Content uploaded by Iulia Monica Oehler-Sincai
Author content
All content in this area was uploaded by Iulia Monica Oehler-Sincai on Nov 09, 2016
Content may be subject to copyright.
ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL
AL BUNĂSTĂRII
1
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI
rezentul articol evidenŃiază eforturile tot mai susŃinute, la
nivel mondial, de a surprinde şi evalua cât mai fidel
bunăstarea. Cercetarea noastră are trei obiective principale.
În primul rând, prezintă evoluŃia conceptului de bunăstare şi determinanŃii
acesteia, pornind de la abordarea subiectivă. În al doilea rând, aduce în
prim-plan tipologia indicilor bunăstării. În pofida numeroaselor puncte slabe,
aceştia sunt mult mai relevanŃi decât indicatorii cu o singură dimensiune,
deoarece încorporează, în afară de PIB, şi alte variabile, precum cele
referitoare la educaŃie, mediu şi calitatea guvernării. În al treilea rând,
investigaŃia noastră subliniază că, deşi unele Ńări emergente (precum BRIC)
se numără printre cele mai puternice economii ale planetei Ńinând cont de
nivelul PIB, acestea sunt cu mult în urma altor Ńări, dacă luăm în calcul
bunăstarea şi toate componentele acesteia, ceea ce reliefează, o dată în plus,
nevoia unui indicator veritabil al bunăstării.
Având în vedere aceste motivaŃii, lucrarea este structurată în trei părŃi
principale, după cum urmează: 1. Ce este bunăstarea şi care sunt determinanŃii
acesteia? 2. De ce este nevoie de un indicator autentic al bunăstării? 3. Tipologia
indicatorilor obiectivi ai bunăstării.
Cuvinte-cheie: bunăstare, indicator veritabil al bunăstării, indicatori
de corectare a PIB-ului, indicatori compoziŃi.
„Oamenii sunt adevărata avuŃie a unei naŃiuni” (Programul NaŃiunilor Unite pentru
Dezvoltare – PNUD, Raportul Dezvoltării Umane, 1990).
C
E ESTE BUNĂSTAREA ŞI CARE SUNT DETERMINANłII ACESTEIA
?
Definirea bunăstării (echivalentă cu o stare de bine, sau o viaŃă bună, sau un
nivel ridicat al calităŃii vieŃii) diferă în funcŃie de abordarea acesteia: utilitaristă
(Jeremy Bentham, John Stuart Mill, Arthur Cecil Pigou) sau bazată pe funcŃionalităŃi
şi capabilităŃi (John Rawls, Amartya Sen, Martha Nussbaum) (Sen, 1999). Putem
vorbi de bunăstarea individuală sau generală (a societăŃii în ansamblul său), prezentă
Adresa de contact a autorului: Iulia Monica Oehler-Şincai, Institutul de Economie
Mondială al Academiei Române, Calea 13 Septembrie, nr. 13, sector 5, Bucureşti, România, e-mail:
monica.oehler@iem.ro, oehler.sincai@gmail.com.
1
Prezentul articol a fost prezentat la ConferinŃa internaŃională „Către societatea bună. Perspective
europene”, Bucureşti, 24–26 octombrie 2013.
CALITATEA VIEłII, XXV, nr. 1, 2014, p. 62–81
P
2 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 63
sau a generaŃiilor viitoare. Totodată, conceptul de bunăstare este multidimensional,
acesta incluzând bunăstarea fizică, materială, socială, emoŃională şi gradul de
satisfacŃie privind activităŃile desfăşurate, toate raportate la un set personal de
valori (Felce şi Perry, 1995).
Evaluarea bunăstării presupune, de regulă, o dublă abordare, subiectivă şi
obiectivă. În timp ce abordarea obiectivă este utilizată pentru a compara nivelul
bunăstării între Ńări şi în diferite perioade de timp, cea subiectivă este necesară
pentru a identifica determinanŃii bunăstării (Böhnke şi Kohler, 2008: 7–9)
(Schemele 1 şi 2).
Schema 1
Bunăstarea abordată din două perspective – subiectivă şi obiectivă
Notă: F1, F2, … Fn reprezintă factorii care conduc la bunăstare.
Sursa: Reprezentare a autorului, pornind de la Böhnke, Kohler, 2008: 8.
Schema 2
Bunăstarea subiectivă
Sursa: http://www.iep.utm.edu/sen-cap/.
În literatura de specialitate nu s-a ajuns încă la un acord total în ceea ce
priveşte necesitatea dublei abordări a bunăstării (Böhnke şi Kohler, 2008: 10). Spre
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI 3 64
exemplu, unii indicatori ai bunăstării iau în calcul doar abordarea obiectivă:
indicatorii sociali ai OrganizaŃiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
(OCDE), indicatorii de dezvoltare ai Băncii Mondiale (BM), indicele dezvoltării
umane al Programului NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), indicele
progresului social (Porter şi alŃii, 2013), indicii de „corectare” a produsului intern
brut (PIB) sau a produsului naŃional brut (PNB).
AlŃi indicatori ai bunăstării şi sondajele de opinie efectuate în Uniunea
Europeană (UE) şi în alte Ńări Ńin cont de ambele abordări. Sondajul european al
calităŃii vieŃii, efectuat în 2003, 2007 şi 2011–2012 de Fondul european pentru
îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă şi de muncă are la bază un set de întrebări ce
reflectă diferite dimensiuni ale calităŃii vieŃii, atât de natură obiectivă, cât şi
subiectivă (gradul de satisfacŃie şi optimism, măsurate cu ajutorul scalei Likert).
Chiar şi anumite dimensiuni care nu sunt încadrate la „bunăstarea subiectivă”
(Schema 3) reflectă punctul de vedere al respondenŃilor (percepŃia acestora sau
încrederea în presă, parlament, poliŃie, guvern, autorităŃi locale).
Schema 3
Sondajul european al calităŃii vieŃii
8 dimensiuni
Locul de muncă şi balanŃa muncă – viaŃă (sau echilibrul dintre muncă şi viaŃa personală) (18
întrebări)
Familia şi viaŃa socială (13)
Sănătatea şi serviciile publice (17)
LocuinŃa şi mediul (21)
Calitatea societăŃii (14)
Excluderea socială şi implicarea în activităŃile societăŃii (15)
Standardul de viaŃă şi lipsurile (15)
Bunăstarea subiectivă (14)
--------------------------------------------
TOTAL: 127 întrebări
Grad de acoperire: 2011–2012: intervievarea a 43 636 persoane adulte din 34 de Ńări.
Compania care a realizat sondajul: GfK, Belgia.
Sursa: Schemă elaborată de autor pe baza datelor Eurofound (2012).
În România, Institutul de Cercetare a CalităŃii VieŃii a efectuat succesiv, în
1990–1999, 2003, 2006, 2010, Diagnoza calităŃii vieŃii, pe baza unui sondaj de
opinie în rândul a 1 100–2 000 de subiecŃi privind sănătatea, veniturile, securitatea
personală, locuinŃa, relaŃiile de familie şi cu vecinii, locul de muncă, încrederea în
oameni, încrederea în instituŃii, calitatea şi accesibilitatea învăŃământului, calitatea
mediului, calitatea serviciilor medicale
2
, realizările din viaŃă, modul de petrecere a
timpului liber etc. (Mărginean şi PrecupeŃu, 2010; Mărginean, 2010).
După cum arată mai multe studii, cu cât o persoană este mai bine pregătită pe
plan profesional, cu atât creşte nivelul aşteptărilor, aspiraŃiilor şi exigenŃelor acesteia.
2
Unele dintre aceste dimensiuni reflectă calitatea guvernării.
4 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 65
Aşadar, pe de o parte, o pregătire superioară implică accesul la profesii mai înalt
calificate, venituri mai mari, muncă mai interesantă şi un statut social mai ridicat dar,
pe de altă parte, decalajul dintre aspiraŃii şi posibilităŃi se măreşte şi, prin urmare,
calitatea vieŃii este estimată în plan individual la un nivel mai scăzut (Zamfir, 1984:
34 şi 64), ceea ce se poate reflecta printr-un nivel mai scăzut de fericire.
Totodată, există indici care reflectă doar bunăstarea subiectivă, spre exemplu,
indicele bunăstării personale, calculat, din 2001, de Centrul australian pentru
calitatea vieŃii, utilizând o întrebare pentru şapte dimensiuni şi scala de satisfacŃie cu
11 trepte (Schema 4). FrecvenŃa realizării sondajului de opinie este de 2, 3 sau 4 ori
pe an, recurgându-se la un eşantion reprezentativ de 2 000 de persoane. În 2002,
profesorul australian Robert Cummins şi experta chineză Anna Lau au iniŃiat Grupul
internaŃional al bunăstării, având drept principal obiectiv transformarea indicelui
personal al bunăstării într-un instrument utilizat la scară globală. La nivelul anului
2013, din acest grup fac parte 150 de cercetători din 50 de Ńări.
Schema 4
Metoda de calcul a indicelui bunăstării personale – Centrul australian pentru calitatea vieŃii
Sursa: Schemă elaborată de autor pe baza The International Wellbeing Group, 2013.
În ultimii zece ani, discursul politic, deopotrivă în plan global, regional şi
naŃional, s-a concentrat din ce în ce mai mult asupra bunăstării şi fericirii societăŃii.
Un grup de cercetători din nouă Ńări
3
, condus de reputatul profesor american
Edward Diener, a prezentat chiar un set de linii directoare pentru calcularea
indicatorilor de „bunăstare subiectivă” (Diener, 2005). În opinia acestora,
indicatorii bunăstării pot fi utilizaŃi atât ca inputuri necesare procesului decizional,
cât şi pentru evaluarea politicilor din diverse domenii, precum sănătate, servicii
sociale, servicii de recreare şi culturale, transport sau mediu.
3
SUA, Canada, Marea Britanie, Australia, Olanda, Hong Kong–China, ElveŃia, FranŃa, Germania.
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI 5 66
În iulie 2011, Adunarea Generală a OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite (ONU) a
adoptat o rezoluŃie „istorică”. łările membre au fost invitate să măsoare nivelul de
fericire al populaŃiei lor şi să îl ia în calcul în procesul decizional. În aprilie 2012 a avut
loc prima reuniune la nivel înalt pe tema fericirii şi bunăstării – prezidată de premierul
„łării Dragonului”, Bhutan (Helliwell şi alŃii, 2013: 3). De altfel, conceptul de „fericire
naŃională brută” a fost introdus, în anii ’60, de însuşi regele acestei mici Ńări din MunŃii
Himalaya (Veenhoven, 2004). Tot în 2012 a fost publicată prima ediŃie a „Raportului
privind fericirea la nivel mondial” (Institutul Pământului din cadrul UniversităŃii
Columbia), urmat de cea de-a doua ediŃie, în 2013.
Potrivit acestui raport, fericirea la nivel mondial este estimată Ńinând cont
de şase variabile: PIB/locuitor, anii de speranŃă de viaŃă sănătoasă, suportul social,
percepŃia asupra corupŃiei, prevalenŃa generozităŃii şi libertatea de a face alegeri în
viaŃă (Helliwell şi alŃii, 2013: 9). Merită semnalat faptul că în ierarhia celor mai
avansate zece Ńări din punctul de vedere al fericirii populaŃiei nu se numără nicio
Ńară cu o populaŃie de peste 50 de milioane de locuitori. Două Ńări figurează în „top
20” (Mexic şi SUA) şi niciuna în ultimele 20 de Ńări din acest clasament (Helliwell
şi alŃii, 2013: 13) (Graficul 1). Cel mai ridicat nivel de fericire se înregistrează în
grupul de Ńări format din SUA, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, urmat de
Europa occidentală şi America Latină şi Caraibe (merită menŃionat faptul că religia
catolică este predominantă în Ńări precum Mexic, Brazilia). Raportul surprinde o
îmbunătăŃire evidentă a calităŃii vieŃii în America Latină şi Caraibe şi reduceri
semnificative în regiuni puternic afectate de criza financiară şi economică mondială
(Europa occidentală) şi în regiuni afectate de instabilitatea socială şi politică
(Orientul Mijlociu şi Africa de Nord) (Helliwell şi alŃii, 2013: 17–18).
Incluzând în analiză şi Brazilia, Rusia, India şi China (BRIC)
4
se remarcă
faptul că Brazilia, plasată pe locul 24 în clasament, devansează Ńări cu un nivel de
trai mult mai ridicat, precum FranŃa (25) şi Germania (26). Cu excepŃia Braziliei,
celelalte Ńări din grupul BRIC ocupă locuri modeste în ierarhia Ńărilor lumii, în
funcŃie de nivelul de fericire (Rusia 68, China 93, India 111).
Investigarea bunăstării în aceste Ńări poate conduce la concluzii remarcabile,
datorită evoluŃiei lor favorabile în plan macroeconomic, ce contrastează puternic cu
situaŃia bunăstării. Recenta criză financiară şi economică mondială, ale cărei „replici”
continuă să se resimtă şi în prezent, a adus în prim-plan un proces fără precedent la
nivel internaŃional: mutarea treptată, dar fermă, a centrului de greutate dinspre Ńările
dezvoltate către economiile emergente. Din rândul acestora, Brazilia, Rusia, India şi
China constituie plutonul liderilor, fiind cele mai mari economii emergente, care se
înscriu în clasamentul primelor zece Ńări ale lumii în funcŃie de PIB. În perioada 2008–
2011, se remarcă ascensiunea rapidă a unor Ńări BRIC, îndeosebi a Chinei şi Indiei, în
ierarhia principalilor exportatori mondiali, consolidarea poziŃiei de investitori globali,
în special în cazul Chinei şi Rusiei, atragerea de fluxuri remarcabile de ISD (InvestiŃii
4
Jim O’Neill a lansat acronimul BRIC la sfârşitul anului 2001, în lucrarea Building Better
Global Economic BRICs, Goldman Sachs, “Global Economics Paper”, no. 66, 30 noiembrie 2001.
Gruparea a dobândit caracter oficial în 2009, iar Africa de Sud („S”) a fost invitată să se alăture „celor
patru mari” în 2010, din raŃiuni legate de „goana după resurse” a Chinei (Oehler-Şincai, 2013).
6 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 67
Străine Directe) de către China şi Brazilia. ISD efectuate de Ńările BRICS în străinătate
se conturează tot mai pregnant ca un nou motor al creşterii lor economice şi al inovării.
În acelaşi timp, în India şi China se evidenŃiază o sursă majoră de sporire a veniturilor
populaŃiei şi, implicit, a creşterii puterii de cumpărare, şi anume, remiterile
conaŃionalilor din străinătate. Din 2010, China este principalul producător de bunuri la
nivel mondial, punând capăt ciclului „supremaŃiei” SUA de aproximativ 115 ani
5
. Mai
mult decât atât, China intenŃionează să devină o naŃiune orientată spre inovare până în
2020 şi lider mondial în ştiinŃă şi tehnologie până în 2050 (Oehler-Şincai, 2013). În
pofida acestor evoluŃii favorabile, Ńările BRIC rămân cu mult în urma economiilor
dezvoltate din perspectiva progresului social.
Graficul 1
Ierarhia Ńărilor lumii în funcŃie de nivelul de fericire
(primele 20, plus Brazilia, Rusia, India şi China – BRIC)
0,000 2,000 4,000 6,000 8,000 10,000
111. India
93. China
68. Rus ia
24. Brazilia
20. Venezuela
19. Luxemburg
18. Irlanda
17. SUA
16. Mexic
15. Panama
14. Emiratele A rabe Unite
13. Noua Zeelandă
12. Cos ta Rica
11. Is rael
10. Australia
9. Is landa
8. Austria
7. Finlanda
6. Canada
5. Suedia
4. Olanda
3. ElveŃia
2. Norvegia
1. Danemarca
Sursa: Grafic elaborat de autor pe baza Helliwell, Layard, Sachs, 2013: 22.
5
De altfel, China mai jucase rolul de „atelier al lumii”, alături de India, în perioada anilor 500–
1700 şi, singură, între anii 1700 şi 1850.
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI 7 68
Schema 5
Baza de date a fericirii – fericirea reflectată prin gradul de satisfacŃie în viaŃă
Surse: Schemă elaborată de autor, pornind de la Veenhoven (2011, 2012, 2013).
Graficul 2
Ierarhia Ńărilor din Graficul 1 în funcŃie de metoda „Veenhoven”
0 2 4 6 8 10
Rusia
India
China
Israel
Emiratele Arabe Unite
Austria
SUA
Noua Zeelandă
Venezuela
Brazilia
Olanda
Irlanda
Australia
Luxemburg
Suedia
Canada
Panama
Norvegia
Finlanda
Mexic
ElveŃia
Sursa: Grafic elaborat de autor pornind de la Veenhoven (2011, 2012, 2013).
Rezultatele „Raportului privind fericirea la nivel mondial” (Graficul 1) diferă
substanŃial de cele din baza de date a fericirii (Veenhoven, 2011, 2012, 2013)
(Schema 5, Graficul 2).
8 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 69
Din cele prezentate în această secŃiune se pot desprinde câteva concluzii
majore. În primul rând, la nivel subiectiv, percepŃia bunăstării diferă de la individ
la individ, de la Ńară la Ńară, de la regiune la regiune, în funcŃie de nivelul de
pregătire, cultură, religie. Aşadar, abordarea subiectivă face dificilă o analiză
transversală şi longitudinală a bunăstării (între Ńări şi în timp). Prin urmare, este
nevoie de indicatori care reflectă bunăstarea în mod obiectiv. În al doilea rând, s-a
conturat, astfel, o primă clasificare a indicatorilor/indicilor bunăstării, în funcŃie
de natura acestora, subiectivă, obiectivă şi mixtă.
D
E CE ESTE NEVOIE DE UN INDICATOR AUTENTIC AL BUNĂSTĂRII
?
Cercetarea indicatorilor sociali ca domeniu distinct al ştiinŃelor sociale a prins
contur în anii ’60 în SUA, răspândindu-se rapid în Ńările europene şi alte Ńări ale
lumii, fiind preluată şi de organizaŃii internaŃionale, precum OCDE şi Consiliul
Economic şi Social al ONU. Această „mişcare a indicatorilor sociali” a găsit un
teren propice de propagare în multe Ńări occidentale, într-o perioadă de prosperitate –
anii ’60 şi ’70 –, punctată de manifestarea unor „costuri sociale” ale creşterii
economice (Noll, 2002).
Indubitabil, măsurile agregate ale producŃiei (PIB şi PNB) reprezintă
„indicatori esenŃiali ai dezvoltării şi creşterii economice” (OECD, 2013)
6
. Unii
autori apreciază că PIB-ul şi sistemul conturilor naŃionale se numără printre
„invenŃiile majore ale secolului XX” (Samuelson, Nordhaus, 1992). Însă nu trebuie
trecute cu vederea punctele slabe ale acestor indicatori. Spre exemplu, în 1934,
Simon Kuznets, „arhitectul şef” al sistemului american modern al conturilor
naŃionale şi laureat al premiului Nobel pentru economie în 1971, a avertizat că
majorarea PIB-ului nu este egală cu bunăstarea economică sau socială (Costanza şi
alŃii, 2009: 4).
Limitele PIB-ului pot fi grupate după cum urmează (Talberth şi alŃii, 2007):
Acesta nu arată utilitatea bunurilor şi a serviciilor consumate.
Nu face distincŃia între cheltuielile care sporesc bunăstarea şi aşa-numitele
„cheltuieli defensive”
7
.
Nu reflectă sustenabilitatea creşterii economice.
Nu evidenŃiază distribuŃia bunăstării, veniturilor, oportunităŃilor la nivelul
societăŃii.
6
PIB exprimă valoarea adăugată brută a bunurilor şi serviciilor ajunse în ultimul stadiu al
circuitului economic (pentru evitarea dublei înregistrări), produse în interiorul Ńării de către agenŃii
economici autohtoni şi străini, într-o anumită perioadă de calcul, de regulă un an. PNB exprimă
rezultatele activităŃii agenŃilor economici autohtoni (din Ńară şi de peste hotare) într-o anumită
perioadă de calcul, de regulă un an (Dobrotă şi alŃii, 1995: 320).
7
Cheltuieli definite pentru prima dată de Hirsch (1976) drept costuri de apărare împotriva
externalităŃilor negative generate de creşterea economică.
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI 9 70
Începând din anii ’70 şi până în prezent, s-au conturat mai mulŃi indicatori ai
bunăstării: măsura bunăstării economice (MEW), indicele dezvoltării umane
(HDI), indicele bunăstării economice sustenabile (ISEW), indicatorul progresului
autentic (GPI), PIB-ul verde (Green GDP), indicele avuŃiei veritabile (Genuine
wealth), indicele beneficiului net sustenabil (SNBI) şi, mai recent, indicele OCDE
al vieŃii mai bune şi indicele progresului social.
Problematica bunăstării este tot mai prezentă pe agenda politică (Pulselli şi
alŃii, 2005; Posner şi Costanza, 2011) (Tabelul nr. 1). Toate aceste eforturi corelate
la nivel internaŃional intră în confluenŃă cu Obiectivele de dezvoltare ale mileniului
(ODM)
8
pentru perioada 1990–2015 şi Ńintele lor specifice.
Tabelul nr. 1
IniŃiative majore de identificare a unor noi instrumente
şi metode de măsurare a progresului şi bunăstării
OrganizaŃia/
łara/persoana
iniŃiatoare
Anul Context/
Obiective MenŃiuni/AcŃiuni ulterioare
OCDE
Printre partenerii OCDE
în acest proiect se
numără: Comisia
Europeană, ONU,
Banca Mondială,
Programul NaŃiunilor
Unite pentru Dezvoltare
(UNDP), OrganizaŃia
ConferinŃei Islamice,
AsociaŃia internaŃională
pentru studii de calitate
a vieŃii (ISQOLS).
2004 Lansarea Proiectului
global de măsurare a
progresului societăŃilor.
Obiectiv: Dezvoltarea
sistemului de indicatori
economici, sociali şi de
mediu care să măsoare
bunăstarea societăŃii
În vederea îndeplinirii
acestui obiectiv, au avut loc
până în prezent patru forumuri
mondiale ale OCDE „Statistici,
cunoaştere şi politici” –
Palermo (2004), Istanbul
(2007), Busan (2009) şi New
Delhi (2012).
Comisia Europeană,
Parlamentul European,
Clubul de la Roma,
OCDE, Fondul Mondial
pentru Natură (WWF).
2007 ConferinŃa „Beyond
GDP”.
Obiectiv: ÎmbunătăŃirea
metodelor de măsurare a
progresului societăŃii, în
strânsă legătură cu
obiectivele Strategiei
Europa 2020.
Implicarea Comisiei
Europene în dezbaterea cu
privire la măsurarea progresului
social.
Lansarea foii de parcurs
„Dincolo de PIB – măsurarea
progresului într-o lume în
schimbare” (2009).
8
În 2000, lideri din 189 de Ńări ale lumii au semnat DeclaraŃia Mileniului, angajându-se la:
Reducerea sărăciei severe, realizarea accesului universal la educaŃia primară, promovarea egalităŃii
între sexe şi afirmarea femeilor, reducerea mortalităŃii infantile, îmbunătăŃirea sănătăŃii materne,
combaterea HIV/SIDA, malariei şi a altor boli, asigurarea sustenabilităŃii mediului, crearea de
parteneriate globale pentru dezvoltare. Acestor obiective le sunt asociate 48 de indicatori, care
măsoară progresul înregistrat în atingerea acestora (http://www.un.org/millenniumgoals/).
10 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 71
Continuarea Tabelul nr. 1
OrganizaŃia/
łara/persoana
iniŃiatoare
Anul Context/
Obiective MenŃiuni/AcŃiuni ulterioare
FranŃa, preşedintele
FranŃei la acea dată,
Nicholas Sarkozy.
2008 Identificarea limitelor
PIB-ului ca indicator al
performanŃei economice
şi progresului social.
Comisia pentru măsurarea
performanŃei economice şi a
progresului social (CMEPSP,
Comisia Stiglitz-Sen-Fitoussi) a
elaborat un raport (publicat în
septembrie 2009).
Comisia a atras atenŃia
deopotrivă asupra importanŃei
bunăstării actuale şi a
sustenabilităŃii acesteia.
Dimensiunile bunăstării:
standarde de viaŃă materiale
(venit, consum, avuŃie),
sănătate, educaŃie, activităŃi
personale (inclusiv muncă),
guvernanŃă, relaŃii sociale,
mediu, nesiguranŃă.
ONU 2012 Construirea căii către o
economie verde,
eliminarea sărăciei şi
dezvoltarea economică
durabilă.
După 20 de ani de la
lansarea summitului de la Rio
de Janeiro şi a conceptului de
dezvoltare sustenabilă, a avut
loc ConferinŃa NaŃiunilor Unite
pentru Dezvoltarea Sustenabilă
sau „Rio+20”.
Paragraful 38 al DeclaraŃiei
finale („Viitorul pe care ni-l
dorim”) subliniază
angajamentul comunităŃii
internaŃionale de a reflecta pe
marginea unei măsuri mai largi
a progresului, care să fie
complementară cu PIB.
Sursa: Tabel elaborat de autor pe baza CMEPSP (2009: 13–14), European Commission (2013),
Kropp (2009).
T
IPOLOGIA INDICATORILOR OBIECTIVI AI BUNĂSTĂRII
Indicatori de corectare a PIB-ului sau PNB-ului
Trasarea „graniŃei” dintre producŃie şi bunăstare (asociată consumului) s-a
dovedit a fi o sarcină dificilă pentru economişti. Primele tentative de calculare a unui
indicator „veritabil” al bunăstării le revin economiştilor americani William Nordhaus
şi James Tobin. Aceştia au evidenŃiat, în 1972, că PNB-ul nu reflectă „externalităŃile”
negative ale creşterii economice („costuri” precum poluarea, defrişările masive) şi,
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI 11 72
totodată, nu este o măsură a creşterii bunăstării (Nordhaus şi Tobin, 1973: 512).
Pentru a surprinde măsura bunăstării economice (Measure of Economic Welfare –
MEW), ei au scăzut din PNB acele activităŃi care nu reprezintă o sursă de utilitate
directă pentru consumatori (Nordhaus şi Tobin, 1973: 515).
La rândul său, Xenophon Zolotas a lansat indicatorul care surprinde aspectele
economice ale bunăstării (Economic Aspects of Welfare – EAW). El a recurs la
deduceri, ajustări şi corecŃii pentru a reflecta cât mai fidel bunăstarea. Spre
exemplu, din consumul privat au fost deduse: cheltuielile private pentru bunurile de
consum durabile, jumătate din cheltuielile pentru publicitate, costul epuizării
treptate a resurselor, poluarea mediului, costul transportului, cheltuielile private
pentru sănătate şi educaŃie.
Indicele bunăstării economice sustenabile (Index of Sustainable Economic
Welfare – ISEW)/indicatorul progresului economic autentic (GPI) a fost propus
pentru prima dată, în 1989, de Daly şi Cobb. ISEW foloseşte drept punct de pornire
mărimea PIB-ului, indicele aspectelor economice ale bunăstării (EAW) (Zolotas) şi
măsura bunăstării economice (MEW) (Nordhaus şi Tobin) (Tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 2
Enumerarea unor autori care au încercat să traseze graniŃa dintre producŃie
şi bunăstare în anii ’70 şi ’80
Nordhaus, Tobin (1973) – MEW – Is Growth Obsolete?
Eisner (1978, 1985, 1988, 1989) – Total Incomes in the United States in 1959 and 1969, The
Total Incomes Systems of Accounts, Extended Accounts for National Income and Product
Zolotas (1981) – EAW – Economic Growth and Declining Social Welfare
Ruggles, Ruggles (1982) – Integrated Economic Accounts for the United States 1947–1980
Kendrick (1979, 1987) – The Formation and Stocks of Total Capital
Jorgenson, Fraumeni (1988) – The Accumulation of Human and Non-Human Capital
Daly, Cobb (1989) – ISEW – For the Common Good: Redirecting the Economy towards
Community, the Environment, and a Sustainable Future
Sursa: Tabel elaborat de autor pe baza Eisner (1989), Mamalakis (1996).
Din anii ’80, în mai multe Ńări ale lumii s-a încercat estimarea valorică a
degradării mediului şi epuizării treptate a resurselor, reflectată prin indicatorul PIB
verde. Merită menŃionate eforturile depuse în acest sens în Ńări precum Japonia,
Australia, Canada, SUA, Norvegia, Germania, China, Costa Rica, Indonezia,
Mexic, Papua Noua Guinee (Costanza şi alŃii, 2009: 13–14). În 1993, ONU a
elaborat Sistemul integrat al contabilităŃii mediului (metodologia de evaluare a
PIB-ului care să Ńină cont de problematica mediului).
În China, ideea calculării „PIB-ului verde” a fost avansată în 2004. În 2005,
au fost lansate proiecte pilot de evaluare a PIB-ului verde în zece regiuni ale
Chinei. Rezultatele au fost făcute publice în septembrie 2006. Calcularea costurilor
aferente degradării mediului s-a dovedit a fi mult mai complexă şi costisitoare
12 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 73
decât se estimase iniŃial, iar în 2009 s-a renunŃat la acest proiect (Rauch şi Chi,
2010: 103–105). ExperienŃa chineză evidenŃiază dificultatea calculării indicatorilor
de corectare a PIB-ului.
În 1995, grupul „Redefinirea progresului” a elaborat o metodologie revizuită
a acestui indice şi l-a redenumit indicele progresului economic autentic (Genuine
Progress Indicator – GPI) (Costanza şi alŃii, 2009: 12–13). GPI este calculat
periodic la nivelul economiei SUA.
GPI ia în calcul următoarele componente:
DistribuŃia veniturilor – GPI creşte atunci când cei săraci deŃin o pondere
mai mare în venitul naŃional şi scade când acest procentaj se diminuează. Aceasta
reflectă că cei săraci beneficiază mai mult de pe urma creşterii cu o unitate a
venitului lor decât cei bogaŃi.
Munca la domiciliu, voluntariatul, învăŃământul superior – în metoda
actuală de calculare a PIB-ului se trec cu vederea activităŃi precum îngrijirea
copiilor, reparaŃiile, munca voluntară etc. GPI adaugă contravaloarea acestor
activităŃi Ńinând cont de costurile care ar fi fost generate dacă s-ar fi apelat la forŃă
de muncă din exterior pentru efectuarea lor. Totodată, adaugă beneficiile non-piaŃă,
asociate cu o populaŃie mai educată.
Criminalitatea, accidentele, distrugerile cauzate de fenomene naturale – în
termeni de costuri generate, aceasta contribuie la creşterea PIB-ului (servicii de
asigurare, medicale, contravaloarea bunurilor distruse sau furate). În schimb, din
GPI se scade contravaloarea acestora.
Epuizarea treptată a resurselor (defrişări, eroziunea terenurilor agricole,
exploatările de petrol etc.) – este privită ca un proces care diminuează avuŃia
generaŃiilor viitoare, prin urmare este echivalentă cu un cost şi se scade din
valoarea GPI.
Poluarea, schimbările climatice, distrugerea stratului de ozon, managementul
reziduurilor nucleare – sunt considerate costuri pe termen lung, aşadar contribuie la
diminuarea GPI.
Timpul liber – este considerat drept un bun de valoare, de aceea sporirea
timpului liber contribuie la majorarea GPI, în timp ce diminuarea sa, la scăderea
GPI.
Gradul de dependenŃă de activele externe – fondurile împrumutate din
afara Ńării sunt considerate drept costuri dacă sunt utilizate pentru finanŃarea
consumului. Efectul negativ este anulat atunci când fondurile împrumutate sunt
folosite pentru investiŃii.
łinând cont de faptul că GPI evaluează impactul creşterii economice asupra
bunăstării sustenabile, se poate utiliza următoarea formulă de calcul a GPI = C + G +
W – D – E – N, unde C reprezintă cheltuielile asociate consumului personal (una
dintre componentele de bază ale PIB-ului), G cheltuielile guvernului pentru
activităŃi diferite de cele de apărare, W contribuŃia activităŃilor nonpiaŃă la
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI 13 74
bunăstare, D cheltuielile private pentru apărare, E costul degradării mediului,
N deprecierea capitalului natural (Posner şi Costanza, 2011: 2).
Tabelul nr. 3 reflectă multitudinea de studii de caz realizate pe baza ISEW
sau GPI, în perioada 1994–2008.
Tabelul nr. 3
Exemple de studii efectuate la nivelul unor Ńări pe baza ISEW sau GPI, 1994–2008
łara/regiunea Autorii/Anul Perioada analizată Metoda
Germania Diefenbacher (1994) 1950–1990 ISEW
Olanda Oegema, Rosenberg (1995)
Bleys (2007)
1950–1992
1971–2004
ISEW
ISEW
Suedia Jackson, Stymne (1996) 1950–1992 ISEW
Austria Stockhammer şi alŃii (1997) 1955–1992 ISEW
Marea Britanie Jackson şi alŃii (1997) 1950–1996 ISEW
Italia Guenno, Tiezzi (1998) 1960–1991 ISEW
Australia
Hamilton (1999)
Hamilton, Denniss (2000)
Lawn (2008)
1950–1996
1950–2000
1967–2006
GPI
GPI
GPI
Chile Castaneda (1999) 1965–1995 ISEW
Cehia Scasny (2002) ISEW
Polonia Gil, Sieszynski (2003) 1980–1997 ISEW
Thailanda Clarke, Islam (2005)
Clarke, Shaw (2008)
1975–1999
1975–2004
ISEW
GPI
Belgia Bleys (2006, 2008) 1970–2000 ISEW
SUA Talberth şi alŃii (2007) 1950–2004 GPI
China Wen şi alŃii (2008) 1970–2005 GPI
FranŃa Nourry (2008) 1990–2002 ISEW
India Lawn (2008) 1987–2003 GPI
Japonia Makino (2008) 1970–2003 GPI
Noua Zeelandă Forgie şi alŃii (2008) 1970–2005 GPI
Vietnam Hong şi alŃii (2008) 1992–2004 GPI
Notă: Există studii care analizează GPI pentru ScoŃia, Wales, regiuni din Finlanda, Italia, China şi
diferite state din SUA, Canada, Australia.
Sursa: Tabel elaborat de autor pornind de la Posner, Costanza, 2011: 2.
În 1999, Lawn şi Sanders au dezvoltat un indice asemănător cu cei precedenŃi:
indicele beneficiului net sustenabil (Sustenaible Net Benefit Index – SNBI), ajustând
valoarea PIB-ului cu anumite beneficii (+) şi costuri (–) ale activităŃii economice
(Lawn, Sanders, 1999).
Meritul major al indicatorilor de ajustare a PIB-ului (sau PNB-ului) rezidă
în evidenŃierea faptului că, până la un punct, creşterea economică este benefică
pentru bunăstarea socială: GPI, ISEW, SNBI pe locuitor înregistrează o tendinŃă
de creştere. Însă dincolo de acel punct de inflexiune, valoarea acestora se înscrie
pe o pantă uşor descendentă (spre exemplu, GPI/locuitor după 1978) (Kubiszewski
şi alŃii, 2013).
14 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 75
Printre punctele slabe ale indicatorilor de „ajustare” sau „corectare” a PIB-ului
pot fi enumerate următoarele (Costanza şi alŃii, 2009: 11–12; Rauch şi Chi, 2010:
103–105):
Complexitatea procedeelor de colectare a datelor şi costurile ridicate
asociate culegerii datelor;
Lipsa unor date şi a infrastructurii de culegere şi administrare a acestora;
Lipsa de consens cu privire la modul de calcul al unor componente (de
pildă, economia subterană);
Maniera subiectivă de a decide care cheltuieli sunt benefice (şi trebuie
adăugate la total) sau, din contră, nefavorabile (şi trebuie scăzute din total);
După cum arată Tabelul nr. 2, în cazul majorităŃii studiilor efectuate, datele
statistice reflectă realitatea existentă cu trei, patru sau chiar cinci ani în urmă;
Lipsa de consens în ceea ce priveşte cuantificarea costurilor aferente
epuizării resurselor naturale.
Prin urmare, majoritatea economiştilor consideră că analiza bunăstării este
necesară, dar aceasta nu se poate realiza prin integrarea problematicii bunăstării în
sistemul conturilor naŃionale (Costanza şi alŃii, 2009: 21–22). Alternativa a fost
identificată încă din 2003 de ONU, FMI, OCDE, Eurostat şi Banca Mondială, care,
împreună, au elaborat un Ghid al conturilor naŃionale, axat pe ideea de conturi
satelit, care să furnizeze informaŃii suplimentare faŃă de cele incluse în sistemul
conturilor naŃionale. Astfel, se pot constitui conturi satelit pentru sănătate, educaŃie,
activităŃi de voluntariat, producŃia sectorului casnic. Datele pentru aceste conturi
pot fi furnizate de organizaŃii precum: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii,
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură, OrganizaŃia
InternaŃională a Muncii.
Indicatori compoziŃi: indicele dezvoltării umane, indicele progresului
social, indicele OCDE al vieŃii mai bune
A. Indicele dezvoltării umane (Human Development Index – HDI) este calculat
de PNUD din 1990 pe baza a trei dimensiuni principale: sănătate, educaŃie şi nivelul
de trai, cu un total de zece indicatori. În 2013, au fost incluse în analiză 187 de Ńări
şi teritorii, iar pentru 132 dintre acestea există serii de date complete pentru perioada
1990–2012.
Din 2010, se calculează anual şi Indicele multidimensional al sărăciei
(Multidimensional Poverty Index – MPI). Acest indice identifică lipsurile pe cele
trei dimensiuni ale HDI şi evidenŃiază numărul de persoane care sunt private de cel
puŃin trei din cei zece indicatori. Potrivit acestui indice, circa 1,7 miliarde de
persoane din 109 Ńări (o treime din populaŃia totală a acestora) sunt private de cel
puŃin 3 din cei zece indicatori. Acest număr depăşeşte totalul de 1,3 miliarde
persoane care trăiesc cu mai puŃin de 1,25 dolari pe zi.
Principala critică adusă acestui indice compozit se referă la absenŃa anumitor
dimensiuni ale bunăstării, precum mediul, libertatea politică, drepturile omului,
echitate, sustenabilitate (UNDP, 2011).
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI 15 76
B. În 2013, AsociaŃia nonprofit Imperativul progresului social a lansat Indicele
progresului social (Social Progress Indicator – SPI) (Porter, Stern, Artavia Loría,
2013) (Schema 6). SPI are la bază 52 de indicatori grupaŃi pe trei dimensiuni:
nevoile de bază (reflectând piramida lui Maslow a nevoilor), fundamentul
bunăstării şi oportunitatea ca toŃi indivizii din societate să îşi atingă potenŃialul.
Schema 6
Prezentarea dimensiunilor indicelui progresului social
Sursa: Schemă elaborată de autor pornind de la Porter, Stern, Artavia Loría (2013: 8).
Fiecare dimensiune este calculată ca sumă a componentelor individuale,
ponderate egal, iar cele trei dimensiuni au ponderi egale.
Prima ediŃie a Raportului privind SPI reliefează, pe de o parte, că dezvoltarea
economică este necesară dar nu suficientă pentru progresul social (Porter şi alŃii,
2013: 19). Pe de altă parte, atrage atenŃia că un anumit nivel al dezvoltării
maschează puncte slabe şi tari în domeniul social şi al mediului înconjurător
(Porter şi alŃii, 2013: 22) (Tabelul nr. 4).
În afară de cei doi indicatori compoziŃi obiectivi prezentaŃi anterior, există şi
indici micşti ai bunăstării (care includ deopotrivă variabile subiective şi obiective).
În lumina recomandărilor Comisiei Stiglitz-Sen-Fitoussi (a se vedea Tabelul nr. 1),
OCDE a lansat în 2011 un astfel de indice mixt, Indicele vieŃii mai bune (Better
Life Index – BLI), pentru 36 de Ńări (Ńările membre ale OCDE, plus Brazilia şi
Rusia), luând în calcul 11 dimensiuni ale bunăstării:
LocuinŃa (numărul de camere/persoană, ponderea locuinŃelor dispunând de
toate facilităŃile în total, ponderea cheltuielilor aferente întreŃinerii locuinŃei în
totalul veniturilor).
Veniturile (venitul disponibil net anual şi „avuŃia” gospodăriei).
Locul de muncă (rata şomajului, venituri, siguranŃa locului de muncă).
16 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 77
Comunitatea (calitatea reŃelei de suport social).
EducaŃia (numărul de ani de studiu, performanŃa studenŃilor, potrivit
rezultatelor Programului internaŃional de evaluare a studenŃilor PISA, ponderea
persoanelor cu vârste cuprinse între 25 şi 64 de ani care au absolvit liceul).
Mediul (calitatea aerului şi a apei).
Angajamentul civic (transparenŃa guvernanŃei şi procentajul participării la
vot).
Sănătatea (ponderea în totalul populaŃiei a celor care consideră că starea lor
de sănătate este bună sau foarte bună şi speranŃa de viaŃă).
ViaŃa (satisfacŃia vieŃii).
SiguranŃa (rata criminalităŃii şi a atacurilor)
BalanŃa muncă – viaŃă (echilibrul dintre muncă şi viaŃa personală).
Tabelul nr. 4
Ierarhia Ńărilor lumii (primele 10 plus BRIC) în funcŃie de indicele progresului social
łara Dimensiunea I Dimensiunea a II-a Dimensiunea a III-a
1. Suedia 5 3 2
2. Marea Britanie 6 2 5
3. ElveŃia 4 1 7
4. Canada 3 11 4
5. Germania 2 4 10
6. SUA 7 16 1
7. Australia 10 15 3
8. Japonia 1 6 15
9. FranŃa 9 5 11
10. Spania 12 9 6
18. Brazilia 30 20 16
32. China 22 31 35
33. Rusia 35 35 27
43. India 41 44 45
Sursa: Tabel elaborat de autor pornind de la Porter, Stern, Artavia Loría (2013: 9).
Cea mai mare parte a datelor provine din surse oficiale (OCDE, conturile
naŃionale, ONU, birourile naŃionale de statistică), iar câŃiva indicatori (de natură
subiectivă) sunt preluaŃi de la compania de sondare a opiniei publice Gallup.
În finalul acestui articol, dorim să subliniem încă o dată că Ńările BRIC rămân
cu mult în urma economiilor dezvoltate din perspectiva progresului social, în
pofida evoluŃiilor favorabile din plan macroeconomic. Această aserŃiune este
susŃinută de prezentarea comparativă a primelor Ńări ale lumii în funcŃie de valoarea
PIB (exprimat în preŃuri curente), indicând şi locul deŃinut de acestea în ierarhia
mondială prin prisma PIB/locuitor şi a indicelui dezvoltării umane (Tabelul nr. 5).
Acest succint exerciŃiu subliniază, o dată în plus, necesitatea analizării
bunăstării „dincolo de PIB”.
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI 17 78
Tabelul nr. 5
łările BRIC în ierarhia Ńărilor lumii, Ńinând cont de PIB, PIB/locuitor
şi indicele dezvoltării umane în 2012
łara PIB PIB/locuitor HDI
SUA 1 10 3
China 2 89 101
Japonia 3 12 10
Germania 4 21 5
FranŃa 5 22 20
Marea Britanie 6 23 26
Brazilia 7 62 95
Rusia 8 48 55
Italia 9 27 25
India 10 142 136
Sursa: IMF (2013) şi UNDP (2013).
În concluzie, există o serie de piedici în a calcula periodic un indicator
veritabil al bunăstării pentru toate Ńările lumii. La aceasta se adaugă schimbările
intervenite în planul alegerilor, valorilor şi obiectivelor membrilor societăŃii, odată
cu schimbările intervenite în viaŃa acestora. Mai mult decât atât, la nivel subiectiv,
percepŃia bunăstării diferă de la individ la individ, de la Ńară la Ńară, de la regiune la
regiune, în funcŃie de nivelul de pregătire, cultură, religie. Indicatorii şi indicii
prezentaŃi în acest articol evidenŃiază eforturile economiştilor şi ale organizaŃiilor
internaŃionale de a surprinde bunăstarea societăŃii şi evoluŃia sa în timp, în strânsă
legătură cu externalităŃile negative ale creşterii economice. Până în prezent, soluŃia
cea mai potrivită pentru a surprinde toate faŃetele bunăstării o reprezintă conturile
satelit pentru fiecare dimensiune a bunăstării în parte. Pe de altă parte, trebuie
avută în vedere îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) din
perioada 1990–2015 şi dincolo de acest interval. În fond, „oamenii sunt adevărata
avuŃie a unei naŃiuni”.
B
IBLIOGRAFIE
1. Böhnke, P., Kohler, U., Well-being and inequality, Working Paper – Discussion papers
Wissenschaftszentrum Berlin für Sozialforschung (WZB), Forschungsschwerpunkt Bildung, Arbeit
und Lebenschancen, Abteilung Ungleichheit und soziale Integration, No. SP I 2008–201, Provided in
Cooperation with Social Science Research Center Berlin (WZB), 2008, disponibil online la
http://www.econstor.eu/bitstream/10419/44126/1/565269496.pdf.
2. Costanza, R., Hart, M., Posner, S., Talberth J., Beyond GDP: The Need for New Measures of
Progress, in “The Pardee Papers”, no. 4, Boston University, 2009.
3. Diener, E., Guidelines for National Indicators of Subjective Well-Being and Ill-Being,
University of Illinois, December 1, 2005.
4. Dobrotă, N. şi alŃii (coordonatori), Economia Politică, ASE, Catedra de Economie Politică,
Bucureşti, Editura Economică, 1995.
5. Eisner, R., The Total Incomes System of Accounts, The University of Chicago, 1989.
18 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 79
6. Felce, D., Perry, J., Quality of life: Its definition and measurement, in “Research in
Developmental Disabilities”, vol. 16, no. 1, 1995, pp. 51–74.
7. Helliwell, J., Layard, R., Sachs, J., (editors), World Happiness Report 2013, UN Sustainable
Development Solutions Network, 2013.
8. Hirsh, F., Social Limits to Growth, Cambridge, Harvard University Press, 1976.
9. Kropp, M., Overview of Alternative Indicators measuring societal progress, background
paper for the second session of the TURI seminar ‘European responses to the crisis and alternatives to
GDP as an element of a paradigm shift’, 29 June, ITUH, Brussels, 2009.
10. Kubiszewski, I., Costanza, R., Franco, C., Lawn, P., Talberth, J., Jackson, T., Aylmer C.,
Beyond GDP: Measuring and achieving global genuine progress, in “Ecological Economics”, vol.
93, september, 2013, pp. 57–68.
11. Lawn, P., Sanders, R., Has Australia surpassed its optimal macroeconomic scale: finding
out with the aid of ‘benefit’ and ‘cost’ accounts and a sustainable net benefit index, in “Ecological
Economics”, no. 28, 1999, pp. 213–229.
12. Mamalakis, M. J., Misuse and Use of National Accounts as a Welfare Indicator: Selected
Analytical and Measurement Issues, in “Review of Income and Wealth”, series 42, no. 3, September,
1996, pp. 293–320.
13. Mărginean, I., PrecupeŃu, I. (coord.), Calitatea vieŃii în România 2010, Institutul de
Cercetare a CalităŃii VieŃii (ICCV), Bucureşti, Academia Română, 2010.
14. Mărginean, I., Calitatea vieŃii în România: prezent şi perspective, în „Calitatea vieŃii”, nr.
3–4, 2010, pp. 231–237.
15. Noll, H.-H., Social Indicators and Quality of Life Research: Background, Achievements
and Current Trends, in Genov, N. (editor), Advances in Sociological Knowledge over Half a Century,
Paris, International Social Science Council, 2002.
16. Nordhaus, W. D., Tobin, J., Is Growth Obsolete?, in Milton Moss (editor), The Measurement
of Economic and Social Performance, Studies in Income and Wealth, vol. 38, National Bureau of
Economic Research, 1973, pp. 509–564.
17. Oehler-Şincai, I. M., Reconfigurarea modelelor de dezvoltare ale Ńărilor BRICS în
contextul crizei financiare şi economice mondiale, în „Revista de Economie Mondială/Journal of
Global Economics”, vol. 5, nr. 1, 2013, pp. 1–18.
18. Porter, M., Stern, S., Artavia Loría, R., Social Progress Index 2013, Washington D. C.,
Social Progress Imperative, 2013.
19. Posner, S. M., Costanza, R., A summary of ISEW and GPI studies at multiple scales and
new estimates for Baltimore City, Baltimore County, and the State of Maryland, in “Ecological
Economics”, vol. 70, no. 11, 2011.
20. Pulselli, F. M., Ciampalini, F., Tiezzi, E., Zappia, C., The Index of Sustainable Economic
Welfare (ISEW) for a Local Authority: A Case Study in Italy, Universita degli Studi di Siena,
Dipartimento di economia politica, no. 449 – mai, 2005.
21. Rauch J. N., Chi, Y. F., The Plight of Green GDP in China, in “Consilience: The Journal
of Sustainable Development”, vol. 8, no. 1, 2010, pp. 102–116.
22. Samuelson, P. A., Nordhaus, W. D., Economics, 14
th
Edition, New York, McGraw-Hill,
1992.
23. Sen, A., Development as Freedom, Oxford, Oxford University Press, 1999.
24. Talberth J., Cobb, C., Slattery, N., The Genuine Progress Indicator 2006, A Tool for
Sustainable Development, Oakland, Redefining Progress, 2007.
25. Veenhoven, R., World Database of Happiness, „Erasmus” University, Rotterdam,
Netherlands, 2013, disponibil online la http://worlddatabaseofhappiness.eur.nl.
26. Veenhoven, R., Cross-national differences in happiness: Cultural measurement bias or
effect of culture?, in “International Journal of Wellbeing”, vol. 2, nr 4, 2012, pp. 333–353.
27. Veenhoven, R., Bibliography of Happiness. World Database of Happiness, „Erasmus”
University Rotterdam, 2011, disponibil online la http://worlddatabaseofhappiness.eur.nl/hap_bib/
bib_fp.php.
IULIA MONICA OEHLER-ŞINCAI 19 80
28. Veenhoven, R., Happy Life Years: A Measure of Gross National Happiness, Universität
Heidelberg, 2004, disponibil online la http://archiv.ub.uni-heidelberg.de/savifadok/1210/1/Happy_
Life_Years.pdf.
29. Zamfir, C., Indicatori şi surse de variaŃie a calităŃii vieŃii, Bucureşti, Editura Academiei,
1984.
30. *** Governance Capacities in the BRICS – Sustainable Governance Indicators, Bertelsmann
Foundation, 2012, raport disponibil online la http://www.sgi-network.org/brics/.
31. *** Report by the Commission on the Measurement of Economic Performance and Social
Progress, Commission on the Measurement of Economic Performance and Social Progress
(CMEPSP), 14 September 2009.
32. *** Third European Quality of Life Survey – Quality of life in Europe: Impacts of the
crisis, Eurofound, Anderson, R. Dubois, H., Leoncikas, T., Sándor, E., 29 November, 2012.
33. *** Progress on 'GDP and beyond' actions, European Commission, Commission Staff
Working Document, SWD(2013) 303 final, Volume 1 of 2, Brussels, 2.8.2013.
34. *** Statistics Explained – National accounts and GDP, Eurostat, 2013.
35. *** World Economic Outlook Database, bază de date disponibilă la http://www.imf.org/
external/data.htm, International Monetary Fund (IMF), 2013 [Accesată ultima dată în octombrie
2013].
36. *** Personal Wellbeing Index: 5th Edition, International Wellbeing Group, Melbourne, Australian
Centre on Quality of Life, Deakin University, 2013, disponibil online la http://www.deakin.edu.au/
research/acqol/instruments/wellbeing-index/pwi-a-english.pdf.
37. *** Guidelines on measuring subjective well-being, Paris, OECD, 2013, disponibil online
la http://www.oecd.org/statistics/Guidelines on Measuring Subjective Well-being.pdf.
38. *** Is GDP a satisfactory measure of growth? – Interview with François Lequiller, OECD
Observer, no. 246–247, December 2004 – January 2005.
39. *** Human Development Report 2013 – The Rise of the South: Human Progress in a
Diverse World, New York, UNDP, 2013.
40. *** The HDI 2010: New Controversies, Old Critiques, Klugman J., Rodriguez F., Choi H-J,
UNDP, Research Paper 1, 2011.
41. *** Human Development Report 1990 – Concept and Measurement of Human Development,
New York, UNDP, 1990.
his paper focuses on the worldwide increasing efforts to gauge
the genuine welfare. The purpose of our investigation is three-
fold. First, it aims to present the evolution of the concept of
welfare and its determinants, starting from the subjective approach.
Second, our research brings to the forefront the typology of the welfare
indexes. In spite of many weaknesses, these are more relevant than a
unilateral metric, as they incorporate, besides GDP, dimensions such as those
referring to education, environment and quality of government.
Third, our investigation underlines that even though some emerging
countries (like BRICs) are among the most powerful countries in the world in
terms of GDP, they lag behind others, if we take into consideration the
aggregate wellbeing, stressing once more the need for a genuine worldwide
welfare index.
At a subjective level, the welfare perception varies from one person to
another, from country to country, and even from region to region, depending
on a complex of factors. More than that, choices, preferences and habits
change, together with the technical progress. As a consequence, a transversal
and longitudinal analysis of welfare is almost impossible. That is the main
reason why the objective indicators are needed.
T
20 ÎN CĂUTAREA UNUI INDICATOR VERITABIL AL BUNĂSTĂRII 81
In the category of objective welfare indicators there are included
indexes that correct GDP, i.e. that diminish its value by the externalities that
eventually have a negative effect on welfare. Among the indexes “beyond
GDP” that reflect welfare we can mention: the measure of economic welfare
(MEW), index of sustainable economic welfare (ISEW), genuine progress
indicator (GPI), the green GDP or sustainable net benefit index (SNBI).
In our analysis there are also highlighted composite indexes, such as
UNDP human development index, OECD better life index or social progress
index. In spite of some weaknesses, these indexes facilitate international
comparisons, as well as long term analyses.
The indicators and indexes presented in this paper emphasize the
efforts made by scholars, international organisations and governments to
gauge the welfare in the modern society. The need for genuine welfare index,
“beyond GDP”, is correlated with the negative externalities of economic
growth and, consequently, the shortcomings of GDP as a measure of welfare.
There are many obstacles to periodically calculate a genuine indicator
of wellbeing for all countries of the world. Among these, there are the lack of
consensus on the adequate methodology, the complexity of data collecting and
related costs.
So far, the solution most suitable to capture all facets of welfare is the
satellite accounts for each dimension of well-being (on health, education and
so on).
Taking into account this rationale, our paper is structured in three main
parts as follows: 1. What is wellbeing and which are its main determinants?
2. Why do we need an authentic welfare indicator? 3. Typology of the welfare
indicators.
Keywords: welfare, genuine welfare index, indicators that adjust GDP,
composite indexes.
Primit: 28.10.2013 Acceptat: 17.12.2013
Redactor: Ioan Mărginean