Content uploaded by Cristina Enache
Author content
All content in this area was uploaded by Cristina Enache on Jan 11, 2016
Content may be subject to copyright.
AUGMENTAREA SPAŢIULUI URBAN
– PERCEPŢIE ŞI INTERACŢIUNE SOCIALĂ –
dr. arh. Oana Andreea Căplescu
andreea.caplescu@uauim.ro
Asistent Universitar, Facultatea de Arhitectură
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”
dr. arh. Cristina Enache
cristina.enache@uauim.ro
Conferenţiar, Facultatea de Urbanism
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”
Abstract
Termenul de spaţiu augmentat a fost inventat de Lev Manovich în 2002, definindu-l drept un
„spaţiu fizic peste care se suprapune un schimb dinamic de informaţie”. Augmentarea
spaţiilor se întâlneşte acum la diverse scări (de la smartphones la faţadele media) şi cu
predilecţie în mediul urban. Fie că avem de a face cu panouri publicitare de mari dimensiuni
(integrate sau nu într-o clădire) sau cu mici experimente artistice, peisajul urban primeşte o
infuzie cu media digitală generând noi interacţiuni şi producând noi tipuri de spaţii sociale.
În această lucrare sunt discutate exemple notabile de augmentări în spaţiul urban punând în
discuţie efectele produse de aceste intervenţii dar şi măsura în care aceste hibridizări ale
spaţiului pot îmbunătăţi calitatea vieţii şi interacţiunea socială. Lucrarea îşi propune să arate
marea varietate de abordări şi modul în care augmentarea spaţiilor poate răspunde la
diverse probleme actuale de la formarea de identităţi şi repere la aspecte de conştientizarea
populaţiei, de sustenabilitate, de socializare, reintegrare şi de conservare a patrimoniului
construit.
Keywords: noile media, spaţiu augmentat, peisaj urban, faţade media, media arhitectură
MEDIA, ARHITECTURA ȘI SPAȚIUL PUBLIC
Odată ce metodele de fabricare și diversele tehnologii de afișare au
devenit accesibile, arhitectura digitală și experimentele ei încep să
părăsească mediul virtual și prind consistență în spațiul fizic. Dacă anii 90
erau orientaţi către realitatea virtuală ca un loc în care utilizatorul era
introdus (timp în care era de cele mai multe ori izolat și imobilizat în spațiul
fizic), anii 2000 scot virtualul din cutie și îl inserează prin și peste fizic de
cele mai multe ori în mod dinamic – spațiul devine augmentat. Rețelele
wireless de telecomunicații și tehnologiile mobile fac posibilă desprinderea
din fața calculatorului de birou și insoțirea utilizatorului în deplasările lui
estompând tot mai tare granița dintre fizic și virtual; trecerea dintre o lume
și alta se face practic continuu, fără efort. Smartphones, tabletele și
laptopuri alături de rețelele mobile ne ajută să avem Internet-ul cu noi
oriunde transformând modul în care trăim spațiul, în care avem experiența
locurilor prin care trecem și redefinind felul în care interacționam.
În același timp arhitectura și peisajul urban încep să se adapteze la
noile tehnologii, acceptând noile media în și pe ele. Orașul a devenit un
amestec de arhitectură și media, ecrane de tot felul se suprapun peste
clădiri, prin spații publice sau private, în pavaje, în interioare, informația
circulă constant și este afișată electronic într-o mulțime de feluri. Spațiul
fizic devine augmentat, straturi de informație se așează peste aproape
orice; orașul a primit o infuzie de media. Fațadele media reprezintă unul din
produsele augmentării - fenomen ce a luat amploare în ultimii ani, ele
aparținând nu doar arhitecturii și urbanismului, dar și media digitale și nu în
ultimul rând sferei sociale. Se găsesc în zona dintre artă, arhitectură,
tehnologie, urbanism, social, media și cultura digitală. Construcţiile vechi se
reinventează, ecranele media devin noul ornament arhitectural al secolului
XXI.
„Nu este un lucru complet nou de a avea o abundență de informații
în spațiul fizic (urban), acesta a fost de mult timp augmentat cu imagini,
grafică și text. Ce este însă nou este rezultatul obținut din înlocuirea
acestora cu mijloace de afișare electronică ce fac posibilă combinarea de
imagini, grafică și text rezultând imagini dinamice și posibilitatea de a
schimba conținutul în mod constant”. (Manovich, 2006)
Integrarea tehnologiilor media în domeniul arhitecturii şi
urbanismului este un fenomen ce începe să ia amploare. Dificultatea care
apare se manifestă la nivelul necesităţii de regândire a metodelor moştenite
de perioada pre-informaţională şi la nivelul integrării spaţiale a noilor
tehnologii. Dincolo de strategiile teoretice ce intenţionează o dezvoltare
organică şi controlabilă a oraşului, apar manifestări ale noilor tehnologii în
cadrul formei urbane, rezultate ale nevoii de comunicare ale societăţii – cel
mai bine exprimate la nivelul spaţiului public. Integrate arhitecturii, devin o
componentă a culturii urbane, conferind identitate şi particularitate spaţiului
urban.
Fațadele media pot fi considerate și un răspuns al arhitecturii la
nevoia de continuă schimbare și adaptare. Clădirile se extind prin
intermediul media. „Niciodată până acum nu a existat o interfață între
lumea fizică și cea digitală, care să fie publică în asemenea măsură, încât
să fie atractivă nu doar pentru utilizatorul individual (ca în cazul
computerelor), dar și pentru grupuri întregi sau chiar pentru întreaga
populație urbană și în plus să permită să i se răspundă, adică permite
interacțiunea cu fațada și chiar să îi proiecteze conținutul.” (Tscherteu,
2010, 17).
Dacă în cazul televiziunii sau al cinematografiei publicului i se cere
acordarea atenției în mod aproape exclusiv, pe o perioadă determinată de
timp oferind în același timp posibilitatea selectării programului dorit spre
vizionare, lucrurile stau altfel în cazul fațadelor media (în special al celor cu
instalație permanentă). Fațadele media temporare funcționează cu un scop
precis (fie el eveniment sportiv sau muzical, festival, spectacol, expoziție
etc.) și au de regulă un conținut bine structurat, asemănător programelor
TV sau cinematografului. Problema conținutului este însă presantă în cazul
fațadelor media permanente a căror prezență în spațiul public urban le face
o parte integrantă a sferei sociale, oamenii intrând în contact cu ele în mod
constant. Pentru acest tip de fațade transmiterea unui program obișnuit
publicitar este inadecvată. Nu trebuie scăpat din vedere, atunci când se
alcătuiește un conținut de media pentru o fațadă, caracterul de bază al
acestor „ecrane” - dimensiunea lor; tocmai datorită mărimii lor fațadele
media au capacitatea de a înlesni noi experiențe în spațiul public,
experiențe comune, moduri de socializare și asocierea acestor experiențe
cu locații simbolice. Fațadele media sunt promotorii formării de noi spații
urbane.
Aceste faţade transformă mediul static arhitectural într-un spaţiu
dinamic informaţional. Construcţiile devin un organism viu, încep să
interacţioneze prin intermediul programului, devenind o prezenţă
permanentă a peisajului urban, o parte integrantă a spaţiului cotidian.
Individul este mutat din faţa ecranului unui computer personal în spaţiul
public unde poate socializa, interacţiona cu alte persoane fie direct, fie prin
intermediul aplicaţiei media.
Proiectele pe care le vom pune în discuție sunt exemple de abordări
critice și experimentale ce se depărtează de tipologia ecranelor urbane de
mari rezoluții ce abundă în spații publice dense precum Times Square din
New York, Piccadilly Circus din Londra, sau altele asemanatoare din
Tokyo, Singapore, Hong Kong, Shanghai etc. Aceste proiecte
investighează relațiile dintre afișaj, arhitectură și spațiul public chestionând
aspecte tehnologice, estetice și de conținut media, oferind răspunsuri
personalizate.
realities:united - SPOTS (2005 - 2007)
Fondată în 2000 de frații Tim și Jan Edler, compania realities:united
este un atelier de artă, arhitectură și tehnologie ce se folosește de noile
media și tehnicile informaționale pentru a oferii servicii de consultanță,
planificare și cercetare, dar și pentru a realiza proiecte pentru muzee,
diverse companii sau alte firme de arhitectură. Un aspect important pentru
realities:united este explorarea capacităților comunicative ale arhitecturii
către exterior, dar și de a asigura calitatea trăirii spațiului interior pentru
utilizator prin augmentarea și transformarea acestora cu ajutorul straturilor
purtătoare de informație și conținut mediatic. O preocupare importantă a lor
este investigarea ecranului, a afișajului, punând sub semnul întrebării și
încercând să altereze fiecare din proprietățile acestuia pentru a-l putea
întrebuința cu adevărat drept element arhitectural.
Proiectul realizat în Potsdamer Platz, Berlin denumit SPOTS
reprezintă o instalație temporară (18 luni, începând cu noiembrie 2005) cu
scopul de a atrage clienți pentru clădirea goală aflată într-una dintre cele
mai exclusiviste locații din Berlin. Comanda a fost pentru realizarea celui
mai mare afișaj media de artă în spațiul urban. Investiția a făcut parte din
campania de marketing a HVB Imobiliare și conținutul media transmis a
fost conceput majoritar artistic (6 zile din 7) și doar în zilele de luni să
conțină publicitate pentru asigurarea unei finanțări. Pentru realizarea
acestei teme s-a dezolvatat un program curatorial prin care diverși artiști au
fost invitați să folosească inedita platformă atât pentru propriile opere dar și
Foto 1: Instalatia SPOTS, © Bernd Hiepe/Bernd Hiepe Fotografie, prin amabilitatea
realities:united. Sursa: www.realities-united.de (2005).
pentru reinterpretarea alături de companii prestigioase a sloganurilor de
marketing ale acestora.
Plecând de la tehnologia BIX folosită pentru Graz Kunsthaus –
lămpi fluorescente controlate individual – echipa de la realities:united a
conceput o rețea de pixeli cu dimensiuni mari (aproximativ 40 cm în
diametru la 82 cm distanță) dispuși în grupuri asimetrice. Peste această
rețea este așezat un strat semitransparent de folii diferit colorate, aplicate
pe sticla fațadei cortină pentru o difuzie mai bună a luminii și pentru a
înlesni citirea imaginilor afișate. Ansamblul de pixeli luminoși și ecrane
colorate semitransparente cu geometrii și amplasări diferite este prezent în
spațiul urban pe tot parcursul zilei, fie că instalația este pornită sau nu. De
altfel una din cerințe a fost realizarea unei expresii adecvate și în timpul
zilei, când aceasta nu este activă.
Proiectul a chestionat aspecte ale tratării muchiilor (limitelor
ecranelor), ale tranziției de la afișaj la clădirea suport, estetica elementelor
vizibile din instalație precum și calitățile de expresie ale imaginilor de joasă
rezoluție. Poziția luată este una aparent anacronică față de valul de ecrane
cu LED-uri ce abundă până la sufocare cu rezoluții uriașe și o claritate a
imaginii și culorilor ce concurează cu cinematograful.
Programul curatorial condus de Andreas Broeckmann a demonstrat
puterea de expresie a unei astfel de instalații de mari dimensiuni și totuși
de o simplitate neinvazivă și mare sensibilitate artistică. Merită menționată
una din lucrări, Sensor de Nicolai Carsten care prin intermediul unui
program de calculator transforma informațiile colectate de diverși senzori
amplasați în zonă (precum mișcarea și densitatea populației din piață,
nivelul de zgomot, nivelul de lumină etc) într-un afișaj luminos variabil
devenind o reprezentare abstractă a vieții din Potsdamer Platz; Sensor este
o reprezentare grafică a pulsului zonei către care este orientat.
Succesul de care s-a bucurat SPOTS vine ca o confirmare a
importanței adoptării unui limbaj arhitectural adecvat pentru astfel de
proiecte în spații publice și implicarea arhitecților în dezvoltarea lor atât la
nivel conceptual, cât și al realizării conținutului.
Lab[au] – Laborator pentru arhitectură și urbanism
Înființat în 1997 în Bruxelles de un grup de artiști printre care
Manuel Abendroth, Jerome Decock și Els Vermang, studioul Lab[au] se
orientează cu predilecție spre crearea de opere artistice, spectacole și
scenografii audio-vizuale pentru care își dezvoltă propriile programe și
interfețe. Echipa interdisciplinară formată din arhitecți și artiști abordează
aspecte legate de interfața dintre arhitectură și iluminatul controlat,
dezvoltând algoritmi complecși pentru stabilirea interacțiunii dintre instalații
și spațiul urban.
Susținând poziția unei relații strânse dintre arhitectură și tehnologie
Manuel Abendroth afirma că „[...]în societatea informațională, arhitectura
trebuie să adreseze aspecte legate de dezvoltarea de software și hardware
precum și de managementul conținutului media ca o modalitate de
integrare de noi forme de comunicare, procese informaționale și fluxuri de
date în artefacte spațiale. Iar în viitor influența acestor aspecte în
proiectarea de arhitectură nu poate decât sa crească.” (http://lab-
au.com/#/theory/article_algorithm-and-lig/)
chrono.tower și Touch – Dexia Tower, Bruxelles
Folosindu-se de lămpi RGB-LED instalația putea ilumina individual
fiecare dintre cele 4200 de ferestre ale turnului. Atât chrono.tower cât și
Touch s-au folosit de aceste lămpi pentru programe diferite menite a
transforma turnul de birouri într-o sculptură luminoasă urbană pe timpul
nopții, bazându-se pe relația parametrică dintre lumina (naturală) și timp –
în decurs de 24 de ore lumina apare, se intensifică până la apogeu și apoi
se diminuează treptat până la dispariția completă și apoi ciclul se repetă.
Chrono.tower s-a
dorit o transpunere a acestei
relații timp-lumină în culori
(în loc de intensitate
luminoasă) astfel: orele sunt
luminate cu roșu, minutele
cu verde și secundele cu
albastru. Rezultatul este un
proces prin care trei
suprafețe colorate
ilumineaza succesiv fațada,
cu fiecare secundă ce trece
se luminează câte un rând
de ferestre cu albastru, cu
fiecare minut unul în verde și
cu fiecare oră unul în roșu;
cu trecerea timpului culorile
primare încep să se
suprapună generând
suprafețe de culori
secundare: galben, cyan și
magenta. Suprapunerea
continuă și turnul devine din
ce în ce mai luminos
culminând cu miezul nopții
când este complet alb după
Foto 2: Turnul Dexia și pavilionul cu interfața de control
a afișajului, 2006, © LAb[au], Sursa: lab-au.com (2006)
care procesul este inversat. Lumina devine conținutul arhitecturii, devine
insăși mediul.
În cazul Touch, obiectivul a fost îndepărtarea asocierii fațadelor
media cu design-ul corporatist și apropierea de artă urbană. Pentru aceasta
s-a folosit o interfață specială (de tipul ecranelor senzitive - touch screen)
într-un pavilion amplasat în piața din fața turnului. Fiecare punct de pe
interfață era atribuit unei ferestre, toată suprafața de contact fiind de fapt
întreaga fațadă desfășurată. Interfața detectează atingerea și poate
interpreta gesturile pentru a defini puncte, linii, suprafețe și să le acorde
valori pozitive sau negative în funcție de orientarea gestului (Valoarea
pozitivă însemnă o mișcare de la stânga la dreapta sau de jos în sus și era
atribuită unei iluminări cu alb în timp ce valoarea negativă stingea lumina în
acel punct) pe ecran și putând imprima mișcare elementelor definite.
Totodată oricine folosește interfața are în același timp și opțiuni de
fotografiere a compoziției create și afișate pe clădire, fotografii ce pot fi
trimise electronic sub formă de e-card. Înălțimea turnului este de 145m și îl
face vizibil în mare parte din oraș, iar o astfel de personalizare a prezenței
sale nocturne influențează imaginea orașului proiectată pe cerul nopții.
Utilizarea tehnologiei și a Internetului în cazul acestui proiect
transformă experiența și modul de identificare cu și în spațiul public –
definește arhiectura ca interfață.
Ag4 Mediatecture company ©
Cu sediul în Koln, ag4 realizează de la începutul anilor ’90 proiecte
ce îmbină arhitectura, media și design-ul, fiind implicați în toate fazele de
realizare a fațadelor media, a instalațiilor și a sistemelor tehnice (de la
concept, proiectare, execuție și dezvoltare tehnică). Tot ei sunt responsabili
pentru formarea denumirii de mediatectură și a discursului legat de
aceasta. O invenție importantă a companiei este realizarea în 2004 a
primei fațade media transparente, idee pe care au urmărit-o de peste 10
ani, dar pe care nu au putut-o concretiza decât odată cu avansarea și
perfecționarea tehnologiei LED-urilor. Ag4© a dezvoltat de asemenea și un
sistem generativ de afișaj pentru fațadele media denumit Interactive Media
Pool Platform sau pe scurt IMPP®.
Fațada media transparentă, Mediamesh® și Illumesh®
Realizată prima data în 2004 pentru T-Mobile în Bonn, fațada media
transparentă a fost alcătuită dintr-o plasă de oțel și baghete de aluminiu în
care au fost inserate LED-uri, plasa fiind așezată peste fațada de sticlă.
Spre deosebire de ecranele tipice dispuse pe fațade ce acoperă clădirea
până la estompare și care uneori devin dominante în detrimentul
arhitecturii, fațada media transparentă de la ag4© are subtilitatea de a se
contopi cu arhitectura. Un fenomen decisiv este dat de zonele negre din
imagine care sunt complet transparente datorită lipsei luminii și astfel
arhitectura din spate devine vizibilă și trece în prim plan. În mod similar
dacă spațiul din spatele imaginii are același grad de iluminare ca cel emis
de LED-uri acesta devine vizibil. Aceste efecte transformă sistemul într-o
adevarată mediatectură unde clădirea și stratul de imagini devin țesute,
lizibile simultan generând o nouă estetică asemănătoare în mare măsură
cu tehnica din Photoshop de așezare a straturilor cu transparențe diferite
unele peste altele. Totodată privirea din interior spre exterior este în mare
parte neobstrucționată, aspect foarte important pentru calitatea spațiului și
confortul celor ce își desfăsoară activitatea acolo.
Pornind de la experiența primei fațade media transparente, ag4© a
început colaborarea cu GKD (Gebruder Kufferath Duren - producător
printre altele de plase din inox folosite atât pentru protecție solară cât și
pentru design-ul de fațade) și au dezvoltat un sistem de integrare a
bucăților metalice cu secțiune rotundă în plasa de inox, bucăți în care sunt
amplasate LED-urile permițând în același timp inlocuirea lor cu ușurință;
sistemul a primit denumirea de Mediamesh®. Folosirea acestui sistem a
dus la câteva observații ale modului în care plasa de metal reflectă lumina
emisă de LED-uri: reflecția se face pe distanțe mari, dar în același timp
este puternic asimetrică, direcția verticală fiind cea purtătoare de reflexii în
timp ce reflexia orizontală lipsește aproape în totalitate. Speculând această
particularitate a fost dezvoltat Illumesh® fiind, în mod evident, mai ieftin în
comparație cu Mediamesh®, dar care însă nu poate fi aplicat decât pe
suprafețe mari pentru a putea forma imagini lizibile, efectul formându-se pe
înălțimi de minim 15m. Indiferent de sistemul adoptat, fațadele media
transparente de la ag4© oferă o dimanică sensibilă a clădirilor pe care sunt
întrebuințate, fiind o îngemănare aproape poetică dintre arhitectură și
media, fiind mediatectură.
Balance Tower – Barcelona
Unul dintre primele proiecte sustenabila de media arhitectură, turnul
de apă aparținând unei noi stații de pompare a fost realizat cu scopul
Foto 3: Balance Tower, 2009, © ag4 mediatecture company.
Sursa www.medienfassade.com
conștientizării populației la problemele de mediu și al consumului de
energie. Dacă în mod curent fațadele media sunt mari consumatoare de
energie, abordarea acestui proiect a pornit de la a genera energie, astfel
încât rezervorul de apă este îmbrăcat în panouri fotovoltaice și LED-uri
monocolore acumulând energie in timpul zilei și folosind doar o mică parte
din aceasta pentru afișajul simplu ce funcționează de la asfințit până în zori;
surplusul de energie este distribuit în rețeaua publică. Afișajul propriu-zis
are o grafică simplă, inspirată din efectele picăturilor de apă. În 2010 ag4©
a primit premiul iF Communication Design Award pentru Balance Tower.
La Vitrine Culturelle – Montreal
Realizată de Moment Factory Company împreuna cu diversi
colaboratori pentru centrul de informare din Montreal, instalația s-a vrut un
experiment urban inedit având drept scop obținerea unei experiențe unice.
Vitrina afișează un comportament diferit printr-o mare varietate de animații
ce reacționează la prezența si mișcarea trecătorilor prin fața ei.
Jucăușă și ademenitoare, instalația invită la interacțiune și la
vizitarea punctului de informare pentru a descoperi Montrealul. Gândită
inițial pentru o perioadă scurtă de timp, instalația s-a bucurat de un real
succes atât printre turiști cât și printre rezidenți, devenind astfel
permanentă. Afișajul este unul de dimensiuni reduse (23 metrii pătrați) și
este alcătuit din becuri cu LED-uri dispuse intr-o rețea de mică rezoluție,
Foto 4: Fațada media interactivă - La Vitrine, Montreal, Canada, 2008, © Moment Factory.
Sursa: www.momentfactory.com(2008)
fiind controlată de un calculator ce primește informații de la un număr de
senzori de mișcare exteriori. Animația ce include text și o grafică abstractă
(multicoloră) are o dinamică inspirată de la jocul mașinilor de pinball.
Blinkenlights - Berlin
În 2001 grupul CCC – Chaos Computer Club aniversa 20 de ani de
la înființare și pentru celebrarea evenimentului au realizat instalația numită
Blinkenlights (denumire inspirată de luminițele pâlpâietoare de la
computerele vechi) în clădirea Haus des Lehrers (casa profesilor) din
Alexanderplatz, Berlin. Principiul instalației este de a transforma fiecare
fereastră într-un pixel prin intermediul unor proiectoare controlate
independent de către un computer. Rezultă astfel imagini de joasă rezoluție
(8 x 18 pixeli) cu un grad mare de abstractizare dar cu un efect simbolic
accentuat. Fațada devine astfel o interfață de comunicare și de joc pusă la
dispoziția tuturor, utilizatorii putând interacționa atât prin intermediul
telefonului mobil cât și prin Internet – trimitând imagini, animații, text sau
jucând clasicul PONG cu calculatorul sau cu alți utilizatori. Notabil este
modul în care instalația transferă puterea de decizie și control de la
curatorul sau administratorul clădirii la practic oricine cu un telefon mobil
sau acces la Internet; acest transfer este caracteristic pentru Web 2.0 și ale
sale rețele de socializare, în care utilizatorii generează conținutul media,
dezvoltatorii oferind doar platforma/interfața pentru aceasta.
Foto 5: Instalația Blinkenlights, Berlin, Germania,
2001, © Dorit Günter, Nadja Hannaske. Sursa:
www.blinkenlights.net (2001)
Datorită afișajului de joasă rezoluție (144 pixeli) Blinkenlights a
produs unele din imaginile devine iconice pentru cultura digitală actuală cât
și pentru ceea ce reprezintă redefinirea interacțiunii sociale și comunicarea
în spațiul arhitectural – urban fiind nu doar una dintre primele fațade media
dar și prima fațadă interactivă și cu conținut generat complet de utilizatori.
EFECTE SPAȚIALE/SOCIALE
Fără discuţie, efectele aplicării tehnologiilor media în arhitectura
faţadelor are un efect remarcabil asupra peisajului urban, cu implicaţii
notabile în viaţa social – urbană şi în comportamentul indivizilor.
Mediatizarea din interiorul urbanului aduce cu sine o altă dimensiune a
spaţiului dar şi un alt mod de interacţiune, o interacţiune ce aparţine
societăţii informaţiei.
Lefebvre afirma că “toate noţiunile şi nivelurile spaţiului sunt
produse sociale. Fiecare mod de producere are o relaţie proprie cu spaţiul,
şi produce tipul lui unic de spaţiu.“ (Lefebvre, 1974). El delimitează spaţiul
urban ca produs social complex definit de practicile spaţiale pe care le
cuprinde. În acest context, Lefebvre aduce în discuţie spaţiul diferenţial
(istoric delimitat urmând spaţiului absolut, spaţiului istoric sau relativ şi
spaţiului abstract) – spaţiu caracterizat de paradoxuri şi contradicţii - ce
corespunde societăţii actuale – mobilităţii excesive, exploziei informaţionale
şi comunicaţionale care modifică insuşi conceptul de spaţiu.
Relaţia dintre individ - spaţiu – peisaj capătă noi semnificaţii, în
ideea în care peisajul urban are rolul de a prelua problemele apărute în cea
mai mare parte în oraşul contemporan – spaţiile lipsite de identitate, de
limite identificabile, cărora li se adaugă paradoxurile societăţii informaţiei.
Spaţiul public urban este necesar a satisface nevoile individului de
informare permanentă, de comunicare şi accesibilitate (ca o consecinţă a
mobilităţii), dar şi de a deveni nod în cadrul peisajului urban care se va
constitui ca reţea de locuri memorabile, identitare.
Tehnologiile media se suprapun într-o mare măsură peste această
nevoie a societăţii contemporane de a produce propriul tip de spaţiu, care
să corespundă emoţional, afectiv, informaţional. Ecranele media transformă
spaţiul urban în reper local, ancorat în contextul tehnologic global. Fie că
vorbim de spaţii ce au deja valoare arhitectural – urbană, fie de spaţii lipsite
de atractivitate, arhitectura media aduce acel element de dinamicitate cerut
de societatea contemporană pentru consumul de spaţiu. Paradoxul este
acela al comunicării şi interacţiunii – în lumea informaţiei comunicarea chiar
în spaţiul fizic se produce prin intermediul aplicaţiei şi ecranului media.
Consumul de spaţiu urban se întâmplă astfel prin aducerea
ecranului computerului de acasă în spaţiul public, urmărind şi o
conştientizare a societăţii în ceea ce priveşte oraşul, peisajul, cadrul
arhitectural şi viaţa social – urbană.
Câteva dintre caracteristicile noului fenomen denumit media-
arhitectură pot fi sintetizate astfel:
transformare – Web 2.0 nu are efecte doar în modul în
care folosim Internetul ci schimbă și modul în care interacționăm în spațiul
urban prin hibridizare/augmentarea spațiului public.
Custom made - abordări variate, personalizate, în funcție
de context și probleme locului (tehnologii de la lampi la LED-uri, rezolutii de
la 144 pixeli la peste 240.000, de la cele monocrome pana la o profunzime
a culorii de 16 biti etc)
creativitate media - reclamele sunt doar unul din
conținuturile media ale fenomenului; forme de publicitate creativă ce ating
latura culturală și artistică produc alte efecte
tipuri de comportamente: pre-programat complet (film),
secvențe cu alternate după un algoritm (random) = pre-programat dar
nepredictibil, cu conținut reactiv la factori externi (parțial programat) și cu
conținut realizat integral de utilizatori = le este pusă la dispoziție doar
platforma = asemeni youtube/ instagram/ facebook/ soundcloud etc.
CONCLUZII
Dezvoltarea arhitecturii din ultimii ani dovedește o nevoie crescândă
pentru complexitate. Nevoia de mișcare, de dinamizare și flexibilizare a
spațiilor devine posibilă prin infuzia de media, clădirile se extind (virtual) cu
ajutorul noilor media.
„În anii 1960 Marshall McLuhlan afirma că îmbrăcămintea și
adăpostul nostru sunt forme extinse ale învelișului nostru (al pielii). De
timpuriu arhitectura a servit ca mijloc de a ne adapta la mediul natural.
Arhitectura contemporană trebuie să funcționeze, în plus, și ca un mijloc de
adaptare la mediul informațional. Trebuie să funcționeze în același timp ca
o formă extinsă a învelișului nostru în relație cu natura, dar și în relație cu
informația. Astăzi arhitectura trebuie să fie o îmbrăcăminte de media.”
afirma Toyo Ito într-un interviu pentru site-ul designboom.
(http://www.designboom.com/eng/interview/ito_statement.html)
Integrarea tehnologiilor media în spaţiul public, în obiectul de
arhitectură, stabileşte o relaţie între individ şi mediul urban, armonizând
nevoile utilizatorilor în materie de comunicare cu situl, punând în valoarea
identitatea locului. Este de fapt naşterea unui mediu urban adaptat
universului puternic influenţat de internet şi de celelalte mijloace de
comunicare.
Mai mult decât atât, tehnologiile media aplicate în cadrul urban –
arhitectural încearcă o conştientizare a societăţii în vederea consumului de
spaţiu public. Într-o lume în care viaţa este o permanentă plimbare între
mai multe ecrane – de computer, tv, smartphone – aceste tehnologii
propun o reîntoarcere către oraş, o re-cunoaştere a valorilor urbane şi
arhitecturale într-un mod nou, informaţional, adaptat noilor cerinţe şi
tendinţe ale individului ce aparţine acestei societăţi în continuă
transformare. Mediul static este remodelat, primeşte o nouă dimensiune –
dinamică, evolutivă, interactivă – caracteristică şi necesară într-o lume din
ce în ce mai tehnologizată.
Suprapunerea conceptelor implicate, introduse în dialogul real –
virtual specific tehnologiei informaţionale ce domină funcţionarea lumii
contemporane, determină caracteristicile necesare entităţilor urbane în
această perioadă de tranziţie – competitivitatea şi atractivitatea. Imaginea
urbană, susţinută de fenomenul de apropriere de către societate al spaţiului
pe care-l locuieşte, devine marca, brand-ul acesteia, iar continuitatea
spaţială devine o calitate esenţială a Peisajului Urban, care trebuie înţeles,
memorat, apropriat.
BIBLIOGRAFIE
1. Abendroth M.– Algorithms and light – articol publicat pe
http://lab-au.com/#/theory/article_algorithm-and-lig/ (accesat în martie
2010)
2. ag4 mediatecture company – MEDIA FACADES – daab gmbh,
Koln, Germania 2006
3. Kronhagel C. (ed.)- MEDIATECTURE – The Design of Medially
Augmented Spaces – Springer-Verlag, Vienna, p. 39, p. 45,
2010
4. Lefebvre, Henri - La production de l’espace, ed. Anthropos,
Paris, 1974
5. Manovich L. – “The poetics of urban media surfaces”, Special
Issue #4: Urban Screens: Discovering the potential of outdoor
screens for urban society, 2006
http://firstmonday.org/htbin/cgiwrap/bin/ojs/index.php/fm/issue/vi
ew/217 (accesat în februarie 2011)
6. McCullough M - Digital Ground – Architecture, Pervasive
Computing, and Environmental Knowing, The MIT Press,
Cambridge, Massachusetts 2005
7. McQuire S. - THE MEDIA CITY, Media Architecture and Urban
Space – SAGE Publications, Londra 2008
8. McQuire S., Martin M., Niederer S. (editori) – URBAN
SCREENS READER (INC READER #5), Institute of Network
Cultures, Amsterdam 2009 (online pe
http://www.networkcultures.org)
9. Struppek M.– Urban Screens, The Potential of Screens for
Urban Society http://urbanscreens.org/2006/10/who-is-
architect-of-this-media-facade.html (accesat în februarie 2011)
10. Tierney T. - Abstract Space: Beneath the Media Surface, Taylor
& Francis, New York, 2007
11. Tscherteu G. & Tomitsch M.– Media Architecture Biennale 2010
Exhibition Catalogue – Media Architecture Institute, Vienna, p.
17, 2010
REFERINȚE PROIECTE
1. realities:united - http://www.realities-united.de/
2. SPOTS - http://www.realities-united.de/#PROJECT,81,1
3. Lab[au] - http://lab-au.com/
4. chrono:tower - http://lab-au.com/#/projects/chrono-tower/
5. touch - http://lab-au.com/#/projects/touch/
6. ag4 mediatecture company - http://www.ag4.de/
7. fațada media transparentă T-mobile - http://www.ag4.de/index.php?
id=58
8. Mediamesh - http://www.ag4.de/index.php?id=383
9. Illumesh - http://www.ag4.de/index.php?id=384
10. Balance Tower - http://www.medienfassade.com/index.php?
id=133&L=1
11. La Vitrine -
http://www.momentfactory.com/en/project/street/La_Vitrine/_/_/_
12. Blinkenlights - http://blinkenlights.net/blinkenlights
