Proiectul Archaeodrom în contextul arheologiei experimentale din România

Abstract

This paper presents a synthesis of the Archaeodrom Project in the context of Romanian contemporary experimental archaeology. This project represents an original interdisciplinary approach applied to one of the key periods of Romanian prehistory – the Eneolithic (ca. 5000-3700 B.C.). Due especially to the lack of complementary sources of information (written sources, oral information, direct observations), research into all material and spiritual aspects of Neolithic life presents a greater challenge compared with other historical times (e.g. the Greek-Roman epoch, the Byzantine period, the middle-age). Only data obtained through archaeological excavations can help, in a limited way, understanding these prehistoric communities and their material creations. For that reason the project proposes an interdisciplinary approach to the Romanian Neolithic that integrates knowledge gained from contemporary archaeological discoveries with experimental archaeology studies and will allow a scientific validation of the existing theories and concepts.

Full text

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN
BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN
SERIA ARHEOLOGIE
7 - 2015

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN
BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN. SERIA ARHEOLOGIE 6
COLEGIUL DE REDACŢIE
Dr. Pavel Mirea,
Muzeul Judeţean Teleorman
- Redactor şef
Dr. Ecaterina Ţânţăreanu,
Muzeul Judeţean Teleorman
- Secretar de redacţie
Dr. Radian R. Andreescu,
Muzeul Naţional de Istorie a României
Dr. Douglass W. Bailey,
San Francisco State University
Dr. Amy Bogaard,
Oxford University
Dr. Adina Boroneanţ,
Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Bucureşti
Dr. Sabin Adrian Luca,
Universitatea ‘Lucian Blaga’ din Sibiu, Muzeul Naţional Brukenthal
Dr. Steve Mills,
Cardiff University
Dr. Cristian Schuster,
Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Bucureşti
Dr. Laurens Thissen,
Thissen Archaeological Ceramics Bureau, Amsterdam
Tehnoredactare:
Pavel Mirea, Pompilia Zaharia
Corectura:
Mădălina Dumitru
Consultanţi:
Steve Mills (limba engleză), Cristi Marin (limba franceză)
Coperta:
vas elenistic –
kantharos
– descoperit la Zimnicea ‘Cetate’, sec. III î.Hr., colecţia
Muzeului Judeţean Teleorman, desen Cătălina Dănilă, machetare Pompilia Zaharia
Colegiul de redacţie nu răspunde de opiniile exprimate de către autori.
Corespondenţa, manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb se vor trimite Colegiului de redacţie, pe
următoarea adresă: MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN, str. 1848, nr. 1, cod poştal 140033, ALEXANDRIA,
jud. Teleorman, ROMANIA sau prin email: redactie_BMJT@yahoo.com; pavelcmirea@yahoo.com.
Revistă editată cu sprijinul Consiliului Judeţean Teleorman
Toate drepturile asupra acestui număr sunt rezervate Muzeului Judeţean Teleorman
ISSN 2065 – 5290

SUMAR
CONTENTS
STUDII ŞI ARTICOLE
STUDIES AND ARTICLES
.......................................................................................................
5
Laurens THISSEN
Ceramics from an Early Neolithic (Criş I) site in S Romania: ‘Buduiasca – Boldul lui Moș Ivănuș’
Ceramica dintr-un sit neolitic timpuriu (Criş I) din sudul României: ‘Buduiasca – Boldul lui Moș Ivănuș’
.........
5
Pavel MIREA
Between Everyday and Ritual Use – ‘Small Altars’ or ‘Cult Tables’ from ‘Măgura Buduiasca’,
Teleorman County (II): the Developed Neolithic Finds
Între folosinţa cotidiană şi rituală – ‘altăraşe’ sau ‘măsuţe de cult’ de la ‘Măgura Buduiasca’, judeţul
Teleorman (II): descoperirile din neoliticul dezvoltat
......................................................................
45
Camelia - Mirela VINTILĂ
Bordeie Bolintineanu descoperite în aşezarea de la Cernica ‘Mănăstirea Iezerul’
Bolintineanu pit-huts discovered at Cernica ‘Mănăstirea Iezerul’ settlement
.....................................
59
Vasile OPRIŞ, Cătălin LAZĂR
Suporturile paralelipipedice din eneoliticul timpuriu de la Dunărea de Jos
Early Eneolithic parallel-piped stands in the Lower Danube region
..................................................
67
Adelina DARIE
Consideraţii generale privind podoabele de metal din perioada neo-eneolitică din spaţiul de sud-est
al României: piesele de cupru
General considerations on the Neo-Eneolithic metal adornments in southeast Romania: the copper
objects
.......................................................................................................................................
85
Loredana NIȚĂ, Cristian Eduard ȘTEFAN, Mădălina DIMACHE, Tudor HILĂ, Radu PETCU
Consideraţii privind industria litică de la Șoimuş ‘La Avicola (Ferma 2)’ , jud. Hunedoara
Considerations on the lithic industry from Şoimuş ‘La Avicola (Ferma 2)’, Hunedoara county
...............
97
Roxana MUNTEANU, Daniel GARVĂN
Câteva date despre o structură neincendiată Cucuteni A-B descoperită la Bodeştii de Jos ‘Cetăţuia
Frumuşica’
Data about a Cucuteni A-B unburned structure discovered at Bodeştii de Jos ‘Cetăţuia Frumuşica’
.......
117
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Andrei MĂGUREANU, Bianca PREDA, Bogdan CIUPERCĂ,
Daniel GARVĂN, Alin ANTON, Cătălin CONSTANTIN
Un complex funerar preistoric descoperit la Târgşoru Vechi (jud. Prahova)
A prehistoric burial from Târgşoru Vechi (Prahova County)
.............................................................
133
Ion PĂTRAŞCU
Ceramica elenistică din aşezarea getică de la Zimnicea
The Hellenistic pottery from Zimnicea Getic settlement
..................................................................
157
Bogdan CIUPERCĂ, Pavel MIREA
Topoare de luptă din a doua jumătate a mileniului I din colecţiile Muzeului Judeţean Teleorman
Battle axes dated to the second half of I millennium from the Teleorman County Museum collection
........
167

‘ARHEOLOGIA EXPERIMENTALĂ – METODĂ DE GENERARE ŞI TESTARE A
IPOTEZELOR ARHEOLOGICE’, lucrările colocviului desfăşurat la Muzeul Judeţean
Teleorman, Alexandria, 17 octombrie 2014
‘EXPERIMENTAL ARCHAEOLOGY – METHODS FOR GENERATING AND TESTING
ARCHAEOLOGICAL HYPOTHESES’, Proceedings of the Colloquium held at Teleorman
County Museum, Alexandria, 17
th
of October 2014
.........................................................
179
Pavel MIREA
Arheologie experimentală la Muzeul Judeţean Teleorman – o evaluare
Experimental Archaeology at Teleorman County Museum – an assessment
.....................................
179
Cătălin LAZĂR
Proiectul Arhaeodrom în contextul arheologiei experimentale din România
Arhaeodrom Project in the context of experimental archaeology in Romania
....................................
193
Diana-Măriuca VORNICU
Arheologia experimentală ca bază a metodei traseologice. Studiu de caz: utilizarea străpungătoarelor
în preistorie
Experimental archaeology as the basis of the method of use trace studies. A case study: the use of
borers in prehistory
.....................................................................................................................
201
Ion TORCICĂ
Prelucrarea fibrelor vegetale în cadrul reconstituirilor arheologice
Vegetable fibre processing in archaeological reconstructions
..........................................................
219
Ana ILIE, Monica MĂRGĂRIT
Valorificarea experimentului ştiinţific din punct de vedere muzeologic. Studiu de caz: atelierul
educaţional ‘Podoabele preistorice în lumea modernă’
La valorisation de l’expérimentation scientifique en muséologie. Etude de cas: l’atelier éducatif ‘Les
parures préhistoriques dans le monde moderne’
............................................................................
231
PREZENTARE DE CARTE
BOOK REWIEWS
.....................................................................................................................
241
Adrian BĂLĂŞESCU
Arheozoologia neo-eneoliticului de pe Valea Teleormanului
, Muzeul Naţional de Istorie a României,
Biblioteca Muzeului Naţional, Seria Cercetări Pluridisciplinare XIV, Editura Mega, Cluj – Napoca,
2014, 214 pagini, 111 figuri, anexă foto (49 fotografii), prefaţă de Dragomir Nicolae POPOVICI,
rezumat în limba engleză (Francisc BAJA), ISBN 978-606-543-505-6
(Pavel MIREA) ............................................................................................................................
241
Daniel SPÂNU
Contribuţii arheologice şi iconografice la cercetarea sitului „Cetate” de la Zimnicea
, Editura Ordessos,
Piteşti, 2014, 157 pagini, 28 planşe, anexe, prefaţă de Dragoş MĂNDESCU, rezumat în limba engleză
(Ioana ZIRRA), ISBN 978-606-8604-04-6
(Vlad V. ZIRRA) ..........................................................................................................................
243
Eugen S. TEODOR
Uriaşul invizibil: Limes Transalutanus. O reevaluare la sud de râul Argeş
, Editura Cetatea de Scaun,
Târgovişte, 2013, 263 pagini, 69 figuri, 7 tabele, anexe, ISBN 978-606-537-181-1
(Andrei MĂGUREANU) .................................................................................................................
245


_____________
* Muzeul Naţional de Istorie a României, Calea Victoriei, nr. 12, sect. 3, 030026, Bucureşti, România;
lazarc@arheologie.ro
Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 7, 2015: 193-199
PROIECTUL ARCHAEODROM
ÎN CONTEXTUL ARHEOLOGIEI EXPERIMENTALE DIN ROMÂNIA
Cătălin LAZĂR *
Abstract: This paper presents a synthesis of the Archaeodrom Project in the context of
Romanian contemporary experimental archaeology. This project represents an original interdisciplinary
approach applied to one of the key periods of Romanian prehistory – the Eneolithic (ca. 5000-3700 B.C.).
Due especially to the lack of complementary sources of information (written sources, oral information,
direct observations), research into all material and spiritual aspects of Neolithic life presents a greater
challenge compared with other historical times (e.g. the Greek-Roman epoch, the Byzantine period,
the middle-age). Only data obtained through archaeological excavations can help, in a limited way,
understanding these prehistoric communities and their material creations. For that reason the project
proposes an interdisciplinary approach to the Romanian Neolithic that integrates knowledge gained
from contemporary archaeological discoveries with experimental archaeology studies and will allow a
scientific validation of the existing theories and concepts.
Rezumat: Articolul de faţă își propune să prezinte importanța proiectului Archaeodrom în
contextul actual al arheologiei experimentale din România. Proiectul respectiv reprezintă o abordare
originală, din perspectivă interdisciplinară, a uneia dintre perioadele cheie ale istoriei României –
eneoliticul (cca. 5000-3700 BC). Studierea societăţii eneolitice, cu toate aspectele sale materiale şi
spirituale, reprezintă o provocare mai mare, comparativ cu alte perioade cronologice (de exemplu
epoca greco-romană, perioada bizantină, evul mediu etc.) sau cazuri etnografice, mai ales datorită
lipsei surselor complementare de informaţie (izvoare scrise, informaţii orale, observaţii directe). În
aceste condiţii, datele oferite de săpătura arheologică rămân singurele ce ne pot ajuta în înţelegerea
acestor comunităţi preistorice şi a creaţiilor lor materiale. Însă şi ele sunt limitative. Tocmai de aceea
proiectul respectiv propune o abordare interdisciplinară a perioadei eneolitice din România, care să ne
ofere background-ul informaţional referitor la descoperirile arheologice concrete, dublate de studiile de
arheologie experimentală, iar ele să ne permită testarea diferitelor ipoteze legate de acestea.
Keywords: Eneolithic; Romania; Experimental Archaeology.
Cuvinte cheie: Eneolitic; România; Arheologie Experimentală.
Introducere
Reconstituirea trecutului a exercitat întotdeauna o atracţie specială pentru arheologi şi nu
numai. Din această perspectivă, descoperirile arheologice preistorice reprezintă o provocare majoră
comparativ cu alte perioade cronologice (antichitate, ev mediu etc.), mai ales datorită lipsei surselor
complementare de informaţie (izvoare scrise, informaţii orale, inscripţii etc.). În aceste condiţii, datele
oferite de săpătura arheologică (stratigrafie, complexe, structuri, artefacte, ecofacte etc.) rămân
singurele ce ne pot ajuta în înţelegerea acestor comunităţi preistorice şi a creaţiilor lor materiale. Însă,
din păcate, inclusiv acestea sunt limitative, fiind departe de a cuprinde toate informaţiile necesare
înţelegerii complete a populaţiilor respective. Pe de altă parte, procesul de cercetare arheologică este
unul extrem de complex, dar, în acelaşi timp are un caracter ireversibil. Tocmai de aceea, respectivul
demers implică o săpătură (cercetare) bazată pe o metodologie de lucru adecvată şi o acurateţe
maximă de înregistrare a datelor din teren, dublate de un set de analize interdisciplinare multiple, care
să completeze spectrul informaţional al respectivei cercetări. De asemenea, cercetarea arheologică pe
mai multe paliere de analiză, în funcţie de problematicile abordate (structuri şi complexe arheologice,
date stratigrafice şi topografice, artefacte, ecofacte etc.). Dacă pentru acestea, unele metode, precum
studiile tipologico-tehnologice (mai ales în cazul artefactelor) rezolvă anumite probleme şi răspund la
anumite întrebări generate de procesul de cercetare, în schimb din perspectivă interpretativă lucrurile
sunt mai complicate. Astfel, cel puţin pentru preistorie arheologul are o libertate destul de mare de
teoretizare şi interpretare, care, nu de puţine ori, poate conduce la exagerări şi speculaţii nerealiste,

Cătălin LAZĂR
194
care, inerent, conduc la deformarea realităţilor din trecut.
Pe fondul acestor aspecte, dar şi a celor menţionate anterior (absenţa pentru preistorie a
surselor de informaţii complementare), se poate face apel la arheologia experimentală, cel puţin pentru
elucidarea unora dintre aspectele ‘invizibile’ din cadrul cercetărilor arheologice, pe care nici săpătura de
bună calitate, nici analizele interdisciplinare multiple nu le pot releva (de exemplu procesul de
construcţie a unei case sau lanţul tehnologic de realizare a anumitor categorii de artefacte etc.).
Arheologia experimentală, în ciuda naturii sale aparent ‘imitative’, are ca scop principal verificarea
tehnicilor, procedurilor şi proceselor ce stau la obţinerea anumitor obiecte sau structuri construite, iar
ulterior să evalueze teoriile şi ipotezele bazate pe datele arheologice (Asher 1961; Reynolds 1999; Mathieu
2002; Cavulli şi Gheorghiu 2008), ceea ce îi conferă posibilitatea de contribuţii la cunoaşterea şi înţelegerea
trecutului (Lazăr
et al.
2012). Astfel, pe lângă numeroasele date de natură tehnică ce completează
informaţiile arheologice, arheologia experimentală implică şi ‘învăţarea prin practică’ (Shea
et al.
2002: 60),
ceea ce ajută la procesul de interpretare al situaţiilor şi artefactelor arheologice, dar, în acelaşi timp,
conduce la o serie de experienţe personale (de natură senzorială şi emoţională), ceea ce îl aduce pe
arheolog mai aproape de subiectul studiat (Gheorghiu 2008b: 168, 174-5).
În aceste circumstanţe arheologia experimentală devine un instrument de cercetare
important şi indispensabil pentru studiul arheologic contemporan, mai ales în cazul comunităţilor
preistorice, ce are potenţialul de a completa diverse elemente lipsă din marele ‘puzzle’ ce îl reprezintă
trecutul îndepărtat.
Arheologia experimentală în România
Din nefericire, dezvoltarea acestei direcţii de cercetare în cadrul comunităţii arheologice din
ţara noastră nu are o istorie prea îndelungată, o anumită coerenţă în evoluţia sa fiind înregistrată
începând cu ultimul deceniu al secolului al XX-lea.
Această situaţie se datorează în principal modului în care s-a născut şi dezvoltat şcoala
arheologică din România. Aceasta a apărut ca o prelungire organică a istoriei, în demersul de
legitimare a statului naţional şi de căutare a originilor poporului român, cadrul optim pentru
implementarea principiilor de studiu ale şcolii cultural-istorice (Popovici 2000; Anghelinu 2003; 2006;
Dragoman şi Oanţă-Marghitu 2006). Abordarea tradiţională, cultural-istorică, bazată pe o filozofie de
cercetare pozitivistă şi empiristă, ale cărei concepte şi demersuri interpretative sunt preluate din
câmpul istoriei (Anghelinu 2006: 17-18), va transforma arheologia în perioada comunistă într-un fel de
‘ştiinţă auxiliară’ a istoriei, ea devenind un instrument de propagandă a discursului naţional şi
contribuie, în spiritul ideologiei trasate/ impuse de către Partidul Comunist Român, la edificarea
societăţii socialiste din România (Dragoman şi Oanţă-Marghitu 2006: 64-5).
Acest cadru contextual, circumstanţial şi cauzal deosebit de complex, dar mai ales lipsa
totală de apropierea faţă de disciplinele antropologice1, au influenţat în mod negativ dezvoltarea şi
evoluţia arheologiei româneşti. De aici rezultă absenţa aproape totală în cadrul arheologiei din
România a unor direcţii de cercetare sistematice şi coerente, a unei viziuni globale privind obiectivele,
evoluţia şi priorităţile disciplinei sau a unor specializări concrete pe anumite subiecte (de exemplu
arheologia funerară, geoarheologie, bioarheologie etc.), arheologul fiind un ‘specialist’ atotcunoscător
şi omnipotent (un fel de ‘enciclopedist’), ce se pricepea la toate şi rezolvă totul de unul singur2.
Pe acest fond nefavorabil, există un exemplu timid de aplicare a arheologiei experimentale3, în
anul 1985, în situl de la Poduri. Proiectul respectiv, iniţiat de către Dan Monah, cu sprijinul autorităţilor
locale şi a altor specialişti (Alexandra Bolomey, Adrian Muraru şi Alexe Bujor), a vizat reconstituirea unei
locuinţe cucuteniene (‘Casa Piticilor’), dar, tangenţial, au fost atinse şi alte aspecte experimentale (de
exemplu realizarea unui topor similar celor cucuteniene, confecţionat dintr-o rocă locală) (Monah
et al.
2003: 65-7; 2004: 48-52). Din păcate, impactul respectivului experiment în rândul
colegilor de breaslă
a
fost minim, acesta fiind publicat la aproape 20 de ani după desfăşurarea sa.
După 1990 se observă o deschidere a arheologiei din România către alte direcţii de cercetare
din cadrul disciplinei, pe fondul deschiderii graniţelor şi a contactului dintre specialiştii din România cu
cei din Europa Occidentală şi Statele Unite ale Americii, dar şi a demarării unor proiecte internaţionale
de cercetare pe teritoriul ţării noastre. Printre acestea îşi găseşte locul şi arheologia experimentală,
fără însă a se bucura de o popularitate prea mare (cel puţin în ultimul deceniu al secolului al XX-lea),
cu toate că utilizarea metodelor sale sunt absolut indispensabile cercetării anumitor problematici
legate de preistorie.
În schimb, după anul 2000, pe fondul afirmării unor noi generaţii în cadrul disciplinei
arheologice din România, demersurile experimentale încep să fie din ce în ce mai numeroase. Astfel,
cele mai multe dintre experimentele arheologice sunt dedicate arhitecturii neo-eneolitice. Majoritatea

Proiectul Arhaeodrom în contextul arheologiei experimentale din România 195
acestor proiecte au fost realizate pentru studierea construcțiilor atribuite culturilor Vădastra,
Precucuteni, Boian, Gumelniţa şi Cucuteni, vizându-se reconstituirea tehnicilor de construcție, modul de
realizare, materialele utilizate și cantităţile folosite sau modul de incendiere (Gheorghiu 2003; 2005a;
2008a; 2009; Cotiugă şi Cotoi 2004; Monah
et al.
2003; 2004; László şi Cotiugă 2008; Cotiugă 2009;
Dumitrescu 2011; Lazăr
et al.
2012). A doua direcţie de cercetare experimentală ce s-a bucurat de o
atenţie sporită din partea arheologilor o constituie domeniul ceramicii. Aceste experimente sunt axate
cu precădere pe studiul ceramicii neo-eneolitice şi pe reproducerea tehnicilor de manufacturare,
modelare şi decorare a vaselor sau a modului de ardere a acestora (Anghel 1999; Gheorghiu 2002;
2003; 2005a; Tencariu 2004; 2006; 2011; 2012; Tencariu şi Robu 2004; Buzea şi Briewig 2010; Cotoi
2012; Dănilă 2014). Pe lângă aceste două componente majore ale arheologiei experimentale din
România, mai amintim preocupările legate de reproducerea aspectelor tehnologico-funcţionale privind
materialele litice (Cotoi şi Grasu 2000; Cotiugă şi Cotoi 2004; Barbu 2008; Barbu şi Barbu 2014),
figurinele antropomorfe (Gheorghiu 2005b; 2010), industria materiilor dure animale (Barbu 2012;
Mărgărit
et al.
2014; Mihai şi Provenzano 2014), pintandere (Gheorghiu şi Skeates 2008), fibre vegetale
(Mazăre
et al.
2012), structuri de combustie (Tencariu 2004; Buzea
et al.
2008; Buzea şi Briewig 2010),
metalurgia fierului (Sima 2013) sau exploatarea sării (Buzea 2012; Tencariu
et al.
2015).
Majoritatea acestor experimente au reprezentat abordări dedicate exclusiv unor problematici
particulare (fie diverse categorii de artefacte, fie anumite structuri construite), toate reprezentând
demersuri oarecum izolate în peisajul arheologic din România. La acestea se adaugă lipsa unei
organizări, coordonări, finanţări sau viziuni adecvate (eventual la nivel naţional) a arheologiei
experimentale, care, pe de-o parte, să permită structurarea unor obiective şi priorităţi, iar pe de altă
parte, să realizeze cuantificarea rezultatelor obţinute în diversele proiecte individuale, în aşa fel încât
acestea să fie accesibile tuturor specialiştilor ce abordează o anumită problematică testată deja
experimental4. De aici rezultă şi caracterul limitativ al acestor experimente5, ceea ce nu poate să ofere
o imagine de ansamblu asupra unei anumite comunităţi, perioade sau culturi din România, sub toate
aspectele pe care le poate oferii această direcţie de cercetare.
Proiectul Archaeodrom
Pe fondul situaţiei arheologie experimentale din România, descrise anterior, în anul 2013 am
decis depunerea unui proiect la competiţia Parteneriate (PCCA-2013), Proiecte Colaborative de
Cercetare Aplicativă, intitulat ‘Ecouri ale trecutului reflectate în prezent... O încercare de reconstituire
a societăţii neolitice prin intermediul arheologiei experimentale’ (Archaeodrom). Proiectul este
coordonat de către Muzeul Naţional de Istorie a României, în parteneriat cu Facultatea de Geologie şi
Geofizică din Bucureşti, precum şi cu două firme de arhitectură, în conformitate cu cerinţele pachetului
de informaţii al competiţiei, care stipula explicit obligativitatea existenţei unui partener economic în
consorţiul viitorului proiect.
Scopul principal al proiectului îl reprezintă aplicarea sistematică a arheologiei experimentale
pentru comunităţile eneolitice din mileniul al V-lea î.Hr. (culturile Boian şi Gumelniţa), pe baza datelor
arheologice disponibile şi a altor studii interdisciplinare complementare.
Motivaţia principală a acestui demers l-a constituit numeroasele probleme nerezolvate legate
de aceste civilizaţii preistorice, atât la nivelul cercetării arheologice interdisciplinare, dar şi din
perspectivă experimentală. De asemenea, se adaugă şi necesitatea unei abordări integrate a
arheologiei experimentale în România, care să conducă la un contact diferit cu realităţile din trecut,
dar şi la o viziune alternativă şi mai bine documentată asupra acestuia.
Avantajul principal al acestui proiect îl constituie experienţa anterioară în alte experimente
arheologice a membrilor echipei de implementare6, dar şi faptul că au lucrat ca o echipă, în intervalul
2010-2013, în cadrul proiectului ‘Arhitectură şi arheologie experimentală’7. Al doilea avantaj îl
constituie specializările pluridisciplinare ale specialiştilor implicaţi în proiect (arheologie, geologie,
petrografie, mineralogie, arheoihtiologie, malacologie, arheozoologie, carpologie, ceramologie,
industria materiilor dure animale, arhitectură, urbanism, etnologie, antropologie), precum şi accesul la
diverse analize complexe. De asemenea, structura consorţiului are un caracter complementar,
vizându-se segmente de studiu, de cercetare sau experimentare diferenţiate, privind însă aceiaşi
problematică, astfel încât în final se obţine un efect de sinergie. Nu în ultimul rând finanţarea
asigurată acestui proiect de către Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a
Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) constituie o altă oportunitate8.
Direcţiile de cercetare experimentală vizate de proiectul Archaeodrom cuprind construcţiile şi
amenajările interioare sau exterioare asociate acestora, majoritatea categoriilor de obiecte utilizate
(unelte, arme, podoabe, plastică, ceramică, obiecte de lut, accesorii vestimentare) pe toate categoriile

Cătălin LAZĂR
196
de materii prime (silex, roci, materii dure animale, lut, materii vegetale), precum şi o serie de activităţi
sau practici ce implicau utilizarea respectivelor obiecte (recoltarea şi prelucrarea lutului, lemnului sau a
plantelor, extrasul fibrelor vegetale, culesul de moluşte, pescuitul, vânătoarea, agricultura, arderile etc.).
Totodată, proiectul în discuţie propune şi realizarea unui parc ştiinţific experimental (de tip
archaeodrom), în localitatea Sultana, jud. Călăraşi, care va urmări reconstituirea unei aşezări eneolitice
(scara 1:1)9. Construcţiile şi structurile ce vor fi realizate în cadrul acestui parc, pe baza datelor
furnizate de cercetarea arheologică şi analizele interdisciplinare, vor permite experimentarea şi testarea
modului de comportare a tuturor clădirilor şi amenajărilor, precum şi obţinerea de informaţii
suplimentare despre arhitectura preistorică şi soluţiile tehnico-constructive adoptate de către
comunităţile din trecut. De asemenea, după finalizarea construcţiilor, acestea vor fi testate din
perspectiva funcţională, iar mai apoi se va înregistra modul în care ele se degradează, în raport cu
factorii naturali şi antropici. Nu în ultimul rând, aşezarea preistorică experimentală ce va rezulta, va
servi drept cadru pentru desfăşurarea experimentelor legate de modul de subzistenţă din perioada
eneolitică, dar şi ca spaţiu pentru diverse activităţi, producerea şi testarea obiectelor experimentale etc.
În final, mai menţionăm că acest parc experimental este proiectat pentru a servi drept bază
pentru desfăşurarea unor experimente arheologice pe termen lung, care să permită aceea abordare
sistematică, organizată şi integrată a arheologiei experimentale în România, cu implicarea a cât mai
multor specialişti din ţară sau străinătate.
În loc de concluzii
În aceste circumstanţe, având în vedere cele prezentate anterior, proiectul Archaeodrom are
potenţialul de a fi pasul necesar spre o nouă etapă de dezvoltare a arheologiei experimentale din ţara
noastră, care să ofere aceea viziune adecvată pentru sistematizarea şi structurarea acestei direcţii de
cercetare, pe obiective, necesităţi şi priorităţi clare. Din nefericire, realizarea proiectului Archaeodrom
este afectată de către politica de finanţare a proiectelor de cercetare din România, caracterizată, cel
puţin din anul 2013, prin diminuarea constantă a bugetelor prognozate anual de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. În condiţiile în care cel puţin în ultimii doi ani, Guvernul României
afirmă că la nivel naţional avem de-a face cu un proces de creştere economică accelerată, în paralel
cu toate măsurile publice, binecunoscute din massmedia, ce reflectă acest fenomen (reducerea CAS-
ului, a TVA-ului la anumite produse etc.), nu ne putem explica situaţia de faţă. Dacă avem în vedere
că la nivel european, domeniul cercetare, dezvoltare şi inovare constituie o prioritate absolută, fapt ce
se manifestă prin creşterea fondurilor destinate acestui domeniu, situaţia din România nu îşi poate
găsi o explicaţie logică sau acceptabilă.
Mulţumiri
Acest articol a fost realizata prin programul Parteneriate in domenii prioritare — PN II,
derulat cu sprijinul MEN – UEFISCDI, proiect nr. 338/2014.
Note
1 Apropierea arheologiei din România de istorie, o situează pe o poziţie diferită faţă de şcolile
de arheologie din Europa Occidentală sau Statele Unite ale Americii, unde arheologia reprezintă o
disciplină asociată antropologiei.
2 Din păcate această viziune nu s-a schimbat foarte mult după 1990, în ciuda cadrului
general optim pentru modificarea opticii asupra arheologiei şi a deschiderii graniţelor ţării către
Occident. Modelul de analiză pozitivist şi sistemul cultural-istoric continuă să fie utilizate, iar caracterul
solitar al arheologilor se perpetuează. Astfel, exemplele post-decembriste de existenţă a unor echipe
de cercetare arheologică interdisciplinare sunt foarte puţine, iar iniţierea acestora s-a datorat în
majoritatea cazurilor unor programe de cercetare internaţionale.
3 Trebuie totuşi precizat că nici în cazul altor ţări din zona Balcanică, înainte de prăbuşirea
‘Cortinei de Fier’, utilizarea arheologiei experimentale nu a fost intensă. Astfel, puţinele exemple
existente datorându-se unor specialişti din afara acestui spaţiu (Bankoff şi Winter 1979; 1982).
4 Menţionăm că pe lângă demersurile experimentale citate în text, în România au mai existat şi
alte demersuri de arheologie experimentală, însă nepublicate. În acest sens amintim doar pe cele legate

Proiectul Arhaeodrom în contextul arheologiei experimentale din România 197
de ceramică din cadrul proiectului româno-britanic Southern Romanian Archaeological Project
(coordonate de către o echipă de bine cunoscuţi ceramologi – Laurens Thissen, Abraham van As şi Loe
Jacobs), diversele experimente desfăşurate de către Centrul de Arheologie Experimentală din Târgovişte
sau cele ale Asociaţiei Studenţilor în Arheologie şi Istorie din România (ASAIR) din Bucureşti.
5 Această situaţie este determinată inerent de limitele metodologice ale arheologiei
experimentale, dar şi de alte elemente precum: calitatea şi corectitudinea datelor arheologice ce stau
la baza experimentului, interesul, experienţa şi cunoştinţele (teoretice şi practice) ale celor ce
desfăşoară experimentul, modul de concepere al protocolului de înregistrare a datelor rezultate
(inclusiv problematicile particulare şi generale urmărite de experiment), fondurile disponibile etc.
6 Dintre membrii echipei de proiect cu experienţă în domeniul arheologiei experimentale îi
amintim doar pe Adrian Bălăşescu, Valentin Dumitraşcu, Florin Dumitru, Theodor Ignat, Monica
Mărgărit, Vasile Opriş, Valentin Radu şi Florin Rădulescu.
7 ‘Arhitectură şi arheologie experimentală’ (2010-2013) a reprezentat un proiect de arheologie
experimentală, desfăşurat pe situl arheologic de la Sultana - Malu Roşu (jud. Călăraşi), coordonat de
către Muzeul Naţional de Istorie a României, în colaborare cu Asociaţia Română de Arheologie, Direcţia
Judeţeană de Cultură şi Patrimoniul Naţional Călăraşi, Muzeul Dunării de Jos Călăraşi, Primăria Comunei
Mânăstirea şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ‘Ion Mincu’ Bucureşti.
8 Trebuie precizat că suma iniţială propusă pentru finanţare a acestui tip de proiect, în
momentul depunerii propunerii la competiţia Parteneriate (PCCA-2013), Proiecte Colaborative de
Cercetare Aplicativă, a fost diminuată cu 50% în momentul contractării din anul 2014, practică
devenită obişnuinţă sub guvernarea PSD din ultimii ani, aplicată ‘democratic’ pentru majoritatea
proiectelor de cercetare finanţate de către Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului
Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI).
9 Precizăm ca în România mai există încercări de realizare ale unor parcuri experimentale, ce
cuprind reconstituiri de aşezări şi construcţii pre- sau protoistorice. Amintim doar pe cele de la
Cucuteni (Cotiugă şi Cotoi 2004), Drăgăşani-Olt (Vijulie
et al.
2014) sau Bragadiru (realizat de către
Asociaţia Studenţilor în Arheologie şi Istorie din România, nepublicat însă).
Bibliografie
Anghel, D. (1999) ‘Experiment privind realizarea unei arderi reducătoare’,
Buletinul Cercurilor
Ştiinţifice Studenţeşti
5: 167-73.
Anghelinu, M. (2003)
Evoluţia gândirii teoretice în arheologia din România. Concepte şi modele
aplicate în preistorie
, Târgovişte: Ed. Cetatea de Scaun.
––– (2006) ‘Spaţiul teoretic al pluridisciplinarităţii în arheologia preistorică din România’, în Popovici,
D. şi Anghelinu, M. (ed.)
Cercetarea Arheologică Pluridisciplinară în România. Trecut,
Prezent, Perspective
, pp. 16-24, Târgovişte: Ed. Cetatea de Scaun.
Asher, R. (1961) ‘Experimental Archaeology’,
American Anthropologist
63: 793-816.
Bankoff, H. A. şi Winter, F. A. (1979) ‘A house-burning in Serbia’,
Archaeology
32: 8-14.
––– (1982) ‘The Morava Valley Project in Yugoslavia: Preliminary report, 1977–1980’,
Journal of Field
Archaeology
9: 149-65.
Barbu, M.G. (2008) ‘Arheologie experimentală. Confecţionarea uneltelor preistorice din piatră cioplită’,
Sargetia
XXXV (2007-2008): 47-97.
––– (2012) ‘Data regarding the experimental manufacture of Roman objects made of domestic
herbivores horns’,
Annales d’Université Valahia Târgovişte. Section d’Archéologie et
d’Histoire
XIV(1): 105-16.
Barbu, M.G. şi Barbu, M.M. (2014) ‘Arheologie experimentală. Confecţionarea şi utilizarea grattoir-ului
în preistorie’, în Forţiu, C. şi Cîntar, A. (ed.)
ArheoVest II
2
: In Honorem Gheorghe Lazarovici.
Interdisciplinaritate în Arheologie,
pp. 497-511, Szeged: JATEPress Kiadó.
Buzea, D., Cotruţă, M. şi Briewig, B. (2008) ‘Experimental Archaeology. The construction of a fire
installation (hearth) on the model of those discovered at Păuleni Ciuc – Ciomortan ‘Dâmbul
Cetăţii’, Harghita County’,
Acta Terrae Septemcastrensis
VII: 217-32.

Cătălin LAZĂR
198
Buzea, D. şi Briewig, B. (2010) ‘Experimente arheologice realizate la Păuleni Ciuc şi Băile Figa în anii
2007-2009’,
Memoria Antiquitatis
XXV-XXVI (2008-2009): 205-46.
Buzea, D. (2012) ‘The exploitation of rock salt with using wooden ‘troughs’. An archaeological
experiment conducted at Beclean – Băile Figa (Bistriţa-Năsăud County, Romania) in 2010’, în
Cotiugă, V. şi Caliniuc, Ș. (ed.)
Interdisciplinarity Research in Archaeology. Proceedings of
the First Arheoinvest Congress, 10-11 June 2011, Iaşi, Romania
, pp. 139-50, British
Archaeological Reports, International Series, no. 2433, Oxford: Archaeopress.
Cavulli, F. şi Gheorghiu, D. (2008) ‘Looking for A Methodology Burning Wattle and Daub Housing
Structures. A Preliminary Report on An Archaeological Experiment’,
Journal of Experimental
Pyrotechnologies
1: 37-43.
Cotiugă, V. şi Cotoi, O. (2004) ‘Parcul arheologic experimental de la Cucuteni. Perspective în
cunoaşterea realizării uneltelor şl locuinţelor cucuteniene prin arheologie experimentală’, în
Petrescu - Dîmboviţa, M. şi Văleanu, M.C. (ed.)
Cucuteni - Cetăţuie. Monografie arheologică
,
pp.337-51, Piatra Neamţ: Ed. Constantin Matasă.
Cotiugă, V. (2009) ‘Experimental Archaeology: the Burning of the Chalcolithic Dwellings’, în Cotiugă, V.,
Tencariu, F.A. şi Bodi, G. (ed.)
Itenaria in Praehistoria. Studia in Honorem Magistri Nicolae
Ursulescu Quinto et Sexagesimo Anno
, pp. 303-42, Iaşi: Ed. Universităţii ‘Al. I. Cuza’.
Cotoi, O. şi Grasu, C. (2000)
Uneltele din piatră şlefuită din eneoliticul Subcarpaţilor Moldovei
, Iaşi.
Cotoi, O. (2012) ‘The Cucutenian painted pottery. An archaeological experiment at Cucuteni (Iaşi County,
Romania)’, în Cotiugă, V. şi Caliniuc, Ș. (ed.)
Interdisciplinarity Research in Archaeology.
Proceedings of the First Arheoinvest Congress, 10-11 June 2011, Iaşi, Romania
, pp. 151-58,
British Archaeological Reports, International Series, no. 2433, Oxford: Archaeopress.
Dănilă, C. (2014) ‘Pictura cu grafit - o abordare experimentală’,
Buletinul Muzeului Judeţean
Teleorman
6: 151-99.
Dragoman, Al. şi Oanţă-Marghitu, S. (2006) ‘Archaeology in Communism and Post-Communist
Romania’,
Dacia. Revue d'arheologie et d'histoire ancienne, Nouvelle Serie
L: 57-76.
Dumitrescu, R. (2011) ‘Construite pentru a arde/ ‘Build to burn’: ‘note de jurnal’ despre o încercare de
arheologie experimentală’,
Studii de Preistorie
8: 235-50.
Gheorghiu, D. (2002) ‘Fire and air draught: Experimenting the Chalcolithic pyroinstruments’, în
Gheorghiu, D. (ed.)
Fire in archaeology
, pp. 83-95, British Archaeological Reports,
International Series, no. 1089, Oxford: Archaeopress.
––– (2003) ‘Building a ceramic macro-object: The 2003 Vădastra Project experiments’,
Th
e
Old
Potter’s Almanac
11: 1-5.
––– (2005a) ‘A brief description of the Vădastra Project (2000-2002). Prehistoric archaeology and
anthropological theory and education’,
Reports of Prehistoric Research Projects
6-7: 121-23.
––– (2005b) ‘The Controlled fragmentation of anthropomorphic figurines, Cucuteni, Piatra Neamţ’, în:
Gh. Dumitroaia, J. Chapman, O Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola şi D. Monah
(ed.)
Cucuteni. 120 ans de recherches. Le temps du bilan/ 120 Years of Research. Time to
Sum Up
, pp. 137-44, Piatra-Neamţ: Ed. Constantin Matasă.
––– (2008a) ‘The building of a Chalcolithic dwelling for a pyroexperiment’,
Journal of Experimental
Pyrotechnologies
1: 44-6.
––– (2008b) ‘Cultural landscape in the lower Danube area. Experimenting tell settlement’,
Documenta
Praehistorica
XXXV: 167-78.
––– (2009) ‘Built to be burnt: the building and combustion of Chalcolithic dwellings in the lower
Danube and the Eastern Carpathian areas’, în Nikolova, L., Merlini, M. şi Comşa, A. (ed.)
Circumpontica in prehistory: Western Eurasian Studies. In Memory of Eugen Comşa
, pp. 55-
68, British Archaeological Reports, International Series, no.10144, Oxford: Archaeopress.
––– (2010) ‘Ritual Technology: An Experimental Approach to Cucuteni-Tripolye Chalcolithic Figurines’, în
Gheorghiu, D. şi Cyphers, A. (ed.)
Anthropomorphic and Zoomorphic Miniature Figures in
Eurasia, Africa and Meso-America Morphology, materiality, technology, function and context
,
pp. 61-72, British Archaeological Report, International Series, no.2138, Oxford: Archaeopress.
Gheorghiu, D. şi Skeates, R (2008)
Prehistoric stamps: theory and experiments
, Bucureşti:
Ed. Universităţii din Bucureşti.
László, A. şi Cotiugă, V. (2008) ‘On the Chalcolithic House-Building. Archaeological Observations and
Some Experimental Archaeological Data’,
Studia Antiqua et Archaeologica
XXI: 147-70.
Lazăr, C., Ignat, T., Stan, S., Moldoveanu, K. şi Rădulescu, F. (2012) ‘Beyond the archaeological
imagination. Observations about Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI architecture based on a
study of experimental archaeology’,
Mediterranean Archaeology and Archaeometry
12(2): 55-79.

Proiectul Arhaeodrom în contextul arheologiei experimentale din România 199
Mathieu, J.R. (2002) ‘Introduction’, în Mathieu, J.R. (ed.)
Experimental Archaeology. Replicating Past
Objects, Behaviours, and Processes
, pp. 1-11, British Archaeological Reports, International
Series, no. 1035, Oxford: Archaeopress.
Mazăre, P., Lipot, Ș. şi Cădan, A. (2012) ‘
Experimental study on the use of perishable fibre structures
in Neolithic and Eneolithic pottery
’, în Cotiugă, V. şi Caliniuc, Ș. (ed.)
Interdisciplinarity
Research in Archaeology. Proceedings of the First Arheoinvest Congress, 10-11 June 2011,
Iaşi, Romania
, pp. 159-68, British Archaeological Reports, International Series, no. 2433,
Oxford: Archaeopress.
Mărgărit, M., Radu, V şi Popovici, D.N. (2014) ‘From operculum to bead: Production of pearls from
opercular bones of
Cyprinus carpio
in the Romanian Eneolithic’,
Environmental Archaeology
,
Published online, DOI 0.1179/1749631414Y.0000000019, [accesat 19.05.2015].
Mihai, F. şi Provenzano, N. (2014) ‘Experimental processing of the red deer metapodial points/
Confecţionarea experimentală a vârfurilor pe metapod de cerb’, în Mărgărit, M., Le Dosseur,
G. şi Averbouh, A. (ed.)
An overview of the Exploitation of hard animal materials during the
Neolithic and Chalcolithic/ O privire asupra exploatării materiilor dure animale de-a lungul
Neoliticului şi Calcoliticului
, pp. 201-20, Târgovişte: Ed. Cetatea de Scaun.
Monah, D., Dumitroaia, Gh., Monah, F., Preoteasa, C., Munteanu, R. şi Nicola, D. (2003)
Poduri-Dealul
Ghindaru. O Troie în Subcarpaţii Moldovei
, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis,
XIII, Piatra-
Neamţ: Ed. Constantin Matasă.
Monah, D., Cotiugă, V. şi Cotoi, O, (2004) ‘Construcţii experimentale pentru culturile Precucuteni şi
Cucuteni’,
Arheologia Moldovei
XXVII: 41-60.
Popovici, D. (2000) ‘Note pentru o viitoare şi necesară istoriografie a arheologiei româneşti (I)’,
Buletinul Muzeului ‘Teohari Antonescu’
5-6 (1999-2000): 17-22.
Reynolds, P.J. (1999) ‘The Nature of Experiment in Archaeology’, în Harding, A.F. (ed.)
Experiment
and Design: Archaeological Studies in Honour of John Coles
, pp.156-62, Oxford: Oxbow.
Sima, D.R. (2013) ‘Artefacte dacice în epoca Latène târzie. Arheologie experimentală’, teză de
doctorat, Universitatea Bolyai, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Departamentul de
Arheologie, Cluj-Napoca: mss.
Shea, J.J., Brown, K.S. şi Davis, Z.J. (2002) ‘Controlled Experiments with Middle Paleolithic Spear
Points: Levallois Points’. în Mathieu, J.R. (ed.)
Experimental Archaeology. Replicating Past
Objects, Behaviours, and Processes
, pp. 55-72, British Archaeological Reports, International
Series, no. 1035, Oxford: Archaeopress.
Tencariu, F.A. (2004) ‘Experiments on pottery manufacture’,
EuroREA
1: 85-92.
––– (2006) ‘Consideraţii privind tehnologiile neolitice şi eneolitice de ardere a ceramicii’,
Opţiuni
Istoriografice
VII: 8-25.
––– (2011) ‘Some Thoughts Concerning the Pottery Pyrotechnology in Neolithic and Chalcolithic’, în
Bolohan N., Măţău F. şi Tencariu F.A. (ed.)
Signa Praehistorica. Studia in honorem magistri
Attila László septuagesimo anno
, pp. 119-40, Iaşi: Ed. Universităţii ‘Al. I. Cuza’.
––– (2012) ‘Ceramic ethnoarchaeology: concepts, possibilities, limits’, în Cotiugă, V. şi Caliniuc, Ș. (ed.)
Interdisciplinarity Research in Archaeology. Proceedings of the First Arheoinvest Congress,
10-11 June 2011, Iaşi, Romania
, pp. 133-38, British Archaeological Reports, International
Series, no. 2433, Oxford: Archaeopress.
Tencariu, F.A. şi Robu, I. (2004) ‘Experimente privind ceramica neolitică’,
Carpica
XXXIII: 53- 64.
Tencariu, F.A., Alexianu, M., Cotiugă, V., Vasilache, V. şi Sandu, I. (2015) ‘Briquetage and salt cakes: an
experimental approach of a prehistoric technique’,
Journal of Archaeological Science
59: 118-31.
Vijulie, I., Matei, E., Tîrlă, L., Manea, G. şi Zorzoliu, T. (2014) ‘The Role of Archaeological Landscape
Restoration in Building the Local Tourism Image: the Gumelniţa Archaeo - Park (Drăgăneşti -
Olt, Romania)’,
GeoJournal of Tourism and Geosites
1 (13): 52-65.