Content uploaded by Elena Simina Lakatos
Author content
All content in this area was uploaded by Elena Simina Lakatos on Jul 27, 2021
Content may be subject to copyright.
CONCEPTUL DE INDUSTRIE BAZATĂ PE CLUSTERE
INOVATIVE ÎN EUROPA: O ANALIZĂ A
SECTORULUI SOFTWARE
Oana-Adriana PAVEL, Elena-Simina LAKATOS,
Alina-Oana CIOMOŞ, Daniel-Gheorghe LAKATOS
CONCEPT OF INDUSTRY BASED ON INNOVATIVE
CLUSTERS IN EUROPE: AN ANALYSIS OF
SOFTWARE SECTOR
This article presents the evolution of creative industries along the time
and the growth of the enterprises from Europe in clusters. The literature that
treats the cluster policy was also analyzed. The focus was on software
companies, specifically on the comparison between ten countries that are in the
Danube region, based on information provided by Cluster Observatory. The
Cluster Observatory is an online, free and user-friendly platform that provides a
single access point to data and an analysis of clusters, cluster organizations
and regional microeconomic framework conditions in Europe.
Keywords: creative industries, cluster, innovation, software
Cuvinte cheie: industrii creative, cluster, inovare, soft
1. Introducere
„Politica de cluster va continua și se va impune, urmând ca în
perioada următoare să existe grupuri de firme și nu concerne mari ca în
momentul de faţă.”(Alvin Toffler)
Pe piața din Europa a apărut un concept relativ nou, numit
“industrii creative”, în care cultura devine motorul dezvoltării regionale,
naționale și internaționale. Afacerile creative pot reprezenta un colac de
183
salvare acolo unde economiile tradiționale, bazate pe industrie, comerț
sau agricultură eșuează. Sunt acele sectoare ale creației și dezvoltării
tehnologice ce generează profit și care regândesc cultura prin prisma
economiei.
Industriile creative reprezintă părți integrante ale conceptului
umbrelă de creație intelectuală, concept care își are originea cu
predilecție în sectorul juridic, și care este de asemenea un element
esențial al progresului societății omenești. Diversitatea formelor de
exprimare a creației intelectuale a determinat într-un timp relativ scurt o
dinamică accentuată ce vizează direcția economică.
Plaja istorică a acestui termen este una largă, astfel că pentru
prima dată termenul de “industria culturii” a fost folosit în anul 1944,
termen care de altfel a fost definit de Max Horkhemer și Theodor W.
Adorno, fiind folosit ca o revoltă împotriva degradării consumatorului de
la acea vreme [1]. Ulterior, în anul 1950, UNESCO dezvoltă acest
termen, utilizând sintagma de “industrii bazate pe copyright”.
Îndreptându-ne spre anul 1969, Peter Drucker, cel mai important
gânditor al managementului și al afacerilor din veacul al XX-lea,
folosește termenul de “societate a cunoașterii”, odată cu apariţia
conceptelor de “societate a educaţiei permanente”, “societate a
învăţării” şi “societate informaţională”, urmând ca în anul imediat
următor-1970, un grup de sociologi - Huet, Girard, Mattelart şi Miege să
iniţieze termenul de “industrii culturale” [2]. Recent, în anul 2003, OMPI
(Organizația Mondială de Proprietate Intelectuală) începe să folosească
termenul de „industrii bazate pe copyright”, inițiind în același an un
program special de evaluare a impactului economic al sectorului. Din
această scurtă analiză istorică a termenului, rezultă că industriile
creative constituie un concept relativ nou, lansat abia pe la mijlocul
anilor 1990 în Australia și care ulterior a fost preluat și dezvoltat de
Marea Britanie, în special prin contribuția fostului ministru britanic al
Culturii, Chris Smith [3].
Termenul de industrii creative nu are o definiție unică.
Generic, cuvântul “industrii” se referă la activități de producție,
„creative”, la actul de a crea, iar termenul întreg de industrii creative, la
acele activități de producție în care creativitatea și inovația joacă un rol
hotărâtor [1]. Guvernul Marii Britanii a dat următoarea definiție
industriilor creative: “acele industrii care își au originea în creativitatea,
talentul și măiestria indivizilor și care au potențialul creării de locuri de
muncă și prosperitate prin generarea și exploatarea proprietății
intelectuale.” Astfel, definiția din 2006 a Departamentului de Cultură,
Media și Sport din UK (DCMS) identifică 12 sectoare în cadrul
industriilor creative: 1-advertising/publicitate, 2-arhitectură, 3-arta și
184
piața antichităților, 4-meșteșuguri, 5-design (include designul
comunicării), 6- modă, 7-film, video și fotografie, 8-dezvoltarea de
softuri, jocuri și publicații electronice, 9-muzică, arte vizuale și
performative,10- edituri/publicații, 11-televiziune,12-radio.
Industriile creative își găsesc aplicarea practică prin prisma
înființării clusterelor de afaceri. Conform „Cadrului Comunitar pentru
Ajutor de stat pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare -The Community
Framework for State Aid for Research, Development and Innovation”,
clusterele reprezintă grupări de companii independente (startup-uri
inovative, IMM-uri) și organizaţii de cercetare, care activează într-un
anumit domeniu şi într-o anumită regiune, în scopul stimulării
activităţilor inovative, prin promovarea interacţiunilor intensive,
accesului la facilităţi comune, schimburilor de experienţă şi cunoştinţe
şi prin contribuţia la transferul tehnologic, networking şi diseminarea
informaţiilor [4].
2. Clustere inovative internaționale
Majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii duc o lipsă acută de
resurse, facilități și cunoștințe tehnice. Ca urmare, pentru a porni o
strategie cu șanse reale de succes în inovarea produselor și serviciilor
în actualele condiții ale economiei bazată pe cunoaștere, a devenit
impetuos necesar ca firmele să participe în rețele, alianțe și alte modele
colaborative pentru a reduce costurile din ce în ce mai ridicate ale
transferului tehnologic, asociindu-se astfel în clustere de afaceri [5], [6].
Deși globalizarea oferă o putere de tranzacționare la nivel
mondial, clusterele se regăsesc doar în țările dezvoltate, cu economii
care pot sprijini interacțiuni multidisciplinare, iar crearea acestora
trebuie să fie urmată și de țările în curs de dezvoltare care doresc să
progreseze în acest domeniu [7].
În literatura de specialitate, s-au identificat mai multe definiții
ale clusterului, dincolo de cea oferită de Cadrul Comunitar privind
Ajutor de stat pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare.
De departe cea mai importantă este cea a profesorului
Michael Porter, care definește clusterul ca fiind o “concentrare
geografică (regiune, țară) de companii interconectate (în special IMM),
furnizori specializați, furnizori de servicii, firme din industrii înrudite,
universități, institute de cercetare și asociații de comerț, administrații
publice locale din domenii specifice, care se concurează dar și
cooperează”.
În accepţiunea lui Porter, clusterele au următoarea
componență [8]:
185
Fig. 1 Avantajele clusterelor
‐ industrii interconectate și alte entități, cum ar fi furnizorii
specializați, precum și infrastructura aferentă;
‐ canale de distribuție și clienți, producători de produse
complementare;
‐ companii afiliate din punct de vedere al competențelor,
tehnologiilor etc.;
‐ instituții conexe, cum ar fi organizații de cercetare, universități,
organisme de standardizare, centre de formare profesională, și altele,
care colaborează dar rămân în competiție.
Avantajele clusterelor sunt reprezentate în figura 1 [11].
Din punct de vedere al organizării, clusterul inovativ are
personalitate juridică, având ca scop stimularea activităţilor de inovare
prin promovarea interacțiunilor susţinute între membrii săi (sprijinirea
implicării companiilor în activităţi colaborative de cercetare – dezvoltare
186
– inovare, schimb de facilităţi și know-how) și sprijinirea contribuţiei
efective la cercetare, dezvoltare, inovare, transfer tehnologic,
networking și diseminarea de informaţii între membrii clusterului [9]. În
ceea ce privește clusterele, în general ele sunt constituite din afaceri
care activează în același domeniu de activitate (clustere orizontale) sau
în domenii diferite de producție, dar care aparțin aceluiași canal de
distribuție (clustere verticale) [10].
La nivel European este nevoie de o industrie puternică,
competitive, inovatoare bazată pe clustere și rețele de clustere și un
sistem de brevetare eficient, și coerent care să încurajeze inovarea.
Proprietatea industrială, formată din brevete de invenție, modele de
utilitate, mărci, desene și modele, trebuie protejată pentru a permite
clusterelor să beneficieze de veniturile realizate în urma investițiilor. În
aceeași măsură, este nevoie de clustere inovative în Europa pentru că
aceste reprezintă un instrument pentru relansare economică, fiind
cunoscut faptul că fenomenul de “criză” a reprezentat un catalizator
pentru schimbare și a oferit oportunitatea pentru colaborare într-o
societate inovatoare și antreprenorială. De asemenea, este nevoie de
cluster inovativ în Europa pentru implicarea tuturor factorilor de decizie,
abordare care să se facă la nivel regional, național și internațional.
(abordare de tip bottom up) [12].
3. Analiza Clusterelor utilizând Programul
European Cluster Observatory
European Cluster Observatory reprezintă o platformă gratuită
care asigură acces la date și analize privind clusterele, organizații de tip
cluster și condiții economice regionale în Europa. Mai mult decât atât,
oferă programe de instruire pentru constituirea și managementul
clusterului.
Un alt aspect important regăsit în bazele programului este
faptul că acesta identifică top 15 țări la nivel internațional care au cele
mai puternice și de impact clustere în industrie creativă. Sunt incluse
cele mai puternice aglomerații cu dispersie, în regiunile cele mai
inovatoare din Uniunea Europeană. Potrivit Center for Strategy and
Competitiveness, (CSC), aceste țări sunt: Austria, Belgia, Republica
Cehă, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Lituania, Polonia,
Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia și Marea Britanie [13]. Aceste
187
clustere, datorită activităților sporite, au ajutat prin a aduce o vizibilitate
crescută în mediul de afaceri, în special pentru factorii de decizie
politică. Clusterele mature tind să aibă calitatea de membru formal,
având finanțare variată, în timp ce clusterele recent înființate se
bazează de obicei pe finanțare publică [12].
Cu ajutorul programului Cluster Observatory, am realizat o
analiză a companiilor software din clustere, bazată pe numărul evolutiv
al acestora, în intervalul cuprins între anii 1995 și 2011. În analiză au
fost cuprinse un număr de 10 țări din regiunea Danubiană. A fost utilizat
codul culorilor pentru reprezentarea diferențiată a variației numărului de
firme cuprinse în clustere.
Din analiza figurii 2, se observă că între anii 1995 și 1999,
existența companiilor de software în cadrul clusterelor era foarte
redusă, singurele clustere specializate în software fiind cele ce
proveneau din Austria și Slovenia. În acest interval de timp, s-a
Fig. 2 Analiza evoluției companiilor software din
clustere pe o perioadă de 15 ani
188
observat o creștere exponențială a companiilor de software din clustere
pentru Slovenia, care în anul 1995 a început cu 275 de companii,
urmând ca în anul 1996 să se mărească la 317, în anul 1997 la 350, în
anul 1998 crescând cu 29 de companii, iar în anul 1999 s-a ajuns la
cifra de 418 companii. Nu același lucru se poate afirma și despre
Austria, care pe aceeași perioadă de timp și-a menținut numărul de
companii de software din clustere la 1007.
În Germania, primele eforturi pentru a sprijini clusterele au
fost făcute pe la mijlocul anilor 1990, însă abia prin anul 1996 în cadrul
“Raportului Federal asupra Cercetării” a fost inclus pentru prima oară
oficial termenul de cluster ca și modalitate de a sprijini inovarea. Astfel,
putem observa că în domeniul software-ului, activitatea firmelor se
impune odată cu anul 1999, când numărul firmelor din clustere este de
4492. În continuare, analiza se va axa pe studiul evoluției firmelor prin
raportare la numărul de ani, cu mențiunea că se va efectua o
condensare a acestora.
Începând cu anul 2000, găsim o creștere accentuată a
companiilor de software din Germania, unde după numai un an de
activitate în clustere, se ajunge la 5312 de companii. În schimb, în
Austria, numărul acestora stagnează, pe când în Slovenia numărul
acestora atinge o creștere de 452 de companii.
Anul 2003 însă aduce în scenă încă o țară și anume
Republica Cehă, cu 1906 companii. România ajunge la 3131 de
companii software. Numărul companiilor din Germania scade însă
considerabil, ajungând la cifra de 4770, pe când Austria își menține
traseul de creștere și ajunge să însumeze 3735 de companii software,
iar Slovenia ajunge la abia 621 de companii.
În anul 2005, toate țările analizate raportează înființări de
companii software în clustere. Potrivit graficului, România ajunge să
depășească Germania, devenind lider de piață în domeniul companiilor
software. Este urmată de Germania, care înregistrează 4658 de
companii, apoi Austria cu 3966 de companii software, Republica Cehă
cu 2398 de companii, Bulgaria cu 810 companii, Slovenia cu 738 de
companii, Slovacia cu 536 companii și Ucraina cu 154 de companii
software.
În 2007, România atinge pragul cel mai mare de companii
software din perioada între anii de analiză, cu 6849 de companii.
189
Germania înregistrează o ușoară creștere și ajunge astfel la 5013
companii. Austria își păstrează parcursul ascensional, înregistrând o
cifră de 4716 companii. Republica Cehă ajunge la 2862 de companii,
Bulgaria la 980, urmată fiind de aproape de Slovenia cu 969 de
companii. Slovacia crește puțin și ajunge la cifra de 726 de companii,
iar ultima dintre țări rămâne Slovacia, cu 156 de companii.
Astfel, în anul 2009, România rămâne pe poziție fruntașă,
atingând cifra de 5764 de companii. Germania ajunge la 5340,
Republica Cehă la 5105 companii, Austria scade la 4239 de companii,
Croația la 1858 de companii, Serbia 1605, Slovenia 1604, Bulgaria
1101, Ucraina 172, iar Slovacia la 107.
Germania devine lider în materie de companii software în
anul 2011, ajungând la cifra de 5716, urmată fiind de România cu 4954
companii, Austria cu 4553 companii, Republica Cehă cu 3821
companii, Croația cu 1941 companii, Slovenia cu 1795 companii,
Serbia cu 1605 companii, Bulgaria cu 1123 de companii,Ucraina cu 135
companii, iar Slovacia cu 107.
4. Concluzii
■ Fenomenul de cluster este tot mai des întâlnit în ultimii ani
în Europa, în principal datorită avantajelor pe care membrii săi le au în
urma acestor asocieri și datorită exemplelor de bune practici pe care le
promovează. De la mijlocul anilor 90 până în anii 2000, înțelesul
conceptului de industrii bazate pe creativitate a luat amploare, fenomen
ce aduce până în prezent un plus valoare economiei Europei, prin
colaborarea eficientă a companiilor internaționale în clustere.
■ Inițiativele de tip clustere și clusterele organizate au devenit
în prezent un lucru obișnuit în întreaga lume.
■ Din analizele oferite de platformă, s-a ajuns la concluzia că
în materie de software, începând cu anul 2005, toate statele care au
făcut obiectul analizei prezentei lucrări au procedat la înființarea de
companii de software în clustere, numărul acestora crescând
spectaculos de la an la an, fruntașe fiind țări precum România,
Germania și Austria. Analizele efectuate, cu titlu de recomandare, pot
acționa ca o sursă de inspirație pentru manageri de cluster, precum și
190
pentru alţi factorii de decizie, în activitatea lor de construire a bunurilor
bazate pe industria creativă. Cunoștințele despre cercetare și
rezultatele obținute pe care le furnizează diversele platforme
specializate în studiul clusterelor, pot ajuta pentru a îmbunătăți politicile
și programele de grup, și de asemenea pot să sprijine managementul
clusterului prin eforturile lor.
NOTĂ: Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul
"Studiul privind evaluarea atitudinii faţă de mediul înconjurător şi faţă de
adoptarea unor noi modele de comportament şi de consum responsabil în
rândul consumatorilor", Centrul pentru Iniţiere şi Dezvoltare Organizaţională,
Cluj-Napoca.
BIBLIOGRAFIE
[1] * * * Asociația Cluj-Napoca 2021 Capitală Culturală Europeană, Strategia
Industrii Creative 2014-2020 Cluj-Napoca : Smarter City. Cluj-Napoca:
Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea
”Babeș-Bolyai”, 2014.
[2] Delia Mucică A.O., – coordonator, Becuț A., Bălșan B., Croitoru C., Pîrvu I.,
Nițulescu P., Culturii și patrimoniului național. București, Centrul de Cercetare
şi Consultanţă în Domeniul Culturii, 2014.
[3] Tomescu-Dumitrescu, C., and Niculescu, G., Analele Universităţii
Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, Seria Litere şi Ştiinţe Sociale, Nr.2/2011,”
no. 2, pp. 33–43, 2011.
[4] * * * D. G. P. I. și C. Ministerul Economiei, Ghid pentru implementarea în
România a conceptului de cluster inovativ Ghid pentru implementarea în
România a conceptului de cluster inovativ. Bucuresti: Descrierea CIP a
Bibliotecii NaţionaLE A ROMÂNIEI, 2009.
[5] Lakatos, E.S., Abordarea responsabilităţii sociale corporative prin
parteneriate între mediul de afaceri și ONG. Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2014.
[6] Tanţău, A.D., Ghid de bună practică pentru clustere şi reţele de firme
Coordonator, 2011.
[7] Matei, R., Crearea polilor de competitivitate economică – un model
sustenabil pentru obținerea avantajului competitiv, vol. 8, no. 8, pp. 42–54,
2013.
[8] Porter, M.E., Clusters and the New Economics of Competition Do No opyor
Post Harvard Business Review opyo TO SELL INFORMATION WORK AND
LIFE : THE END OF MANAGING PROFESSIONALS r Post,” no. November,
2010.
[9] * * * CIIS, Instrumente structurale în sprijinul mediului de afaceri. Ministerul
Afacerilor Europene - Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor
Structurale, Bucuresti, p. 64, 2012.
[10] Ewen, M., Micro-clusters and networks. Routledge, 2006.
191
[11] * * * Clubul Intreprinzatorului Român, “Despre clustere,” 2013.
[12] Sölvell, Ö., and Williams, M., Building the Cluster Commons, p. 58, 2013.
[13] * * * EC, Strong Clusters in Innovative Regions, no. May, p. 5, 2011.
Jur., Oana Adriana PAVEL
Centrul pentru Iniţiere şi Dezvoltare Organizaţională, Cluj-Napoca
e-mail: oana.pavel@cios.ro
Dr. Ing., ec. Elena-Simina LAKATOS
Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca; Centrul pentru Iniţiere şi
Dezvoltare Organizaţională, Cluj-Napoca - membru AGIR
e-mail: simina.lakatos@mis.utcluj.ro
Dr. ec. Alina-Oana CIOMOŞ
Centrul pentru Iniţiere şi Dezvoltare Organizaţională, Cluj-Napoca
e-mail: alina.ciomos@cios.ro
Dr. Ing. Daniel-Gheorghe LAKATOS
Centrul pentru Iniţiere şi Dezvoltare Organizaţională,
Cluj-Napoca - membru AGIR
e-mail: daniel@matrixsolutions.ro
192