ArticlePDF Available

Macroresturile vegetale descoperite în situl arheologic Sultana-Malu Roşu, judeţul Călăraşi: Studiu preliminar

Authors:

Abstract and Figures

The new discoveries from the Eneolithic site of Sultana-Malu Roșu made possible to obtaining new data about vegetal species used by prehistoric communities from here, but also to understand the paleoenvironment. By using and studying the plant remains from House no. 2 and House no. 5, we could identified the species as Chenopodium album (fat hen), Lithospermum arvense (field gromwell), Polygonum lapathifolium (pale persicaria), Corylus avellana (hazelnut) or Rosa sp. (dog-rose). A part of these species can demonstrate that this group of people knew and were able to farm. For instance, at some species like Triticum monococcum (wheat) or Hordeum sativum (green barley), althought with not so many descovered seeds, the findings of spikelet forks or base glumes may suggest processing the cereals before their consumption. Nevertheless, we mentioned the Vitis vinifera (grape vine) seeds for the first time in Sultana-Malu Roşu site.
Content may be subject to copyright.
Studii de Preistorie 11, 2014, p. 163-172.!
Macroresturile vegetale descoperite în situl arheologic
Sultana-
Malu Roşu
, judeţul Călăraşi: studiu preliminar
Mihaela GOLEA*
Mala STAVRESCU-BEDIVAN**
Cătălin LAZĂR*
Abstract: The new discoveries from the Eneolithic site of Sultana-Malu Roșu made possible to obtaining
new data about vegetal species used by prehistoric communities from here, but also to understand the
paleoenvironment. By using and studying the plant remains from House no. 2 and House no. 5, we could
identified the species as Chenopodium album (fat hen), Lithospermum arvense (field gromwell), Polygonum
lapathifolium (pale persicaria), Corylus avellana (hazelnut) or Rosa sp. (dog-rose). A part of these species can
demonstrate that this group of people knew and were able to farm. For instance, at some species like Triticum
monococcum (wheat) or Hordeum sativum (green barley), althought with not so many descovered seeds, the
findings of spikelet forks or base glumes may suggest processing the cereals before their consumption.
Nevertheless, we mentioned the Vitis vinifera (grape vine) seeds for the first time in Sultana-Malu Roşu site.
Rezumat: Noile descoperiri arheobotanice în situl eneolitic Sultana-Malu Roșu au permis obținerea de
noi date despre speciile vegetale utilizate de către comunitățile preistorice de aici, dar și o imagine de ansamblu a
mediului vegetal. Folosind macroresturile vegetale din locuințele L2 și L5 din tell-ul în discuție s-au putut identifica
prezența speciilor de Chenopodium album (spanac sălbatic), Lithospermum arvense (mărgeluşe), Polygonum
lapathifolium (iarbă roșie), Corylus avellana (alun) sau Rosa sp. (măceș). O parte din aceste specii pot dovedi că
aceste populații eneolitice cunoșteau și practicau agricultura. În ceea ce priveşte descoperirile de cereale precum
Triticum monococcum (grâu) sau Hordeum sativum (orz verde), deși slab repezentate prin cariopse, au fost
identificate părți din spicul acestora precum spiculețul sau rahisul, ce pot sugera o pregătire în prealabil a
cerealelor, înainte de a fi procesate. Nu în ultimul rând, au fost descoperite, pentru prima oară în acest sit,
semințe de Vitis vinifera (viță de vie).
Keywords: Eneolithic, Gumelnița culture, vegetation, paleoenvironment, carpology, seeds.
Cuvinte cheie: Eneolitic, cultura Gumelnița, vegetație, paleomediu, carpologie, semințe.
! Introducere
Studiile arheobotanice reprezintă un instrument important în cadrul demersului arheologic, ce
ajută la dezvoltarea unor ipoteze de lucru privind comunitățile umane din vechime și interacțiunea
acestora cu mediul înconjurător.
Resturile vegetale provenite din situri arheologice preistorice de pe teritorul României au fost
analizate în diverse lucrări de specialitate (M. Cârciumaru 1996; B. Ciută 2008 ), fără însă ca acestea
să fie suficiente. De asemenea, precizăm că respectivele abordări s-au realizat mai ales din punct de
vedere taxonomic, fără a se prezenta explicit legătura dintre mediu și societățile umane.
Acest articol își propune o prezentare exhaustivă a principalelor resturi arheobotanice
descoperite în așezarea de tip
tell
de la Sultana-
Malu Roșu
, jud. Călărași (R. Andreescu, C. Lazăr
2008), prin integrarea datelor carpologice în cadrul mai larg al mediului specific perioadei eneolitice.
! Geografia și istoricul sitului
Situl de la Sultana-
Malu Roșu
este unul dintre cele mai importante situri aparținând culturii
Gumelnița, ce a fost cercetat și studiat de peste 80 de ani (I. Andrieșescu 1924; C. Isăcescu 1984; R.
Andreescu, C. Lazăr 2008).
Situat în partea de sud-est a Câmpiei Române, nu departe de Dunăre (7 km) și de granița cu
Bulgaria, situl de la Sultana-
Malu Roșu
este amplasat pe valea Mostiștei, râu amenajat funciar în anii
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
* Muzeul Național de Istorie a României, Calea Victoriei 12, sector 3, 030026, Bucureşti, România, e-mail
mihaelas.golea@yahoo.com și acltara@yahoo.com.!
** Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bulevardul Mărăști 59, sector 1, 011464, Bucureşti,
România, e-mail mala_stavrescu@yahoo.com.!
Mihaela GOLEA, Mala STAVRESCU-BEDIVAN, Cătălin LAZĂR
!
164
’80 ai secolului trecut (fig. 1). Actualmente această vale constă într-o serie de lacuri artificiale, separte
de baraje artificiale, ce nu mai corespunde din punct de vedere al mediului și ecologiei cu ceea ce
există în preistorie (C. Ghiță 2008; C. Lazăr
et alii
2012).
Din punct de vedere arheologic situl este alcătuit dintr-o așezare de tip
tell
și o necropolă (R.
Andreescu, C. Lazăr 2008; C. Lazăr
et alii
2008, 2009, 2012; C. Lazăr 2014)
.
Acest sit impresionează
prin descoperirile importante, atât din perspectiva obiectelor arheologice (vase ceramice, obiecte de
aur, podoabe, plastică etc.), majoritatea acestora cu caracter unic în tot arealul complexului cultural
Kodjadermen-Gumelnița-Karanovo VI, dar și prin situațiile arheologice și contextuale deosebite.
Din
nefericire, așezarea este supusă unui permanent proces de degradare, din cauza fenomenelor de
eroziune (R. Andreescu 2001; R. Andreescu, C. Lazăr 2008; T. Ignat
et alii
2012; K. Moldoveanu, R.
Andreescu 2012; C. Lazăr 2014).
Stratigrafia așezării de tip
tell
cuprinde toate cele trei faze ale culturii Gumelnița (A1, A2 și
B1), precum și urme de locuire posterioare cronologic (cultura Cernavoda I, cultura Tei, perioada La
Tène și morminte din perioada migrațiilor) (C. Isăcescu 1984; R. Andreescu, C. Lazăr 2008; Ignat
et
alii
2012). Stratigrafia necropolei este oarecum diferită, după cum ne indică datele radiocarbon
obținute, precum și artefactele recuperate din morminte. Astfel, aceasta cuprinde doar primele două
faze ale culturii Gumelnița (A1 și A2), precum și morminte datate în timpul fazelor Vidra și Spanțov ale
culturii Boian (C. Lazăr
et alii
2012; C. Lazăr 2014).
Fig. 1. Localizarea sitului arheologic Sultana-
Malu Roșu
.
Location of Sultana-
Malu Roșu
site.
! Contextul arheologic al descoperirilor
Macroresturile vegetale analizate în prezentul studiu au fost descoperite în locuințele L2 și L5
din așezarea de la Sultana-
Malu Roșu
. Cantitatea de macroresturi vegetale recuperată din aceste
contexte, deși relativ mică, permite atât stabilirea speciilor vegetale preferate de către comunitățile
eneolitice, cât și creionarea unor concluzii privind paleomediul și, indirect, condițiile climatice (pe baza
valorilor optime de creștere a anumitor specii de plante) pentru perioada cronologică în care se
dezvoltă cultura Gumelnița.
Locuința L2 a fost descoperită în anul 2003 și cercetată detaliat timp de 5 ani. Aceasta
reprezintă o locuință incendiată, tipică culturii Gumelnița, cu plan rectangular, cu două camere,
Macroresturile vegetale descoperite în situl arheologic Sultana
Malu Roşu
!
!
165
orientată nord-sud. Din punct de vedere constructiv, locuința a fost realizată în sistem paiantă, cu
podeaua construită direct pe pământ și cu o vatră în a doua cameră. Diferența altimetrică dintre cele
două camere este de 35-40 cm, ceea ce constituie un element constructiv deosebit (R. Andreescu,
C. Lazăr 2008; R. Andreescu
et alii
2010). Materialul arheobotanic a fost descoperit în principal în
colțul de nord-est al locuinței, în apropierea vetrei, pe podea, în asociere cu vase și capace ceramice.
Acestea erau grupate într-un perimetru relativ mic, fapt ce a permis colectare lor directă
in situ
(fig.
2).
Locuința L5 a fost descoperită în 2005 și cercetată detaliat până în anul 2010. Locuința
incendiată are formă rectangulară, orientată nord-sud. La fel ca și locuința L2, avea două camere (una
dintre ele cu o diferenţa altimetrică de 20-30 cm a podelei). Sistemul constructiv este oarecum diferit,
în sensul că baza pereților a fost realizată în sistem ceamur, iar partea superioară în tip paiantă.
Podeaua a fost construită direct pe distrugerile unei locuințe anterioare, iar o vatră a fost descoperită
doar în prima cameră (R. Andreescu, C. Lazăr 2008; T. Ignat
et alii
2012). Macroresturile vegetale din
această locuință au fost descoperite cu precădere pe podea, dar și în nivelul de distrugere.
Fig. 2. Semințe
in situ
asociate vasului nr. 29 din locuința L2 de la Sultana-
Malu Roșu
.
In situ
seeds found in association with pot no. 29 from house L2 at Sultana-
Malu Roșu
.
Pe baza probelor 14C realizate și a rezultatelor (tab. 1), coroborate de datele obținute pe
analiza materialului ceramic întreg și fragmentar (T. Ignat
et alii
2012, 2013), ambele locuințe
aparțineau culturii Gumelnița, mai precis, L5 este încadrabilă în faza A2, iar locuința L2 în faza B1.
! Materiale și metode
Macroresturile vegetale din așezarea Sultana-
Malu Roșu
au fost recoltate direct din săpătura
arheologică, dar și în urma operațiunilor de cernere și flotare a sedimentului arheologic. Recoltarea
directă (mai ales în cazul locuinței L2) a fost posibilă datorită faptul că semințele erau grupate pe un
perimetru relativ mic (30 x 30 cm). Cele mai multe semințe au fost recuperate din vasele nr. 18, 29 și
54 din L2 (fig. 2). De asemenea, o parte considerabilă din macroresturile vegetale din L2 a fost
recuperată în urma operațiunilor de cernere a peste 500 l de sediment arheologic provenit din cele
două locuințe, iar ulterior prin trierea materialelor rezultate.
Context
Cod Lab.
Data 14C
(BP)
Calibrat 1 σ
(68.2%)
Calibrat 2 σ
(95.4%)
cal. BC
L2
Poz-52550
5250 ± 40
4223-3985
4230-3973
L2
Poz-52551
5140 ± 35
3986-3819
4039-3804
L5
Poz-52547
5630 ± 40
4503-4374
4538-4365
L 5
Poz-52445
5640 ± 40
4529-4403
4546-4366
Tab. 1. Datele radiocarbon obținute pentru locuințele L2 și L5 de la Sultana-
Malu Roșu
.
Radiocarbon dates obtained for houses L2 and L5 from Sultana-
Malu Roșu
.
Mihaela GOLEA, Mala STAVRESCU-BEDIVAN, Cătălin LAZĂR
!
166
O parte din materialul carpologic din locuința L2 a fost analizat preliminar în anul 2003 (A.
Bogaard, M. Stavrescu-Bedivan 2004; A. Bogaard 2004), dar nu a fost publicat complet. Marea
majoritate a respectivelor probe reprezintă concentrări de macroresturi vegetale (cărbune și semințe
carbonizate), prelevate împreună cu materialul din două vase întregi (vasele nr. 18 și nr. 54) situate
pe podeaua locuinței. Fragmentele de cărbune descoperite împreună cu aceste semințe nu au fost
cercetate.
Metodologia de determinare taxonomică a macroresturilor vegetale s-a bazat pe analize
microscopice și macroscopice a semințelor, prin utilizarea metodelor consacrate în domeniul
carpologiei (M. Cârciumaru 1996; M. Cârciumaru
et alii 2005
; M. Philippe 1989). De asemenea, s-a
apelat și la determinatoare și atlase botanice (W.H. Schoch
et alii
1988) pentru identificarea
materialului. Astfel, probele studiate au fost triate la stereomicroscop și evaluate calitativ prin
identificarea speciei, a genului, a grupului sau a variantei căreia îi aparțin resturile botanice. Utilizând
tabelul cu determinările carpologice, special conceput pentru completarea bazelor de date dedicate
sitului arheologic Sultana-
Malu Roșu
, am putut cuantifica și compara rezultatele obținute (tab. 2).
Totodată, cercetarea arheobotanică a implicat și o analiză cantitativă, ce presupune o reprezentare
procentuală a prezenței plantelor pe un anumit sit arheologic (M. Cârciumaru
et alii
2005). Din cele
două locuințe au fost analizate 574 de semințe (fragmentare sau întregi), din care doar 480 au fost
atribuite perioadei eneolitice (L2 = 417 și L5 = 63), restul macroresturilor vegetale fiind atribuite altor
secvențe cronologice (tab. 2).
! Rezultate și discuții
Pe lângă datele obținute inițial din analiza lotului de macroresturi vegetale de la Sultana-
Malu
Roșu
(A. Bogaard, M. Stavrescu-Bedivan 2004), noile determinări realizate pe eșantioanele din
locuințele L2 și L5 s-au bazat pe analiza a 31 de probe, dintre care patru aparțin locuinței L2 (probele
nr. 22, 23, 24 și 25), iar celelalte locuinței L5.
Din perspectivă cantitativă, datele rezultate sunt prezentate sintetic în tabelul nr. 2
La nivel taxonomic, cea mai mare parte din resturile vegetale aparțin speciei
Chenopodium
album
(spanac sălbatic) 62,71%
,
descoperite mai ales în nivelul de distrugere al locuinței L2, dar și
depozitate în vasele de pe podea (tab. 2), în asociere cu capsule de
Rosa
sp. (măceş) 7,29%,
fragmente ale achenei (coji) de
Corylus avellana
(alun) 0,21%. Acestora li se adaugă resturi de
plante ruderale sau segetale (
Solanum nigrum
0,21% și
Fallopia convolvulus
1,43%) și câteva
semințe de cereale, printre care orz (
Hordeum sativum
0,42%) și alac (
Triticum monococcum
1,88%). Celelalte macroresturi vegetale descoperite în vasele de pe podeaua locuinței L2 aparțin
genului
Lithospermum arvense
(mărgelușe 13,96%)
Lens
sp. (linte 0,21%), respectiv
Fallopia
convolvulus
(hrișcă urcătoare 1,43%) (tab. 2).
Așadar, majoritatea macroresturilor vegetale descoperite în cele două locuințe din așezarea de
la Sultana-
Malu Roșu
aparţin unor plante ruderale sau segetale (80%), precum
Fallopia covolvulus
(hrişca urcătoare),
Lithospermum arvense
(mărgeluşe) și
Chenopodium album
(spanac sălbatic). De
asemenea, mai trebuie meționat că în premieră pentru acest sit au fost descoperite semințe de
Vitis
vinifera
(viță de vie 1,25%) în eșantioanele provenite din locuința L5. Resturile de cereale constau
mai ales în rămășițe de spiculeţ și rahis de
Triticum monococcum
(alac 1,88%),
cu o cariopsă
fragmentată și trei resturi de fragmente de spiculeț, respectiv
Triticum dicoccum
(grâu 0,83%).
Acesta din urmă este reprezentat de trei semințe (fig. 3) și o impresiune într-un fragment de chirpici
din proba nr. 18 (fig. 5). Acestora li se adaugă cinci macroresturi indeterminabile ca gen, din ambele
locuințe (tab. 2), ce pot fi atribuite speciei
Triticum
(1,04%).
Specia
Hordeum vulgare
sp
.
(orz) este slab reprezentată (0,42%), prin două descoperiri din
locuința L5. De asemenea, din locuința L2 provin două semințe de
Hordeum sativum
(orz verde
0,42%), precum și alte două resturi indeterminabile atribuite
Hordeum
sp. (0,42%).
În eșantionul din L2, cea mai mare reprezentare o are specia
Lithospermum arvense
mărgelușe (fig. 4). Două semințe de
Pisum
sativum
(mazăre) au
fost descoperite, câte una pentru
fiecare locuință cercetată, însă considerăm că aceste semințe sunt posterioare stratului arheologic, cel
mai probabil contemporane1. În plus, s-au putut identifica 2 semințe de
Polygonum lapathifolium
(iarba roşie), în L5, sub nivelul de distrugere, precum și 2 seminţe de
Polygonum hydropiper
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
1 O singură sămânță arsă de
Pisum sativum
(mazăre) din L5 pare a fi contemporană cu perioada studiată.!
Macroresturile vegetale descoperite în situl arheologic Sultana
Malu Roşu
!
!
167
(piperul bălții). De asemenea, au fost descoperite şi resturi de
Rumex crispus
(ștevie creaţă) și 4
semințe întregi de
Convolvulus arvensis
(volbură).
Specii
Nume generic
L2
L5
Total
nr
%
nr
%
nr
%
Polygonum aviculare
troscot
5
7,94
5
1,04
Fallopia convolvulus
hrişca urcătoare
6
1,44
13
20,63
19
3,96
Polygonum lapathifolium
iarba roșie
1
0,24
2
3,17
3
0,63
Polygonum hydropiper
piperul bălții
2
3,17
2
0,42
Convolvulus arvensis
volbură
4
0,96
4
0,83
Lithospermum arvense
mărgeluşe
66
15,83
1
1,59
67
13,96
Polygonaceae
sp.
1
0,24
1
0,21
Rumex crispus
ștevie
9
14,29
9
1,88
Chenopodium album
spanac sălbatic
294
70,50
7
11,11
301
62,71
Solanum nigra
zârna
1
0,24
1
0,21
Pisum sativum
mazăre
1
1,59
1
0,21
Lens
sp.
linte
1
0,24
1
0,21
Triticum monococcum
alac
2
0,48
7
11,11
9
1,88
Triticum dicoccum
grâu
4
6,35
4
0,83
Triticum
sp.
grâu
1
0,24
4
6,35
5
1,04
Hordeum vulgare
orz
2
2
0,42
Hordeum sativum
orz verde
2
0,48
2
0,42
Hordeum
sp.
orz
2
0,48
2
0,42
Vitis vinifera
strugure
6
9,52
6
1,25
Rosa
sp.
măceș
35
8,39
35
7,29
Corylus avellana
alun
1
0,24
1
0,21
Total
417
100
63
100
480
100
Tab. 2. Distribuția taxonomică și cantitativă a speciilor descoperite la Sultana-
Malu Roșu
.
Taxonomical and quantitative distribution of the species discovered at Sultana-
Malu Roșu
.
Datorită slabei reprezentări a numărului de specii, dar și a cantității reduse de resturi
arheobotanice, am fost nevoiți să creionăm o imagine a paleomediului fără a impune însă o anumită
preferință a speciilor identificate.
Numărul mic de macroresturi vegetale determinate pentru speciile de cereale (
Triticum
monoccocum
,
T. diccocum
și
Hordeum
sp.) poate indica o folosire restrânsă a acestor plante ca sursă
de hrană de către populațiile preistorice ce au trăit la Sultana-
Malu Roșu
.
Fig. 3. Glumă de
T. dicoccum
(stânga) și rahis de
T. monococcum
(mijloc și dreapta) identificate în L5.
T. dicoccum
glume (left) and
T. Monococcum
cob (middle and right) identified in house L5.
Mihaela GOLEA, Mala STAVRESCU-BEDIVAN, Cătălin LAZĂR
!
168
Faptul că majoritatea acestor resturi sunt fragmente din spicul cerealelor demonstrează că
respectivele plante au fost vânturate, deci procesate înainte de a fi consumate. Apoi, prezența
resturilor de
Vitis vinifera
vița de vie (fig. 6) poate arăta o utilizare a acestei specii, în perioada
culturii Gumelnița2. Astfel, cel mai probabil, această specie era cunoscută, însă nu știm dacă
Vitis
vinifera
exista în mediul natural, sub forma sălbatică sau dacă era crescută sau cultivată de locuitorii
tell
-ului de la Sultana-
Malu Roșu
.
Fig. 4. Sămânță de
Lithospermum arvense
identificată în locuința L2.
Lithospermum arvense
seed identified in house L2.
Speciile de plante ruderale și segetale permit o reconstituire a paleomediului. Prin
descoperirile de plante segetale precum
Chenopodium album
(spanac sălbatic),
Lithospermum arvense
(mărgeluşe),
Polygonum lapathifolium
(iarba roșie)
avem dovada faptului că aceste populații eneolitice
practicau agricultura. În plus, descoperirile de plante caracteristice zonelor umede, precum
Polygonum
hydropiper
(piperul bălții) demonstrează o apartenență la un mediu umed. Nu în ultimul rând,
descoperirile de alun și soc (s-a descoperit o singură sămânță de
Sambucus nigra
), demonstrează
faptul că acest sit era așezat în zona delimitată de silvostepă și stepă, având și un caracter mlăștinos
datorită râului Mostiștea și al Dunării, fapt confirmat și de studiile geologice (C. Ghiță 2008).
Din punct de vedere ecologic,
Lithospermum arvense
(mărgelușe) crește doar în zone de
trecere sau în arii agricole, fiind o specie ce preferă lumina și se dezvoltă pe un sol calcaros, fertil, dar
nu foarte umed, spre uscat (Atlas 2014). Pentru situl de la Sultana-
Malu Roșu
, putem deduce că pH-ul
solului era mai acid spre un sol cu pH-ul echilibrat, datorită descoperirilor de
Convolvulus arvensis
(volbură),
Fallopia convolvulus
(hrişca urcătoare)
sau de
Polygonum aviculare
(troscot)
.
Ultimile două
specii (
Fallopia convolvulus
- hrișca urcătoare şi
Polygonum aviculare
- troscotul) se dezvoltă în medii
puțin alcaline, nu necesită foarte multă umezeală, ci un sol relativ fertil și cu lumină.
Polygonum
hydropiper
(piperul bălții) se dezvoltă în medii mlăștinoase sau umede, necesită lumină, un sol relativ
acid, spre bazic și cu o fertilitate medie. Nici una dintre aceste specii de buruieni nu poate tolera un
grad mare de salinitate al solului (Atlas 2014).
Socul și alunul sunt arbuști ce cresc în zona de foioase și necesită un sol cu un pH echilibrat
spre alcalin. De asemenea, necesită spații semi-luminate și cu un sol umed spre uscat. În plus, nici
una dintre aceste două specii nu se pot dezvolta în medii saline (Atlas 2014). Totodată, speciile de
Corylus avellana
(alun) și
Vitis vinifera
(viță de vie), în stare sălbatică, se pot dezvolta în același mediu
datorită solului umed de care au nevoie.
Din punct de vedere etnobotanic, aceste macroresturi vegetale pot prezenta distribuția
geografică a anumitor specii, cât și preferința alimentară sau medicinală (M. Scarlat, M. Tohăneanu
2003). Astfel, descoperirea unei cantități importante de
Chenopodium album
(spanac sălbatic)
în
locuința L2, poate reflecta opțiunea de a depozita plante pentru consum (A. Bogaard 2004).
Specia
Polygonum aviculare
(troscot) poate fi consumată sau utilizată în medicina naturistă,
având proprietăți diuretice, astringente și hipotensive (M. Scarlat, M. Tohăneanu 2003). De asemena,
Polygonum hydropiper
(piperul bălții) poate fi consumat ca ingredient pentru alimente datorită
gustului piperat, sau poate fi utilizat în scop terapeutic, datorită calităților sale antiscorbutice și
diuretice (M. Scarlat, M. Tohăneanu 2003, p. 280). Alte plante ce pot fi consumate sunt
Rumex crispus
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
2 Trebuie precizat că o parte din resturile vegetale determinate nu aparțin epocii preistorice (din cele zece semințe
și fragmente de semințe recunoscute, patru provin dintr-o perioadă mai apropiată nouă, probabil din epoca
fierului).!
Macroresturile vegetale descoperite în situl arheologic Sultana
Malu Roşu
!
!
169
(ștevie creaţă)
sau
Fallopia convolvulus
(hrişcă urcătoare), atestate în lotul carpologic analizat la
Sultana-
Malu Roșu
.
Fig. 5. Impresiune de
Triticum dicoccum
identificată într-un fargment de chirpici din locuința L5.
Adobe impression of
Triticum dicoccum
from house L5.
Cea mai mare parte a speciilor vegetale determinate pentru așezarea de la Sultana-
Malu Roșu
poate fi consumată de către oameni, ceea ce conduce, fără nici un fel de dubiu, la ideea unei cultivări
sau recoltări deliberate. În general, se consideră că demonstrarea acestui tip de consum poate fi
probată cu certitudine doar prin conservarea macroresturilor ingerate sau prin conservarea resturilor
de coprolite. Decomandată, la Sultana-
Malu Roșu
nu avem asemenea date. Însă, contextele domestice
din care provin probele carpologice reprezintă dovada clară că semințele erau depozitate în vase
ceramice. Toate acestea permit susținerea ipotezei existenței la Sultana-
Malu Roșu
a unor modalități
de conservare și depozitare a plantelor, precum și utilizarea acestora pentru hrană sau în scopuri
medicale.
Fig. 6. Macroresturi de
Vitis vinifera
identificate în locuința L5.
Vitis vinifera
macroremains identified in house L5.
Mihaela GOLEA, Mala STAVRESCU-BEDIVAN, Cătălin LAZĂR
!
170
! Concluzii
Lotul carpologic analizat din locuințele L2 și L5 de la Sultana-
Malu Roșu
ne oferă o serie de
date complementare celor arheologice și arheozoologice (R. Andreescu, C. Lazăr 2008; T. Ignat
et alii
2012; A. Bălășescu, V. Radu 2014), privind strategiile alimentare ale acestei comunități preistorice, dar
și informații privind paleomediul din perioada eneolitică.
Deși, aparent, speciile vegetale caracteristice unei acțiuni agricole sunt în număr mic în
așezarea de la Sultana-
Malu Roșu
(tab. 2), totuși acestea coroborate cu o serie de descoperiri
arheologice (brăzdare și săpăligi de corn, piese de silex ce prezintă urme de utilizare, rezultate în urma
unor acțiuni de recoltare a plantelor) pot proba existența unor practici de cultivare a anumitor cereale.
Tot în sprijinul acestei concluzii conduc și descoperirile de
Polygonum aviculare
(troscot) și
Lithospermum arvense
(mărgelușă). Acestea pot demonstra indirect o cunoaștere și practicare a
agriculturii de către respectivele comunități, deoarece cele două specii cresc pe terenuri cultivabile, în
special pe cele de cereale. În al doilea rând este pentru prima dată când se descoperă semințe de
Vitis
vinifera
(viță de vie) în acest sit.
O parte dintre speciile determinate la Sultana-
Malu Roșu
au fost descoperite și în alte situri ce
aparțin culturii Gumelnița. Astfel, pentru exemplificare, amintim că specii de cereale (
Triticum
monococcum
,
Triticum dicoccum
și
Hordeum vulgare
) au fost atestate la Hârșova-
tell
(F. Monah
2000), Radovanu, Ipotești, Lișcoteanca, Teiu, Căscioarele-
Ostrovel
(M. Cârciumaru 1996), Vitănești,
Lăceni (A. Bogaard 2001), Pietrele (M. Toderaș
et alii
2009), Izvoarele, Vlădiceasca și Vărăști-
Grădiștea Ulmilor
(M. Cârciumaru
et alii
2005). Alte specii descoperite în situri din perioada
gumelnițeană, de pe teritoriul României sunt:
Chenopodium album
(spanac sălbatic) la Morteni,
Geangoiești, Gumelnița, Căscioarele-
Ostrovel
(M. Cârciumaru 1996), Lăceni, Vitănești (A. Bogaard
2001), Pietrele (M. Toderaș
et alii
2009) și Hârșova-
tell
(F. Monah 2000);
Fallopia convolvulus
(hrișcă
urcătoare)
în siturile de la Morteni (M. Cârciumaru 1996) și Vitănești (A. Bogaard 2001);
Polygonum
aviculare
(troscot) la Căscioarele-
Ostrovel
(M. Cârciumaru 1996);
Polygonum lapathifolium
(iarba
roșie) la Pietrele (M. Toderaș
et alii
2009);
Vitis vinifera
(viță-de-vie) la Hârșova-
tell
(F. Monah
2000), Vitănești (A. Bogaard 2001) și probabil Căscioarele-
Ostrovel
(M. Cârciumaru 1996);
Pisum
sativum
(mazăre)în siturile Ipotești, Radovanu (M. Cârciumaru 1996), Vitănești (A. Bogaard 2001) și
Hârșova-
tell
(F. Monah 2000);
Lens
sp. la Hârșova-
tell
(F. Monah 2000);
Sambucus nigra
(soc) în
siturile de la Mălăieștii de Jos (A. Frînculeasa 2009) și Radovanu;
Solanum nigra
la Vitănești (A.
Bogaard 2001);
Lithospermum
sp. la Căscioarele-
Ostrovel
(M. Cârciumaru 1996). De asemenea,
amintim descoperirea primei podoabe confecționate din resturi vegetale la Ulmeni, din semințe de
Lithospermum purpureo-coeruleum
(meişor albastru) (M. Cârciumaru 1996). Toate aceste date ne
indică preferințele specifice comunităților gumelnițene privind mediul vegetal.
Pe de altă parte, aceste specii determinate indică un anumit tip de paleomediu ce ar fi putut
exista în perioada culturii Gumelnița, pe valea Mostiștei. Astfel, majoritatea resturilor vegetale de
buruieni necesită lumină, un sol fertil cu un pH echilibrat spre acid, nesuportând un mediu salin. În
plus, prezența minimă a resturilor vegetale de
Vitis vinifera
(viță-de-vie),
Sambucus nigra
(soc) și
Corylus avellana
(alun) semnalează o zonă climatică situată între silvostepă și stepă. Trebuie reținut că
din punct de vedere climatic, Holocenul reprezintă perioada de stabilire a climei, iar cronozona
Subboreal (5ka 2.5 ka), în care evoluează și cultura Gumelnița (cca. 4500-3900 cal BC), prezenta o
climă caldă și uscată (M. Tomescu 2000; M. Cârciumaru 2001, p. 144), optimă pentru speciile vegetale
determinate de către noi.
Datele prezentate în acest articol vor fi completate în viitor de studiile palinologice aflate în
curs. De asemenea, continuarea săpăturilor în
tell
-ul de la Sultana-
Malu Roșu
ar putea aduce la lumină
mai multe macroresturi vegetale, care vor completa inerent spectrul informațional referitor la speciile
vegetale recoltate de către această comunitate preistorică, dar și datele despre mediul înconjurător
sau, preferințele gastronomice ale acestor grupuri de oameni.
! Mulțumiri
Această lucrare a fost realizată în cadrul a două proiecte finanțate de către MEN UEFISCDI,
proiect nr. PN-II-PT-PCCA-2013-4-2302 și proiect nr. PN-II-ID-PCE-2011-3-1015. De asemenea, dorim
să-i lui Theodor Ignat pentru prelucrarea imaginilor utilizate în acest articol și lui Adrian Bălășescu
pentru comentariile realizate pe una dintre variantele inițiale de text.
Macroresturile vegetale descoperite în situl arheologic Sultana
Malu Roşu
!
!
171
! Bibliografie
R. Andreescu 2001
Sultana, sit unicat în sud - estul Europei, în S. Marinescu-Bîlcu (ed.),
O
civilizaţie necunoscută: Gumelniţa
, CIMEC, Bucureşti, 2001,
http://cimec.ro/Arheologie/gumelnita/cd/default.htm, accessat 11.
11.2014.
R. Andreescu, C. Lazăr
2008
Valea Mostiștei.
Așezarea gumelnițeană de la Sultana Malu-Roșu,
CA
,
XIV-XV, p. 55-75.
R. Andreescu
et alii
2010
R. Andreescu, C. Lazăr, V. Oană, K. Moldoveanu, Câteva considerații
asupra unor descoperiri din locuința nr. 2 din așezarea eneolitică de la
Sultana-Malu Roșu,
CA
, XVII, p. 9-20.
I. Andrieșescu 1924
Les fouilles de Sultana,
Dacia
, I, p. 51-107.
Atlas 2014
Online Atlas of the British and Irish Flora,
http://www.brc.ac.uk/plantatlas/index.php?q=node/1416, accesat la
11.11.2014.
A. Bălășescu, V. Radu
2014
Raport arheolozoologic preliminar asupra resturilor faunistice din situl
Sultana-Malu Roșu,
raport nepublicat, Muzeul Național de Istorie a
României, București.
A. Bogaard 2001
Charred plant remains from flotation in 2000, in D.W. Bailey, R.
Andreescu, S. Mills, S. Trick (eds.),
Southern Romanian Archaeological
Project. Second Preliminary Report
, Cardiff University. School of History
and Archaeology, Cardiff, p. 113-127.
A. Bogaard 2004
The nature of early farming in central and south-east Europe,
Doc
Praeh
, 31, p. 49-58.
A. Bogaard, M.
Stavrescu-Bedivan 2004
Report on charred plant remains from Sultana-Malu Roşu
, Unpublished
report, University of Nottingham, Nottingham.
M. Cârciumaru 1996
Paleoetnobotanica
, Editura Glasul Bucovinei, Iaşi.
M. Cârciumaru 2001
Evoluția Omului în Cuaternar
, Editura Zoom, Târgoviște.
M. Cârciumaru
et alii
2005
M. Cârciumaru, M. Pleșa, M. Mărgărit,
Omul și Plantele. Manual de
analiză carpologică,
Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște.
A. Frînculeasa 2009
Descoperiri arheobotanice în aşezarea eneolitică de la Mălăieştii de Jos
(jud. Prahova),
BMJT
,
Seria Arheologie
, 1, p. 93-97.
C. Ghiță 2008
The microrelief as result of morphohydroclimatic conditions in Mostiștea
river basin,
Revista de Geomorfologie
, 10, p. 103-111.
B. Ciută 2008
Arheobotanica. Ghid metodologic privind prelevarea, procesarea și
interpretarea macroresturilor vegetale provenite din săpăturile
arheologice
, Editura Altip, Alba Iulia.
T. Ignat
et alii
2012
T. Ignat, V. Opriș, M. Voicu, R. Andreescu, C. Lazăr, Ceramica din
locuința nr. 5 de la Sultana-Malu Roșu. Analiză primară (I),
BMJT
,
Seria
Arheologie
, 4, p. 101-133.
T. Ignat
et alii
2013
T. Ignat, V. Opriș, C. Lazăr, Ceramica din locuința nr. 5 de la Sultana
Malu-Roșu. Analiză primară (II),
BMJT
,
Seria Arheologie
,
5, p. 155-171.
Mihaela GOLEA, Mala STAVRESCU-BEDIVAN, Cătălin LAZĂR
!
172
C. Isăcescu 1984
Săpăturile de salvare de la Sultana, com. Mânăstirea, jud. Călăraşi,
CA
,
VII, p. 27-42.
C. Lazăr 2014
The Eneolithic Necropolis from Sultana-Malu Roșu (Romania) A Case
Study, în L. Oosterbeek, C. Fidalgo (eds.),
Mobility and Transitions in
the Holocene. Proceedings of the XVI World Congress of the
International Union of Prehistoric and Protohistoric Sciences, Vol. 9
,
BAR (IS), 2658, Archaeopress, Oxford, p. 67-74.
C. Lazăr
et alii
2008
C. Lazăr, R. Andreescu, T. Ignat, M. Florea, C. Astaloş, The Eneolithic
Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Călăraşi county, Romania),
SP
, 5, p.
131-152.
C. Lazăr
et alii
2009
C. Lazăr, R. Andreescu, T. Ignat, M. Mărgărit, M. Florea, A. Bălăşescu,
New Data on the Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Călăraşi
county, Romania),
SP
, 6, p. 165-199.
C. Lazăr
et alii
2012
C. Lazăr, M. Voicu, G. Vasile, Traditions, Rules and Exceptions in the
Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Southeast Romania), în
R. Kogălniceanu, R. Curcă, M. Gligor, S. Stratton (eds.),
Homines,
Funera, Astra. Proceedings of the International Symposium on Funerary
Anthropology, 5-8 June 2011, 1 Decembrie 1918 University (Alba Iulia,
Romania)
, BAR (IS), 2410, Archaeopress, Oxford, p.107-118.
K. Moldoveanu,
R. Andreescu 2012
Sites under threat. Tell settlements from South-East Romania,
SP
, 9, p.
123-139.
F. Monah 2000
Rapport préliminaire sur les macrorestes végétales du Complexe
ménager 521 - le tell énéolitique Hârşova (dép. de Constanza). La
campagne de 1998,
CA
, XI, 1, p. 66-74.
M. Philippe 1989
La Carpologie,
Les temps de la préhistoire,
I, Société Préhistorique
Française, p. 158-159.
M. Scarlat, M.
Tohăneanu 2003
Mic tratat de Fitomedicină
, volumul II, Editura World Galaxy, Ploiești.
W.H. Schoch
et alii
1988
W.H. Schoch, B. Pawlik, F.H. Schweingruber,
Botanical Macro-remains
,
Editura Paul Haupt Bern uns Stuttgard, Stuttgard.
M. Toderaș
et alii
2009
M. Toderaș, S. Hansen, A. Reingruber, J. Wunderlich, Pietrele-Măgura
Gorgana: o aşezare eneolitică la Dunărea de Jos între 4500 şi 4250
î.e.n.,
MCA
,
SN
, V, p. 39-90.
M. Tomescu 2000
Holocenul date cronologice și climatice,
CA
, XI, 1, p. 235-270.
... The AMS radiocarbon dates available for Sultana-Malu Roșu tell settlement (n=10) span from 4539 to 3961 cal. B.C. (95.4% probability) (Golea et al., 2014;Lazăr et al., 2016;Lazăr et al., 2018). In terms of relative chronology, this means that the tell settlement was inhabited during the A1, A2 and B1 phases of the Gumelniţa culture, confirming the previous stratigraphic observations (Andreescu & Lazăr, 2008;Lazăr et al., 2016). ...
... Both houses were burnt, and the pottery was found broken in situ on the floors and in between the destruction levels of the buildings. They were built in wattle-and-daub technique, have a rectangular plan and two rooms placed at different altimetric levels (Andreescu & Lazăr, 2008;Andreescu et al., 2010;Golea et al., 2014;Ignat et al., 2011;Lazăr et al., 2018). The radiocarbon data available for the two dwellings (Table 1) indicates two distinct chronological sequences related to two separate occupational moments (according to stratigraphic observations) that correspond to 4500-3900 cal. ...
Article
Local production or import? This question always raises vivid debates among the archaeologists when they analyse pots and ceramic fragments regardless of the studied period. In the case of pottery from the Eneolithic tell settlement of Sultana-Malu Roşu from South-East Romania, we tried to address this issue through a series of physico-chemical investigations. To reach this goal, we analyzed several shards from two dwellings, as well as clay samples collected from some local deposits from nearby the tell settlement. Petrographic analyses on thin sections and X-ray fluorescence coupled with X-ray diffraction analyses were performed to get mineralogical and chemical information about the archaeological ceramic and local clay samples. One of the aims of this investigation was to explore the connection between Sultana-Malu Roşu pottery and the nearby clay sources, but also to check the local origin of the analyzed pottery. The physico-chemical analyses helped us to identify the procedures and recipes employed by the prehistoric potters, and those data were used in our experimental archaeology approaches when we tried to replicate the prehistoric vessels. The investigation of prehistoric vessels was complemented by imaging analyses using radiography and X-ray computed tomography, in a trial of getting a clearer picture of the chaîne opératoire involved in pottery production process. Moreover, creating experimental replicas, we recorded how pots behave at all stages of manufacturing from modelling to firing. Alongside with the development of a reference database for Gumelnița pottery, an important achievement of this research was that we proved that the vessels from Sultana-Malu Roşu site were made using local clays. Production locale ou importation ? Cette question suscite toujours de vifs débats parmi les archéologues. Dans le cas de la poterie provenant du tell énéolithique de Sultana-Malu Roşu situé dans le sud-est de la Roumanie, nous avons essayé d’aborder cette question par une série d’investigations physico-chimiques. Pour atteindre cet objectif, nous avons analysé plusieurs tessons provenant de deux logements, ainsi que des échantillons d’argile à proximité de l’habitat. On a réalisé des analyses pétrographiques sur des lames minces et des analyses de fluorescence des rayons X et de diffraction des rayons X afin d’obtenir des informations minéralogiques et chimiques sur les échantillons de céramique et d’argile. L’un des buts de cette étude a été d’explorer la relation entre la poterie de Sultana-Malu Roşu et les sources d’argile des environs, afin de vérifier l’origine locale de la poterie analysée. Les analyses physico-chimiques nous ont aidés à identifier les procédures et les recettes utilisées par les artisans antiques. Les résultats ont été utilisés dans nos ateliers d’archéologie expérimentale lorsque nous avons essayé de répliquer la vaisselle préhistorique. L’investigation de la vaisselle préhistorique a été complétée par des analyses d’imagerie en utilisant la radiographie et la tomographie aux rayons X par ordinateur, dans un effort de se former une image plus claire sur la chaîne opératoire employée dans la fabrication de la poterie. Par la création des réplicas modernes nous avons enregistré la manière dont la poterie se comporte à travers toutes les étapes de fabrication, à partir du modelage jusqu’à la cuisson. À côté du développement d’une base de données de référence pour la poterie de Gumelnița, une importante réussite de cette recherche a été d’avoir prouvé que la vaisselle de Sultana-Malu Roşu était fabriquée en utilisant les argiles locales.
Article
Full-text available
This paper has as aim to present some tell settlements from Southern Romania from the point of view of their preservation (identification of the main degradation types) and protection. With the shape of a mound, the tell type settlements drew the attention not only to archaeologists but also to local people who saw them as a good raw material source for different constructions. Despite their presence on the List of Historical Monuments the tell settlements are currently used as fields for agriculture or are invaded by constructions built inside the protection area or even on the site itself. All these had as consequence the total destruction of some of these sites (e.g. the tell sites nearby Bucharest: Vidra, Măgura Jilavei, Chitila). The careless of the local authorities regarding this type of monument is one of the causes the destruction of the tell settlements.
Conference Paper
Full-text available
The Eneolithic cemetery of Sultana-Malu Roşu is located in the southeast of Romania, Sultana village, in the commune of Mânăstirea, Călăraşi County. From a cultural point of view it was used by two communities belonging to the Boian and the Gumelniţa cultures. Between 2006 and 2011 50 inhumation graves have been discovered there. Most of the graves are similar to each other and, in terms of basic elements of the rite and funerary rules, they reflect common burial traditions characteristic to the Eneolithic sequence. Most of the skeletons were found in normal anatomical position. Most of them had been laid in a foetal position (lateral, dorsal or ventral) on their left side. Only in three cases were the skeletons lying in foetal positions on their right side. There is no relationship between the age or sex of the individuals and the position of the skeletons. Re-burials represent a special situation. We consider these situations as representing the result of accidental or exceptional circumstances that did not allow for normal conduction of funerary rites. This paper will try to present the traditions, rules and exceptions identified in the cemetery from Sultana- Malu Roşu based on the archaeological evidence.
Article
Full-text available
The Eneolithic cemetery is located near the Sultana-Malu Roşu Eneolithic tell, ca. 400 m northeast of the Sultana village, commune of Mânăstirea, in Călăraşi county, southeast Romania. This is a settlement from the second half of the fifth millennium BC (Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI complex). Between 2008-2009 we found 17 inhumations graves. The graves contained human skeletons in crouched (fetal) position, laying on the left side and oriented generally eastward. Funerary inventory was found in only a few of the graves. The cemetery area also yielded two pits (C6/2007 and C1/2009) from the same period. These complexes contained ceramic fragments, animal bones, shells etc. and reflected probably some commemorating ceremonies or some stages of the funeral ceremony. The burials from the Sultana-Malu Roşu cemetery and the elements of funerary treatment identified here bear similarities with the standard mortuary practices of the Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI complex.
Article
Full-text available
Sultana Malu Roşu is one of the most spectacular sites belonging to Gumelniţa culture and generally to Eneolithic Age. The tell-settlement is placed on Iezerul Mostiştei Lake shore at 15 km north of the Danube Valley. The archaeological researches were restarted in 2001 with the discovery of interesting complexes, for example the house no. 2, with a rich archaeological inventory. Inside the house there was discovered, among other things, a burnt clay structure, maybe a sort of bench. Near it there was discovered a clay box with a big size stone, having a flat upper part, which was fit in the clay box. This object was found in secondary position, under it there were discovered loom weights of burnt clay and vessel fragments. It was recovered from the site and partially rebuilt in the laboratories of Lower Danube Museum-Călăraşi. Sultana, sat al comunei Mânăstirea, se află la circa 35 km vest-nord-vest de Călăraşi, la mai puţin de 15 km nord de Dunăre (Pl. 1). Aşezarea de tip tell din punctul Malu Roşu este plasată pe malul drept al lacului Iezerul Mostiştea. În prezent ceea ce a mai rămas din aşezare măsoară circa 35–40 m pe axa nord-est–sud-vest şi 25–30 m pe axul scurt, sud-est–nord-vest, restul aşezării fiind distrus de apele lacului. Primele cercetări au fost întreprinse în anul 1923 (Andrieşescu 1924, 51–107), urmate de cercetări de salvare în anii '70 (Isăcescu 1984, 27–42). Din păcate cea mai mare parte a rezultatelor acestor cercetări sunt nepublicate. În vederea verificării stratigrafiei aşezării, dar şi a salvării resturilor din sit care nu s-au prăbuşit în lac, în anul 2001 au fost reluate cercetările arheologice. Campania anului 2003 a avut drept obiectiv principal deschiderea unei suprafeţe în marginea de sud-vest a tell-ului, singura neafectată de cercetările din vechime. Pentru atingerea acestui obiectiv au fost deschise la marginea de sud-vest a aşezării două suprafeţe, fiecare de 6 × 10 m, SX şi SY. Primul nivel de locuire gumelniţean este reprezentat de resturile unei locuinţe neincendiate (L1/2003), prost conservate, care se continua în martorul de nord-est al secţiuni. S-au mai păstrat resturile deranjate ale unei vetre lângă care se afla o râşniţă. Sub această locuinţă au fost descoperite resturile uneia incendiate (L2/2003), deosebit de interesantă prin prisma amenajărilor şi a inventarului (Pl. 2/1). Locuinţa ocupa aproape toată suprafaţa sectorului SX şi era orientată aproximativ sud-vest–nord-est, podeaua fiind puternic înclinată spre interiorul aşezării. Resturile locuinţei constau din bucăţii masive de pereţi, groase de 3–4 cm, chirpici pulverizat amestecat cu pământ, printre ele aflându-se multe vase, unele dintre ele întregi sau întregibile. Peretele de est-sud-est al locuinţei s-a păstrat în elevaţie (0,25–0,45 m) pe o lungime de peste 6 m. Alte amenajări interesante au fost descoperite în zona de nord-est a locuinţei.
Article
Full-text available
This article provides new data to that already published concerning the fragmentary ceramic assemblage from dwelling no. 5 at Sultana ‘Malu Roşu’. This study will focus on determining pottery functionality based on interpretation of volumetric data, and morphological (shape) and technological characteristics (surface treatment and paste composition). Macroscopic features are discussed following detailed petrographic analysis and information from experimental archeology.
Article
The studied area was overlapping the eastern part of Romanian Plain, the Mostiştea drainage basin. The detailed analyse was applied to the south of Ciornuleasa Plain region, on the common terraces of the Danube river, between Arges and Mostiştea rivers. The great thickness of loess deposits (>20 m), the depth water table and the great density of saucers and suffosion gullies had favoured the repartion of specific soil classes. The relation between soil and morphological factors may constitute an important variable for the identification of evolution degree, the age and actual dynamics of the plain relief. The comparison of soils maps with geomorphological and hydrogeological maps may distinguish interconditioning relations and can reverbelate a certain evolution degree. Human activities can insert or amplify substantial changes in morphohydropedological system. In this way, it was taken Mostistea-Ulmeni region, to analyse and measure anthropic interventions (irrigations), between years 1976-1988. The water table surfaces less than 5 m grow up in accordance with topographical characteristics, micro-depressions (saucers or loess hollows) and the valleys had fragmentized the scarp of the terraces. In this way, it is necessary a special attention to those regions, in connection with oropedophreatic conditions, in order to maintain the proper characteristics for a proper practise of agriculture.