o regiune
urbană în moduri diferite, iar impactul economic - un
beneficiu greu de cuantificat și estimat – poate varia mult
de la caz la caz (Saraev, 2012). Din punct de vedere al
impactului financiar studiile sugerează că imediata
vecinătate a spațiilor verzi este pozitiv legată atât de
prețurile proprietăților rezidențiale cât și de cel al
proprietăților comerciale – proprietățile cu vedere spre
parcuri având un preț mai mare cu 5-7% (Commission for
Architecture and the Built Environment, 2005).
Dezvoltarea, întreținerea și gestionarea spațiilor verzi
generează oportunitatea unor locuri de muncă și pot avea
beneficii indirecte asupra economiei locale prin încurajarea
unor investiții și dezvoltări imobiliare în zonă.
4.1. Creșterea valorii proprietăților.
4.2. Generarea de venituri și locuri de muncă
din dezvoltarea, întreținerea și gestionarea spațiilor verzi.
4.3. Generarea de venituri și locuri de muncă
din turism, spațiile verzi cu valori istorice, estetice, și de
recreere atrag turiști.
4.4. Reducerea costurilor pentru energie (a se
vedea în subcapitolul 1.1.).
Cu toate acestea, nu este clar dacă alocarea unei
valori monetare poate capta pe deplin importanța efectelor
ne-monetare, cum ar fi creșterea biodiversității sau
semnificația culturală a unei păduri. Pentru a maximiza
beneficiile, spațiile verzi trebuie să fie ușor accesibile atât
populației locale cât și turiștilor, sau cel puțin vizibile din
locuințe sau în timpul călătoriilor.
Cap.2. Funcțiile (rolul), beneficiile...
S P A Ț I I V E R Z I
Funcții de mediu
și ecologice
Funcția socială
Funcții structurale
și simbolice
Funcția
economică
Fig. 6. Schemă a funcțiilor (rolului) și beneficiilor spațiilor verzi
n România, Constituţia stipulează „dreptul oricărei
Îpersoane la un mediu înconjurător sănătos şi
echilibrat ecologic” (Art.35), însă, transformările
teritoriale ale oraşelor de-a lungul timpului nu au ţinut
întotdeauna seama de menţinerea unui echilibru între
dezvoltarea urbană şi asigurarea necesarului de spaţii
verzi prin care să se poată asigura aceste drepturi.
Spaţiile verzi pot constitui locuri de desfăşurare
pentru diverse evenimente sociale și culturale, joacă un rol
semnificativ în promovarea sănătăţii populaţiei urbane,
oferind oportunităţi prin care se încurajează un stil de viaţă
activ. Spaţiile verzi răspund, în principal, nevoilor umane
de recreere şi petrecere a timpului liber. De menționat că,
în cazul persoanelor lipsite de venituri sau de timp liber,
spațiile verzi rămân soluţia cea mai la îndemână pentru
activităţi recreaţionale. (vezi Cap.2. Funcțiile, rolul și
beneficiile spațiilor verzi). În ciuda acestei evidențe, în cele
aproximativ 320 aşezări urbane din România, unde
trăieşte aproximativ 55,2% din populaţie, ca urmare a
tendinţei permanente de extindere a spaţiului construit, în
special în ultimele două decenii, s-a înregistrat de cele mai
multe ori, o diminuare a suprafeţei spaţiilor verzi.
Legea nr. 24/2007 - privind reglementarea si
administrarea spatiilor verzi din intravilanul localitatilor,
aflată în vigoare începând cu 21.01.2007, în forma ei
actuală, este singura care reglementează administrarea
spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor. Astfel, articolul 2
din legea Nr.24/2007 se menționează că în vederea
asigurării calităţii factorilor de mediu şi a stării de sănătate
a populaţiei, statul recunoaște dreptul fiecărei persoane
fizice la un mediu sănătos, accesul liber pentru recreere în
spaţiile verzi proprietate publică, dreptul de a contribui la
amenajarea spaţiilor verzi, la crearea aliniamentelor de
arbori şi arbuşti, în condiţiile respectării prevederilor legale
în vigoare. Conform articolului 8 din aceeași lege,
administrarea spaţiilor verzi proprietate publică este
exercitată de autorităţile administraţiei publice locale şi de
alte organe împuternicite în acest scop, în timp ce
administrarea spațiilor verzi de pe terenurile proprietate
privată este exercitată de către proprietarii acestora, cu
respectarea prevederilor actelor normative în vigoare.
(vezi Fig. 7, 8)
Spații verzi
proprietate publică Spații verzi
proprietate privată
Autorități publice locale
(Consiliul local > Primăria)
Organe imputernicite
(ex. Societăți comerciale
din subordinea primăriei)
Proprietarii terenurilor
pe care se află
spațiile verzi
Fig. 7. Administratorii spațiilor verzi (conf. Legii 24/2007)
Agenții teritoriale pentru Protecția Mediului
Garda Națională de Mediu
Agenția Națională pentru Arii Protejate /
Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta
Dunării"
OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei
şi faunei sălbatice
Emite avize pentru tăieri și transplantări; (Legea Nr.
24/2007, Art.9, alin (2)); Emite puncte de vedere
referitoare la îndeplinirea condițiilor de mediu (Aviz de
mediu / Acord de mediu /Avizul Natura 2000) – OUG
195/2005 privind protecţia mediului;
Aplică politica Guvernului în materie de prevenire,
constatării şi sancţionării încălcării prevederilor legale
privind protecţia mediului, controlează activităţile cu
impact asupra mediului și controlează respectarea
măsurilor de protecţie a mediului - HG nr. 1005/2012
privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de
Mediu.
Avizul administraţiei ariei naturale protejate.
Atribuții
Autorități și colective tehnice de specialitate
Ministerul Mediului
(HG 19/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului
şi pentru modificarea unor acte normative – Art. 6)
1
Nr.
Crt.
Avizează și aprobă proiectele de amenajare a pădurilor
și a altor proiecte referitoare la fondul forestier național
(art. 75 din Codul Silvic);
Autorizează lucrările de construcţii la distanţe mai mici
de 50 m de liziera pădurii (art.37 din Codul Sivic).
Avizează și autorizează (i) lucrările de plantare și
defrișare de vegetație lemnoasă, perdelele
antierozionale și filtrante în zona de protecție sau în
albiile majore, care nu fac parte din fondul forestier,
(ii) Planurile de amenajare a teritoriului, planuri de
urbanismm general, zonal și de detaliu, (iii) lucrările din
zonele naturale protejate (Anexa 1 la Procedura
aprobată prin Ordinul nr. 662/2006 privind aprobarea
Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi
autorizaţiilor de gospodărire a apelor).
Prognoze și avertizări fitosanitare (Legea 24/2007
privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din
intravilanul localităţilor);
Avizează, pe baza propunerilor comisiilor de specialitate
din cadrul său, planurile de amenajare şi dezvoltare a
teritoriului, pentru zonele protejate, respectiv pentru cele
unde sunt delimitate situri arheologice, potrivit legii
(HG nr. 90/2010 art. 6, pct 9);
Avizează temele de proiectare şi soluţiile arhitecturale şi
de artă monumentală, cu consultarea organizaţiilor
profesionale şi de creatori din domeniu, pentru
obiectivele arhitecturale sau de artă monumentală care
se realizează din bugetele publice. (HG nr. 90/2010 art.
6, pct 10). Exemplu: Parcul Herastrău
Aviz de construire în zona de siguranță a infrastructurii
feroviare (art. 29, alin 2 din OUG 12/1998 privind
transportul pe căile ferate române şi reorganizarea
Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române);
Acord prealabil și autorizație de amplasare și/sau acces
la zona drumului din partea administratorilor drumului
(Ordonanţa nr. 43/1997 privind regimul drumurilor art.46)
Cap.3. Actorii administrației...
Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA
Structuri teritoriale ale Romsilva
Administrația Națională „Apele Romane” /
Direcțiile Apelor / Sisteme de Gospodărirea
Apelor
Oficii fitosanitare județene
Direcții Județene de Cultură
Societatea Națională Căile Ferate Române
Compania Națională de Administrare a
Infrastructurii Rutiere
1
2
3
4
5
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
(Hotărârea nr. 30/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
precum şi pentru modificarea art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.186/2014 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor)
Ministerul Culturii
(Hotărârea nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii)
Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene
(Hotărârea nr. 15/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale,
Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene)
Ministerul Transporturilor
(Hotărârea nr. 21/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor)
Emite avizul în vederea aprobării indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii publice
de interes naţional din competenţa de aprobare a Guvernului şi avizează proiectele de acte normative
privind indicatorii tehnico-economici ai acestora în conformitate cu prevederile legale în vigoare
(HG nr. 15/2017 art. 5 pct 35);
Avizează documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism, conform legii (HG nr. 15/2017 art. 5 pct 36).
Avizează efectuarea de lucrări în zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă (HG nr. 21/2015 art 4, pct 28);
Cap.3. Actorii administrației...Cap.3. Actorii administrației...
Recomandare: Considerăm că este necesară
parcurgerea unei etape de informare/consultare publică
atât cu cetățenii, în calitatea lor de beneficiari finali ai
proiectelor de construire/amenajare a spațiilor verzi cât și
cu organisme care au ca obiect de activitate protejarea
mediului și dezvoltarea programelor prin care se
urmărește creșterea calității vieții.
(Indiferent de inițiator, utilizatorul final - cetățeanul are, în
fapt, cel mai puternic impact asupra spațiului, întrucât el îl
folosește, prin urmare participarea și implicarea activă a
cetațeanului în formularea soluției este esențială).
Organizarea, funcţionarea, competenţele şi
atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care aparţin
comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în numele şi
în interesul cetățenilor, se exercită de consiliile locale şi
primari, autorităţi ale administraţiei publice locale şi de
alte organe împuternicite în acest scop, cu respectarea
prevederilor actelor normative în vigoare. Spațiile verzi, ca
bunuri imobile, de uz sau de interes public, constituie
patrimoniu al unităţii administrativ-teritoriale de care
aparţin. Aceste bunuri sunt inalienabile, imprescriptibile şi
insesizabile (Art.119, 120, Legea administraţiei publice
locale nr. 215/2001). Autorităţile administraţiei publice prin
care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi
municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi
municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca
autorităţi executive.
are iniţiativă şi hotărăşte, în Consiliul local
condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu
excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor
autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale. În
exercitarea atribuțiilor conferite de lege în sarcina sa,
Consiliul Local, printre altele, aprobă: (i) la propunerea
primarului, documentațiile tehnico-economice pentru
lucrările de investiții de interes local, (ii) aprobă strategiile
privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a
unităţii administrativ-teritoriale, precum și avizează sau
aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi
urbanism ale localităţilor. De asemenea, în exercitarea
atribuțiilor privind gestionarea serviciilor furnizate către
cetățeni, Consiliul Local asigură, potrivit competențelor
sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea
serviciilor publice de interes local privind protecția și
refacerea mediului, precum și conservarea, restaurarea
și punerea în valoare a monumentelor istorice și de
arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor
naturale.
Primarul reprezintă unitatea administrativ-
teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu
persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum
şi în justiţie si în exercitarea atributiilor conferite de lege:
(i) elaborează proiectele de strategii privind starea
economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-
teritoriale şi le supune aprobării consiliului local, (ii)
asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de
lege, le supune aprobării consiliului local şi acţionează
pentru respectarea prevederilor acestora și (iii) emite
avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa
prin lege şi alte acte normative.
Administratorul public (City Manager)
La nivelul județelor, comunelor şi oraşelor,
preşedintele consiliului judeţean respectiv primarul, poate
propune consiliului local înfiinţarea funcţiei de
administrator public. Administratorul public poate îndeplini,
în baza unui contract de management, atribuţii de
coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor
publice de interes local (Art.112, 113, Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001).
Autoritățile administrației publice locale ale
municipiilor de rang zero au obligația de a întocmi auditul
suprafeței, calității și accesibilității spațiilor verzi, iar
ulterior, de a elabora o strategie și un plan de acțiune
privind conservarea și dezvoltarea rețelei de spații verzi.
Mai mult, toate autoritățile publice locale, indiferent de
rangul localităților, au obligația să țină evidența spațiilor
verzi de pe teritoriul unităților administrative, prin
constituirea registrelor locale ale spațiilor verzi și să le
actualizeze ori de câte ori intervin modificări.
Având în vedere importanța majoră a acțiunilor de
mai sus prin raportare la impactul pe care acestea le pot
avea în dezvoltarea spațiilor verzi și atingerea scopurilor
prevăzute de art. 1 din Legea 24/2007, propunerea LAN-
NET a constat în faptul că autoritățile publice locale
trebuie să mențină o bază de date (inventar cantitativ și
Fig. 8. Autorități / instituții / colective tehnice de specialitate implicate în procesul de elaborare/ autorizare
a proiectelor de administrare a spațiilor verzi.
6
7
8
Societăți de prestări servicii de utilități și infrastructură
(Energie electrică, gaze naturale, etc)
Alte autorități publice locale, județene și naționale
Specialişti în domeniul arhitecturii peisagistice, al urbanismului, al horticulturii şi forestier
Avize de amplasament.
Alte avize a căror necesitate derivă din condiții speciale de amplasare.
Elaborarea de documentații de amenajare.
calitativ al spațiilor verzi) în permanență actualizată
(anuală) la nivelul întregului teritoriu administrativ,
respectiv, o viziune de ansamblu, pe termen mediu și lung,
care să conducă la elaborarea unei Strategii privind
conservarea şi dezvoltarea reţelei de spaţii verzi,
bazate pe cercetare și analize specifice complexe. De
asemenea, s-a propus ca, această strategie să se
elaboreze în baza documentațiilor de urbanism de către
administratorul spațiilor verzi, prin aparatul administrativ
tehnic propriu, în colaborare cu echipe multidisciplinare,
formate din specialiști în peisagistică (obligatoriu) și, după
caz, specialiști din alte domenii conexe. Aceste strategii
vor avea în vedere distribuţia echilibrată a acestora (în
raport cu specificul unităţii teritoriale de referinţă - UTR),
precum şi crearea de noi spaţii verzi prin transformarea
terenurilor neproductive, a altor categorii de terenuri şi prin
aplicarea de metode alternative. În scopul unei viziuni de
dezvoltare urbanistică și de mediu concordantă, se
propune ca aceste strategii se se aprobe de către unitățile
administrativ teritoriale o dată la 10 ani și sa fie
implementate prin Planul local de peisaj (PLP),
instrument director nou, parte integrantă a planurilor
urbanistice reglementat de HG nr. 905/2016 pentru
aprobarea tezelor prealabile ale proiectului Codului
patrimoniului cultural - TITLUL IV: - REGLEMENTĂRI
SPECIFICE PEISAJULUI CULTURAL ŞI ARIILOR
PROTEJATE.
Procesul de gestionare a spațiilor verzi prin
inventarierea vegetației, elaborarea strategiei cu privire la
generarea unei rețele verzi și până la activitățile de
întreținere propriu-zisă, trebuie să fie guvernate de o serie
de principii (vezi Cap.6. Gestionarea vegetației); De
asemenea, consultarea/informarea în permanență a
comunității locale (Fig. 9), despre acțiunile întreprinse, în
calitatea lor de beneficiari direcți ai spațiilor verzi, trebuie
să constituie un deziderat.
Cap.3. Actorii administrației...Cap.3. Actorii administrației...
Primăria
Scuar aparținând
municipalitâții
Teren destinat
construcției parcului
Fig. 9. Proces de consultare publică inițiată de administrația publică locală, pentru construcția unui parc urban,
James Corner Field Operations, Tongva Park & Ken Genser Square, Santa Monica, California (2009-2013)Sursa:
dministrarea spațiilor verzi este un proces
Afoarte complex care pornește de la înțelegerea
rolurilor și a responsabilităților fiecărui actor,
începând cu autoritățile administrației publice locale
și instituțiile statului cu atribuții de legiferare în
domeniu cât și de autorizare a proiectelor prin care se
are în vedere gestionarea și conservarea spațiului
verde, până la specialiști și cetățeni, precum și
asumarea răspunderilor ce revin fiecăruia în parte
(vezi Cap. 3). Desigur rolul principal în vederea
administrării spațiului verde al unei localități rămâne cel al
autoritățiilor administrației publice locale care este de
drept managerul principal al acțiunilor ce se întreprind
asupra spațiului verde și care relaționează cu toți ceilalți
actori implicați. Administrația publică (Primăriile și
Consiliile Locale) trebuie să mențină în permanență
actualizate informațiile și analizele localității pe care o
administrează pentru a cunoaște deficiențele și
problemele respectivei localități și pentru a găsi, împreună
cu specialiștii în domeniu, soluții viabile în concordanță
atât cu legislația în vigoare cât și cu nevoile beneficiarilor
finali ai spațiilor verzi. În acest sens, considerăm că cel
mai important lucru este ca administrația să preia
concepte noi încurajate la nivel global, precum
participarea publică (designul participativ) și să încurajeze
implicarea tuturor beneficiarilor direcți în procesul de
administrare. Oamenii implicați activ în procesul de
gestionare a spațiilor comune și destinate lor, în primul
rând, vor fi astfel mulțumiți deoarece vor recunoaște
contribuția lor adusă rezultatului final și vor fi mult mai
responsabili cu modul în care acționează asupra lor, dar și
mai atenți cu modul în care alți utilizatori o vor face. Astfel
se va atinge unul dintre țelurile principale ale
administrației, și anume, însușirea și responsabilizarea
locuitorilor, dar și, cel mai important, rezolvarea nevoilor
reale ale acestora. (Fig. 10)
Spațiile verzi reprezintă una dintre cele mai
importante componente ale spațiului public deoarece nu
îndeplinește doar o funcțiune (ex. Drumul – îți oferă acces
de la un punct la altul), ci armonizeză toate elementele
existente, fie ele publice sau private, între ele. Această
capacitate este dată de faptul că spațiul verde este
singura componentă vie, exceptând oamenii și
viețuitoarele, care se regăsesc în spațiile definite ca
„localități”. Astfel rolul administrației este de a respecta
relația deja creată, om-natură, în deciziile administrative
pe care le ia privind gestionarea acestora:
źPlanificarea spațiilor verzi (Strategie, Planul Urbanistic
General - PUG, Registrul spațiilor verzi etc.);
źGenerarea unei rețele coerente de spații verzi care să
asigure protejarea, conservarea și/sau dezvoltarea
biodiversității (componenta vegetală autohtonă,
habitatul faunei locale, situri cu importanță istorică
identitară și culturală valoroasă), evitând fragmentarea
rețelei de spații verzi și realizând o dispunere
echilibrată a acestora la scara întregii localități;
źDezvoltarea judicioasă a funcțiilor spațiilor verzi, în
scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei, protecţiei mediului şi
asigurării calităţii vieţii;
ź
źRegenerarea, reabilitarea, revitalizarea și extinderea /
dezvoltarea rețelei de spații verzi;
źElaborarea şi aplicarea unui complex de instrumente și
măsuri care să asigure o stare corespunzătoare
funcțiilor pe care spaţiile verzi le îndeplinesc, după caz:
de protecție și ameliorare a mediului ambiant (prin
ameliorarea microclimatului urban, purificarea
atmosferei, atenuarea poluării fonice, protejarea și
ameliorarea solului, favorizând diversitatea biologică),
socială (prin asigurarea unor ambianțe psihorelaxante
și recreative), estetică, utilitară și economică;
źIdentificarea componentelor deficitare din rețeaua de
spații verzi şi realizarea de lucrări pentru ameliorarea
suprafeţelor acoperite cu vegetaţie;
Etapa 1Etapa 2Etapa 3Etapa 4Etapa 5Etapa 6Etapa 7
Fig. 10. Administrarea spațiilor verzi. Etape.
źExtinderea suprafeţelor ocupate de spaţii verzi, prin
includerea în categoria spaţiilor verzi a terenurilor cu
potenţial ecologic sau socio-cultural ș.a.;
źAprobarea intervențiilor asupra vegetației (tăieri în
coroană, înlăturarea arborilor, modificări a structurilor
compuse din vegetație etc.);
źGestionarea spațiilor verzi și monitorizarea stării
fitosanitare a acestora.
Este important ca administratorii spațiilor verzi să
cunoască legislația care reglementează spațiile verzi
intravilane, dar și consecințele provocate de o gestiune
incorectă și împotriva principiilor privind administrarea
acestora. Încălcarea principiilor și a legislației poate atrage
după sine o serie de factori greu de combătut precum:
nemulțumirea beneficiarilor direcți – a locuitorilor,
disturbarea echilibrului psihic al acestora, punerea în
pericol a sănătății publice, modificarea spațiului social care
poate perturba modul de interacțiune în defavoarea
comunității, distrugerea biodiversității și a identității locale,
distrugerea aspectului estetic și al rolului principial pe care
vegetația îl are de a armoniza celelalte elemente statice. O
altă serie de factori care pot fi afectați și foarte greu de
reparat sunt cei ecologici: calitatea aerului, apelor și a
solului în caz de poluare a acestora, poluarea fonică (dacă
se înlătură vegetația care este folosită ca și tampon
împotriva zgomotului), precum și distrugerea habitatului
faunei sălbatice locale.
I. Planificarea și gestionarea rețelelor de spații verzi
Planificarea spațiilor verzi este o obligație (Legea
24/2007, Art.8) a fiecărei administrații publice locale și se
traduce prin elaborarea de strategii de dezvoltare și
gestionare a spațiilor verzi ale comunității pe care o
reprezintă în vederea acționării responsabile și în
cunoștință de cauză asupra acestora (vezi Cap. 5).
O planificare justă și o analiză prealabilă reală a situației
din teren conduc spre o administrare responsabilă și
corectă a spațiilor verzi. Astfel pot fi evitate greșeli care
conduc la distrugerea biodiversității atrăgând după sine
consecințe atât la nivel local cât și național, sau chiar
internațional (ex. Schimbări climatice, poluarea apelor și a
solului, distrugerea peisajelor sau punerea în pericol a
sănătății publice). Planificarea reprezintă înțelegerea
tuturor elementelor care formează spațiile verzi,
importanța și rolul acestora, precum și beneficiile date de
acestea pentru comunitate.
Gestionarea se realizează pe baza unei planificări
corecte doar împreună cu specialiști peisagiști și alți
specialiști din domenii conexe dacă este cazul, respectând
legislația în domeniu, documentația de specialitate,
recomandările Comisiei Europene și a Federației
Internațional a Arhitecțiilor Peisagiști (IFLA), și având la
bază date privind situația reală din teren.
Planificarea și gestionarea spațiilor verzi trebuie
să aibe în vedere, în primul rând, locuitorii, iar în plan
secund, vegetația, respectiv alegerea corectă a speciilor,
modul de dispunere, precum și calitatea pe care o oferă
mediului înconjurător, și abia ulterior dotăriile sau alte
obiecte care vin în completarea spațiilor verzi pentru a le
face mai atractive.
2. Extinderea și dezvoltarea rețelelor de spații verzi
Extinderea rețelei de spații verzi este un demers
extrem de important care nu poate fi desprins de
dezvoltarea localității administrate deoarece o dată cu
creșterea suprafeței și a numărului de locuitori trebuie
implicit crescută și dezvoltată rețeaua de spații verzi
pentru a se păstra echilibrul și calitatea vieții în oraș.
Totuși, extinderea și dezvoltarea nu sunt depen-
dente și legate de creșterea suprafeței și a numărului de
locuitori, deoarece chiar și în absența acestor factori
declanșatori este important ca rețeaua de spațiu verde să
fie întregită și dezvoltată. „Dezvoltarea rețelei de spațiu
verde este chiar mai importantă decât crearea de parcuri
izolate”. În ultimii ani s-au tot vehiculat informații cu privire
la recomandarea minimă obligatorie sugerată de Comisia
Europeană cu privire la cei 26 mp de spațiu verde pe cap
de locuitor care au devenit un etalon al administrațiilor
publice locale în programele de administrare ale
localităților. Într-adevăr, este important ca suprafața de
spațiu verde să atingă acestă suprafață minimă, însă mult
mai importantă este componența din punct de vedere al
vegetației care formează aceste locuri (ex. Proiecția la sol
a unui arbore matur nu poate fi comparată din punct de
vedere calitativ și ecologic cu aceeași suprafață acoperită
de gazon, capacitatea de absorție a arborelui fiind mult
mai mare. Calitatea este dată de specie, vârstă și
densitatea foliajului). Astfel administrațiile trebuie să
cunoască beneficiile aduse de fiecare specie în parte, să
îmbunătățească calitatea spațiilor verzi gestionate și să nu
se lase ghidați doar de atingerea suprafeței de 26 mp pe
cap de locuitor (art. II, alin (1) din OUG Nr. 114 / 2007).
Cap.4. Administrarea spațiilor verzi
Cap.4. Administrarea spațiilor verzi
3. Protecția și conservarea spațiilor verzi
Protecția spațiilor verzi trebuie asigurată de către
administrația locală împreună cu celelalte instituții publice
responsabile și poate fi realizată în primul rând prin
gestionarea corectă din punct de vedere al întreținerii,
protecției fitosanitare, precum și prin elaborarea unor serii
de reglementări locale adaptate fiecărei localități în parte.
Pentru protecţia și conservarea spaţiilor verzi, persoanele
fizice și juridice trebuie:
źSă nu arunce niciun fel de deşeuri pe teritoriul spaţiilor
verzi (Legea nr. 24/2007, art. 5 lit. a));
źSă respecte regulile de apărare împotriva incendiilor pe
spaţiile (Legea nr. 24/2007, art. 5 lit. b));
źSă nu producă tăieri neautorizate sau vătămări ale
arborilor şi arbuştilor, distrugeri ale muşuroaielor
naturale, cuiburilor de păsări şi adăposturilor de
animale, ale construcţiilor şi instalaţiilor utilitare şi
ornamentale existente pe spaţiile (Legea nr. 24/2007,
art. 5 lit. c));
Pentru protecţia și conservarea spaţiilor verzi, autorităţile
administraţiei publice locale şi organele împuternicite în
vederea administrării spațiilor verzi, trebuie:
źSă nu permită ocuparea cu construcții permanente sau
provizorii astfel încât să asigure protecția și
conservarea spațiilor verzi (Legea nr. 24/2007, art. 5,
lit d) și e)). În acest sens, facem recomandarea ca
autoritățile publice locale să nu emită autorizații de
construire sau autorizații de funcționare pe
amplasamentul spațiilor verzi;
źSă efectueze strategia și planul de acțiune privind
conservarea și dezvoltarea rețelei de spații verzi
(Legea nr. 24/2007, art. 10 alin. (1));
źSă asigure drenarea apelor în exces de pe suprafaţa
spaţiilor verzi în reţeaua de preluare a apelor pluviale
(Legea nr. 24/2007, art. 12 alin. (4));
źSă asigure integritatea, protecţia și/sau refacerea şi
îngrijirea spaţiilor verzi aflate în proprietatea /
administrarea lor, a dotărilor și echipamentelor
specifice, inclusiv a mobilierului urban (Legea nr.
24/2007, art. 13);
źSă asigure protecţia vegetaţiei din cuprinsul spaţiilor
verzi împotriva dăunătorilor și bolilor, în baza
prognozelor şi avertizărilor făcute de unitatea
fitosanitară locală cu atribuţii de prevenire, îndrumare și
control de specialitate pentru protecția plantelor (Legea
nr. 24/2007, art. 14 alin. (1));
źSă respecte documentele de planificare a spațiilor verzi
elaborate și să le păstreze actualizate (Legea nr.
24/2007, art. 16);
źSă nu permită schimbarea destinaţiei, reducerea
suprafeţelor ori strămutarea spaţiilor verzi, definite ca
spaţii verzi, prin nicio acțiune sau fapt juridic, respectiv,
să nu înstrăineze și să atribuie, terenurile amenajate ca
spații verzi prin alte moduri decât cele legale (Legea nr.
24/2007, art. 18);
źSă nu permită schimbarea destinaţiei terenurilor
înregistrate în registrul local al spațiilor verzi cu
excepția cazului în care această operațiune este
necesară pentru executarea de lucrări de utilitate
publică astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea
nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, republicată, altele decât cele privind
construcţiile locuinţelor sociale, obiectivelor sociale de
învăţământ, sănătate, protecţie şi asistenţă socială,
organizaţiilor neguvernamentale, precum şi
administraţiei publice şi autorităţilor judecătoreşti
(Legea nr. 24/2007, art. 18 alin. (6));
źSă asigure finanţarea activităţilor de administrare a
spaţiilor verzi din bugetul local pentru: (1) regenerarea,
paza şi protecţia spaţiilor verzi, măsuri de profilaxie și
tratamentele fitosanitare; (2) efectuarea lucrărilor de
proiectare şi de cercetare ştiinţifică în domeniul
protecţiei şi amenajării durabile a spaţiilor verzi;
(3) investițiile capitale în domeniul spațiilor verzi;
(4) crearea și dezvoltarea rețelei verzi prin
achiziţionarea de terenuri disponibile cu potenţial
sociocultural și/sau ecologic, în vederea atingerii şi
respectării reglementărilor naționale și a normativelor
europene existente în domeniu cu privire la necesarul
de spaţii verzi; (Legea nr. 24/2007, art. 19 alin. (1));
4. Întreținerea spațiilor verzi
O planificare foarte bună nu este suficientă dacă
întreținerea spațiilor verzi nu este realizată responsabil.
Recomandăm ca în momentul proiectării, să fie analizați
următorii parametrii: (1) rentabilitate, (2) costuri de
întreținere, (3) frecvența de intervenție pentru întreținere,
(4) durabilitatea în timp, (5) funcționalitate, (6) beneficiile și
numărul de utilizatori. Întocmirea unui astfel de plan ajută
la optimizarea și echilibrarea lucrărilor ca și costuri pe o
durată lungă de timp. În vederea întreținerii
corespunzătoare, se va urmării:
źrealizarea unui plan anual de lucrări de către
administrator;
źrespectarea recomandărilor de intervenție asupra
vegetației;
źpăstrarea aspectului natural al vegetației în urma
intervenților de întreținere a spațiilor verzi (a se acorda
o atenție mărită tunderilor și toaletărilor);
źîngrijirea peluzelor prin cosiri regulate, scarificări,
fertilizări și curățare;
źîntreținerea plantelor (curățarea de frunze uscate, după
caz tunderi sau corecții de creștere), arbuștilor (corecții
de creștere sau după caz tunderi), arborilor (curățarea
de ramuri uscate sau, rareori și doar la anumite specii
corecții de creștere);
źpăstrarea spaților verzi îngrijite și curate;
źîndepărtarea buruienilor și a speciilor invazive;
źdecolmatarea terenurilor tasate pentru a asigura
permeabilitatea solului de a înmagazina apa și
continuarea circuitul ei în natură;
źcurățarea și întreținerea aleilor și a mobilierului urban,
dar și reabilitarea lor dacă este necesar;
źevitarea intervenților în urma cărora este diminuată
funcția ecologică a plantelor (eliminarea în exces a
ramurilor, tăieri de corecție sau întinerire prea drastice,
toaletări prin care se elimină mai mult de 30% din
coroană sau se secționează ramuri mai groase de 5 –
6 cm în diametru);
źmonitorizarea și protecția spațiilor verzi în vederea
prevenirii și combaterii bolilor și dăunătorilor,
distrugerilor și degradărilor;
źinterzicerea efectuării tratamentelor cu substanțe
împotriva combaterii bolilor și dăunitorilor fără
recomandarea și aprobarea unitățiilor fitosanitare
pentru protecția plantelor (Legea 24/2007, art.14);
źevitarea folosirii ierbicidelor, pesticidelor și
insecticidelor în lipsa unor prognoze elaborate de către
unitățiile fitosanitare pentru protecția plantelor.
I. Strategia spațiilor verzi
Obligativitatea elaborării Strategiei spațiilor
verzi este reglementată pentru prima dată în România
prin Legea 24/2007 - privind reglementarea şi adminis-
trarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor (Art.
10, alin. (1) și (2)). Deși conform prevederilor Legii nr.
313/2009 de modificare a Legii 24/2007 s-a impus
elaborarea conţinutului-cadru al auditului şi al
strategiei referitoare la conservarea şi dezvoltarea
reţelei de spaţii verzi și adoptarea acestora prin ordin
comun al conducătorului autorităţii publice centrale
responsabil cu urbanismul şi al conducătorului
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, o
asemenea acțiune nu a fost adusă la îndeplinire,
lipsind practic autoritățile publice de minimum de
îndrumare în acest domeniu.
După analizarea prevederilor Legii 24/2007 dar și
a unor documente asemănatoare elaborate de adminis-
trațiile publice a diferitelor orașe europene considerăm că,
în lipsa unor norme legale autohtone, strategia spațiilor
verzi trebuie sa fie un document strategic pentru o
perspectivă de timp medie-lungă, care să facă referire la
toate spațiile verzi ale localităților indiferent de tipul
acestora și care trebuie să se alăture și să fie corelată cu
alte documente strategice ale localității (P.U.G. și în cazul
în care la nivel legislativ vor fi operate modificări în materie
de urbanism, inclusiv Planul local de peisaj (PLP) – noul
instrument urbanistic ce a fost anticipat prin HG nr.
905/2016). Conform hotărârii, Planul local de peisaj (PLP)
este un instrument strategic care corespunde unei unități
administrative teritoriale (UAT) și are caracter de
regulament si va completa Planul teritorial de peisaj
(PTP), care va fi un instrument strategic al unităților de
peisaj și va avea careacter directiv, cuprinzând
reglementări generale.
Planificarea strategică a spațiilor verzi este un
proces dinamic, creativ, care promovează implicarea și
participarea comunității și a tuturor celor interesați
punând astfel la un loc diverse viziuni, nevoi, așteptări și
ocupând un rol important în dezvoltarea orașului prin:
źProtecția / îmbunătățirea spațiilor verzi prin
înțelegerea situației reale a acestora în corelație cu
nevoile și valorile locuitorilor;
źÎmbunătățirea condițiilor de viață prin îmbunătățirea
condițiilor de mediu, crearea unor facilități pentru
recreere, plimbare și activități sociale;
źCrearea unui mediu urban atractiv prin înțelegerea
problemelor și exploatarea potențialului spațiilor verzi
existente dar și realizarea de noi spații verzi de calitate;
źCreșterea calității vieții locuitorilor prin implicarea
acestora în procesul de elaborare, generând astfel un
instrument care să răspundă nevoilor actuale ale lor
(proces participativ);
źIntegrarea problemelor spațiilor verzi în procesul de
planificare și în sistemul legislativ național;
źDezvoltarea unor strategii de finanțare pe termen
lung și planificarea unui pentru management adecvat
toată această perioadă.
Etape posibile în elaborarea strategiei așa cum
rezultă din practica profesională fără a pretinde că această
etapizare este obligatorie:
A. Etapa analitică urmărește obținerea unei
colecții de date și informații necesare punerii bazelor
strategiei. Această etapă ajută la înțelegerea oportu-
nităților, potențialului, problemelor și obstacolelor pentru
dezvoltarea spațiilor verzi în localități. În această etapă se
va urmări:
źgăsirea unor surse de date calitative care vor fi
indispensabile în trasarea priorităților pe care strategia
le va urma;
źgăsirea unor documente strategice complementare la
nivel local, național și chiar european în vederea
corelării strategiei cu acestea;
źînțelegerea caracteristicilor specifice ale localităților
(demografice, culturale, urbane, economice etc);
źidentificarea nevoilor actuale ale comunității locale prin
intermediul unor chestionare și interpretarea lor,
organizarea unor dezbateri, întregul proces fiind un
proces participativ ( ). Este o etapă importantă Foto
deoarece contribuie la identificarea percepției
locuitorilor asupra spațiilor verzi, recomandându-se și
implicarea cetățenilor activ, prin intermediul unor
ateliere, seminarii pentru obținerea de date cu caracter
mai dinamic;
źstarea actuală a spațiilor verzi având în vedere o paletă
largă de aspecte luate în studiu precum: aspectele
cantitative (distribuția spațiului verde, m²/locuitor,
procent/suprafața totală a localității etc.), aspectele
morfologice (topografie, coridoare verzi etc.), aspectele
calitative, aspectele funcționale (accesibilitate, conec-
tivitate, program), aspectele ecologice și de mediu
(biodiversitate, coridoare naturale, valoare ecologică
etc.), aspectele economice (surse de finanțare, eva-
luarea costurilor actuale etc.).
B. Etapa de analiza integrată a datelor și
elaborarea concluziilor este un sumar de concluzii cu rol
de a identifica problemele, obstacolele, potențialul,
oportunitățile dezvoltării spațiilor verzi. Acest sumar
constituie o bază consistentă pentru trasarea problemelor
și priorităților strategice.
Cap.5. Instrumente ...
C. Elaborarea/formularea strategiei reprezintă
un proces de compilare a rezultatelor întregului proces și
realizarea primului draft al strategiei bazat pe rezultatele
acestuia:
źtrasarea priorităților strategiei derivă în general din
etapa analitică. În această etapă este important ca
strategia să stabilească o ierarhie de timp, puncte ale
strategiei care trebuie implementate în termen foarte
scurt (prioritate înaltă) sau pe termen mediu și lung;
źelaborarea componentelor spațiale ale strategiei
concretizată prin hărți strategice care evidențiază de
regulă structura rețelei verzi, zone verzi pe anumite
layere tipologice, definește zone de conservare, zone
de intervenție și îmbunătățire sau zone de realizare de
noi spații verzi. Hărțile strategiei raportează rețeaua
locală de spații verzi la rețeaua de spații verzi
regională;
źelaborarea metodelor de implementare a strategiei-
plan de acțiune;
źelaborarea politicilor de management și dezvoltare a
spațiilor verzi;
źelaborarea standardelor, are rol în asigurarea accesului
tuturor locuitorilor la spații verzi de calitate. Aceste
standarde definesc clar nivelul minim calitativ și
cantitativ pe care spațiile verzi trebuie să îl
îndeplinească și stabilesc criterii de distanță pentru
accesibilitate.
Etapele prezentate au rol orientativ, lor li se pot
adăuga alte componente sau acestea pot fi dimensionate
diferit în funcție de cazul luat în discuție, tipul de strategie
aleasă (foarte detaliată sau în care se prezintă doar direcții
majore), profilul echipei de specialiști care lucrează etc..
Fără ca înșiruirea să devină limitativă, grupul de
lucru în cadrul echipei de elaborare a a unei strategii a
spațiilor verzi trebuie să dețină competențe în
management, gândire strategică, planificare urbană,
peisagistică și planificarea peisajului, management al
parcurilor și zonelor verzi, conservarea naturii, horticultură,
administrație și financiar, relații publice, sociologie ș.a..
II. Registrul spațiilor verzi
Registrul spațiilor verzi este un instrument
complex de inventariere a spațiilor verzi din intravilanul
localităților prin constituirea unui set de date, informații şi
planuri privind identificarea terenurilor definite ca spaţii
verzi şi a celor degradate, posibil a fi reabilitate ca spaţii
verzi, cu identificarea stării de viabilitate a vegetaţiei de pe
aceste terenuri, a caracteristicilor ei, a indicilor de cantitate
şi calitate aferenţi. Pentru ca scopul efectiv al registrului
spațiilor verzi să fie atins considerăm ca acesta trebuie să
cuprindă informații cantitative și calitative cât mai precise
care să fie actualizate în timp real cu date noi în funcție de
schimbările survenite.
Obligativitatea constituirii Registrului spațiilor verzi
de către administrația publică locală este reglementată
pentru prima dată în România prin Legea 24/2007 (Art.16,
alin.(1)) și prin intermediul Ordinului Ministrului Dezvoltării,
Lucrărilor Publice şi Locuinţelor nr.1.549/2008 modificat
prin Ordinului Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi
Locuinţelor nr. 1466 /2010. Obiectivele ce se asigură prin
Registrul spațiilor verzi sunt după cum urmează:
źprotecţia şi conservarea spaţiilor verzi pentru
menţinerea biodiversităţii lor;
źmenţinerea şi dezvoltarea funcţiilor de protecţie a
spaţiilor verzi privind apele, solul, schimbările climatice,
menţinerea peisajelor în scopul ocrotirii sănătăţii
populaţiei, protecţiei mediului şi asigurării calităţii vieţii;
źregenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a
calităţii spaţiilor verzi;
źelaborarea şi aplicarea unui complex de măsuri privind
aducerea şi menţinerea spaţiilor verzi în starea
corespunzătoare funcţiilor lor;
źidentificarea zonelor deficitare şi realizarea de lucrări
pentru extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie;
źextinderea suprafeţelor ocupate de spaţii verzi, prin
includerea în categoria spaţiilor verzi publice a
terenurilor cu potenţial ecologic sau sociocultural.
Registrul spațiilor verzi se întocmește conform
recomandărilor de conținut enunțate în cadrul Anexei 1
OM nr.1466/2010 și cuprinde 4 categorii de inventare
pentru care structura fișei de inventar recomandă
culegerea anumitor date din teren în funcție de categoria
la care se încadrează:
A. Pentru spaţii verzi (art.13, OM nr.1466/2010)
fișa de lucru prevede completarea următoarelor date:
amplasament, suprafaţă, categorie de folosinţă, regimul
juridic, reglementare urbanistică, specii de arbori existenţi,
pentru care se va detalia numărul unic de identificare şi se
vor determina amplasamentul, specia, diametrul,
înălţimea, evaluarea stării de viabilitate, evaluarea gradului
de întreţinere. În cazul spațiilor verzi, capitolele reco-
mandate spre a fi cuprinse în registru sunt minimale și
acoperă o paletă de date neconcludente.
Recomandare: pentru o inventariere completă, care să
cuprindă date calitative și cantitative, recomandăm
vizualizarea altor exemple precum cazul orașului
Neuchâtel, Elveția (vezi Fișă de inventar Neuchâtel).
B. Pentru specii de arbori izolaţi și specii de
arbori ocrotiţi fișa de lucru prevede completarea
următoarelor date: număr unic de identificare, amplasa-
ment, specie, diametru, înălţime, evaluarea stării de
viabilitate, identificarea riscurilor potenţiale. În cazul tuturor
categoriilor de arbori, capitolele recomandate spre a fi
cuprinse în registru prin Anexa 1, OM 1466/2010 sunt
minimale și acoperă o paletă de date neconcludentă.
Recomandare: pentru o inventariere completă, care să
cuprindă date calitative și cantitative, propunem
vizualizarea altor exemple de întocmire a registrelor,
precum cazul orașului Neuchâtel, Elveția, inventarul online
al arborilor stradali din New-York cu cuantificarea valorii
totale în bani a beneficiilor exemplarelor de arbori sau
evaluarea complexă a riscului arborilor și recomandarea
de intervenții pe paliere de timp propusă de Societatea
Internațională de Arboricultură (vezi ISA - Formular de
evaluare a riscurilor la arbori, de la finalul acestui capitol).
C. Pentru terenuri degradate ce pot fi reabili-
tate ca spaţii verzi, fișa de lucru prevede completarea
următoarelor date: amplasament, suprafaţă, categorie de
folosință, specii de arbori; evaluare grad întreţinere.
Recomandare: grupul de lucru pentru întocmirea
registrului spațiilor verzi trebuie să dețină pe lângă altele,
competențe minime în peisagistică și planificarea
peisajului, management al parcurilor și zonelor verzi,
horticultură, topografie,cadastru, GIS ș.a.
Cap.5. Instrumente ...
III. Proiectarea spațiilor verzi
Proiectarea spațiilor verzi se face prin întocmirea
Proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de
construire (PAC) urmând structura cadru dată prin Legea
nr. 50/1991 și Normele metodologice ale acesteia.(Fig. 11)
Analiza oportunității realizării unei investiții într-un
spațiu verde nou sau reabilitarea/restaurarea unui spațiu
verde existent, se face premergător realizării proiectului
tehnic/ autorizării lucrărilor de amenajare prin elaborarea
unui studiu de fezabilitate (SF) respectiv a unei documen-
tații de avizare a lucrărilor de intervenție (DALI). Studiul de
fezabilitate / documentația de avizare a lucrărilor de
intervenție pentru spații verzi sunt documentații complexe
care vizează un anumit orizont de timp și iau în calcul
aspecte tehnice, financiare, de management, aspecte
juridice, beneficii și riscuri legate de investiția în spațiile
verzi. Conținutul cadru al acestor documentații este
reglementat de HG 907/2016 ( anterior HG 28/2008).
În cazul obiectivelor de investiție noi, realizarea de
spații verzi noi, structura cadru pentru studiul de
fezabilitate prevede realizarea unei analize cost beneficiu,
o documentație analitică utilizată pentru a estima (din
punct de vedere al costurilor și beneficiilor) impactul social
și economic care decurge din implementarea unui proiect
de spați verzi.
În cazul obiectivelor de investiție existente,
reabilitarea / restaurarea spațiilor verzi, conținutul cadru al
documentației de avizare a lucrărilor de intervenție impune
relalizarea unor expertize tehnice conform Legii 177/2015
- pentru modificarea şi completarea Legii 10/1995 privind
calitatea în construcţii și dupa caz, a Legii nr. 422/2001 -
privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu
modificările ulterioare și a Ordinului 2495/2010 - pentru
aprobarea Normelor metodologice privind atestarea
specialiştilor, experţilor şi verificatorilor tehnici în domeniul
protejării monumentelor istorice.
Autorizarea lucrărilor de amenajare a spațiilor
verzi se face prin intermediul Proiectului pentru
autorizarea executării lucrărilor de construire (PAC), cu
respectarea Legii 50/199, republicată, a Legii 10/1995 și
după caz a Legii 350/2001 - privind amenajarea teritoriului
și urbanismul.
În cazul autorizării lucrărilor de amenajare a
spațiilor verzi, Asociația Peisagiștilor din România - AsoP
recomandă obligativitatea prezenței unui peisagist în
cadrul echipei de elaborare a proiectului pentru autori-
zarea executării lucrărilor de construire (PAC). Conform
definiţiei propuse şi susţinută de Federaţia Internaţională a
Arhitecţiilor Peisagişti (IFLA), Regiunea Europeană (IFLA
Europe), aprobată în anul 2003, pentru încadrarea acestei
profesii în International Standard Classification of
Occupations / International Labour Office / Geneva,
peisagiştii conduc cercetarea şi consultanţa în planificare,
proiectarea şi dirijarea mediului şi a spaţiului exterior, atât
în interiorul cât şi în afara mediului construit, precum şi
conservarea şi dezvoltarea durabilă a acestora. Pentru
profesia de peisagist se solicită o licenţă în peisagistică.
Proiectul de organizare a execuţiei lucrărilor
(POE) însoțește de regulă proiectul pentru autorizarea
executării lucrărilor de construire (PAC), elaborată pentru
amenajarea spațiilor verzi și este reglementată prin Legea
50/1991- republicată.
Fig. 11. Propunere masterplan, Concurs de soluții urbanistice pentru amenajarea falezei Mureșului, municipiul Arad (2011),
peis. Alexandru Ciobotă, peis. Andrei Condoroș, arh.Vladimir Obradovici, arh. Paul Cărăbaș,
În cazul elaborării proiectului de organizare a
execuţiei lucrărilor (POE) pentru proiectele de amenajare
a spațiilor verzi sau în cazul investițiilor realizate în
proximitatea spațiilor verzi, pentru măsuri de
protecție/conservare a vegetației în timpul șantierului,
Asociația Peisagiștilor din România - AsoP, recomandă
obligativitatea prezenței unui specialist peisagist în cadrul
echipei de elaborare.
Proiectarea spațiilor verzi este un proces complex,
care necesită etape bine stabilite. Principalele etape sunt
reglementate prin intermediul legislației naționale (achiziția
serviciilor de proiectare, asigurarea calității în construcții,
avizarea și autorizarea unui proiect pentru autorizarea
executării lucrărilor de construire, consultare publică etc.).
În acest sens, Asociația Peisagiștilor din România - AsoP,
alături de partenerii/colaboratorii acestui ghid, recomandă
administrației publice locale 5 principii minime pentru
îmbunătățirea procesului de proiectare a spațiilor verzi
și a rezul-tatelor obținute:
źRealizarea unor teme de proiectare clare, adaptate
la nevoile comunității/publicului țintă și a specificului
natural, cultural și social al spațiului;
źOrganizarea în parteneriat cu asociațiile profesionale
(Asociația Peisagiștilor din România - AsoP, Ordinul
Arhitecților din România - OAR, Registrul Urbaniștilor
din România - RUR ș.a.) cu de concursuri de soluții
jurizare națională și internațională care, la final, să
conducă la obținerea unei soluții optime și atribuirea
contractului de servicii de proiectare;
źAtribuirea contractelor de achiziție a serviciilor de
proiectare de spații verzi (cazul fără concurs) pe criterii
de competență și experiență similară, prin prezentarea
unui curriculum al companiei și al specialiștilor implicați;
źTransformarea proiectării spațiilor verzi într-un
proces participativ prin integrarea în diferite faze ale
proiectării, de ateliere, seminarii cu comunitatea,
asociațiilor profesionale și a celor interesați, aplicarea
de chestionare sociologice și realizarea de dezbateri;
źAtribuirea procesului de proiectare a unui grafic de timp
și alocarea unui buget realist, conectate la complexi-
tatea proiectului, vizând astfel rezultate excepționale.
Pentru obținerea unui proces de proiectare cali-
tativ, considerăm importantă respectarea celor 5 principii
minime și parcurgerea completă a următoarelor etape de
proiectare a spațiilor verzi (cazul optim)(Fig. 12):
E1. Elaborarea de către Administrația Locală a
temei de proiectare și scoaterea spre achiziție a serviciului
(recomandăm concurs de soluții organizat cu sprijinul
organizațiilor profesionale: Asociația Peisagiștilor din
Romania - AsoP, Ordinul Arhitecților din România - OAR,
Registrul Urbaniștilor din România - RUR ș.a.);
E2. Desemnarea câștigatorului și atribuirea
contractului pentru servicii de proiectare (în cazul
concursului de soluții);
E3. Atribuirea contractului pentru servicii de
proiectare de spații verzi;
E4. Realizarea conceptului general;
E5. Participarea publicului și a organizațiilor
profesionale în diverse etape ale conceptului (proiectare /
abordare participativă);
E6. Întocmirea proiectului pentru autorizarea
executării lucrărilor de construire (PAC);
E7. Autorizarea proiectului;
E8. Implementarea proiectului
E9. Monitorizarea implementării.
Proiectarea spațiilor verzi reprezintă o lucrare
complexă motiv pentru care echipa de proiectare trebuie
să dețină competențe variate și adaptate la tema
proiectului. Orientativ prezentăm competențele minime
pentru întocmirea unui proiect de amenajare a spațiilor
verzi: peisagistică, gestiunea parcurilor și zonelor verzi,
arhitectură, inginerie (drumuri, îmbunătățiri funciare,
instalații electrice, instalații hidraulice, construcții civile-
după caz), arheologie (după caz), studii istorice,
restaurare și patrimoniu (după caz), management al
parcurilor și zonelor verzi, horticultură, topografie, geologie
și pedologie, sociologie, antropologie ș.a..
Cap.5. Instrumente ...
Primăria
(administrator)
Avizare
(Agenții Protecția Mediului)
Autorizare
(Primăria)
Implementare
(Primăria, Proiectantul,
Constructorul)
Monitorizare
(Garda Națională de Mediu
prin Comisariatele Județene)
Beneficiari
Avizare
(alte instituții, după caz) Avizare
(Direcția pentru Cultură, după caz)
Cetățenii
(comunitatea locală)
Asociații profesionale
/ ONG mediu ș.a.
Proiectul
(documentația tehnică)
Specialiști
(colectiv: peisagist, arhitect,
inginer, socilog, etnolog etc)
consultare
publică
consultare
publică
Fig. 12. Schema etapelor
NEUCHÂTEL INVENTARUL PARCURILOR ȘI GRĂDINILOR )*
OBIECTIV: Palatul Peyrou (Peyrou Palace), sit de valoare
Fed. Canton Comuna Zona
Protecție
existentă
J 01
246 001
Nr. curent
District
Proprietar
Nr.cons.
Nr.cadastral
Coordonate
Denumire
Adresă
X 561594.76 Y 204865.55 Z
Direction de L'urbanisme
Hotel Communal Neuchâtel
113802 Fol.
01
Neuchâtel
Avenue Dupeyrou 1
NP 2000
Palais Dupeyrou
01246 1 50
Tip
Perspective
Importanța
Perturbații /
amenințări
Utilizare
Tip întreținere
Elem.naturale
Elem.constr.
Stare
Epoca constr.
Expoziție
Suprafața m²
Parc public
2800
Sud
Sec. al XVIII - lea
Bună
Bazin oval din calcar și Sifinx
Gard viu din cimișir (Buxus sp.)
Intensivă cu masive sezoniere
Publică: destindere / relaxare
Nu
Străzi vecine cu grădina de Sud
și la Est, zgomot
Regională
INTERES
Istoric
Peisager
Ecologic
Dendrologic
Recrativ
5
5
2
2
3
DESCRIERE
Rest al grădinii de secolul al XVIII-lea, în stil clasic, cu partere delimitate
și elemente conice și sferice din cimișir (Buxus sp.). La fațadă se află
un aliniament de castani. Jardinierele din beton poziționate în spatele
accesului de sud, nu sunt adaptate stilului arhitectural.
REGLEMENTĂRI LEGISLATIVE
REFERINȚE ARHITECTURALE
MĂSURI
REFERINȚE
Data inventarului Data evaluării Data validării Data actualizării
27.02.1996
Recenzor M. Loup
Fotografii Da
Nu
-
Alte fișe
Bibliografii
Clasare
Categorie
Acces public
Gestiune /
întreținere Serviciul de Parcuri și Promenade
Înlocuirea speciilor de Thuja de la
umbrar. Documentare istorică
Da
Remarcabil
Da
Sit cu valoare arhitecturală.
Construcție clasificată de cat. I
cf. RA Art.100, 115, 116, 145
* www.urbanisme-neuchatel.ch) Traducere a fișei de inventar a Biroului de Urbanism, Primaria Neuchatel, Elveția,/
Fișa Neuchâtel
Cap.5. Instrumente ...
Client Data Ora
Adresa/Poziționarea arborelui Numărul arborelui Zona din
Denumirea speciei: Ø trunchi Înălțime Ø coroană
Evaluator(i): Interval de timp Unelte folosite
Istoric eșecuri: Topografie ( plan pantă ) % Expunere
Modificări ecologice: Fără Modificare nivel inserție Perturbări adiacente Modifcări hidrologice în sol Deteriorarea
rădăcinilor Descriere: Condiții de sol: Volum limitat Saturat
Superficial Compactat Paviment peste rădăcini % Descriere
Direcția vânturilor dominante Condiții meteo generale: Vânt puternic Gheață Zăpadă Ploi torențiale
Descriere
Vigoare: Scăzută Normală Ridicată Foliaj: Fără (în sezon) Fără (uscat) Normal % Saturația clorofilei %
Expunerea la vânturi: Protejat Parțial Total Curenți de aer Dim.relativă a coroanei: Mică Medie Mare
Densitatea coroanei: Dispersată Normală Densă Ramuri interioare: Puține Normale Dese
Liane/Plante parazite/semiparazite/Muschi
Schimbări recente sau planificate în factorii de încărcare
Necrozat % Fitopatologie: Factori abiotici:
Predispoziții cunoscute speciei: Ramuri Trunchi Rădăcini Descriere
FORMULAR DE EVALUARE A RISCURILOR LA ARBORI *)
2. Evaluarea obiectivelor afectate
3. Condiții pedo-staționale
4. Sănătatea arborelui și profilul speciei
5. Încărcătura exemplarului
6. Defectele arborelui și condițiile care afectează evoluția către eșec
Coroană dezechilibrată RCVA %
Ramuri/crengi uscate % per total, Ø Max. (cm)
Număr ramuri rupte/atârnate , Ø Max. (cm)
Istoric tăieri:
Curățarea coroanei Rărire Elagare Reducere
Vârf tâiat Șarpante tăiate Tăieri foarte severe
Altele
Crăpături Daune cauzate de fulger
Ramuri codominante Scoarță inclusă
Ramuri slab atașate Scorburi % circ.
Eșecuri anterioare Ramuri similare prezente
Scoarță moartă / lipsă Tumori / umflături anormale
Alburn afectat / în declin Duramen putrezit
Iască/Ciuperci Creșteri datorate tăierilor anterioare
- Coroană și ramuri -
- Trunchi -
Riscuri principale
Încărcătură pe defect: Nu se aplică Minor Moderat Semnificativ
Probabilitatea eșecului: Improbabil Posibil Probabil Iminent
Scoarță moartă/lipsă Culoare/textură anormală scoarță
Ramuri codominante Scoarță inclusă Crăpături
Alburn afectat/în declin Tumori/umflături anormale
Daune cauzate de fulgere Duramen putrezit
Iască/Ciuperci Scorburi % circ. Adâncime m
Înclinație Corectat?
Creșteri datorate tăierilor anterioare
Riscuri principale
Încărcătură pe defect:
nu se aplică Minor Moderat Signifiant
Probabilitatea eșecului:
Improbabil Posibil Probabil Iminent
Colet îngropat Adâncime m, Trunchi sugrumat
Rădăcină lignifiată: Uscată Putregai Crăpături
Scurgere de rășină Cavități sau scorburi % circ.
Iască/Ciuperci Rădăcini tăiate sau deteriorate
Distanța față de trunchi m Rădăcini dislocate
Sol nestabilizat
Creșteri suplimentare
Riscuri principale
Încărcătură pe defect:
nu se aplică Minor Moderat Signifiant
Probabilitatea eșecului:
Improbabil Posibil Probabil Iminent
Nr. Crt.
Parte a
arborelui
Considerații
Dimensiune
Distanță
incidență
Nr. Obiectiv
Protejare
obiectiv
Probabilitate
Consecințe
Gradul de risc
al părții afectate
(din matricea 2)
1
2
3
4
Eșec Impact Eșec și impact
(din matricea 1)
Improbabil
Posibil
Probabil
Iminent
Foarte mic
Mic
Mediu
Ridicat
Improbabil
Puțin posib.
Posibil
F. posibil
Neglijabile
Minore
Signifiante
Severe
Nord
Matricea 1. Matricea de probabilitate
Matricea 2. Matricea de evaluare a riscurilor
Probabilitatea
eșecului
Pobabilitatea de impact cu obiectivul
Foarte mică Mică Medie Ridicată
Iminent
Improbabil Improbabil
Improbabil Improbabil Improbabil
Improbabil
Improbabil Improbabil
Improbabil
Posibil
Foarte posib.
Probabil
Improbabil Improbabil
Posibil
Posibil
Puțin probabil
Puțin probabil
Puțin probabil
Scăzut
Scăzut
Scăzut Scăzut Scăzut
Scăzut
Scăzut
Scăzut
Moderat
Moderat
Moderat Moderat
Ridicat
Ridicat
Ridicat
Extrem
Consecințe
Neglijabile Minore Signifiante Severe
Probabilitatea
eșec și impact
Foarte posibil
Posibil
Puțin probabil
Improbabil
Note, explicații, descrieri
Diminuarea riscurilor Risc rezidual
Risc rezidual
Risc rezidual
Risc rezidual
Gradul maxim de risc: Scăzut Moderat Ridicat Extrem Prioritate de intervenție 1 2 3 4
Grad maxim de risc rezidual : Scăzut Moderat Ridicat Extrem Interval de inspecție recomandat:
Fișă: Finală Preliminară Necesită evaluare avansată: Nu Da–Tip/Motiv
Limitări de inspecție: Fără Vizibilitate Acces Liane Colet îngropat Descriere
Risc rezidual = Reiese din matricea 2
Prioritate de intervenție = (1) imediat; (2) la prima intervenție; (3) la intervenția generală; (4) când este posibil.
Fișa ISA
Cap.5. Instrumente ...
Trunchi Coroană
Secțiunea 1
Ø trunchi - Circumferința trunchiului măsurată la distanța
de 1,00 m de sol.
Interval de timp - Perioada în care estimați probabilitatea
de eșec; Intervalul de timp ar trebui să fie luat în
considerare atunci când în urma evaluării se consată
eșecul în 1-5 ani, cu excepția iminentă, care are un alt
interval de timp (foarte curând).Prin eșecul arborelui se
înțelege prăbușirea totală sau parțială a arborelui.
Unelte folosite - Unelte folosite la evaluare, exemplu:
ruletă, binoclu, etc.
Secțiunea 2
Zona de incidență - va fi exprimată în metrii măsurați de
la baza trunchiului și se va ține cont în raport cu înălțimea
arborelui, până la 1.5 x înălțimea lui pentru obiectivele ce
ar putea să fie afectate de eșecul arborelui, exemplu:
ramuri uscate care se pot prăbuși peste o alee pietonală
aflată în raza de incidență.
Rata de ocupare - Prezența obiectivului în raza de
incidență. Se vor folosi următorii indicativi:
1. Rar – prezența obiectivului în zona de incidență este
improbabilă;
2. Ocazional – prezența obiectivului în zona de incidență
se produce ocazional, fără regularitate;
3. Frecvent – obiectivul este prezent în zona de incidență
pentru o bună parte a zilei sau a săptămânii;
4. Constant – Obiectivul de află în permanență în zona de
incidență.
Se poate muta? – Bifați cu [ X ] dacă obiectivul se poate
muta pe perioada intervenției.
Exemplu: autovehiculele staționate în zona de incidență
pot fi relocate în afara zonei de incidență până la finele
lucrărilor de intervenție.
Restricționarea accesului – Bifați cu [ X ] dacă se poate
restricționa accesul la obiectiv, cel puțin pe perioada
intervenției.
Exemplu: accesul la o bancă de odihnă aflată în zona de
incidență poate fi restricționat provizoriu până la
eliminarea factorilor de risc.
Secțiunea 3
Istoric eșecuri - se referă la identificarea altor eșecuri din
trecut și/sau frecvența cu care acestea s-au produs.
Exemplu: La orice vânt puternic ramuri ale exemplarului se
prăbușesc.
Expunere – se referă la expunerea cardinală a pantei pe
care se situează exemplarul.
Exemplu: expunere Nord-Est (NE)
Perturbări adiacente – alte obiecte adiacente eliminate
sau nou introduse care afectează evoluția exemplarului.
Exemplu: o clădire nou construită care umbrește
exemplarul și/sau modifică direcția sau intensitatea
vântului.
Paviment peste rădăcini – beton, asfalt, pavele sau alte
materiale care împiedică dezvoltarea rădăcinilor, aerarea
solului sau infiltrarea apei în zona rădăcinior. Dacă se
constată acest incovenient se va introduce și procentul de
suprafață afectată.
Secțiunea 4
Vigoare – se referă la sănătatea generală a arborelui;
Scăzută – crește greu și defectuos, atipic speciei și/sau
este supusă stresului;
Normal – creșterea este în parametrii normali ai speciei;
Ridicată – creșterea este foarte bună și aparent nu
prezintă factori de stres.
Foliaj:
źNormal - se referă la procentul frunzelor sănătoase din
coroana exemplarului;
źSaturația clorofilei - se referă la procentul frunzelor care
prezintă îngălbenire prematură;
źNecrozat - se referă la procentul frunzelor care s-au
uscat prematur.
Secțiunea 5
Încărcătura exemplarului - se referă în general la două
tipuri de încărcătură în evaluarea riscurilor:
źÎncărcătură dinamică – efectul vântului poate avea
impact asupra exemplarului;
źÎncărcătură statică – forța gravitațională poate avea
impact asupra exemplarului.
Obs ! Cele două forme de încărcătură se pot intersecta.
Secțiunea 6
Coroană și ramuri
RCVA – Raportul dintre înălțimea coroanei vii și înălțimea
totală a arborelui [RCVA=(înălțimea coroanei/înălțimea
arborelui) x 100].
Vârf tăiat – tradus din eng. Topped
Șarpante tăiate – tradus din eng. Lion-tailed
Tăieri foarte severe – se referă la alterarea inelului de
calusare în urma tărierilor adănci sau defectoase.
Alburn afectat sau în declin – lemn tânăr, fiziologic activ
Duramen putrezit – lemn vechi, fiziologic inactiv
Rădăcini și colet
Rădăcini dislocate – semne la nivelul rădăcinilor lignificate
ce pot indica tangajul arborelui la vânturi puternice.
Creșteri suplimentare – Creșteri de rădăcină apărute ca
răspuns la deteriorare.
Fișa ISA
Cap.5. Instrumente ...
n mediul urban, vegetația are un rol esențial în
Îasigurarea unui mediu de viață adecvat pentru
oameni. Pe lângă valențele estetice și sociale bine-
cunoscute, prezența vegetației în localitate
influențează puternic și nivelul termic, calitatea aerului
și nivelul zgomotului. Însă condițiile în care trebuie să
se dezvolte și să trăiască vegetația urbană diferă de
condițiile naturale de creștere, în mediul urban
existând numeroase constrângeri cu privire la aspecte
cruciale pentru supraviețuirea și vitalitatea plantelor.
Deseori situațiile negative pentru dezvoltarea
plantelor - precum impermeabilizarea suprafeței
solului, întreruperea sau alterarea ciclului de formare
a materiei organice sau interacțiunea directă cu
diverși poluanți - pot deveni dominante. (Fig. 13)
Procesul de gestionare a vegetației din mediul
urban trebuie să asigure un mediu propice de viață și o
dezvoltare adecvată pentru toate palierele fondului
vegetal: arbori, arbuști și plante acoperitoare de sol.
Pornind de la inventarierea vegetației și de la elaborarea
strategiei cu privire la generarea unei rețele verzi și până
la activitățile de întreținere propriu-zisă a elementelor
vegetale, procesul de gestionare trebuie să fie guvernat
de o serie de principii, cele mai importante dintre acestea
fiind:
źAsigurarea confortului în utilizare pentru locuitori,
astfel în gestionarea vegetației trebuie acordată o
importanță deosebită volumului foliar, capacității de
umbrire, capacității de purificare și răcorire a aerului pe
timpul verii, asigurării iluminării naturale a spațiilor de
locuit adiacente, utilizării preponderente a speciilor ce
nu au impact negativ asupra mediului urban și a
sănătății locuitorilor, precum și fluidității traficului
pietonal;
źAsigurarea protecției mediului, prin urmărirea
reintroducerii de ecosisteme stabile în mediul urban,
care impun măsuri de gestionare minimale și realizarea
de amenajări care să favorizeze asociații vegetale
naturale, vizând protejarea elementelor componente
ale mediului ambiant;
źDinamica peisajului, procesul de gestionare având
rolul de a integra evoluția permanentă a vegetației, de
la plantare până la stabilizare/maturitate, precum și
transformările caracteristice fiecărei specii de-a lungul
anotimpurilor;
źAsigurarea diversității în cadrul paletei vegetale
specifice orașului, demers care pe lângă aspectele
estetice, ecologice și culturale are și menirea de a
preveni riscurile epidemiologice, de a permite utilizarea
plantei potrivite în locul potrivit și de a oferi flexibilitate
față de modificările impuse de schimbările climatice;
źDurabilitatea amenajărilor care înglobează
vegetație, urmărindu-se astfel asigurarea sustenabili-
tății din punct de vedere ecologic și economic al
acestora;
źAsigurarea unui echilibru cost-beneficiu, procesul
de gestionare luând în calcul atât a costurile de
implementare cât și pe cele de întreținere a vegetației
de-a lungul timpului, alături de beneficiile pe termen
mediu și lung din punct de vedere al sănătății publice,
al dezvoltării corecte a vegetației urbane și din punct
de vedere al impactului social și urban.
În cadrul procesului de gestionare, întreținerea
propriu-zisă a vegetației reprezintă o etapă extrem de
importantă în dezvoltarea adecvată și menținerea
integrității plantelor. Întreținerea efectivului vegetal trebuie
să fie realizată în concordanță cu caracteristicile fiecărei
specii și cu palierul vegetal sau elementul compozițional
(aliniament, grup, masiv, gard viu, peluza, pajiște etc.) din
care plantele fac parte.
I. Arbori
Arborele este o plantă perenă lemnoasă carac-
terizată, în general, printr-o tulpină distinctă și o coroană
(formată din șarpante, crengi și ramuri). În cazul anumitor
specii pot fi întâlnite și exemplare cu mai multe tulpini
(multi-tulpinale). În mod obișnuit arborii se împart după
înălțimea maximă atinsă la maturitate în trei categorii
distincte: arbori de mărimea I cu o înălțime de peste 25 de
metri, arbori de mărimea a II-a cu o înălțime situată între
15 și 25 de metri și arbori de mărimea a III-a cu o înălțime
situată între 7 și 15 metri.(Fig.14)
În cazul acestui tip de palier vegetal cele mai
importante aspecte referitoare la întreținere sunt:
A. Tăierile aplicate în coronamentul arborilor
sunt operații tehnice care au ca scop reducerea sau
suprimarea elementelor care compun coroana (șarpante,
crengi, ramuri) realizate pentru a îmbunătăți aspectul sau
viabilitatea plantelor. Acestea se împart în trei categorii,
respectiv: tăieri de formare, întreținere și de regenerare.
Umbrire
Evapotranspirație
Primenirea
aerului
Fig. 13. Principalele contribuții ale arborelui în mediul urban
Absorbție
Stabilizarea solului
Oprește /
controlează
vânturile
Cap.6. Gestionarea vegetației
ź cuprind operații care au rolul de a Tăierile de formare
echilibra creșterea arborilor după stabilizarea la locul
de plantare (minim doi ani de la plantare) și se aplică
cu precădere speciilor foioase. Aceste acțiuni au în
vedere suprimarea ramurilor duble, a ramurilor
apropiate sau prea numeroase, corectarea orientării
unor ramuri precum și asigurarea dominanței axului
prin scurtarea ramurilor care îl concurează în cazul
speciilor care au coroane cu ax. Aceste tăieri respectă
forma naturală de creștere a fiecărei specii și vizează
doar îndepărtarea ramurilor și a crengilor susținute de
acestea, adică nu implică niciodată tăierea șarpantelor
arborilor. În cazul speciilor rășinoase, aceste intervenții
sunt aplicate numai pe creșterile de un an. Tăierile de
formare se aplică succesiv, pe parcursul mai multor ani,
în funcție de rezultatele vizate și implică reducerea a
cel mult 30% din volumul coroanei în cadrul unei etape
de intervenție;
źTăierile de întreținere au rolul de a menține
integritatea arborelui și vizează cu precădere
suprimarea ramurilor moarte sau parțial uscate, a
lujerilor lacomi de pe trunchi și ramuri, eliminarea
drajonilor și scurtarea ramurilor rupte. Aceste tăieri au
întotdeauna un caracter rațional, urmărind să nu creeze
porți de intrare pentru microorganisme patogene și să
mențină echilibrul fiziologic al arborilor. Tăierile de
întreținere sunt aplicate și pentru înălțarea coroanei
față de nivelul solului (elagare), stimularea creșterii
vârfului, refacerea vârfului în caz de distrugere și
limitarea creșterii impusă de anumiți factori de
constrângere (apropierea de clădiri, instalații aeriene și
alte elemente prezente în cadrul urban). Aceste tăieri
sunt realizate în concordanță cu necesitățile constatate
în cazul fiecărui arbore;
źTăierile de regenerare au rolul de a stopa sau încetini
declinului natural al vegetației (atingerea perioadei de
bătrânețe) sau pe cel generat de o îngrijire
necorespunzătoare, de degradări cauzate de
depunerile de zăpadă, de furtuni, descărcări electrice și
de acțiuni antropice. Aceste tăieri au un caracter mai
sever care vizează însă reactivarea creșterii arborelui
și refacerea coroanei și se aplică numai arborilor foioși.
Aceste intervenții se aplică în etape succesive pe o
durată totală de 4-5 ani, conform unui program bine
stabilit de către specialiști.
De reținut:
źUn arbore este capabil să se dezvolte adecvat în
condițiile unei reduceri a învelișului foliar de până la
30% cauzate de pierderi naturale, de dezastrele din
viața de zi cu zi sau de tăieri incorect aplicate;
źTăierile aplicate în mod corect, profesional, țin cont de:
frumusețea naturală a arborelui, de sistemul de apărare
al arborelui și de demnitatea arborelui;
źMutilarea arborilor cauzată de tăieri agresive ale
coroanei (de exemplu pentru reducerea înălțimii
arborelui) poate fi evitată dacă se aplică principiul
”arborele potrivit la locul potrivit”;
źOrice tăiere creează o poartă de intrare pentru
microorganismele care generează descompunerea, iar
capacitatea de auto-vindecare a arborelui este
influențată de mărimea rănii produse;
źCODIT (Compartmentalization of Decay in Trees) este
modelul care descrie procesul de compartimentare a
descompunerii în interiorul arborilor, respectiv modul în
care arborii reacționează - în funcție de specie - la
diverse leziuni, formând diverse bariere pentru limitarea
volumului țesutului afectat;
źÎn cazul leziunilor produse de tăieri, doar rănile cele cu
diametre de până la 5-10 cm pot fi gestionate eficient
de mecanismele de apărare ale arborelui. (Fig.15)
B. Abordarea arborilor în cadrul lucrărilor de
construcție sau amenajare este un aspect esențial
pentru păstrarea integrității și viabilității plantelor.
Debilitarea multor arbori din mediul urban este rezultatul
direct al deteriorării sistemului radicular sau a trunchiului
produse pe parcursul desfășurării unor șantiere. Tehnici de
excavare care nu țin cont de partea subterană a arborilor,
manipularea inadecvată a echipamentelor de lucru și
neprotejarea corespunzătoare a părților aeriene ale
arborilor ce pot fi afectate pe parcursul acestor lucrări au
în general consecințe catastrofale asupra plantelor și
contribuie la declinul acestora, transformându-le în
potențiale pericole pentru utilizatorii spațiului urban.
Afectarea rădăcinilor constituie o reală problemă în cazul
arborilor din localități cu atât mai mult cu cât evoluția stării
acestora nu poate să fie urmărită corespunzător de-a
lungul timpului. (Fig.16)
C. Alimentarea adecvată cu apă reprezintă o
mare problemă în cazul arborilor din mediul urban. În cele
mai multe cazuri, zona în care se află rădăcinile prin care
arborele absoarbe propriu-zis apa este impermeabilizată
prin intermediul unor suprafețe minerale pietonale
Fig. 14. Clasificarea arborilor în funcţie de înălţimea atinsă
în condiții naturale la maturitate
(A) Arbore de mărimea I, cu o înălţime de peste 25 metri
(ex.: Acer pseudoplatanus, Fagus sylvatica, Platanus x acerifolia etc.);
(B) Arbore de mărimea a II-a, cu o înălţime cuprinsă între 15 şi 25 metri
(ex.: Acer campestre, Betula pendula, Tilia cordata etc.);
(C) Arbore de mărimea a III-a, cu o înălţime cuprinsă între 7 şi 15 metri
(ex.: Acer monspessulanum, Koelreuteria paniculata, Salix babilonica etc.).
Fig. 15. Aplicarea tăierilor în coronamentul arborilor
(A) Situație inițială, (B) Reducerea corectă a coroanei,
(C) Reducerea incorectă a coroanei.
A B C
Cap.6. Gestionarea vegetației
A. Depozitarea de deșeuri și
substanțe toxice în spațiul vital al
arborilor, care duce la poluarea
solului;
E. Protejarea arborilor trebuie să ia
în considerare atât părțile aeriene
ale acestora cât și pe cele subterane;
ca regulă generală trebuie reținut
faptul că perimetrul rădăcinilor unui
arbore corespunde cel puțin cu
amplitudinea coroanei acestuia;
I. Ca regulă generală trebuie evitate
săpăturile realizate în zona sistemului
radicular al arborilor; în cazul în care
acest lucru nu este posibil interven-
țiile trebuie realizate numai conform
soluțiilor alese în prealabil de
specialiști cu competențe în domeniu
pentru a nu afecta pe viitor
viabilitatea plantelor;
B. Depozitarea în spațiul vital al
arborilor a unor materiale de
construcții, demers care duce în fapt
la tasarea și compactarea solului și
respectiv la afectarea sistemului
radicular;
F. Constituirea unei zone de protecție
comparabilă cu amplitudinea
coroanei (prin instalarea unor
împrejmuiri fizice sau prin utilizarea
altor modalități de protejare a zonei)
reprezintă o abordare ideală în
cadrul mediului urban;
C. Impermeabilizarea spațiului vital
al arborilor prin realizarea de alei sau
alte suprafețe minerale, precum și
suprimarea unei părți a sistemului
radicular cauzată de realizarea unor
elemente construite;
G. Este esențială protejarea zonei
din vecinătatea trunchiului prin
instalarea unor împrejmuiri fizice
sau prin utilizarea altor modalități
de protejare a zonei (de exemplu
prin distanțarea funcțiunilor și
echipamentelor care generează
fluxurile de utilizare a spațiului);
dimensiunile minime recomandate
pentru zona de protecție este:
2.00 m (L) x 2.00 m (l) x 2,00 m (H);
D. Tasarea și compactarea solului în
spațiul vital al arborilor cauzate de
echipamentele și utilajele care intră
în contact cu această zonă.
H. În cazul îndepărtării unei părți a
rădăcinii trebuie luate o serie de
măsuri pentru protejarea viabilității
ulterioare a arborelui; măsurile
necesare trebuie stabilite cazuistic
în prealabil pentru fiecare situație
dată de către profesioniști cu
competențe în acest sens;
J. Imediat după îndepărtarea unei
părți a sistemului radicular, zona
expusă a acestuia trebuie acoperită
cu materiale adecvate sau plantată;
aportul de apă necesar pentru
contracararea acestui șoc precum și
modul de tratare a rădăcinilor secțio-
nate trebuie stabilite în prealabil de
specialiști cu competențe în domeniu.
În mediul urban sunt
întâlnite în mod uzual o serie
de situații care duc la
pierderea integrității și
viabilității arborilor sau chiar
la moartea acestora. Între
acestea, printre cele mai
grave se numără cazurile
reprezentate în schemele:
, , , ;A B C D
În mediul urban, protejarea
integrității și viabilității
arborilor trebuie să aibă în
vedere un complex de factori.
În acest sens, printre cele
mai importante aspecte se
numără cazurile reprezentate
în schemele: , , , , , .E F G H I J
Fig. 16.
Arborii în mediul urban
- probleme principale
și modalități de potejare
sau carosabile. Alveolele de mici dimensiuni lăsate libere
în jurul trunchiului nu au capacitatea de a reține și
direcționa în sol cantitatea de apă pluvială necesară
arborelui. Pentru ca acest lucru să fie posibil udarea
trebuie asigurată prin intermediul unor sisteme care să
permită asimilarea treptată a apei (udare prin picurare sau
cu saci cu eliberare lentă - slow release watering bag).
Udarea prin aspersiune la baza arborelui menține
umiditatea doar în primii 30 de centimetri de sol, fără a
aduce un real beneficiu plantei. În timp această umiditate
permanentă contribuie la putrezirea zonei de rădăcină
care asigură ancorarea arborelui și, respectiv, în final
poate duce la prăbușirea acestuia. De asemenea, o altă
soluție viabilă pentru asigurarea aportului necesar de apă
o constituie permeabilizarea unei părți din zona liniei de
picurare, adică a zonei în care este direcționată de
coroană apa provenită din precipitații. Un exemplu în acest
sens este asigurarea unei benzi permeabile continue în
cazul arborilor din aliniamente. Este important de reținut
faptul că permeabilizarea suprafeței solului în zona
rădăcinilor care alimentează arborele permite și accesul
acestuia la aportul de aer necesar pentru buna sa
dezvoltare. (Fig.17)
II. ARBUȘTI
Arbustul este o plantă perenă lemnoasă care
prezintă numeroase ramificații ce pornesc din apropierea
solului și care atinge maxim 7 metri înălțime. După
înălțimea maximă a tufei, arbuștii se împart în trei categorii
distincte: arbuști de mărimea I cu o înălțime de situată
între 3 și 7 metri, arbuști de mărimea a II-a cu o înălțime
de situată între 1,50 și 3 metri și arbuști de mărimea a III-a
cu o înălțime de până la 1,50 metri. (Fig.18)
În cazul acestui tip de palier vegetal cele mai
importante aspecte referitoare la întreținere sunt:
A. Tăieri aplicate tufei sunt operații tehnice care
au ca scop reducerea sau suprimarea elementelor
componente realizate pentru a îmbunătăți aspectul
general al plantelor, pentru a le reda viabilitatea sau pentru
a stimula înflorirea și/sau fructificația.
Acestea se împart în trei categorii, respectiv: tăieri de
întreținere, tăieri de stimulare și tăieri de regenerare.
źTăierile de întreținere se realizează în concordanță cu
caracteristicile fiecărei specii și au ca scop eliminarea
ramurilor uscate, rănite sau bolnave, a drajonilor
crescuți la distanță de baza plantei, a lăstarilor lacomi,
a ramurilor slabe și a celor care se încrucișează, etc.
Aceste tăieri au rolul de a reda forma și viabilitatea
plantelor și se realizează de regulă în repaus vegetativ;
źTăierile de stimulare au rolul de a favoriza formarea
de noi lăstari floriferi pentru producerea unei înfloriri
și/sau a unei fructificații mai abundente. Perioada în
care sunt aplicate aceste tăieri diferă de la specie la
specie în funcție de particularitățile de creștere;
źTăieri de regenerare se realizează cu scopul de a
îndepărta lemnul bătrân și ramurile epuizate redând
astfel vitalitatea generală a plantei. Au un caracter mult
mai agresiv în comparație cu tăierile de întreținere și se
aplică de regulă doar speciilor foioase.
B. Alimentarea adecvată cu apă trebuie să se
realizeze prin intermediul unor sisteme care să permită
asimilarea treptată a apei (udare prin picurare). Udarea
prin aspersiune este mai puțin recomandată în cazul
acestui palier vegetal deoarece apa administrată astfel
rămâne de regulă pe frunzișul plantelor, evaporându-se de
aici, și astfel doar o mică parte ajunge în sol pentru a ajuta
planta. În plus, în ceea ce privește frunzișul apa, alături de
alții factori determinanți, poate genera riscuri
epidemiologice (umiditatea excesivă favorizând apariția
bolilor și dăunătorilor).
III. PLANTE ACOPERITOARE DE SOL
Plantele acoperitoare de sol sunt elemente
vegetale care au o înălțime redusă și care, prin particu-
laritățile de creștere, contribuie la acoperirea solului.
Acestea pot fi plante lemnoase care se întind pe sol (liane)
precum Vinca minor (vinca), Hederea helix (iederă) etc.
sau amestecuri de plante erbacee. Dintre cele mai întâl-
nite amestecuri de plante erbacee din mediul urban se
numără:
A. Speciile gazonante care sunt plante erbacee,
de regulă perene, care suportă tăierea / tunderea putând fi
astfel utilizarea în amestecuri care au ca scop crearea
unui covor verde natural în cadrul unor amenajări.
Suprafețele au de regulă scop decorativ și mai rar utilitar.
Fig. 17. Spațiul vital al unui arbore
Fig. . 18 Clasificarea arbuștilor în funcţie de înălţimea pe care tufa
o atinge în condiții naturale la maturitate
(A) arbust de mărimea I, cu o înălţime de între 3 și 7 metri
(ex.: Sambucus nigra, Syringa vulgaris, Viburnum opulus, etc.);
(B) arbust de mărimea a II-a, cu o înălţime cuprinsă între 1,5 şi 3 metri
(ex.: Diervilla florida, Lonicera tatarica, Spiraea x vanhouttei, etc.);
(C) arbust de mărimea a III-a, cu o înălţime de până la 1.5 metri
(ex.: Cytisus nigricans, Juniperus sibirica, Symphoricarpos albus, etc.).
Cap.6. Gestionarea vegetației
Aportul decorativ este dat în acest caz de frunzișul
plantelor.
B. Amestecurile de tip pajiște care sunt mixturi
de plante care generează un covor vegetal specific, în
care aportul decorativ este dat atât de frunziș cât și de
florile sau fructele plantelor. În componența acestui
amestec pot fi regăsite atât plante erbacee anuale și
bienale cât și specii camefite (plante perene scunde, cu
muguri de regenerare, care iernează sub zăpadă) sau
hemicriptofite (plante perene care prezintă muguri la colet
sau pe rădăcini care rezistă la temperaturile scăzute din
timpul iernii servind la refacerea părților aeriene ale plantei
- tulpini cu frunze și flori - în perioada de primăvară).
Suprafețele au rol decorativ și/sau utilitar.
Acest palier vegetal are o importanță deosebită în
menținerea umidității din sol precum și în stabilizarea
suprafeței acestuia, eliminând riscul de împrăștiere a
prafului rezultat din uscarea pământului în sezonul cald.
Activitățile de întreținere diferă în funcție de tipul de
elemente vegetale din care este alcătuit. Altfel, în cazul
plantelor lemnoase constituite în acoperitori de sol nivelul
de întreținere tinde către zero, în timp ce în cazul
suprafețelor gazonate aspectul caracteristic poate fi
păstrat doar prin cosiri repetate (de regulă aplicate la
intervale de una până la trei săptămâni în funcție de
specificațiile tehnice aferente amestecului utilizat), sisteme
de irigație, sisteme de drenaj, fertilizări și erbicidări
periodice care au rolul de a elimina exemplarele ce aparțin
unor specii care nu fac parte din amestecul inițial.
Întreținerea suprafețelor ocupate de amestecurile de tip
pajiște necesită un consum mai redus de resurse
(materiale precum apă / îngrășăminte sau umane -
personal care se ocupă de întreținerea suprafețelor) în
comparație cu suprafețele acoperite de specii gazonante.
Aspectul acestor suprafețe nu este influențat de apariția
unor specii care nu fac parte din amestecul inițial, iar
cosirea este necesar a fi aplicată doar pentru a permite
perpetuarea amestecului.
În plus, întreținerea propriu-zisă a efectivului
vegetal din mediul urban presupune și luarea de măsuri
pentru protecția plantelor. Tratarea problemelor
fitosanitare, respectiv contracararea bolilor și dăunătorilor
plantelor, trebuie realizată sub coordonarea specialiștilor
atestați de Autoritatea Fitosanitară. Aceștia stabilesc rețete
de tratament adecvate în funcție de diagnostic și
elementele vegetale sau speciile afectate. Pentru
aplicarea tratamentelor preventive sau de combatere se
folosesc doar produse de protecție a plantelor omologate
de Comisia Națională de Omologare a Produselor de
Protecție a Plantelor, în dozajul recomandat pentru
plantele afectate și agentul de dăunare. De asemenea, în
cadrul procesului de aplicare a tratamentelor fitosanitare
trebuie respectate toate normele în vigoare pentru
protecția muncii și a mediului.
Cap.6. Gestionarea vegetației
Aliniament realizat recent în centrul Berlinului, de-a lungul aleii Paule Löbe (lângă clădirea Parlamentului german), în cazul căruia pătrunderea apei
în sol pentru alimentarea arborilor este asigurată printr-o bandă continuă cu o lățime de 3,00 metri. Deoarece această suprafață face parte dintr-un
spațiu pietonal intens utilizat, banda a fost acoperită cu un strat de pietriș fin stabilizat cu stabilizator natural. Acest strat are consistența unui beton ușor
și nu permite împrăștierea particulelor componente, dar este complet permeabil și asigură astfel o alimentare optimă a rădăcinilor cu apă.
Legea 24 / 2007
Legea 24 / 2007
Sursa imaginilor:
Copertă: Andreea Pătroi, Grădini urbane în Timișoara, schiță din lucrarea de diplomă, Timișoara, 2017.
Pagina 4: MFO Park, Zürich, www.burckhardtpartner.ch.
Pagina 10: Centrul de Cultură Urbană, Parcul central, Cluj-Napoca, http://tudorphotoblog.blogspot.ro.
Pagina 13: Parcul central, Cluj-Napoca, http://apaczai.janoszsigmond.ro/kolozsvari-latnivalok.
Pagina 18: Canalul morii, Reghin, www.klausbirthler.ro/work/canalul-morii.
Pagina 20: (stânga) Parque Río Cali, Columbia, www.west8.nl.
Pagina 20: (dreapta) Bishan-Ang Mo Kio Park, Singapore, www.dreiseitl.com.
Pagina 22: Sesiunile Conferinței LAN-NET, București, www.asop.org.ro/lan-net.
Pagina 29: ’Ramuri care zboară’ (en. flying branches), www.meaningfullife.com/flying-branches.
ResearchGate has not been able to resolve any citations for this publication.
  • Canalul morii, Reghin, www.klausbirthler.ro/work/canalul-morii. Pagina 20: (stânga) Parque Río Cali, Columbia, www.west8.nl. Pagina 20: (dreapta) Bishan-Ang Mo Kio Park
    • Sursa
    Sursa imaginilor: Copertă: Andreea Pătroi, Grădini urbane în Timișoara, schiță din lucrarea de diplomă, Timișoara, 2017. Pagina 4: MFO Park, Zürich, www.burckhardtpartner.ch. Pagina 10: Centrul de Cultură Urbană, Parcul central, Cluj-Napoca, http://tudorphotoblog.blogspot.ro. Pagina 13: Parcul central, Cluj-Napoca, http://apaczai.janoszsigmond.ro/kolozsvari-latnivalok. Pagina 18: Canalul morii, Reghin, www.klausbirthler.ro/work/canalul-morii. Pagina 20: (stânga) Parque Río Cali, Columbia, www.west8.nl. Pagina 20: (dreapta) Bishan-Ang Mo Kio Park, Singapore, www.dreiseitl.com. Pagina 22: Sesiunile Conferinței LAN-NET, București, www.asop.org.ro/lan-net. Pagina 29: 'Ramuri care zboară' (en. flying branches), www.meaningfullife.com/flying-branches.