ArticlePDF Available

Notă privind un suport specific culturii Boian, faza Vidra, descoperit la Sultana-Ghețărie

Authors:

Abstract and Figures

During the archaeological campaign of 2012 in the area of the Sultana-Ghetarie flat settlement, Mânastirea commune, Calaraşi County, Romania, an interesting pit (C13) was discovered and researched. That complex belonging to the Boian culture, Vidra phase, was a typical pit for these prehistoric communities. The pit contained different archaeological materials (e.g. sherds, animal bones, flint artefacts etc.). To the bottom of the pit, 18 fragments of a ceramic stand were found. They were analysed in technological, typological and functional terms. This type of artefact was particular for prehistoric communities from Vidra phase of Boian culture, and we will also discuss the analogies for it, based on other similar finds in Boian sites in Romania.
Content may be subject to copyright.
Cercetări Arheologice, XXI, Bucureşti, 2014, p. 371384
371
NOTĂ PRIVIND UN SUPORT SPECIFIC CULTURII BOIAN, FAZA VIDRA,
DESCOPERIT LA SULTANA-GHEȚĂRIE
VASILE OPRIȘ, CĂTĂLIN LAZĂR
NOTE ABOUT A POT STAND SPECIFIC TO BOIAN CULTURE, VIDRA PHASE,
DISCOVERED AT SULTANA-GHEȚĂRIE
During the archaeological campaign of 2012 in the area of the Sultana-Gherie flat settlement,
nstirea commune, Clraşi County, Romania, an interesting pit (C13) was discovered and researched.
That complex belonging to the Boian culture, Vidra phase, was a typical pit for these prehistoric
communities. The pit contained different archaeological materials (e.g. sherds, animal bones, flint artefacts
etc.). To the bottom of thr pit, 18 fragments of a ceramic stand were found. They were analysed in
technological, typological and functional terms. This type of artefact was particular for prehistoric
communities from Vidra phase of Boian culture, and we will also discuss the analogies for it, based on other
similar finds in Boian sites in Romania.
KEY-WORDS: Eneolithic, Boian culture, Vidra phase, pot stand
CUVINTE CHEIE: eneolitic, cultura Boian, faza Vidra, suport ceramic
INTRODUCERE
Acest articol prezint o pies ceramic specific comunitilor fazei Vidra a culturii Boian,
anume un suport de vas de form paralelipipedic. Aceast categorie este cunoscut în literatura de
specialitate și sub denumirea de cutii-suport”
1
sau „suporturi paralelipipedice”
2
, reprezentând o
categorie de piese mai puin studiat de specialiști. Fr a avea o frecven mare în cadrul
diverselor contexte arheologice domestice specifice fazei Vidra a culturii Boian, piesele de acest tip
sunt atestate în diverse așezri din România și Bulgaria, atribuite respectivelor comuniti umane.
Piesa care face obiectul prezentului articol a fost descoperit în cuprinsul așezrii de la
Sultana-Gherie (jud. Clrași) în anul 2012.
LOCALIZAREA ȘI ISTORICUL SITULUI
Așezarea de la Sultana-Gherie aparine culturii Boian, faza Vidra și este localizat în
partea de sud-est a României, pe malul drept al fostului râu Mostiștea, la cca 7 km de Dunre și de
grania cu Bulgaria (Pl. I/1). Din punct de vedere administrativ, situl
3
se afl pe teritoriul localitii
Sultana, comuna Mnstirea, judeul Clrași.
Din perspectiv topografic, ezarea de la Sultana-Gherie este localizat pe un
promontoriu al terasei înalte a lacului Mostiștea, în partea de vest a acesteia (Pl. I/2), la 320 m (±1
m) vest de necropola de la Sultana-Malu Roșu
4
. Coordonatele geografice ale punctului Sultana-
Gherie sunt 44°15'37.83072" N și 26°51'47.93720" E, iar altitudinea absolut a zonei ocupate de
1
Rosetti 1934, 12–14; Berciu 1935, 13; Comșa 1959, 127
2
Șerbnescu, Șandric 2012, 117
3
Lazr et alii 2012a, 101
4
Lazr et alii 2012b, 109110
VASILE OPRIȘ, CĂTĂLIN LAZĂR
372
așezarea preistoric este cuprins între 44.891 m și 46.399 m, date raportate la sistemul de proiecie
al coordonatelor STEREO 70 și la sistemul de elevaie Marea Neagr 1975
5
.
Aceast așezare preistoric este cunoscut în literatura de specialitate de mai mult vreme
6
,
fr s fi fost îns investigat din punct de vedere arheologic. În condiiile unui proces de eroziune
accelerat al terasei lacului Mostiștea datorit fenomenelor naturale, proces dublat de utilizarea
zonei sitului ca groap de împrumut de ctre localnici, începând cu anul 2008 s-au realizat mai
multe sondaje de verificare în așezarea de la Sultana-Gherie
7
. Ulterior, începând cu anul 2012, s-a
demarat o cercetare sistematic a acesteia
8
, care continu și în prezent.
DATE ARHEOLOGICE
Cercetrile de la Sultana-Gherie au condus la identificarea mai multor complexe tip
groap aparinând culturii Boian, faza Vidra. Acestora li se adaug o serie de complexe atribuite
unor perioade cronologice post-eneolitice (Pl. II). De asemenea au mai fost investigate și patru
morminte de inhumaie, unul aparinând comunitilor Gumelnia (M1), iar celelalte trei (M2, M3
și M4) fiiind atribuite secolelor VIVIII p. Chr., pe baza elementelor de tratament funerar și
vaselor ceramice descoperite în asociere cu scheletele respective
9
.
Majoritatea complexelor post-eneolitice reprezint gropi moderne și contemporane (Pl.
II/1), realizate de ctre localnici pentru extragerea lutului. Doar complexul C1, pe baza
materialelor ceramice și a datrilor 14C poate fi atribuit culturii Cernavoda III (Pl. II/1).
Complexele atribuite culturii Boian, faza Vidra, cercetate pân în prezent sunt în numr de
șapte (Pl. II/1). Majoritatea acestora reprezint gropi de dimensiuni medii (C6, C8, C9, C13, C14,
C22) sau mari (C20). Coninutul acestor complexe const în materiale ceramice fragmentare, piese
de silex, greuti de lut, piese ce aparin industriei materialelor dure animale (IMDA), buci de
crbune, pietre, scoici și oase de animale
10
.
Din punct de vedere al stratigrafiei verticale generale a sitului, situaia complexelor
arheologice cercetate în așezarea de la Sultana-Gherie este relativ simpl. Astfel, nivelurile ce pot
fi atribuite secvenei ocupaionale eneolitice sunt în numr de dou: u.s. 1001 un nivel
ocupaional surprins în toate seciunile realizate și caracterizat printr-un sediment de culoare
neagr, având textur relativ fin, cu fragmente de chirpici ars, piese de silex, ceramic și puine
oase în compoziie (prezint amestecuri tipice de materiale caracteristice unui nivel de abandon);
u.s. 1002 un nivel ocupaional exterior surprins doar în anumite zone cercetate și caracterizat
printr-un sediment de culoare galben-maron, textur fin, cu puine materiale arheologice, buci
mari de loess pigmentate uneori cu carbonai. Pe alocuri apar numeroase perturbri datorate unor
ganguri de animale, Acestea sunt suprapuse de nivelul vegetal (u.s. 1000), precum și de o depunere
modern (u.s. 999), rezultat din utilizarea zonei ca groap de împrumut de ctre localnici
11
. De
asemenea, în unele seciuni, în urma procesului de spare a suprafeelor arheologice s-a creat o
unitatea stratigrafic nou (u.s. 1034), rezultat în urma pmântului excavat și depus, dar și a
fenomenelor naturale anuale.
Nivelurilor ocupaionale atribuite comunitilor Boian suprapun u.s. 1005, ce reprezint un
sediment de culoare galben, compact, relativ omogen, care conine numeroși carbonai și foarte
puine materiale arheologice, fiind echivalentul u.s. T1003 din cadrul necropolei de la Sultana-
Malu Roșu, amplasat pe aceeași teras. La baza secvenei stratigrafice de la Sultana-Gherie se
gsește nivelul de loess (u.s. 1035), ce reprezint „sterilul arheologic”
12
.
5
Lazr et alii 2012a, 101
6
Șerbnescu, Trohani 1978
7
Andreescu et alii 2009
8
Andreescu et alii 2013
9
Lazr et alii 2012b
10
Nicolae et alii 2013b
11
Nicolae et alii 2013a
12
Lazr et alii 2012b, 103
NOTĂ PRIVIND UN SUPORT SPECIFIC CULTURII BOIAN, FAZA VIDRA, DESCOPERIT LA SULTANA-GHEȚĂRIE
373
În majoritatea cazurilor, complexele atribuite culturii Boian încep din u.s. 1002 și
secioneaz u.s. 1005.
CONTEXTUL DESCOPERIRII
Suportul ce face obiectul studiului nostru a fost descoperit în complexul C13, din seciunea
S22, carourile 78. Acesta reprezint o groap cu form relativ circular (diametru = 1,70 m), cu
adâncime maxim de 0,91 m fa de P0 (Pl. III/1). Umplutura gropii (u.s. 1031), se caracterizeaz
printr-un sediment de culoare galben-cenușie, afânat și eterogen, cu lentile de cenuș și de sol
galben (probabil loess), precum și fragmente mici de crbune, fiind foarte perturbat (bioturbaii).
Având în vedere caracteristicile acestei uniti stratigrafice, dar și materialele arheologice
identificate, se poate concluziona c exist doar o singur secven de umplere a gropii.
Din perspectiv stratigrafic, C13 începea din baza u.s. 1002, perforând u.s. 1005, baza sa
aflându-se în u.s. 1035 (Pl. III/2). Modul de relaionare al u.s.-lor este prezentat în diagrama
stratigrafic (FIG. 1).
Inventarul gropii C13 consta în fragmente ceramice de la trei vase parial întregibile –
vasul suport amintit, o „fructier” (Pl. V/2) și un vas tronconic cu perei arcuii spre exterior (Pl.
VI/1) și precum alte 23 de fragmente (Pl. VI/23), oase de animale, scoici și pietre neprelucrate.
Suportul în discuie a fost descoperit în stare fragmentar (18 buci), la baza gropii C13.
Aceste fragmente nu erau grupate, fapt ce exclude ipoteza unei depuneri deliberate. Cel mai
probabil respectivele buci de suport sunt rezultatul unei aciuni de aruncare, care s-a produs
concomitent cu celelalte materiale arheologice identificate.
FIG. 1 DIAGRAMA STRATIGRAFICĂ A COMPLEXULUI C13
VASILE OPRIȘ, CĂTĂLIN LAZĂR
374
DESCRIEREA SUPORTULUI
Procesul de restaurare a suportului a constat în selectarea tuturor fragmentelor care pstrau
caracteristici asemntoare și pe care le-am considerat ca fcând parte din acest vas. Interesant este
c toate fragmentele identificate s-au lipit între ele, formând un corp compact, cu o greutate de
1387 g, ce reprezint aproximativ 40% din vasul întreg (Pl. IV/1).
Restaurarea, parial, ne-a permis s deducem dimensiunile suportului în discuie:
L_inferioar = 260 mm, l_inferioar = 122 mm, L_superioar = 230mm, l_superioar = 114 mm,
h_max = 210 mm. Deși, din punct de vedere tipologic, suportul în discuie face parte din categoria
suporturilor de form paralelipipedic
13
, ca form geometric acesta reprezint un trunchi de
piramid patrulater. Suportul a pstrat parial unul dintre orificiile superioare cu un diametru de 80
mm, precum și un orificiu de form neregulat pe unul din pereii laterali scuri.
Pasta din care a fost confecionat este de factur grosier, cu cioburi pisate ce au servit
drept degresant. Ridicarea pereilor s-a realizat prin intermediul unor fâșii din lut dispuse orizontal.
Urmele acestui procedeu pot fi observate pe latura lung, cea mai bine reprezentat (Pl. IV/3).
Partea superioar, placa cu cele dou orificii, considerm c a fost ultima adugat. Starea de
conservare nu ne permite s facem observaii complete, îns exist exemplare asemntoare
realizate în aceeași manier
14
.
Toate suprafeele exterioare, inclusiv marginile orificiilor superioare (Pl. IV/7), au fost
lustruite intens, formându-se astfel o pelicul de lut fin de 0,501,00 mm grosime. Interiorul
vasului a fost netezit neglijent, neuniform, probabil în timpul ridicrii pereilor. O ultima
intervenie la interior, în lutul înc moale, o constituie scrijelirea cu un obiect ascuit a crui
amprent înc poate fi observat (Pl. IV/6).
Suprafeele exterioare, vizibile, au fost decorate, înainte de uscare, cu linii incizate pe
pereii laterali și cu crestturi pe toate cele patru muchii superioare. Liniile incizate de pe peretele
lung, cel mai bine pstrat, au fost trasate orizontal. Acestea sunt grupate câte dou, câte trei, iar în
partea superioar apare o grupare de șapte linii, cu suprafeele „cruate” între ele, aproximativ egale
ca lime (Pl. IV/3, Pl. V/1). Cellalt perete lung pare s pstreze doar în partea inferioar aceeași
dispunere a liniilor incizate. Peretele scurt este decorat în partea inferioar cu trei perechi de câte
dou linii incizate, trasate orizontal la aceleași intervale, precum cele de pe pereii lungi, iar în
partea superioar, în jurul orificiului, este realizat un decor meandric din linii incizate grupate câte
dou (Pl. IV/2, Pl. V/1).
Arderea suportului s-a realizat într-o atmosfer neoxidant
15
, rezultând astfel perei de
culoare neagr în toat seciunea. Ultima etap din procesul de realizare este reprezentat de
umplerea liniilor incizate cu past alb, urmat de vopsirea suprafeelor lustruite, dintre gruprile
de incizii, cu past roșie. Banda lustruit din partea inferioar, precum și suprafaa superioar din
jurul orificiilor, nu au beneficiat de acest tratament.
Utilizarea intens a vasului suport este atestat de urmele de uzur vizibile pe baza celor
trei laturi pstrate (Pl. IV/7). Un element care sugereaz o posibil funcionalitate este ilustrat de
afumarea parial a pereilor interiori (Pl. IV/4).
DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Probabil, aspectul cel mai interesant al acestei categorii de suporturi îl reprezint evoluia
lor cronologic, limitat aproape exclusiv doar la comunitile culturii Boian din cadrul fazelor
finale (Vidra și Spanov). Astfel, exceptând un suport de mari dimensiuni, cu patru orificii, decorat
13
Comșa 1974, 109
14
Cutia-suport întregit de la Vidra (Rosetti 1934, 15), identificat de ctre autorii prezentului articol în depozitul
Muzeului Municipiului București, este construit în maniera amintit.
15
PCRG 2010, 29
NOTĂ PRIVIND UN SUPORT SPECIFIC CULTURII BOIAN, FAZA VIDRA, DESCOPERIT LA SULTANA-GHEȚĂRIE
375
cu benzi verticale lustruite/scrijelite și linii incizate cu pasta alb încrustat sub marginea
superioar, provenit din nivelul Gumelnia A1 din așezarea de tip tell de la Vldiceasca
16
, restul
descoperirilor de acest tip sunt atribuite secvenei crono-culturale sus menionate.
Primele suporturi de acest tip au fost descoperite în cadrul așezrii de tip tell de la Vidra, în
cadrul nivelelor atribuite culturii Boian
17
. Ulterior, piese complete sau fragmentare din aceast
categorie sunt amintite în așezrile de la Boian A - Grdiștea Ulmilor
18
, Glina
19
, Radovanu
20
,
Spanov
21
, Tangâru
22
sau Vldiceasca
23
.
Suportul descoperit la Sultana-Gherie se încadreaz tipologic în seria celorlalte piese de
acest tip și completeaz spectrul informaional legat de aceast categorie de artefacte specifice
comunitilor Boian. Analiza tehnologico-funcional realizat privitor la aceast pies aduce date
noi privind modul de manufacturare al suporturilor paralelipipedice. În viitor, pe baza datelor
decelate din aceast analiz, avem intenia de a verifica modul de realizare și funcionalitatea
acestui tip de suport în cadrul programului de arheologie experimental ce se desfșoar anual la
Sultana.
Observm c forma nu este singura caracteristic constant a acestor suporturi. Decorarea
suprafeelor exterioare cu linii incizate umplute cu past alb și pictarea cu roșu crud sunt elemente
definitorii
24
pentru majoritatea suporturilor de acest tip, inclusiv pentru cel descoperit la Sultana-
Gherie. În opinia unor autori, aceast practic de pictare bicrom (cu alb și roșu) trebuie pus în
legtur cu ritualuri de mediere între lumea viilor și lumea morilor
25
. Totuși, având în vedere
faptul c piesa în discuie provine dintr-un context domestic și nu unul funerar, aceast interpretare
are valoare de ipotez de lucru. Prezena urmelor de afumare la interior
26
(Pl. IV/4), precum și
descoperirea unor exemplare în apropierea vetrelor
27
, ar putea indica utilizarea acestor suporturi în
asociere cu focul.
Nu în ultimul rând, frecvena redus a acestor suporturi în diverse contexte arheologice
atest indirect utilizarea lor restrâns, probabil rezervat exclusiv unor persoane cu statut special
din cadrul grupului social sau poate unor evenimente deosebite din cadrul comunitilor respective.
Evident, aceast interpretare are doar caracter de ipotez de lucru, mai ales datorit absenei unei
analize exhaustive a tuturor suporturilor de acest tip din România și Bulgaria.
Pe baza datelor disponibile este dificil de afirmat ce anume susineau aceste suporturi și
dac într-adevr funcia lor primar era aceea de suport. Ipotezele formulate pân acum
28
pot fi
plauzibile, îns nu exist suficiente argumente pentru a ne pronuna categoric în favoarea uneia sau
alteia dintre acestea.
Fragmentele suportului din groapa C13 au fost descoperite împreun cu fragmente
ceramice ce s-au întregit parial. Acestea aparin unui vas cu picior, atent decorat cu excizii
încrustate cu past alb (Pl. V/2) și un vas tronconic cu perei arcuii spre exterior, cu urme de
procesare a unor substane organice prin expunere la foc (Pl. VI/1), toate fiind situate în partea
inferioar a umpluturii (u.s. 1031). Lentilele de cenuș și fragmentele mici de crbune erau
omniprezente printre resturile vaselor amintite. Toate aceste „resturi” credem c reflect gestul
final al unei expresii sociale/cultice ce ar fi implicat utilizarea focului, a unui vas comun ce a servit
la procesare/gtire, a unei fructiere cu proprieti ce o recomand consumului colectiv și a unui
vas suport ce nu se afla la prima utilizare
29
, dar cu siguran la ultima.
16
Șerbnescu 2014
17
Rosetti 1934
18
Comșa 1959, 127
19
Petrescu-Dâmbovia 1944, 70
20
Comșa 1990, 56
21
Morintz, Preda 1959, 164165
22
Berciu 1935, 13
23
Șerbnescu, Șandric 2012, 117; Șerbnescu 2013, 2014
24
Rosetti 1934, 13; Comșa 1974, 119; Șerbnescu, Șandric 2012, 117
25
Dragoman 2013, 99
26
Rosetti 1934, 13; Berciu 1935, 13
27
Berciu 1935, 13; Berciu 1937, 4546
28
Suporturi pentru vase cu baza conic (Rosetti 1934, 13), suporturi pentru vase cu picior de tip Steckdose (Petrescu-
Dâmbovia 1944, 70; Comșa 1974, 109) sau modele de locuine (Rosetti 1934, 13; Comșa 1974, 119)
29
Conform urmelor de uzur de pe baz.
VASILE OPRIȘ, CĂTĂLIN LAZĂR
376
Avem sperana c viitoare cercetri arheologice de la Sultana-Gherie s conduc la
descoperirea de noi suporturi de acest tip
30
, care s ne permit alte observaii legate de aceast
categorie de piese deosebite.
MULȚUMIRI
Aceast not a fost realizat în cadrul programului POSDRU/159/1.5/S/137832
MINERVA Cooperare pentru cariera de elit în cercetarea doctoral și post-doctoral” și a
programului Parteneriate in domenii prioritare PN II, derulat cu sprijinul MEN UEFISCDI,
proiect nr. 338/2014.
Dorim s mulumim colegilor Adrian Blșescu pentru lecturarea textului și sugestiile
fcute, precum și Ionelei Crciunescu pentru prelucrarea planurilor privind situl Sultana-Gherie.
În final, dorim s mulumim și celorlali membri ai echipei de cercetare ce au participat la
spturile din acest sit în intervalul 20122014, în special colegilor Theodor Ignat, Ctlin Nicolae,
Mihai Florea, Mdlina Voicu, Mihaela Golea, Adelina Darie, Laura Șendrea, Radu Blnescu,
Cristian Caravan și Ciprian Creu.
BIBILIOGRAFIE
Andreescu et alii 2009 R. Andreescu, C. Lazr, M. Florea, Katia Moldoveanu, T. Ignat,
Alexandra Ion, A. Soficaru, A. Blșescu, V. Radu, M. Chionu, Sultana,
com. Mânstirea, jud. Clrași, Punct: Malu Roșu, CCA, 2009, p. 205
207
Andreescu et alii 2013 R. Andreescu, C. Lazr, M. Florea, V. Opriș, Mdlina Voicu, C. Hait,
V. Radu, G. Vasile, A. Blșescu, T. Ignat, C. Nicolae, Mihaela Golea,
Laura Șendrea, Mihaela Danu, V. Parnic, M. Neagu, Sultana, com.
Mânstirea, jud. Clrași, Punct: Malu Roșu, CCA, 2013, p. 123124
Berciu 1935 D. Berciu, Spturile arheologice de la Tangâru (1934), Raport
preliminar, Buletinul Muzeului Județean Vlașca, I, 1935, p. 155
Berciu 1937 D. Berciu, Prime consideraiuni asupra neoliticului din Valea Dunrii
inferioare în legtur cu descoperirile din judeul Vlașca, Buletinul
Muzeului Județean Vlașca, II, București, 1937, p. 31–105
Comșa 1959 E. Comșa, Spturi arheologice la Boian-Grdiștea Ulmilor, MCA, VI,
1959, p. 127135
Comşa 1974 E. Comşa, Istoria comunităţilor culturii Boian, Bucureşti, 1974
Comșa 1990 E. Comșa, Complexul neolitic de la Radovanu, CCDJ, VIII, 1990, p. 7
126
Dragoman 2013 R.-A. Dragoman, O biografie a ceramicii neolitice de la Vădastra,
Bucureşti, 2013
Lazr et alii 2012a C. Lazr, Mdlina Voicu, G. Vasile, Traditions, Rules and Exceptions in
the Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Southeast Romania),
în Raluca Koglniceanu, Roxana Curc, M. Gligor, Susan Stratton (eds.),
Homines, Funera, Astra. Proceedings of the International Symposium on
Funerary Anthropology, 58 June 2011, 1 Decembrie 1918’ University
(Alba Iulia, Romania), BAR, International Studies, no. 2410, Oxford,
2012, p. 107118.
Lazr et alii 2012b C. Lazr, G. Vasile, Monica Mrgrit, Some considerations about a new
grave discovered at SultanaGherie (Southeastern Romania), SP, 9,
2012, p. 101111
Morintz, Preda 1959 S. Morintz, C. Preda, Spturile dela Spanov, MCA, V, 1959, p. 163173
Nicolae et alii 2013a C. Nicolae, Mihaela Golea, M. Florea, C. Lazr, Așezarea Boian de la
Sultana - Gherie. Rezultatele Campaniei 2012, comunicare susinuta la
30
Sau mcar restul de 60% din suportul deja descoperit în groapa C13.
NOTĂ PRIVIND UN SUPORT SPECIFIC CULTURII BOIAN, FAZA VIDRA, DESCOPERIT LA SULTANA-GHEȚĂRIE
377
Sesiunea Anual de Comunicri Știinifice a Institutului de Arheologie
Vasile Pârvan al Academiei Române, 2729.03.2013, București
Nicolae et alii 2013b C. Nicolae, C. Lazr, Mdlina Voicu, M. Florea, Consideraii privind
locuirile culturii Boian de pe Valea Mostiștei. Așezarea de la Sultana-
Gherie, jud. Clrași, comunicare susinuta la a XLVI Sesiunea
Știinifica Internaionala Pontica, Octombrie 2013, Constana
PCRG 2010 Prehistoric Ceramics Research Group, The Study of Prehistoric Pottery:
General Policies and Guidelines for Analysis and Publication,
Occasional Papers, nos. 1 and 2, 20103
Petrescu-Dâmbovia 1944 M. Petrescu-Dâmbovia, Raport asupra spturilor de la Glina, jud. Ilfov,
1943, Raport asupra activității științifice a Muzeului Național de
Antichități în anii 1942 și 1943, București, 1944, p. 65–71
Rosetti 1934 D.V. Rosetti, Spturile de la Vidra raport preliminar, Publicațiile
Muzeului Municipiului București, 1, 1934, p. 665
Șerbnescu 2013 D. Șerbnescu, Research on the Eneolithic tell of Vladiceasca, Clrași
County Romania, în Alexandra Comșa (ed.), Facets of the Past, The
Challenge of the Balkan Neo-Eneolithic, Proceedings ot the International
Symposium Celebrating the 85th Birth Anniversary of Eugen Comșa, 6–12
October, 2008, Bucharest, Romania, Bucureşti, 2013, p. 312335
Șerbnescu 2014 D. Șerbnescu, Ceramica Gumelnia A1. Studiu de caz tell-ul
Vldiceasca, jud. Clrași, comunicare oral, Sesiunea Internațională de
Comunicări Pontica XLVII, 2–3 octombrie, Constana, 2014
Șerbnescu,Trohani 1978 D. Șerbnescu, G. Trohani, Cercetrile arheologice pe Valea Mostiștea, în
Ilfov, 1978, p. 1832
Șerbnescu, Șandric 2012 D. Șerbnescu, B. Șandric, Tell-uri eneolitice în regiunea Valea Mostiștei.
O privire general, în A.S. Morintz, Raluca Koglniceanu (eds.), Survey
in Archaeology, often a neglected science, Proceedings of the II
Archaeological Symposium, Giurgiu, October 23rd26th, 2011,
Archaeological Debates, 2, 2012, p. 103150
LIST OF ILLUSTRATION
Pl. I. 1. Geographic location of the Sultana-Gherie site; 2. Distribution of the settlements and necropolises
in the area of Sultana site
Pl. II. 1. Layout of the archaeological complexes researched at Sultana-Gherie (20122014); 2. Ground
plan of complex 13; 3. Western cross-section profile of complex 13
Pl. III. Stratigraphic diagrame of complex 13.
Pl. IV. The pot stand from pit C13: 1. After restauration; 2. The short side; 3. The long side; 4. Traces of
smoke on the interior; 5. Traces of wear on the base; 6. Impression of a vegetal fiber, inside the vessel; 7. The
upper orifice (upper norm)
Pl. V. 1. Graphic reconstruction of the shape and decoration; 2. The stem vessel of the pit C13 (after
restauration)
Pl. VI. The pit C13: 1. The bowl type vessel after restauration; 2. Pottery shred with excised decor; 3.
Grounded shreds in a pottery fragment; 4. Pottery fragment decorated with barbotine.
VASILE OPRIȘ
Muzeul Municipiului București
vasilelieopris@yahoo.com
CĂTĂLIN LAZĂR
Muzeul Naional de Istorie a României
lazarc@arheologie.ro
1.
Pl. I
1. Localizarea geografică a sitului Sultana-Ghețărie; 2. Distribuția așezărilor și necropolelor din zona sitului Sultana
2.
1.
2.
Așezarea tip tell
Necropola I
Necropola II
Așezarea comunităților Boian
Necropola III
3.
4.
5.
Pl. II
Planul complexelor arheologice cercetate la Sultana-Ghețărie (2012–2014)
Pl. III
1.
2.
Complexului C13: 1. Plan; 2. Profilul vestic
Pl. IV
03cm
1.3.
2.
4.
6.
5.
7.
Vasul suport din groapa C13: 1. După restaurare; 2. 3. 4. Urme de afumare la interior;
5. Urme de uzură pe bază; 6. Amprentele unei fibre vegetale, la interior; 7. Orificiul superior (normă superioară)
Peretele scurt; Peretele lung;
Pl. V
1. Reconstituire grafică a formei și a decorului; 2. Vasul cu picior, din groapa C13 (după restaurare)
1.
2.
1.
2.
3.
4.
Pl. VI
Groapa C13: 1. Vasul de tip castron (după restaurare); 2. Fragment ceramic cu decor excizat;
3. Cioburi pisate într-un fragment ceramic; 4. Fragment ceramic decorat cu barbotină
... Din perspectivă terminologică, această categorie de piese a fost descrisă, cel mai adesea, drept 'cutie-suport', pentru a defini obiectele din lut ars de formă aproximativ paralelipipedică, fără bază şi goale în interior, cu pereţi relativ drepţi, verticali şi o placă superioară în care sunt realizate două sau mai multe orificii. Totuşi, pe lângă conotaţiile funcţionaliste ale termenului de 'cutie-suport', preluat de la D.V. Rosetti (1934) şi utilizat ulterior de către majoritatea arheologilor români (Berciu 1935;1937;1961;Petrescu-Dîmboviţa 1944;Morintz 1953;Morintz şi Preda 1959;Comşa 1959;1974;1990;Mirea 2006;Șerbănescu 2013;Șerbănescu şi Șandric 2012;Opriş şi Lazăr 2015), din punct de vedere tehnic, respectiva categorie de piese nu prezintă elementele constructive specifice care să permită considerarea lor drept cutii. Mult mai adecvat pentru denumirea respectivelor obiecte ni se pare termenul de 'suporturi paralelipipedice' (Șerbănescu şi Șandric 2012, 117), pe care îl vom utiliza şi noi în cadrul prezentului studiu. ...
... Începând cu deceniul al treilea al secolului XX, în România sunt efectuate o serie de sondaje, şi mai apoi săpături sistematice, în mai multe staţiuni neo-eneolitice de pe linia Dunării şi din jurul Bucureştilor, în unele dintre acestea fiind descoperite şi suporturi din categoria celor pe care le analizăm în prezentul articol: Boian A -Grădiştea Ulmilor (Christescu 1925;Comşa 1959), Vidra (Rosetti 1934), Tangâru (Berciu 1935;1937;1961), Glina (Petrescu-Dîmboviţa 1944), Petru Rareş (Berciu 1961), Spanţov (Morintz 1953;Morintz şi Preda 1959), Radovanu 'La Muscalu' (Comşa 1990), Vlădiceasca (Șerbănescu 2013; 2014; Șerbănescu şi Șandric 2012), Lăceni 'Cioroaica' (Mirea 2006) şi Sultana 'Gheţărie' (Opriş şi Lazăr 2015). ...
... Arderea neoxidantă (sau reducătoare) a fost observată la patru dintre suporturi: două fragmente cu pleavă în pastă descoperite în situl de la Nanov 'Vistireasa' şi două suporturi întregite din siturile de la Vidra şi Sultana 'Gheţărie'. Exemplarul din urmă a fost descoperit aruncat într-o groapă, fiind foarte puţin afectat de arderi secundare, cu toate că prezintă urme de fum la interior (Opriş şi Lazăr 2015) şi este elocvent pentru evidenţierea modului de ardere primară. ...
Article
Full-text available
This study aim to discuss and analyse a specific category of ceramics objects dated in the Early Eneolithic at the Lower Danube region, the so called parallelepiped stands. There are few discoveries of this objects type and the discussions on this topic were rarely approached by archaeologists. The shape of the parallelepiped stands seems to be a local invention of the Boian - Polyanitsa - Karanvo V communities, perpetuated about 300 years (ca. 4900-4600 cal. BC) on the both sides of Lower Danube. We managed to directly analyse 15 distinct stands (5 were fragments and 10 were completely restored). Our analysis involved macroscopic observations in order to reconstruct the major production stages (the paste preparation, manufacture methods, decorations, firing conditions, and the after-firing treatments) and another aim was to made assumptions on the functionality of this objects. The bases and the edges of the upper holes of most of the analysed objects occurred deep abrasion traces. Some stands preserved inside traces of soaked soot. All this observations, together with some contextual information, leaded us to interesting hypotheses regarding the life cycle and the utility of the parallelepiped stands.
... However, the research of this site is still in progress, and white encrusted pottery is expected to be found in the future. The samples from Sultana-Ghețȃrie were discovered in two pits: samples SGH1 and SGH2 were found together at the base of one pit labelled as C13 and belonged to a parallelepipedic stand and a pedestalled dish, respectively (Opriș and Lazȃr, 2014), while SGH3 was discovered among refuse materials in a different pit (C20). Animal bones from both pits were carbon dated, and their ages were between 4956 and 4654 BCE (Opriș et al., 2017, Supp Mat 1), strongly correlated to the few known absolute dates of the Boian-Vidra phase (Lazȃr et al., 2018). ...
Article
Full-text available
The current study aims to present and discuss the results obtained by complementary archaeometric methods applied for the first time on white pigments inlaid on excised pottery of the Boian-Vidra tradition (Early Chalcolithic, c. 4900-4600 BCE). The samples came from three settlements located in Southern Romania (Sultana-Ghețărie, Vidra, and Vlădiceasca). They were selected considering that the pottery was produced in approximately contemporary sites, located relatively close to each other in the same geographical region, namely the Romanian Plain. The experimental part included the analysis of local samples of carbonate concretions and prehistoric animal bone ash as reference materials. Archaeometric investigations consisted in applying "in-air" PIXE and EDX methods for the chemical composition, XRD and FTIR for mineralogical data, SEM for micro-structure observation, and EPR for the characterisation of the paramagnetic centres. Calcite, bone ash, and silica-rich sediments were identified as the primary decorating pigments. The mixtures of calcite and bone-ash observed in 13 samples were specific to the sites at Vidra and Vlădiceasca. Silica-rich sediments from distant sources were the main whitening materials in two samples from Vlădiceasca, while for the samples from Sultana-Ghețărie, calcite was the only whitening mineral. The results show with a high degree of confidence the use of both local (i.e., carbonate neo-formations and bone ash) and exotic (silica-rich sediments) raw materials to obtain the white pigment applied to Boian-Vidra pottery. Thus, the current data show the adaptability of the potters with respect to the surrounding resources and also provide new evidence for a vast trade network of raw materials and/or finished products in the Lower Danube area during the Early Chalcolithic. The deliberate mixing of two whitening materials from different sources could be a technological choice and may highlight complex symbolic behaviours.
... This assumption is supported by the fact that all the 18 fragments from the parallelepipedic stand, discovered scattered, have joined together to form a compact body (V. Opriş, C. Lazăr 2014). ...
Article
Full-text available
The site at Sultana is located on the high terrace of the Mostiștea Lake, Southern Romania, and it belongs to the Eneolithic period (ca. 5000‐3900 cal. BC). The site consists of an Early Eneolithic flat settlement (Boian‐Vidra), a Middle Eneolithic tell settlement (Gumelnița), and a common cemetery used by both communities. The aim of this paper is to study the technological characteristics of the Boian‐Vidra pottery from Sultana by performing a macroscopic analysis on pottery sherds discovered in three pits. At a site scale, interesting results were obtained on paste recipes, forming sequences, surface treatments, decoration, and firing. At a macro‐regional scale, some of the results can be seen as significant transformations of pottery technology from the Late Neolithic to the Early Eneolithic period in the Lower Danube region.
Article
Full-text available
During the archaeological campaign of 2012 in the area of the Sultana-Ghețărie flat settlement, Mânăstirea commune, Călăraşi county, an inhumation grave belonging to the Gumelnița culture was discovered. The grave contained the skeleton in anatomical connection and moderate state of preservation, laid in a lateral foetal position, on the left side, oriented E – W. The legs were accentuated flexed. The both arms were bent with the hand towards the skull. The funerary inventory consists in a bi-lobed needle and a stone axe. The unusual location of this isolated grave will be discussed in this article.
Săpăturile de la Vidra -raport preliminar
  • D V Rosetti
D.V. Rosetti, Săpăturile de la Vidra -raport preliminar, Publicațiile Muzeului Municipiului București, 1, 1934, p. 6-65 Șerbănescu 2013
Geographic location of the Sultana-Ghețărie site; 2. Distribution of the settlements and necropolises in the area of Sultana site
  • . I Pl
Pl. I. 1. Geographic location of the Sultana-Ghețărie site; 2. Distribution of the settlements and necropolises in the area of Sultana site
Stratigraphic diagrame of complex 13
  • Pl
  • Iii
Pl. III. Stratigraphic diagrame of complex 13.
The pot stand from pit C13: 1. After restauration; 2. The short side; 3. The long side
  • Pl
  • Iv
Pl. IV. The pot stand from pit C13: 1. After restauration; 2. The short side; 3. The long side; 4. Traces of smoke on the interior; 5. Traces of wear on the base; 6. Impression of a vegetal fiber, inside the vessel; 7. The upper orifice (upper norm)
Graphic reconstruction of the shape and decoration; 2. The stem vessel of the pit C13
  • Pl
Pl. V. 1. Graphic reconstruction of the shape and decoration; 2. The stem vessel of the pit C13 (after restauration)
The pit C13: 1. The bowl type vessel after restauration; 2. Pottery shred with excised decor; 3. Grounded shreds in a pottery fragment
  • Pl
  • Vi
Pl. VI. The pit C13: 1. The bowl type vessel after restauration; 2. Pottery shred with excised decor; 3. Grounded shreds in a pottery fragment; 4. Pottery fragment decorated with barbotine.
Prime considerațiuni asupra neoliticului din Valea Dunării inferioare în legătură cu descoperirile din județul Vlașca
  • D Berciu
D. Berciu, Prime considerațiuni asupra neoliticului din Valea Dunării inferioare în legătură cu descoperirile din județul Vlașca, Buletinul Muzeului Județean Vlașca, II, București, 1937, p. 31-105
Așezarea Boian de la Sultana -Ghețărie
  • Nicolae
Nicolae et alii 2013a C. Nicolae, Mihaela Golea, M. Florea, C. Lazăr, Așezarea Boian de la Sultana -Ghețărie. Rezultatele Campaniei 2012, comunicare susținuta la
Ceramica Gumelnița A1. Studiu de caz tell-ul Vlădiceasca, jud. Călărași, comunicare orală, Sesiunea Internațională de Comunicări Pontica XLVII, 2-3 octombrie
October, 2008, Bucharest, Romania, Bucureşti, 2013, p. 312-335 Șerbănescu 2014 D. Șerbănescu, Ceramica Gumelnița A1. Studiu de caz tell-ul Vlădiceasca, jud. Călărași, comunicare orală, Sesiunea Internațională de Comunicări Pontica XLVII, 2-3 octombrie, Constanța, 2014