ArticlePDF Available

Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)

Authors:

Abstract

County Museum of History and Archaeology Prahova has conducted archaeological research since 2008 inside the St. Nicholas parish precinct, Slobozia district of the city of Câmpina. The site identified here is placed on a high terrace at the confluence of rivers Doftana and Prahova, in the sub-Carpathian hills at an altitude of 500 m, near the Carpathian Mountains. After the archaeological research conducted in 2008-2010 in the south of the parsonage over 30 graves dating from the Bronze Age were discovered. Regarding the funeral rites both inhumation and cremation are present, the first prevailing. It is remarkable the diversity and complexity of rituals present in this prehistoric cemetery. Inhumation graves have rectangular pits with rounded corners. Pit depth is about 40-50 cm for inhumation tombs. For cremation tombs the bones were placed in small pits lined with stones, over which a small mound was made. Cremation burials were identified at 30-50 cm deep, while inhumation graves at 60-90 cm. Above the interred individual a mound of stone and/or soil was arranged, exceeding in size the dimensions of the pits. These mounds were visible and marked the graves. Some graves, both inhumation and cremation, were plated on the sides and bottom hole with rocks. In the case of cremation graves, the bones were placed, after they were collected from the pyre, in an urn (container) or fitted directly into the pit. The pieces of bone found in the inventory of such tombs show traces of secondary burning, which indicates that they burned together with the deceased. The buried deceased were laid down crouched on the right or left side, rarely on the back, their arms were taken to the front. They were oriented approximately east-west, head east or west. There are also two skeletons with the head oriented to the north. The grave inventory consisted of vessels, but also pieces of jewelry made of bone, bronze, amber, glassy paste, clay. The richest in terms of inventory are graves 2, 6, 7, 11, 14, 20, 27. There are graves with a pot or two, but also three cremation graves that have four pots and remains from other vessels. Most of the deceased had deposited in the area of the head (towards the face or neck) decorated or undecorated pottery. The most frequently encountered form is the cup with one or two raised handles. Bowls, amphorae and jugs are also present. Some of the pots from cremation graves were placed upside down. Ornaments occur relatively frequently in the inventory of graves. There are small parts, made neatly. On the left arm of the deceased in the tomb 26, who belonged to a child, is a small bronze bracelet. In a grave (M5) a bronze earring was found in the area of the right ear, two bronze earrings in tomb 20. In the same tomb were found three „pearls” of clay and four of green or white, translucent glassy paste. A small wand of bone was discovered in an amforoidal dish which was placed in a cremation grave (M27). The same situation was found in another tomb (M6) where an ornament of bone was found along with the bones deposited in a beautifully decorated urn. A bead of amber was discovered along with a cup in the M10 inventory. A bone needle was found in the M31, and 30 tali, some of them processed, were found in M30. In M30 were also found two pieces made of a bronze plate with jagged edges. In some graves animal bones were discovered, probably from the offerings made near the deceased. All vessels from these tombs show traces of secondary burning. They are modeled of clay, not always of best quality. They are decorated with incisions, stitches and vertical grooves resulting specific motifs for the late phase of Monteoru culture. A bowl decorated with stitches discovered in M2 with a form of Kantara is specific for Tei culture. In another tomb (M32) was found a cup decorated Tei manner. More undecorated vessels, with raised handles, can be attributed to Noua cultural background. Another Noua pot discovered in M23 was decorated with circular grooves placed under the rim and was provided with small lugs applied below the rim, symmetrically arranged. A truncated cone cup with slightly curved walls had besenstrich decor. Anthropological examinations showed that the tombs belong to young people, aged 25-35 years, men and especially women. In 2010 graves were discovered belonging to children, some under the age of three years. Also, there are a few graves attributed to people who are aged over 50 years old. It should be noted for the inhumation graves that despite different orientations, all individuals were sitting crouched ventral, dorsal less, which indicates certain beliefs about this position through analogies with fetal position. Based on the rite, ritual, archaeological inventory, but also from absolute dating, the cemetery seems to have functioned in the Late Bronze Age. The exceptional nature of this cemetery is the appearance in it of tombs dating from three distinct cultural manifestations, namely Tei, Monteoru and Noua, a unique situation in Wallachia until now, in fact in the entire area of such cultural manifestations.
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina
(jud. Prahova)
Alin FRÎNCULEASA
Andrei SOFICARU∗∗
Octav NEGREA*
Monica MĂRGĂRIT∗∗∗
Mădălina FRÎNCULEASA***
Bianca PREDA*
Cornel DAVID∗∗∗∗
Abstract: County Museum of History and Archaeology Prahova has conducted archaeological research
since 2008 inside the St. Nicholas parish precinct, Slobozia district of the city of Câmpina. The site identified here
is placed on a high terrace at the confluence of rivers Doftana and Prahova, in the sub-Carpathian hills at an
altitude of 500 m, near the Carpathian Mountains. After the archaeological research conducted in 2008-2010 in
the south of the parsonage over 30 graves dating from the Bronze Age were discovered. Regarding the funeral
rites both inhumation and cremation are present, the first prevailing. It is remarkable the diversity and complexity
of rituals present in this prehistoric cemetery. Inhumation graves have rectangular pits with rounded corners. Pit
depth is about 40-50 cm for inhumation tombs. For cremation tombs the bones were placed in small pits lined
with stones, over which a small mound was made. Cremation burials were identified at 30-50 cm deep, while
inhumation graves at 60-90 cm. Above the interred individual a mound of stone and/or soil was arranged,
exceeding in size the dimensions of the pits. These mounds were visible and marked the graves. Some graves,
both inhumation and cremation, were plated on the sides and bottom hole with rocks. In the case of cremation
graves, the bones were placed, after they were collected from the pyre, in an urn (container) or fitted directly
into the pit. The pieces of bone found in the inventory of such tombs show traces of secondary burning, which
indicates that they burned together with the deceased. The buried deceased were laid down crouched on the
right or left side, rarely on the back, their arms were taken to the front. They were oriented approximately east-
west, head east or west. There are also two skeletons with the head oriented to the north. The grave inventory
consisted of vessels, but also pieces of jewelry made of bone, bronze, amber, glassy paste, clay. The richest in
terms of inventory are graves 2, 6, 7, 11, 14, 20, 27. There are graves with a pot or two, but also three
cremation graves that have four pots and remains from other vessels. Most of the deceased had deposited in the
area of the head (towards the face or neck) decorated or undecorated pottery. The most frequently encountered
form is the cup with one or two raised handles. Bowls, amphorae and jugs are also present. Some of the pots
from cremation graves were placed upside down. Ornaments occur relatively frequently in the inventory of graves.
There are small parts, made neatly. On the left arm of the deceased in the tomb 26, who belonged to a child, is a
small bronze bracelet. In a grave (M5) a bronze earring was found in the area of the right ear, two bronze
earrings in tomb 20. In the same tomb were found three „pearls” of clay and four of green or white, translucent
glassy paste. A small wand of bone was discovered in an amforoidal dish which was placed in a cremation grave
(M27). The same situation was found in another tomb (M6) where an ornament of bone was found along with
the bones deposited in a beautifully decorated urn. A bead of amber was discovered along with a cup in the M10
inventory. A bone needle was found in the M31, and 30 tali, some of them processed, were found in M30. In M30
were also found two pieces made of a bronze plate with jagged edges. In some graves animal bones were
discovered, probably from the offerings made near the deceased. All vessels from these tombs show traces of
secondary burning. They are modeled of clay, not always of best quality. They are decorated with incisions,
stitches and vertical grooves resulting specific motifs for the late phase of Monteoru culture. A bowl decorated
with stitches discovered in M2 with a form of Kantara is specific for Tei culture. In another tomb (M32) was found
a cup decorated Tei manner. More undecorated vessels, with raised handles, can be attributed to Noua cultural
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, str. Toma Caragiu 10, Ploieşti; alinfranculeasa@yahoo.com;
octavnegrea@yahoo.com; preda.biancaelena@yahoo.com
∗∗ Laboratorul de Paleoantropologie al Institutului de Antropologie „Francisc Rainer” din Bucureşti;
asoficaru@yahoo.com
∗∗∗ Universitatea Valahia din Târgovişte, Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Departamentul Istorie şi Litere, str. Lt
Stancu; monicamargarit@yahoo.com; madalina_chitescu@yahoo.com
∗∗∗∗ Geomathics One SRL, Str. Cerceluş nr. 7, sector 3, Bucureşti; www.geomathics-one.ro
Studii de Preistorie 8, 2011, p. 139-181.
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
background. Another Noua pot discovered in M23 was decorated with circular grooves placed under the rim and
was provided with small lugs applied below the rim, symmetrically arranged. A truncated cone cup with slightly
curved walls had besenstrich decor. Anthropological examinations showed that the tombs belong to young people,
aged 25-35 years, men and especially women. In 2010 graves were discovered belonging to children, some
under the age of three years. Also, there are a few graves attributed to people who are aged over 50 years old. It
should be noted for the inhumation graves that despite different orientations, all individuals were sitting crouched
ventral, dorsal less, which indicates certain beliefs about this position through analogies with fetal position. Based
on the rite, ritual, archaeological inventory, but also from absolute dating, the cemetery seems to have
functioned in the Late Bronze Age. The exceptional nature of this cemetery is the appearance in it of tombs
dating from three distinct cultural manifestations, namely Tei, Monteoru and Noua, a unique situation in Wallachia
until now, in fact in the entire area of such cultural manifestations.
Rezumat: Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova derulează începând din anul 2008 cercetări
arheologice în incinta Parohiei „Sf. Nicolae” din cartierul Slobozia al oraşului Câmpina. Situl identificat aici este
plasat pe o terasă înaltă la confluenţa râurilor Doftana şi Prahova, în zona dealurilor subcarpatice la o altitudine
de 500 m, în apropierea Munţilor Carpaţi. În urma cercetărilor arheologice derulate în perioada 2008-2010 la sud
de casa parohială au fost descoperite peste 30 de morminte datând din epoca bronzului. În ce priveşte ritualurile
funerare, sunt prezente atât cel de inhumaţie cât şi cel de incineraţie, primul predominând. Este de remarcat
diversitatea şi complexitatea ritualurilor prezente în acest cimitir preistoric. Mormintele de inhumaţie au gropile de
formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite. Adâncimea gropilor este de aproximativ 30-50 cm în cazul
mormintelor de inhumaţie, pentru cele de incineraţie oasele erau depuse în mici gropi mărginite de pietre, peste
care se realiza o mică movilă. Mormintele de incineraţie au fost identificate la adâncime de 30-40 cm, iar cele de
inhumaţie la 60-90 cm. Deasupra individului înhumat era amenajată o movilă din piatră şi/sau pământ ce depăşea
în suprafaţă dimensiunile gropilor. Aceste movile erau vizibile şi marcau mormintele. Unele morminte atât de
inhumaţie, cât şi de incineraţie aveau groapa placată pe margini şi fund cu piatră. În cazul mormintelor de
incineraţie, oasele arse erau aşezate, într-o urnă (vas) sau direct în groapa amenajată. Piesele de os aflate în
inventarul unor astfel de morminte prezintă urme de ardere secundară. Defuncţii înhumaţi erau depuşi în gropi
aşezaţi chircit pe partea dreaptă sau stângă, mai rar pe spate, aveau braţele îndoite şi aduse spre faţă. Erau
orientaţi aproximativ est-vest, cu capul la est sau la vest. Există şi două morminte cu capul dispus spre nord.
Inventarul mormintelor era format din vase, dar şi piese de podoabă realizate din os, bronz, chihlimbar, pastă
sticloasă, argilă. Cele mai bogate din punct de vedere al inventarului sunt mormintele 2, 6, 7, 11, 14, 20, 27.
Există morminte cu un vas sau două, dar şi trei morminte de incineraţie ce au depuse patru vase plus resturi de
la alte vase. Majoritatea defuncţilor au avut depuse în zona capului (spre faţă sau ceafă) vase de lut decorate sau
nedecorate. Forma cea mai frecvent întâlnită este cea de ceaşcă cu o tortiţă sau două, supraînălţate. Sunt
prezente şi castroanele, amforele sau cănile. O parte din vasele din mormintele de incineraţie erau aşezate cu
gura în jos. Podoabele apar relativ frecvent în inventarul mormintelor. Sunt piese de mici dimensiuni, realizate
îngrijit. Pe braţul stâng al defunctului din mormântul 26 ce a aparţinut unui copil se afla o mică brăţară din bronz.
Într-un mormânt (M5) a fost descoperit un cercel de bronz în zona urechii drepte, alţi doi cercei în mormântul 20.
În acelaşi mormânt au fost descoperite trei „perle” de argilă şi patru din pastă sticloasă translucidă verzuie sau
albă. O mică baghetă de os arsă secundar a fost descoperită într-un vas amforoidal ce era aşezat într-un
mormânt de incineraţie (M27). Aceeaşi situaţie a mai fost întâlnită în alt mormânt (M6) în care o podoabă din os a
fost descoperită împreună cu oasele depuse într-o urnă cu picior frumos decorată. O perlă de chihlimbar a fost
descoperită alături de o ceşcuţă în inventarul lui M10. Un ac de os a fost descoperit în M31, iar 30 de astragale
unele prelucrate au fost găsite în M30. În acelaşi complex au fost descoperite şi două piese realizate din tablă de
bronz cu marginile zimţate. În câteva morminte au fost descoperite oase de animale, provenind probabil de la
ofrande depuse lângă defunct. Toate vasele din aceste morminte prezintă urme de ardere secundară. Sunt
modelate din lut nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Sunt decorate cu incizii, împunsături şi caneluri
verticale obţinându-se motive specifice fazei târzii a culturii Monteoru. Un vas decorat prin împunsături descoperit
în M2 are formă de kantaros specific culturii Tei. Şi în alt mormânt (M32) a fost descoperită o cană cu picior
decorată în manieră Tei. Mai multe vase nedecorate, cu torţi supraînălţate, pot fi atribuite fondului cultural Noua.
Un alt vas Noua descoperit în M23 era decorat cu adâncituri circulare plasate sub buză şi era prevăzut cu mici
apucători aplicate sub buză, dispuse simetric. O cană tronconică cu pereţii uşor arcuiţi avea decor cu măturica.
Determinările antropologice au arătat că mormintele aparţin unor persoane tinere, cu vârsta între 25-35 de ani,
atât bărbaţi, dar mai ales femei. Au fost descoperite morminte de copii, unii având vârsta sub 3 ani. De
asemenea, apar şi câteva morminte atribuite unor persoane ce au vârsta de peste 50 ani. Trebuie remarcat în
cazul mormintelor de inhumaţie că deşi au orientări diferite, toţi indivizii erau aşezaţi chircit ventral, mai rar
dorsal, ceea ce indică anumite credinţe legate pe această poziţie prin analogii cu poziţia fetusului. Pe baza ritului,
ritualului, a inventarului arheologic, dar şi în urma datărilor absolute, cimitirul pare să fi funcţionat în etapa târzie
a epocii bronzului. Caracterul excepţional al acestei necropole constă în apariţia unor morminte datând din trei
manifestări culturale distincte, respectiv Tei, Monteoru şi Noua situaţie unică până în prezent în Muntenia, în fapt
a întregului areal cultural al respectivelor manifestări.
Key words: graves, Late Bronze Age, pots, jewellery, inhumation, incineration
Cuvinte cheie: morminte, epoca bronzului târziu, vase, podoabe, inhumaţie, incineraţie
140
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Introducere
Ansamblul de cult
Sfântul Nicolae
din Câmpina, cartierul
Slobozia
, se află pe terasa de pe
partea stângă a râului Prahova, în apropiere de confluenţa acestuia cu râul Doftana, la 500 m
altitudine. Arealul este caracterizat de dealuri şi terase înalte situate de o parte şi de alta a celor două
râuri, la sud se deschide câmpia piemontană străbătută de Prahova, o zonă bogată în morminte
tumulare din epoca bronzului. La nord se află dealurile subcarpatice urmate pe un etaj de altitudine
superior, de Carpaţii meridionali.
Complexul creştin ortodox include casa parohială ce este datată în a doua parte a secolului al
XVIII - lea, un fost siloz aflat în apropiere (restaurat şi transformat în grădiniţă Waldorf) ce ar putea
aparţine sfârşitului aceluiaşi secol, o biserică de la începutul secolului al XIX-lea, o biserică ridicată
recent (Şt. Ghenciulescu 2008) şi alte clădiri. Coordonatele geografice ale sitului arheologic aflat la
sud-est de casa parohială şi probabil suprapus parţial de aceasta sunt: 45º 06' 37,10" N, 25º 45' 07,5"
E. În acest studiu ne-am propus o evaluare sintetică a cercetărilor derulate în primele trei
campanii arheologice ce au acoperit perioada anilor 2008-2010. Textul se doreşte unul comprehensiv
şi în acelaşi timp accesibil. Caracterul preliminar şi în acelaşi timp restrâns al cercetărilor a impus
discursului şi analizei anumite rezerve în a dezvolta şi acredita anumite concluzii. Ele definesc doar o
etapă a cercetării de teren şi subsumat a segmentului post-săpătură, respectiv de laborator şi de
documentare bibliografică.
Date privind evoluţia şi metodologia de cercetare
Din anul 2008 Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova derulează cercetări
arheologice în incinta parohiei
Sfântul Nicolae
din oraşul Câmpina (jud. Prahova) ce au fost generate
de lucrări de drenaj derulate pe latura de sud-est a casei parohiale când au fost descoperite oase
umane asociate cu vase de lut. Iniţial, în 2008 au fost „descoperite” două morminte şi resturi izolate
de la alţi trei indivizi, la care s-au adăugat în urma cercetărilor arheologice din acelaşi an alte trei
complexe funerare. În anul următor au fost cercetate opt morminte din care patru au fost de
incineraţie, celelalte patru de inhumaţie. Au fost recuperate şi câteva oase izolate dintr-un complex
funerar deranjat de o groapă medievală. În 2010 au fost descoperite 19 morminte şi un altul distrus
de o groapă medievală. În această ultimă campanie predominante au fost mormintele de inhumaţie,
doar trei au fost de incineraţie.
***
În anul 2008 în urma reamenajărilor din proximitatea casei parohiale, pământul a fost decapat
până la steril (pietriş) pe o suprafaţă ce acoperea toată lungimea clădirii, dar şi o lăţime (cu zone
rămase nesăpate) de aproape 6 m. Deoarece în momentul în care am ajuns să derulăm cercetările
arheologice, trei morminte fuseseră deja deranjate de lucrările de drenaj, prima campanie a fost una
de salvare mai curând decât preventivă.
După această primă campanie încă nu eram edificaţi dacă ne aflăm în faţa unei necropole ce
merita abordată sistematic sau a unui grup izolat de morminte. De aceea, în anul 2009 au fost trasate
două secţiuni prin care am urmărit să traversăm pe cele două axe est-vest, respectiv nord-sud, o mare
parte din terenul aflat aproximativ la sud de grupul de morminte identificat în campania precedentă.
Pentru cercetarea integrală a unor complexe funerare surprinse în plan au fost deschise casete
adosate secţiunilor.
Apariţia în suprafaţă a unor structuri de piatră dezvoltate în plan orizontal care marcau
existenţa unor descoperiri funerare, ne-au determinat ca în anul 2010 să schimbăm strategia de
săpătură, urmărind ca aceasta să se deruleze în suprafaţă. Au fost deschise suprafeţe cu dimensiunile
de 4x5 m (NS-EV), despărţite de martori stratigrafici de 0,50 m grosime, aliniate pe două şiruri
dispuse aproximativ nord-sud. Anterior începerii campaniei de săpături din anul 2010, zona abordată a
fost scanată geofizic. În aceeaşi campanie au fost cercetate alte două secţiuni, dar şi o serie de casete
adosate acestora.
Deoarece mormintele au fost identificate imediat sub nivelul arabil, am decapat acest strat
gros de 0,20-0,30 m, după care săpătura s-a făcut manual. Utilizarea unei nivele topografice a permis
raportarea adâncimilor la un punct zero de referinţă.
141
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Investigarea geofizică
Obiectivul este situat în partea de sud a curţii Parohiei, sub linia de înaltă tensiune care
traversează zona. Prezenţa acesteia a făcut imposibilă utilizarea metodei magnetice de investigaţie,
dată fiind influenţa puternică asupra senzorului. Prin urmare, prospecţiunile geofizice, efectuate intr-
un panou de 10/13 m, au constat numai în măsurători electrice, utilizându-se un dispozitiv “twin”, cu
distanţele dintre electrozii pereche de 1 m. Datele au fost achiziţionate pe profile orientate aproximativ
NW-SE, cu echidistanţa de 1 m, pasul de eşantionare fiind de 0,5 m. Măsurătorile au fost realizate în
curent continuu pulsat (+1, 0, -1, 0) fiind utilizat un receptor Scintrex IPR8 si un transmiţător de mică
putere. Prelucrarea primară a datelor a constat în transformarea rezistenţei electrice în rezistivitate şi
interpolarea hărţii de rezistivitate. Ulterior au fost efectuate o serie de filtrări corespunzătoare filtrării
trece jos, cu latura pătratică de 3 m şi filtrul trece sus, cu latura pătratică de 1,50 m. Prima filtrare are
ca scop evidenţierea elementelor cu trăsături zonale, legate de substratul geologic; din acest punct de
vedere se remarcă existenţa a două tipuri de depozite sedimentare aparţinând terasei superioare a
Prahovei: unul preponderent argilos, în partea de vest a panoului (rezistivităţi scăzute), şi altul, cu
pietrişuri şi bolovănişuri, spre est (rezistivităţi ridicate). Filtrarea trece sus, realizată în scopul obţinerii
anomaliilor locale (evidenţierea mormintelor), a condus la o imagine caracterizată prin prezenţa unor
aliniamente de rezistivitate maximă, cu formă aproape izometrică şi dimensiuni sub 1 m.
Ritualul înmormântărilor din acea perioada consta în acoperirea gropilor în care erau depuse
corpurile, în poziţie ghemuită, cu pietre. Adâncimea de înhumare este redusă, 0,40 – 0,90 m, gropile
fiind uneori căptuşite cu bolovani de râu. Prin urmare, faţă de solul şi intercalaţiile argiloase prezente
pe amplasament, aceste locaşuri vor fi caracterizate de o rezistenţă electrică mare (rezistivitate mare).
Anomaliile locale evidenţiate se dispun de a lungul a câtorva aliniamente paralele, confirmate de
lucrările de excavare realizate ulterior, la câteva zile după finalizarea prospecţiunii electrice.
Descoperiri arheologice
În cele trei campanii de cercetări arheologice au fost descoperite atât mormintele de
inhumaţie, cât şi de incineraţie. Ca rit predomină înhumarea ce acoperă din punct de vedere
procentual puţin peste 75% din mormintele identificate. În ce priveşte dispunerea în plan a
complexelor există zone în care sunt concentrări de morminte, separate de spaţii în care acestea apar
oarecum izolat. De asemenea, au fost descoperite resturi de oase umane provenind de la cel puţin trei
indivizi ale căror morminte de inhumaţie au fost deranjate de complexe medievale târzii sau moderne.
Alte câteva morminte au fost doar parţial deranjate. Mai multe gropi medievale sau moderne,
reamenajările succesive la casa parohială, au distrus probabil şi alte morminte.
Despre stratigrafie şi amenajări funerare
Stratigrafia sitului este una relativ simplă. Sub nivelul arabil de culoare maronie, cu o
consistenţă argiloasă, prăfos la uscare, gros de 0,20-0,30 m, apare un strat de pietriş mărunţit
amestecat cu argilă roşcat-maronie, gros de până la 0,15 m. Sub acest strat ce pare să reprezinte
nivelul antic de călcare, urmează o depunere naturală de terasă constând din pietriş mai grosier,
amestecat cu nisip cu o granulaţie mai mare şi argilă roşcată. Simplitatea stratigrafiei reprezintă un
impediment serios în ce priveşte observaţiile arheologice, atât în plan vertical, dar mai ales orizontal.
Tot legat de stratigrafie şi implicit de evoluţia internă a necropolei, deocamdată au fost
identificate doar două suprapuneri de morminte. Într-un caz e vorba de o relaţie stratigrafică dintre un
mormânt înhumat (M13) şi unul incinerat (M14), în a doua situaţie sunt suprapuse parţial două
morminte de inhumaţie (M33, M34). Dacă în primul caz observaţiile sunt legate de morminte cu rituri
şi inventare diferite, în al doilea un impediment îl reprezintă lipsa inventarului. De asemenea, în
această ultimă situaţie nu au fost identificate limitele gropilor celor două complexe. Scheletele din
aceste morminte de inhumaţie sunt depuse în poziţie chircită lateral, au orientări diferite. A fost
evidenţiată suprapunerea parţială a membrelor inferioare ale celor două schelete.
În cazul primei situaţii observaţiile arheologice nu sunt cele mai clare (pl. 9). La suprafaţă a
apărut o movilă de piatră aparţinând unui mormânt de inhumaţie (M13). La demontarea pietrelor,
imediat sub primul strat, pe latura de nord-vest, am descoperit mai multe vase şi oase incinerate ce
marcau prezenţa unui mormânt de incineraţie (M14). Demontarea concomitentă a ambelor morminte
a arătat că ne aflăm în faţa a două gropi ce erau acoperite de aceeaşi movilă de piatră. Latura de sud-
142
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
vest a gropii M14 pare tăiată de groapa M13, ceea ce reprezintă un indiciu legat de anterioritatea
mormântului de incineraţie. Peste ambele morminte a fost ridicată o movilă din piatră ce nu a putut fi
individualizată pentru fiecare mormânt în parte. Deocamdată situaţia este unică în această necropolă,
explicaţia cea mai plauzibilă fiind că avem de-a face cu două etape distincte de înmormântare în care
movila M13 să fi acoperit parţial după ce deranjase şi amenajarea funerară a M14. Nu ar trebui
exclusă nici formula în care groapa M14 destul de mică (0,50x0,40 m) ar putea să reprezinte o nişă a
mormântului M13. În final movila de piatră ridicată peste ambele schelete ar putea reprezenta un
singur complex funerar.
***
În timpul cercetărilor am constatat prezenţa în suprafaţă a unor grupări de pietre de
dimensiuni variabile, ce par să provină din amenajarea unor movile (pl. 6). În cele mai multe cazuri un
astfel de grupaj de pietre marchează un mormânt (pl. 7/1, 3; 9/2; 11/1.2). Intervenţiile moderne au
modificat configuraţia antică a acestor movile, numai o parte din pietre conservându-se în poziţia
iniţială. Pietrele sunt de dimensiuni variabile (de la 0,10 m până la 0,20-0,40 m, mai rar ajung la 0,50-
0,60 m lungime), multe dintre ele rulate cu marginile rotunjite. Au forma rectangulară, mai lungi şi
late decât groase, dar erau folosite inclusiv blocuri de piatră, sau plăci de gresii subţiri. Pentru
construcţia movilei erau utilizate şi pietre de mici dimensiuni (diametrul de 3-6cm). Movilele aveau în
plan forme alungite în cazul mormintelor de inhumaţie, pentru cele de incineraţie unele aveau formă
rectangulară, pentru altele este dificil de precizat acest context. Au fost identificate la 0,15-0,30 m
adâncime. Pentru aceste construcţii era utilizat şi pământ.
În cazul acestei necropole ne aflăm în faţa unor amenajări funerare ce aveau două
componente principale, respectiv groapa în care era depus defunctul şi movila de piatră şi pământ
amenajată deasupra acesteia. Credem că cel puţin în cazul mormintelor de inhumaţie această situaţie
predomină. Există şi câteva morminte fără movilă de piatră, ci doar din pământ, dar pe ele erau
aşezate şi câteva pietre/plăci de piatră, unele de dimensiuni ceva mai mari (0,20-0,40 m) ce păreau să
marcheze mormântul. Mai remarcăm prezenţa unor pietre dispuse la mijlocul laturilor scurte ale
gropilor în partea superioară a acestora, în fapt la capul şi picioarele defunctului. Legat de lipsa unor
movile de piatră, evidenţiem M26 ce avea deasupra o mică movilă de pământ. Mormântul se află
dispus excentric în partea sudică a necropolei, spre marginea terasei. În prima campanie, în cazul
celor şase morminte nu am identificat astfel de structuri, ci doar pietre izolate. Poate proximitatea
acestora de casa parohială, unde s-au făcut intervenţii moderne, să fie cauza.
Rituri şi ritualuri de înmormântare
A. Morminte de inhumaţie
Amenajarea unui
mormânt de inhumaţie
consta în săparea unei gropi rectangulare ce avea
colţurile rotunjite. Aceasta avea adâncimea de 0,30-0,50 m, dimensiunile maxime nu depăşeau
1,40x0,70 m. Uneori aceasta era placată pe margine şi fund cu piatră. Un exemplu în acest sens este
defunctul din M7 (pl. 7/1, 3) ce era aşezat într-o groapă ce avea pereţii laterali întăriţi cu pietre
dispuse pe cant, iar fundul era placat cu piatră aşezată pe orizontală. Pietrele de pe margine aveau în
jur de 0,40x0,20x0,10 m, cele de pe fundul gropii aveau dimensiuni mult mai reduse. Revenind la
caracteristicile generale, după ce era depus decedatul în groapă, peste acesta era aşezat un strat de
pământ, gros de până la 0,20 m, peste care erau aranjate pietre. Uneori acestea erau aşezate direct
pe defunct. Primele erau de dimensiuni ceva mai mici (până la 0,20 m lungime), peste care se puneau
pietre de mari dimensiuni (0,20-0,50 m), dar şi mai mici, la care probabil se adăuga şi pământ, toate
formând o mică movilă. Au existat şi situaţii (M22, M31) în care pe o latură a movilei era aşezată o
placă de piatră de mari dimensiuni (0,50 m) ce putea susţine marginea movilei.
Corpul defunctului din M12 a fost aşezat direct pe un strat de pietre aranjate, peste care a
fost ridicată o movilă din piatră. Trebuie remarcată în cazul acestui mormânt poziţia nefirească a celor
câtorva oase conservate, dar şi prezenţa unor urme de tăieturi pe acestea. Şi în cazul M28 cele câteva
oase conservate au fost descoperite sub o movilă de piatră, depuse pe un pat de piatră. Tot legat de
ritual am constatat prezenţa unor pietre depuse în mormânt uneori pe cant (M2), în cele mai multe
situaţii aşezate pe lăţime în zona craniului (M4, M23, M32, M34), membrelor superioare (M25, M24),
membrelor inferioare (M25), bazinului (M20).
143
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
A.1.Poziţionarea scheletelor
Toate scheletele înhumate descoperite sunt depuse pe fundul gropii în poziţie chircită (tab. 1).
Cele mai multe sunt aşezate în decubit lateral, atât pe partea dreaptă cât şi cea stângă, cu membrele
inferioare strânse căzute pe o parte, cu cele superioare îndoite şi aduse spre bărbie sau faţă. Capul
era căzut pe o parte, faţa/privirea era îndreptată spre nord sau sud, dar şi spre est atunci când craniul
era dispus la nord (M18, M34). Membrele inferioare erau îndoite la 70-90º, dar există şi situaţii în care
acestea sunt puternic flexate, cu tibiile şi peroneele strânse lângă femure. În câteva cazuri scheletul
era aşezat în decubit dorsal. Există şi situaţii oarecum excentrice, când un membru superior este întins
pe lângă corp (M2) (pl. 8/2).
A.2.Orientarea scheletelor
Cu două excepţii, majoritatea scheletelor au ca ax de orientare general direcţia est – vest cu
variaţii mai mici sau mai mari, unele având capul spre est, altele spre vest. Două schelete ce au capul
dispus la nord, sunt aşezate în decubit lateral stânga, cu faţa spre sud (M18, M34). În funcţie de
poziţia în care sunt aşezate în groapă corpurile decedaţilor, în decubit lateral pe partea dreaptă sau
stângă, eventual decubit dorsal, cu capul la est, vest şi nord, cu faţa spre est, nord sau spre sud,
există următoarele situaţii:
Tip
orientări Orientarea
craniului Poziţionarea
corpului Orientarea
feţei/privirii Număr
mormânt
1 Vest
Decubit lateral –
dreapta Sud M2, M24, M25, M33
2 Vest
Decubit lateral –
stânga Nord M10?, M17,
M20, M30, M32
3 Vest Decubit dorsal Nord M4, M31
4 Est
Decubit lateral –
dreapta Nord M5, M13, M23
5 Est
Decubit lateral –
stânga Sud M7, M12, M19,
M22, M26
6 Nord
Decubit lateral –
stânga Sud M18, M34
Tab. 1. Poziţionarea mormintelor de inhumaţie.
The position of the inhumation graves.
B. Morminte de incineraţie
În ce priveşte categoria
mormintelor de incineraţie
amenajarea complexului funerar consta în
săparea unei gropi puţin adânci (0,10-0,20 m) sau chiar alveole în pământ, după care fundul acestora
era sau nu placat cu piatră. Deasupra acestor gropi sau chiar la nivelul antic de călcare era amenajată
o mică cistă din pietre aşezate pe cant (pl. 11/1-3) sau gropile aveau pereţii „căptuşiţi” cu piatră, în
interiorul căreia erau depuse oasele direct pe pietre/pământ şi/sau în vase. Cistele aveau forma
rectangulară (M8, M11) sau circulară (M21) (pl. 11/2). Pietrele aveau în general dimensiuni medii (10-
30X10-15 cm). Vasele erau aşezate pe un pat din pietre sau eventual erau săpate mici adâncituri
circulare (observabile în cazul M27 şi M29) în care acestea erau fixate. Peste oase sau vase era
ridicată o movilă din piatră şi pământ (pl. 11/3). Construcţia funerară era relativ restrânsă, acoperea o
suprafaţă de 0,60x0,60 m sau chiar mai mică, ceva mai mare pentru M27 (aproximativ 1,10x0,80 m).
În cazul mormintelor de incineraţie oasele umane au fost descoperite atât în vase (pl. 11/4),
cât şi în afara acestora. Vasele erau depuse unul lângă altul, ceva mai răsfirate în cazul M27. În M11,
M14, M27 alături de alte recipiente, exista câte un vas aşezat cu gura în jos, dar care acoperea şi oase
umane incinerate. În cazul M14 un castron bitronconic era aşezat cu gura în jos ca şi capac (pl. 9/1,
14/1) peste un alt castron de aceeaşi formă, dar de dimensiuni mai mici (pl. 14/2). Toate vasele
aşezate cu gura în jos fac parte din categoria castroanelor şi sunt nedecorate. În două morminte (M6,
M27) în interiorul unor vase au fost identificate alături de oase umane, piese de os ce erau arse
144
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
secundar. Au fost cercetate şi morminte fără inventar (M21) sau cu depuneri de ofrande animale (M6,
M14).
C. Alte tipuri de complexe
C.1. Alături de cele două categorii de complexe, evidenţiem câteva situaţii ce sunt
deocamdată apariţii singulare în acest sit arheologic. Două vase întregibile şi un fragment de recipient
au fost descoperite în contexte arheologice dificil de catalogat. Vasele au două toarte supraînălţate
(kantaroi), între care unul pare să provină de la un mormânt (M15) deranjat de un complex medieval.
Celelalte, doar fragmentare, au fost descoperite sub o mică movilă de piatră (CPL A), de sub care
lipsesc oasele umane. Nu excludem posibilitatea ca acestea să nu se fi conservat sau să fi fost
deranjate de complexe recente. Legat de apariţia unor fragmente ceramice în poziţie secundară, mai
remarcăm prezenţa acestora printre pietrele ce alcătuiau complexe funerare (M7, M19, M21) sau
izolate în strat în poziţie secundară dar şi în umplutura complexelor funerare (M4).
C.2. O altă categorie de complexe arheologice este reprezentată de gropi fără inventar peste
care s-au ridicat movile din piatră şi pământ. Erau umplute mai curând cu pământ, decât cu pietre.
Există cel puţin două cazuri în care deşi au fost realizate aceste două etape specifice amenajării unor
complexe funerare, lipsesc oasele sau alte elemente de inventar. Cele două contexte sunt oarecum
diferite, pentru prima groapă (Gr. 1) complexul seamănă mai curând cu unul de incineraţie prin
amenajarea unei mici ciste de piatră deasupra unei gropi puţin adânci, în cazul celuilalt (Gr. 2) se
apropie de unul de inhumaţie. Este deocamdată dificil să afirmăm că ne aflăm în faţa unor cenotafuri1,
deşi interpretările au mers în general în această direcţie.
Despre inventarul mormintelor
Inventarul mormintelor este alcătuit din câteva categorii de obiecte, respectiv veselă, podoabe,
unelte (tab. 2). În câteva morminte au fost identificate oase de animale provenind de la ofrande de
animale (M4, M5, M6, M7, M14, M28, M34). Există şi morminte ce nu au avut inventar (M1, M8, M12,
M19, M21, M33, M34), deşi în două dintre acestea (M19, M21) printre pietrele ce se aflau deasupra şi
în umplutura gropii au fost descoperite fragmente ceramice. Aceeaşi categorie de material arheologic
a fost descoperită şi între pietrele ce formau movilele altor morminte (M7, M31) sau în umplutură (M4).
Situaţia nu este una excepţională, fragmente ceramice izolate au fost descoperite şi în alte morminte
Monteoru la Coroteni, Cândeşti, Pietroasa Mică, Năieni
Zănoaga
, Cârlomăneşti
La arman
sau Tinosu
(I. Motzoi-Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu 2010, p. 34).
În inventarul mormintelor frecvenţa cea mai mare o au vasele din lut, urmate de obiectele de
podoabă ce sunt confecţionate din bronz, os, lut, pastă sticloasă, chihlimbar. Mai remarcăm apariţia
unui ac/vârf de os păstrat fragmentar. Au fost descoperite şi 30 de astragale de ovicaprină prelucrate
(M30).
Dispunerea (contextul) inventarului variază atât în funcţie de tipul de piesă, cât şi de rit. În
cazul înhumaţilor vasele sunt aşezate în faţa craniului, mai rar în spatele acestuia (M20, M30), sau pe
torace (M20, M31). Există şi situaţii când vasele sunt aşezate la picioarele defunctului (M22, M31) sau
chiar suprapun membrele inferioare (M23). Obiectele de podoabă au fost descoperite sub bărbie sau
în zona mastoidei în cazul cerceilor de buclă (M5, M20), antebraţ pentru brăţara de bronz (M26). Cele
două piese din tablă de bronz (armături?) ce au marginile zimţate au fost descoperite în zona umerilor
scheletului din M30. În cazul celor trei piese de os din mormintele de incineraţie (M6 şi M27) acestea
se aflau depuse în interiorul vaselor alături de oasele umane.
1 Vezi necropola de la Cârlomăneşti
La arman
în care apar astfel de complexe, inclusiv cu inventar ceramic (I.
Motzoi-Chicideanu
et alii
2004, p. 22-23; I. Motzoi-Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu 2010).
145
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Vase
Frag-
mente
cera-
mice
Piese
de os Piese
de lut
Piese
din pastă
sticloasă
Piese de
bronz
Piese
de
chihlimbar
Oase
de animale Lipsă
inventar
M2, M3,
M4, M6,
M7, M9,
M10, M11,
M13, M14,
M15, M16,
M17, M18,
M20, M22,
M23, M24,
M25, M27,
M29, M30,
M31, M32
M4, M7
M14,
M19,
M21,
27, 29
M6,
M27,
M30,
M31
M20,
M32 M20 M5, M20,
M26, M30 M10
M4, M5,
M6, M9,
M14, M28,
M33
M1, M8,
M12,
M28,
M33, M34,
Tab. 2. Inventarul şi dispunerea pe complexe funerare.
The inventory and the disposing in funerary complexes.
I. Ceramica -
are cel puţin două funcţii, una este cea în care se depun ofrande în cazul
mormintelor de inhumaţie, dar şi de incineraţie, şi de urnă funerară în cazul mormintelor de incineraţie.
Vase de lut ars au fost descoperite în cea mai mare parte a mormintelor (M2, M3, M4, M6, M7, M9,
M10, M11, M13, M14, M15, M16, M17, M18, M20, M22, M23, M24, M25, M27, M29, M30, M31, M32).
Numărul acestora variază de la 1 la 4. La mormintele de inhumaţie apar 1-2, niciodată mai multe. Au
fost descoperite şi morminte de inhumaţie fără vase (M5, M12, M19, M33, M34). În cazul mormintelor
de incineraţie numărul vaselor este mai mare, ajungând până la 4 (M11, M14, M27). În M14 şi M27 au
fost descoperite alături de 4 vase şi fragmente provenind de la alte două recipiente. Pentru M3, M6 şi
M27 a fost utilizat doar un singur vas. Există şi morminte de incineraţie în care acest tip de inventar
lipseşte (M1, M8, M21). Trebuie remarcat că în cazul mormintelor de incineraţie oasele umane apar în
multe din vasele depuse.
I.A. Pastă:
este în general de bună calitate în cazul vaselor depuse în mormintele de
inhumaţie, sau ceva mai puţin bună în cazul celor de incineraţie. Ca degresant a fost utilizat nisipul fin,
nisipul grosier, ceramică pisată. Pasta este una ce evoluează în palete cromatice de la castaniu, spre
negricios, la gălbui sau portocaliu, mai rar spre cenuşiu. Aproape toată ceramica este arsă secundar,
niciodată, chiar în cazul mormintelor de incineraţie, aceasta nu apare vitrificată. De asemenea, vasele
au la exterior o angobă fină ce în unele cazuri s-a exfoliat dând impresia de suprafeţe poroase.
I.B. Formă:
se remarcă formele: ceşti cu o toartă supraînălţată, vase cu două torţi
supraînălţate (
kantaroi
), căni, castroane, vase amforoidale, oale bitronconice, vase borcan.
Ceştile au o toartă supraînălţată, gura orizontală sau uşor oblică având uneori un mic „cioc”
de scurgere (pl. 12/1-2, 5-6, 10). Decorul constă în caneluri oblice sau semicirculare dispuse pe
pântec, şiruri de gropiţe realizate pe zona de contact dintre gât şi pântec (umăr), ghirlande incizate
dispuse pe gât în registru dublu, mici bumbi aplicaţi sau uşor împinşi din interior. Există şi o ceaşcă
nedecorată (pl. 12/2). Torţile sunt circulare sau uşor ovale în secţiune. Pe toarta unei ceşti apare o
mică alveolare circulară obţinută prin apăsare în lutul moale.
Vasele de tip
kantaroi
sunt de mici dimensiuni, asemănătoare cu ceştile (pl. 12/3-4, 7-9, 11-
15). O parte sunt nedecorate. Pe cele decorate apar caneluri verticale, un şir orizontal de gropiţe, mici
bumbi. Tot din categoria vaselor kantaroi face parte şi cel descoperit în M2, decorat prin împunsături
succesive în maniera specifică culturii Tei (pl. 12/15). Un vas de dimensiuni mari cu o formă oarecum
asemănătoare, cu două torţi în bandă, are culoarea gălbui-portocalie, este ars secundar, pastă de
bună calitate. Pe gâtul vasului apar mici gropiţe şi două şiruri de ghirlade incizate. Pe corp are un
decor circular în două linii paralele, de tip „cusătură”, realizat prin incizie, cu linii petrecute (pl. 13/8).
Tot pe corp în zona diametrului maxim, apar patru bumbi suprapuşi de un decor solar în zvastică cu
braţele rotunjite. Vasul a fost descoperit într-un mormânt de incineraţie (M11).
146
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Din aceeaşi categorie evidenţiem prezenţa a două vase ce au picior inelar scund, uşor evazat
(pl. 13/3-5). Sunt aproape identice ca formă deşi de dimensiuni diferite, au un decor asemănător
realizat în manieră specifică culturii Monteoru (pl. 13/3-4), au fost descoperite în morminte de
incineraţie (M6, M11). Au două torţi dispuse simetric, cu o mică nervură ce amintesc de ceramica
Noua. Decorul ce combină incizia şi mici adâncituri, este dispus în registre. La partea superioară apare
un şir orizontal de mici adâncituri, sub care sunt dispuse ghirlande incizate în linie continuă. Sub acest
motiv decorativ apar alte mici gropiţe, unele mărginite de linii incizate. Pe corp apar alte două registre
de ghirlande incizate. Vasul din M6 avea caneluri verticale pe pântec (pl. 13/3). Vasele au şi doi butoni
dispuşi simetric pe diametrul maxim. Al treilea vas a apărut într-un mormânt de inhumaţie (M32), are
corpul uşor bitronconic cu diametrul maxim rotunjit, dar are un decor spiralat dispus în bandă, realizat
în tehnica împunsăturilor succesive specifică culturii Tei. Este delimitat de două rânduri de câte trei
linii orizontale realizate în aceeaşi tehnică (pl. 13/5).
Cănile – au dimensiuni medii, dar există şi una ceva mai mică (pl. 13/11). Au formă tronconică,
cu pereţii uşor arcuiţi, bitronconică sau datorită rotunjirii pântecului par a fi sferoidale. Au o tortiţă
circulară în secţiune sau în bandă. Una din căni descoperită în M32 are picior inelar, corpul cu pereţii
arcuiţi şi este decorată în spirale înlănţuite în bandă realizate prin împunsături succesive în manieră
specifică culturii Tei. Acest decor este delimitat într-un registru de două rânduri de câte trei linii
orizontale realizate în aceeaşi tehnică (pl. 13/5). O altă cană de dimensiuni medii cu pereţii arcuiţi este
decorată cu măturica în plan vertical aproape pe tot corpul vasului, cu excepţia părţii superioare,
delimitată de trei mici apucători de formă alungită cu muchiile alveolate prin apăsare (pl. 13/2). Îşi
găseşte analogii în mediul cultural Noua (M. Florescu, A. Florescu 1990). Pe corpul unei căni cu gura
în şa descoperită în M30 apare incizat decorul de tip „cusătură” (pl. 13/1).
Castroanele – sunt modelate dintr-o pastă de bună calitate, dar există şi un vas realizat dintr-
un lut nu foarte bine amestecat, ce nu a permis o conservare foarte bună. Au atât formă tronconică,
cât şi bitronconică (pl. 14/1-2, 5-6, 9-11). Trei din acestea au apărut cu gura în jos, unul având rol de
capac (pl. 14/1) era aşezat peste alt castron (pl. 14/2) ce a funcţionat ca urnă în care se aflau oase
umane incinerate (M14). Doar un mic castron tronconic (pl. 14/11) a fost descoperit într-un mormânt
de inhumaţie (M31), celelalte în complexe de incineraţie (M11, M14, M27). Două vase ce par apropiate
ca formă de castroane, au zona diametrului maxim rotunjită (pl. 13/7, 12).
Vasele amforoidale – realizate dintr-o pastă de calitate medie spre bună, culoarea gălbuie sau
castanie, au gâtul relativ înalt, buza rotunjită, gura uşor evazată (pl. 14/3-4, 7-8, 12-13). Au umăr
pronunţat, uneori zona de contact a corpului cu gâtul este marcată de o şănţuire. Unele au două torţi
fixate între gât şi corp (umăr). Corpul acestor vase este sferoidal, fundul relativ îngust. Există vase ce
au corpul în zona umerilor rectangular dar care spre bază devine circular (pl. 14/3-4, 8).
Mai evidenţiem vasul ce deocamdată are dimensiunile cele mai mari (înălţimea: 29 cm) şi care
a servit ca urnă funerară în cazul M3 (pl. 13/14). Era lucrat dintr-o pastă de calitate medie, culoarea
castanie, avea gâtul înalt, umărul pronunţat sub care erau dispuse două torţi în bandă (conservată
numai una). Un vas cu pereţii uşor arcuiţi are o serie de butoni aplicaţi, iar deasupra acestora un şir
de mici gropiţe circulare (pl. 13/13). Un vas borcan are trei tortiţe triunghiulare perforate vertical,
dispuse simetric (pl. 13/6).
În cazul torţilor unor vase descoperite în morminte de incineraţie, deşi decorate în manieră
Monteoru (M6, M11), prezenţa unor mici proeminenţe pare să indice influenţa ceramicii Noua. Apar şi
în cazul ceramicii de la Căbeşti (C. Buzdugan 1969, fig. 2/2) pe un vas asemănător celui din M3,
descoperit tot într-un mormânt de incineraţie. Torţi asemănătoare apar şi la unele vase amforoidale
provenind din morminte de incineraţie. Lipsesc deocamdată torţile cu butoni specifice ceramicii Noua.
I.C. Decor:
au fost identificate decoruri realizate prin incizare, canelare, imprimare, adâncire,
împunsături succesive, dar şi plastic (butoni, bumbi, brâu alveolat). Motivele decorative sunt de tip
geometric, spiraliform în cazul vaselor decorate prin împunsături succesive. Cel adâncit constă în şiruri
orizontale de mici gropiţe dispuse pe umărul unor vase. Apar şi striuri realizate cu măturica în
categoria decorului de tip
besenstrich
. Şi în stratul arheologic, dar şi în umplutura M4 am găsit câteva
fragmente ceramice decorate cu
besenstrich
, dar şi unul cu brâu alveolat. Decorul incizat constă în linii
ce se suprapun parţial - cusătură, ghirlade, linii orizontale. Aceste decoruri apar pe vasele monteorene
din M6, M11, M30. Canelurile sunt dispuse pe vase oblic sau vertical. Mai remarcăm apariţia unor
bumbi realizaţi prin împingere de la interior spre exterior din peretele moale al vasului (M2, M27).
II.1. Obiecte de podoabă
de os apar în cazul mormintelor de incineraţie (M6, M27), un ac
şi astragale în morminte de inhumaţie (M30, M31). Patru piese de os dintre care două au capetele
147
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
modelate, au fost descoperite în interiorul unor vase din mormintele de incineraţie (M6, M27). Una
dintre aceste piese era perforată vertical permiţând suspendarea sa ca podoabă (pl. 19). O altă piesă
fragmentară are capătul modelat (pl. 20/1-4). Acul de os păstrat fragmentar (pl. 20/5-6), era dispus
pe cutia toracică (în stânga) a unui schelet (M31). Perle de lut (M20, M32), chihlimbar (M10), podoabe
din bronz (M5, M20, M26, M30), au fost identificate exclusiv în morminte de inhumaţie.
Din categoria
pieselor de bronz
remarcăm prezenţa inelelor de buclă realizate dintr-o tăbliţă
(M5, M20), o brăţară (M26), două piese de tablă de bronz cu marginile zimţate (M30). Există
morminte de inhumaţie în care piesele de podoabă de bronz reprezintă singurele obiecte de inventar
(M5, M26).
Observaţii asupra pieselor de os
2
Lotul de piese identificat în mormintele de incineraţie şi atribuit industriei de materii dure
animale nu este ridicat numeric dar atrage atenţia prin fineţea execuţiei şi dimensiunea pieselor, ceea
ce ne determină să le integrăm categoriei obiectelor de prestigiu (pl. 17-20) Procesul de ardere, la
care au fost supuse, a distrus mare parte din stigmatele tehnologice, mai ales pe cele din etapa
operaţiei de fasonaj. Pe baza studiului la microscop, a putut fi identificată succesiunea tehnicilor şi
procedeelor utilizate, în vederea reconstituirii schemei tehnologice.
Prima piesă, provenind din mormântul M6 (pl. 19), prezintă o secţiune circulară, margini
convex-concave, cu extremitatea proximală ascuţită iar cea distală prevăzută cu o perforaţie. Datele
morfometrice sunt următoarele: lungime – 50 mm, diametrul la nivel mezial – 3 mm; diametrul la
nivel distal – 6 mm, diametrul perforației – 3 mm. Pentru amenajarea părţii proximale, sub forma unui
vârf, s-a utilizat un
raclage
convergent, pentru care am reuşit să mai identificăm câteva stigmate. La
nivelul părţii distale, decorul a fost amenajat prin tăieturi succesive, adâncite progresiv, mărturie stând
câteva stigmate parazitare (fie derapaje ale uneltei cu care s-a tăiat, fie o eroare în amplasarea locului
şanţului, asupra căruia s-a revenit). Cum astfel de stigmate de tăiere nu am mai putut identifica în
interiorul şanţurilor, putem presupune că acestea au fost regularizate prin fasonaj (abraziune
,
polisage
). La nivel distal, a fost realizată o perforaţie, prin rotaţie, dinspre extremitatea distală (pl.
19/4, 50x) şi partea mezială (pl. 19/6, 50x).
În mormântul M27, în vasul nr. 3, au fost identificate trei fragmente (pl. 20/1-5, 7-8) ce ar fi
putut proveni dintr-o unică piesă, pe care nu am putut-o însă reîntregi, datorită deformărilor puternice
intervenite în urma arderii şi, probabil, lipsei unor fragmente din piesă. Fragmentul decorat pare a
constitui partea distală a piesei, având un profil curbat (datorită arderii), secţiune circulară, margini
convex-concave, extremitate distală convexă. Cel de al doilea fragment are secţiune circulară, margini
convex-concave iar cel de al treilea fragment este mai aplatizat, cu secţiune ovală şi margini convex-
concave. Morfometrie: 1. lungime – 41 mm, diametrul maxim – 5 mm, diametrul minim – 3 mm; 2.
lungime – 52 mm, diametrul mediu – 4 mm; 3. lungime – 32 mm, diametrul mediu – 6 mm.
Nu putem reconstitui tehnicile utilizate pentru etapa debitajului, totuşi, putem presupune că s-
a aplicat un debitaj longitudinal, pentru extragerea unui suport lung și subţire. Pentru primul fragment,
amenajarea şanţurilor s-a realizat prin tăieturi, încă vizibile. A urmat un
polisage
de regularizare, pe
întreaga suprafaţă a piesei, la microscop identificând cu mare dificultate stigmatele specifice. În ceea
ce priveşte cea de-a doua piesă, considerăm că era în continuarea primei, deoarece la una din
extremităţi conservă stigmate ale unor tăieturi periferice (asemenea celor ce au creat şanţurile la
prima piesă). În fine, în cazul celei de-a treia piese nu am putut identifica stigmate specifice.
Chiar dacă mai semnificativ din punct de vedere cantitativ, lotul de obiecte provenind din
mormintele de inhumaţie, este reprezentat, cu o singură excepţie, de o unică grupă tipologică
astragale polizate. Excepţia este reprezentată de un fragment mezial, posibil un vârf de proiectil,
având un profil drept, secţiune circulară şi margini rectilinii convergente (pl. 20/5-6). A fost identificat
în M31, lângă torace, în partea stângă. Nu am putut reconstitui tehnicile de debitaj, datorită distrugerii
stigmatelor în etapa fasonajului. Marginile rectilinii convergente și partea activă, probabil ascuţită, au
fost amenajate printr-un
raclage
longitudinal, destul de adânc. El a fost suprapus de un
polisage
, ce a
2 Analiza microscopică a pieselor din categoria IMDA descoperite în mormintele de la Câmpina a fost realizată cu
ajutorul unui microscop optic digital Keyence VHX-600E, piesele fiind studiate cu mărire cuprinsă între 20x şi 200x.
Fotografiile au fost obţinute cu ajutorul unei camere încorporate microscopului digital amintit şi a unui scanner
Microtek ScanMaker 5900. Aparatura utilizată face parte din infrastructura Centrului de Cercetare
Preistorie,
arheologie interdisciplinară şi tehnici de conservare a patrimoniului cultural mobil şi imobil,
din cadrul
Universităţii Valahia din Târgovişte, Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Departamentul de Istorie şi Litere.
148
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
creat suprafaţa regulată. La nivel proximal, piesa dispunea probabil de un sistem de prins (putea fi un
vârf de săgeată), din care se mai păstrează o mică porţiune, constând într-un şanţ, tăiat probabil prin
sciage
, urmat în mod clar de
polisage
, deoarece nu am identificat stigmate de tăiere. La nivel proximal,
piesa prezintă o fractură
en languette
, de obicei asociată cu funcţionalitatea, ce putea interveni la
nivelul de prindere a piesei.
Astragalele polizate, în număr de 30, au fost descoperite în M30, în zona stângă a bazinului (3
piese) şi lângă humerus dreapta, mai curând în zona dorsală (27 piese) (pl. 17-18). La aceste piese, a
intervenit modificarea protuberanţelor laterale, astfel încât laturile au devenit aproximativ rectilinii
paralele. Dimensiunile sunt destul de standardizate: lungime cuprinsă între 25-31 mm, lăţime medie
15-18 mm, grosime medie între 14-17 mm. Zonele laterale au suferit un proces de aplatizare, în
diferite grade, printr-o tehnică de abraziune. Pe alocuri, se mai pot identifica striuri oblice, specifice. În
aceste condiţii, putem presupune că procesul de aplatizare a fost funcţional, în sensul folosirii pieselor
într-o acţiune de frecare, pe o suprafaţă puternic abrazivă, întorcându-se piesa pe măsura epuizării
fiecărei faţete.
II.2. Piese de podoabă din alte materiale.
Din M20 provine o perlă tubulară: extremităţi
rectilinii paralele, laturi rectilinii paralele, secţiune circulară (pl. 16/3-4); perforaţia centrală este
realizată în axa longitudinală, prin rotaţie dinspre ambele extremităţi. Morfometrie: H – 14 mm,
diametrul piesei – 10 mm, diametrul perforației – 3 mm. Din acelaşi mormânt provin două perle
biconvexe (pl. 16/5-6): secţiune circulară, extremităţi rectilinii paralele; laturi biconvexe, perforaţii
centrale realizate prin rotaţie, din două părţi (profil biconvex). Morfometrie: 1. H – 7 mm, diametrul
piesei – 26 mm, diametrul perforaţiei – 4 mm; 2. H – 6 mm, diametrul piesei – 17 mm, diametrul
perforaţiei – 3 mm.
O perlă biconvexă a fost descoperită în M32 (pl. 16/7). Morfologie: perla circulară, extremităţi
rectiliniu paralele, laturi biconvexe, perforaţie centrală. Morfometrie: H – 6 mm, diametrul piesei – 13
mm, diametrul perforaţiei – 2 mm. Tehnica: perforaţie realizată prin rotaţie dinspre ambele extremităţi,
de unde profilul biconic şi striurile helicoidale. Toate aceste patru piese par realizate dintr-o argilă
marnoasă, culoarea roşcată. Erau lustruite la exterior şi aveau marginile rotunjite3.
O altă perlă biconvexă realizată din chihlimbar a fost descoperită în M10 (pl. 16/1-2). Are
formă tubulară, cu secţiune circulară, extremităţi rectilinii paralele, laturi biconvexe, perforaţie centrală.
Morfometrie: H – 6 mm; diametrul piesei – 8 mm, diametrul perforaţiei – 2 mm. Tehnica: din nucleu a
fost extrasă o preformă, supusă unui
polisage
integral, ce a imprimat piesei forma regulată. Central, în
axa longitudinală, a fost realizată o perforaţie prin rotaţie (striuri helicoidale vizibile la microscop),
dinspre ambele extremităţi. Perforaţia este perfect cilindrică. Piese din chihlimbar apar la Sărata
Monteoru, Pietroasa Mică, Cândeşti (M. Florescu 1978, p. 114; I. Motzoi-Chicideanu 1995, p. 225),
materia primă având origine locală (în cazul pieselor de la Pietroasa Mică) sau Baltică (C. Colţos 1981,
p. 193).
Tot în M20 au fost descoperite patru perle din pastă sticloasă, din care una fragmentată (pl.
16/8-11). Trei au culoarea albastră, una este galbenă. Au secţiunea circulară, extremităţile rectilinii,
laturi biconvexe, perforaţii centrale. Astfel de perlele din pastă sticloasă sau „faianţă” mai apar în
morminte Monteoru la Poiana, Cândeşti, Sărata Monteoru cimitirul 4, Cârlomăneşti
Armanu
(M.
Florescu 1978, p. 114; I. Motzoi-Chicideanu 2003, p. 44; I. Motzoi-Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu
2010, p. 35). Astragale prelucrate (arşice după unii autori sau şlefuitoare) apar în mediile culturale
Monteoru şi Noua (A.C. Florescu 1991, fig. 145).
II.3. Piese de bronz.
Lotul descoperit este restrâns (tab. 3), format din 6 piese (pl. 15). Au fost
analizate doar patru, a şasea a fost identificată între oasele craniului M20, în timpul prelucrării de laborator
a scheletelor, după ce analizele fuseseră deja realizate pentru celelalte obiecte din metal. De asemenea,
una (tăbliţă cu margini zimţată din M30, umăr stâng) a rămas neanalizată. Evidenţiem că toate obiectele
din bronz au fost recuperate din morminte de inhumaţie. Au fost descoperiţi trei cercei (pl. 15/2-4), dintre
care unul de buclă cu mai multe frunze albiate orientate în aceeaşi direcţie (pl. 15/4), realizat dintr-o tăbliţă
de bronz. Are analogii cu o piesă descoperită în necropola din bronzul târziu de la Zimnicea (A.D.
Alexandrescu 1973, fig. 1a) sau cea de la Pietroasa Mică (Al. Oancea 1981, p. 144-157), Balinteşti, Satu
Mare, Pecica (Al. Oancea 1980, p. 618). O brăţară având diametrul maxim de 41cm, descoperită în M26,
3 La uscare acestea se fărâmiţau, de aceea s-a intervenit pentru conservare.
149
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
este circulară cu extremităţi convexe, ce sunt subţiate şi rotunjite (pl. 15/1). Două piese dispuse pe umerii
M30, realizate dintr-o tăbliţă, au marginile zimţate (pl. 15/5-6).
În ce priveşte analizele spectrale4, câteva observaţii se impun remarcate. Pentru
inelul de
buclă
din
M5 – ce are în compoziţie staniu, arsen, nichel, stibiu şi plumb, din cauza faptului că e
corodat şi nu a putut fi curăţat, valorile procentuale ale elementelor din compoziţia piesei nu pot fi
precizate. În cazul
inelului de buclă/cercel
din M20 analiza s-a făcut pe patină, iar în cazul
brăţării
a
fost realizată pe o zonă curăţată. Pentru
fragmentule de tablă zimţată
din M30 ce a beneficiat de
analiză pe patină, procentul de Sn nu e real, iar Fe şi Mn sunt din depuneri, pământ etc. care se află
pe suprafaţa piesei, deci nu din compoziţia metalului din care a fost făcută piesa.
Nr. Piesă context Cu Sn Ni As Zn Pb Fe Mn
1 Cercel M20 71,2% 26,7% 0,7% 0.2% - - 1,1% -
2 Brăţară M26 93,8% 5% O,2% - 0,3% X 0,3% -
3 Tablă
zimţată M30 77,6% 20,2% 0,1% 0,1% 0,1% - 0,2%
0,1
%
4 Inel de
buclă M5 x x x x - x - -
Tab. 3. Piese de metal: analize spectrografice.
Metal pieces: spectrographic analyses.
Determinări antropologice
Lotul analizat este reprezentat de 34 de schelete şi resturi izolate provenind de la doi indivizi
(tab. 4), un număr suficient pentru unele interpretări. Dintre cele 34 de schelete, 8 au fost incinerate şi
26 înhumate (resturile umane izolate provin de la doi înhumaţi); pe sexe, cele determinate ca feminine
sunt în număr de 14 (din care 3 incinerate), cele masculine 13 (din care 5 incinerate), iar cele
indeterminabile 7. Vârsta la deces era de circa 31 de ani pentru sexul feminin și de 35 de ani pentru cel
masculin; la categoria subadulţi se încadrează 13 cazuri (au decedat înainte 24 de ani).
Dispunerea în plan pe grupe de vârstă pare să indice o zonă în care apar mai mulţi copii
grupaţi, respectiv est-nord-est. Un lucru de remarcat în cazul M11, M14, M27 toate de incineraţie cu
inventare mai bogate raportate la celelalte complexe, aparţin unor bărbaţi maturi în intervalul 30-45
ani 5. Pentru mormintele de inhumaţie cele cu inventare mai complexe (M20, M30, M32) par să
aparţină unor tinere femei. Din punct de vedere cultural M2 şi M32 au vase Tei şi sunt tineri de
ambele sexe, iar M6 şi M11 ce au în inventar vase Monteoru, sunt morminte de incineraţie ale unor
persoane mature de sex masculin sau feminin.
Statura a fost calculată pe baza lungimii maxime a femurului stâng și pentru scheletele de sex
feminin aceasta este de 152,96 cm (cinci cazuri) iar pentru cele de sex masculin este de 165,34 cm
(cinci cazuri).
Din lotul studiat 17 schelete prezintă afecţiuni patologice: 3 sunt de subadulți și 14 de adulţi,
din care 5 de sex feminin şi 9 de sex masculin. Au fost identificate urme de
cribra cranii
(M11, M12,
M21, M25, M27, M31, M33, M34) şi
cribra orbitalia
(M12, M19, M25, M31, M34) care sunt în general
datorate anemiei cauzate de deficienţa de fier, aceasta putând fi o consecinţă a unei alimentaţii
bazate pe cereale cu un conţinut scăzut de fier (T. Holland, M. O’Brien 1997, p. 184).
Myositis
ossificans traumatica
(M34) este produsă de smulgerea ataşamentelor tendoanelor sau muşchilor de
pe os ori strivirea muşchilor de os, prin osificarea hematomului format. Poate să apară fără leziuni
evidente ale scheletului şi după traume musculare uşoare (A. Aufderheide, C. Rodriguez-Martin 1998,
p. 26). Defunctul din M23 a suferit o fractură a tibiei şi peroneului stâng care s-a vindecat. Ambele
oase prezintă calus osos ce a dus la scurtarea gambei şi şchiopătarea individului.
Osteoartroza
(M2, M20, M21, M23, M30, M32, M33, M34) sau boala degenerativă articulară este
produsă de stresul mecanic şi poate oferi indicii legate de tipurile de activităţi fizice ale indivizilor (C. Larsen
4 Analiza a fost făcută cu spectrometrul portabil X-MET 3000TX de către dr. Bogdan Constantinescu, Cătălina
Chiojdeanu şi Daniela Stan de la Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară
“Horia Hulubei”, în cadrul proiectului
Romarchaeomet,
cărora le mulţumim.
5 Deocamdată nu putem vorbi de un standard funerar la care să ne putem raporta, în acest sens remarcăm
subiectivitatea acestei constatări, un exemplu este cel al mormintelor Zuto Brdo-Gârla Mare unde mormintele cu
patru vase sunt cele mai austere (M. Şandor-Chicideanu 2003).
150
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
1995, p. 200), iar
osteoperiostita
(M13, M34) poate rezulta în urma unei infecţii sau a unui traumatism (C.
Larsen 1997, p. 83). Dintre afecţiunile dentare regăsim hipoplazia emailului (M30) produsă printre altele de
lipsa vitaminei D şi malnutriţie, tartrul (M4, M30, M32), indice al unei igiene precare a cavităţii bucale,
cariile (M5, M23, M30) şi abcesele (M20, M23, M34). Cariile afectează mai mult societăţile de agricultori
decât pe cele de vânători-culegători din cauza rolului mărit al carbohidraţilor în dietă (A. Aufderheide, C.
Rodriguez-Martin 1998, p. 26-27). Analizele indică o viaţă agitată (poate violentă), urmele de lovituri
vindecate fiind indicii în acest sens, boli determinate de tipul de alimentaţie şi lipsa de igienă.
Nr.
mormânt
Tip
ritual Sex Vârstă Statură
(cm) Patologie
M 1 Inhumat F Adult
M 2 Inhumat M 25-30 ani 167,42 Osteoartroză, posibil o
infecţie a canalelor auditive
M 3A Inhumat M 40 ani
M 3B Inhumat IND Adult
M 3C Incinerat F 35-40 ani Osteoartroză
M 4 Inhumat F 20-23 ani 153,89
M 5 Inhumat F 30-40 ani Carie, un orificiu
perimortem pe occipital
M 6 Incinerat F 30-40 ani
M 7 Inhumat F 40-50 ani
M 8 Incinerat F 25-35 ani
M 9 Inhumat IND 14-16 ani
M 10 Inhumat F 25-30 ani
M 11 Incinerat M 45-50 ani
Cribra cranii
M 12 Inhumat M 25-30 ani
Cribra cranii, cribra orbitalia
M 13 Inhumat M 35-40 ani 165,72 Osteoperiostită
M 14 Incinerat M 30-40 ani
M 15 Inhumat IND Adult
M 16 Inhumat IND Copil
M 17 Inhumat IND 1 an
M 18 Inhumat F 4-5 ani
M 19 Inhumat M? 8±1 ani
Cribra cranii
M 20 Inhumat F 30-40 ani 154,86
Osteoartroză, lovituri vindecate pe
craniu, un abces
M 21 Incinerat M 30 ani
Cribra cranii,
osteoartroză
M 22 Inhumat IND 3±1 ani
M 23 Inhumat M 35-40 ani 160,43
Carii, abces, osteoartroză, fracturi
vindecate
M 24 Inhumat IND 11±2,5 ani
M 25 Inhumat F 15-18 ani
Cribra cranii, cribra orbitalia
M 26 Inhumat IND 12±2,5 ani
M 27 Incinerat M 30-40 ani
Cribra cranii
M 28 Inhumat IND Infans I
M 29 Incinerat M 14-16 ani
M 30 Inhumat F 25-30 ani 156,14 Hipoplazie, osteoartroză, carii
M 31 Inhumat F 14 ani 143,37
Cribra cranii, cribra orbitalia
,
lovitură vindecată pe craniu
M 32 Inhumat F 23±2 de ani 156,53 Osteoartroză, tartru
M 33 Inhumat M 35-45 ani 165,69
Cribra cranii
, osteoartroză
M. 34 Inhumat M 45-55 ani 167,42
Cribra cranii, cribra orbitalia
,
osteoartroză, abcese,
myositis
ossificans
Tab. 4. Determinări antropologice.
Anthropological data.
151
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Discuţii generale asupra cronologiei6
Stadiul cercetării face ca discuţia legată de încadrarea cronologică, dar mai ales asupra
evoluţiei interne a necropolei să fie abordată în aceste rânduri cu anumite rezerve. Situaţia
stratigrafică nu este deocamdată foarte clară, generată inclusiv de decaparea modernă, amenajările
ulterioare din apropierea casei parohiale. De asemenea, vom evita o discuţie legată de prezenţa aici a
unor etape disjuncte de înmormântare, deşi această situaţie nu trebuie exclusă
apriori
. În cadrul
lotului de morminte descoperite au fost identificate rituri şi ritualuri diferite de înmormântare, dar şi un
inventar specific unor manifestări culturale distincte, ceea ce face ca discuţia să poată fi una
complexă. În plus datările absolute au generat elemente suplimentare ce pot contribui şi ele la
nuanţări, reconsiderări.
Pentru acest palier cronologic, datările de la Câmpina fac parte dintr-un lot restrâns de astfel
de analize pentru întreg arealul românesc, dar şi apropiat acestuia (N. Palincaş 1996; I. Motzoi-
Chicideanu, D. Gugiu 2001-2002; I. Motzoi-Chicideanu 2003; M. Şandor-Chicideanu 2003; I. Motzoi-
Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu 2010, p. 367).
Cod de
laborator Proba 14C BP 13C ani calibraţi,
sigma 1
ani calibraţi,
sigma 2
Hd-29799 CAMPINA Grave 20 3159±23 -18,7 cal BC 1452 - 1412 cal BC 1494 - 1404
Hd-29800 CAMPINA Grave 23 2972±21 -17,6 cal BC 1260 - 1132 cal BC 1292 - 1124
Hd-29813 CAMPINA Grave 2 3081±18 -18,8 cal BC 1404 - 1317 cal BC 1413 - 1306
Hd-29820 CAMPINA Grave 13 3107±18 -19,3 cal BC 1417 - 1325 cal BC 1431 - 1316
Hd-29866 CAMPINA Grave 7 3054±18 -18,9 cal BC 1383 - 1303 cal BC 1391 - 1268
Tab. 5. Datări radiocarbon (a fost folosit INTCAL04 şi CALIB5: P.J. Reimer
et alii
2004)
Radiocarbon data (we used INTCAL04 and CALIB5: P.J. Reimer
et alii
2004).
Datările absolute (tab. 5), dar şi elementele de cronologie relativă arată că această necropolă
evoluează în etapa târzie a epocii bronzului. Elementele de încadrare culturală relativă sunt
reprezentate de inventarul mormintelor, ritul şi ritualul de înmormântare. Intervalul cronologic este
delimitat cultural de cel în care evoluează cultura Noua, iar în nordul Munteniei persistau încă
comunităţile Monteoru târzii. Datările de la Câmpina sunt situate cam în acelaşi interval cu cele de la
Mahala sau Crasnaleuca încadrate orizontului cultural Noua. Prin elemente de cronologie relativă
identificate prin inventarul mormintelor ne putem ancora inclusiv de sfârşitul evoluţiei culturilor Tei şi
Monteoru. Remarcăm şi torţile unor vase ce prezintă mici proeminenţe ce pot fi legate de influenţa
ceramicii Noua, deşi decorul în cazul unora este tipic etapelor Monteoru târzii. Ne referim la vasele
decorate cu linii incizate orizontal întrepătrunse cu capetele „petrecute”. Vasul decorat prin
împunsături succesive din M2 are formă de
kantaros
specifică fazei Fundeni a culturii Tei (V. Leahu
2003, pl. XLIV), dar îl regăsim şi în repertoriul grupului cultural Fundenii Doamnei (V. Leahu 2003, pl.
LXXIV/3, 6).
Apariţia decorului de tip
besenstrich
indică acelaşi nivel cronologic8. În umplutura lui M4 au
fost descoperite câteva mici fragmente ceramice maronii-cărămizii, dintre care unul este decorat cu
măturica -
besenstrich
, alte două având urme de brâu alveolat. O cană decorată cu
besenstrich
a fost
descoperită în M31, era asociată cu un mic castron tronconic cu analogii în mediul Noua la Moreşti
(A.C. Florescu 1991, fig. 177/7). Castroane bitronconice nedecorate sunt prezente în complexele Noua
de la Teiuş (A.C. Florescu 1991, fig. 170/9, 14). De asemenea, datarea M23 este una ce plasează
acest complex funerar în cultura Noua, pe un orizont apropiat de cel al aşezării de la Kastanas din
6 Setul de cinci datări au fost realizate la HEIDELBERGER AKADEMIE DER WISSENSCHAFTEN, Radiometrische
Altersbestimmung von Wasser und Sedimenten, prin intermediul dr. Bernd Kromer; alte două datări se află în
lucru la acelaşi laborator.
7 În anul 2010 exista o singură datare pentru un mormânt Monteoru, descoperit la Cârlomâneşti
La arman
, dar
dintr-o etapă mai timpurie. Alte două datări provin din aşezarea eponimă, cel puţin una este considerată eronată
(I. Motzoi-Chicideanu 2003, p. 45).
8 Vase sau fragmente decorate cu măturica au fost descoperite şi în campania din anul 2011, atât în morminte de
inhumaţie cât şi de incineraţie.
152
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Macedonia datat în jur de 1150 BC (M. Petrescu-Dâmboviţa 2001, p. 285) sau nivelul Coslogeni de la
Durankulak aflat în intervalul 1260 – 1050 BC (Von J. Görsdorf, J. Bojadziev 1996, p. 150).
Legat de prezenţa unor materiale Monteoru târzii cu puternice analogii mai ales la Balinteşti în
necropola de la Câmpina, I. Motzoi-Chicideanu intuia în urma cercetărilor de la Năieni-
Zănoaga
(I.
Motzoi-Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu 1999, p. 64-66) că această manifestare culturală persistă în
zona dealurilor subcarpatice din nordul Munteniei în etapa de început a culturii Noua (I. Motzoi-
Chicideanu 2003, p. 51). Cercetările de la Câmpina par să ofere elemente suplimentare care să
confirme această aserţiune şi chiar să coboare până spre 1400-1350 a.Hr. evoluţia culturii Monteoru.
Tab. 6. Datări radiocarbon calibrate.
Calibrated radiocarbon data.
Acest tip de complex funerar în care apar structuri din piatră este prezent în necropolele
Monteoru, inclusiv în cele din etape timpurii, la Poiana (E. Dunăreanu-Vulpe 1938), Cândeşti (M.
Florescu 1978, p. 108-112), Sărata Monteoru (E. Comşa 1981, p. 117), Pietroasa-Mică (Al. Oancea
1981, p. 136, 139), Coroteni, Cârlomâneşti-
La arman
(I. Motzoi-Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu
2010, p. 32).
Raportat la alte necropole contemporane, la Câmpina9 procentul de morminte de incineraţie
este unul mult mai ridicat. La Balinteşti-Cioinagi din 34 de morminte 4 sunt de incineraţie (E. Zaharia
1963, p. 155-156), la Pietroasa Mică din cele 64 de morminte numai 2 sunt de incineraţie (Al. Oancea
1981, p. 134), la Căbeşti din 11 morminte cercetate, unul era de incineraţie (C. Buzdugan 1968, p.
64), la Săboani, din 15 morminte, unul era de incineraţie la care se adaugă un altul descoperit izolat
(M. Ursachi 1969, p. 35). Şi la Cârlomăneşti-
La arman
pare să fi existat ritul incinerării (I. Motzoi-
Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu 2010, p. 35). Se consideră că procentul scăzut al mormintelor de
incineraţie de „maximum 5%” indică caracterul „adiacent şi secundar” al acestui obicei şi are o origine
răsăriteană (I. Motzoi-Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu 2010, p. 32). Pentru cultura Zuto Brdo
-
Gârla
Mare toate mormintele cunoscute sunt de incineraţie (M. Şandor-Chicideanu 2003, p. 160). Ritul
incineraţiei predomină în cazul mormintelor Wietenberg, dar au fost identificate doar circa 50 de
morminte (Al. Vulpe 2001, p. 255). Mai este de luat în considerare şi decalajul cronologic10, deşi se
presupune că ultima fază a evoluat paralel cu cultura Noua (D. Popa, N. Borofka 1996).
La Câmpina există atât morminte de incineraţie cu inventar cât şi fără (M1, M8, M21). Prin
prisma inventarului se pot departaja două categorii: cu vase decorate în manieră Monteoru (M6, M11)
şi cu vase nedecorate (M3, M14, M27, M29). Dacă pentru M6 şi M11 decorul unor vase asigură
datarea lor în tradiţia Monteoru, mai dificilă este încadrarea culturală pentru M14, M27, M29. Acestea
au inventar format din vase amforoidale, asociate cu castroane, toate nedecorate. În M27 apare o
9 În campania din anul 2011 din 20 morminte, 4 sunt de incineraţie.
10 Vezi şi datarea de la Sighişoara
Cartierul Viilor
pentru un orizont Witenberg faza C
“cu elemente Noua”
, aflată
în intervalul 1685-1524 B.C. (D. Popa, N. Borofka 1996, p. 56).
153
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
piesă de os ce are capătul modelat asemănător podoabei descoperită în M6 alături de un vas decorat
în manieră Monteoru. În M14 în care apar şi două vase amforoidale, un castron bitronconic a fost
aşezat cu gura în jos peste un altul asemănător, dar de dimensiuni mai mici în care erau depuse oase
umane incinerate. Acest tip de ritual îl găsim în complexele funerare de tip Gârla Mare, inclusiv forma
amforoidală de vas (M. Şandor-Chicideanu 2003, p. 45-52, pl. 192). Mai trebuie remarcat că M14 pare
tăiat de groapa M13 (pl. 8) pentru care există şi datare radiocarbon (1431- 1316 BC).
În mormintele de la Câmpina au fost descoperite 10 vase de tip
kantaroi
de dimensiuni mici,
ce au corpul globular, torţi supraînălţate cu secţiune circulară sau ovală. Apar în morminte de
inhumaţie sau izolat în complexe fără oase. Un singur vas a fost descoperit într-un mormânt de
incineraţie, asociat cu vase decorate în manieră Monteoru. Pentru acest orizont cronologic în
Muntenia11 sunt prezente în complexe Monteoru sau grupul Petrişoru-Racoviţeni (Al. Oancea 1979,
fig. 1/1-3), Tei, dar şi Zimnicea-Plovdiv (A.D. Alexandrescu 1973, fig. 2, pl. VIII; N. Palinaş 1996, p.
267-268), Noua (S. Morintz 1978, p. 152; A.C. Florescu 1991, fig. 165-177), Coslogeni (S. Morintz
1978, fig. 64). La Câmpina acest tip de vas apare decorat prin împunsături succesive în manieră Tei,
prin mici adâncituri dispuse în zona de contact dintre gât şi corp sau caneluri verticale, probabil legate
de tradiţiile Monteoru, nedecorat sau cu mici bumbi având analogii cu unele de la Pietroasa Mică (Al.
Oancea 1981, fig. 14/5-7, 15/6, 8). Un alt vas de dimensiuni ceva mai mari, descoperit într-un
mormânt de incineraţie (M.11), este decorat prin incizii petrecute în manieră Monteoru. Este asociat
cu un vas cu decor în ghirlande incizate, dar şi un
kantaroi
pe care apar caneluri dispuse vertical. În
M7 au fost descoperite două astfel de vase, dar nedecorate.
Asocierea unor materiale Monteoru târzii cu cele Tei IV-V a fost semnalată în nordul Munteniei
în mai multe situri, între care remarcăm Năieni-
Zănoaga
(I. Chicideanu-Motzoi, M. Şandor-Chicideanu
1999, p. 67), Pietroasa Mică (V. Leahu 2003, p. 201), dar şi Independenţa (D. Lichiardopol et
alii
2008,
p. 155-157), Şirna12 ambele în judeţul Prahova. Materialul de la Şirna pare mai curând apropiat de cel
specific culturii Noua, iar cel de la Independenţa de un orizont târziu Monteoru. Tot pentru acest palier
cronologic mai amintim vasul descoperit în necropola din bronzul târziu de la Zimnicea (A.D.
Alexandrescu 1973, p. 87, pl. X/6, XI/5). Fragmentul ceramic decorat cu „măturica” prezent în
umplutura M4 sau a cănii din M31, sunt indicii suplimentare ale orizontului târziu al acestor
înmormântări (I. Motzoi-Chicideanu 2004, p. 72). Cana din M31 are analogii în mediul cultural Noua
(M. Florescu, A. Florescu 1990, fig. 21) 13 . V. Leahu sublinia că acest tip de decor lipseşte din
ansamblul Tei-Fundenii Doamnei (V. Leahu 2003, p. 200). Decorul de tip
besenstrich
a fost remarcat
şi în cazul ceramicii Noua din Transilvania din situl de la Ţichindeal (D. Popa, N. Borofka 1996, p. 52).
Remarcăm cele 4 date absolute publicate din situl de la Popeşti (N. Palincaş 1996, p. 239-
295). Nivelul din care au fost prelevate probele a fost încadrat în fazele IV-V (V. Leahu 2003, p. 203 şi
urm.) sau grupului Fundeni-Govora (N. Palincaş 1996, p. 280-281)14. Datările de la Popeşti sunt ceva
mai vechi, iar cea pentru M2 de la Câmpina în care apare un vas de tip
kantaroi
decorat prin
împunsături succesive poate fi un indiciu că după mai bine de un secol materiale specifice orizontului
cultural Tei încă mai erau produse şi distribuite inclusiv într-un areal „străin” comunităţilor Tei. Şi în
M32 a fost descoperit un vas decorat în manieră specifică culturii Tei.
Cănile descoperite în M13 şi M20 (ce au fost datate) decorate cu caneluri au analogii cu vase
descoperite la Balinteşti-Cioinagi (E. Zaharia 1963, fig. 6) sau în faza Monteoru IIb-Balinteşti (Al.
Oancea 1981, fig.23/VIa, VIb). Câteva vase încadrate de noi categoriei cănilor având copul sferoidal,
decorate cu caneluri, cu o mică toartă dispusă pe corp, au analogii cu unele descoperite în necropola
de la Balinteşti-Cioinagi (E. Zaharia 1963, fig. 6/1, 4). Descoperirile de aici au definit un orizont târziu
monteorean (E. Zaharia 1963, p. 169 şi urm.) sau au fost atribuite culturii Noua (A.C. Florescu 1991).
Al. Oancea încadra descoperirile unui orizont post Monteoru IIb, susţinând apariţia în zonă a unui
aspect Petrişoru-Racoviţeni ce are o origine răsăriteană şi care a înlocuit cultura Monteoru (Al. Oancea
1976, p. 222-223; 1981, p. 185), idee respinsă de I. Motzoi-Chicideanu (I. Motzoi-Chicideanu 2003, p.
48). Există autori care evocă prezenţa în nord-estul Munteniei a unei etape Monteoru târzie în care
apar
„elemente tradiţionale cu cele de factură Balinteşti şi cu altele specifice culturii Noua”
(I. Motzoi-
11 Un vas de tip
kantaroi
ars secundar nedecorat provine dintr-o descoperire izolată de la Breaza, jud. Prahova, iar
altul de la Şirna, jud. Prahova (analiza materialului în acest ultim sit a fost realizată de A. Frînculeasa prin
bunăvoinţa arheologului Şt. Olteanu căruia îi mulţumim).
12 Inedit, cercetări Şt. Olteanu, N. Grigore.
13 O cană asemănătoare nedecorată a fost descoperită în M36 de incineraţie cercetat în anul 2011.
14 Există discuţii legate de aceste două datări, dar şi despre grupul Fundeni-Govora şi atribuirea descoperirilor de
la Popeşti acestui orizont cultural (V. Leahu 2003, p. 202 şi urm.).
154
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu 1999, p. 65, nota 9). Descoperirile de la Câmpina par să ofere
elemente suplimentare care să confirme această teorie şi chiar să coboare sub limita propusă evoluţia
finală a culturii Monteoru în această zonă (I. Motzoi-Chicideanu 2003, p. 51).
Au fost descoperiţi trei cercei, între care unul de buclă cu frunze albiate orientate în aceeaşi
direcţie realizat dintr-o tăbliţă de bronz, formă inclusă de E. Zaharia tipului B (E. Zaharia 1959, p. 115-
121). Acesta are analogii cu o piesă provenind din necropola din bronzul târziu de la Zimnicea (A.D.
Alexandrescu 1973, fig. 1a, 1b), cu alta din necropola Monteoru de la Pietroasa Mică (Al. Oancea
1981, p. 154, 156-157) sau Moreşti în mediul cultural Noua (E. Zaharia 1959, fig. 8/1), dar şi de la
Balinteşti, Pecica, Satu Mare (Al. Oancea 1980, p. 618). Brăţara de bronz îşi găseşte analogii pe areale
întinse şi paliere cronologice mai largi (M. Petrescu-Dâmboviţa 1977, p. 33-34; 1978).
Pornind de la inventar şi datările radiocarbon câteva corelaţii între complexele funerare pot fi
realizate. Două mărgele de lut asemănătoare au fost descoperite în M20 şi M32. Pentru M20 avem şi o
datare, iar în M32 apare un vas decorat în manieră specifică culturii Tei. Acest ultim mormânt poate fi
corelat şi cu M2 ce dispune de datare şi are în inventar un
kantaros
decorat cu împunsături succesive.
Inele de buclă realizate din tăbliţă de bronz, ce au frunzele albiate au fost identificate în M5 şi M20
acesta din urmă beneficiază de o datare absolută. Vase de tip
kantaros
nedecorate prezente în M7 au
fost identificate şi în M16, M4?, CPL A.
Concluzii
Cimitirul de la Câmpina a evoluat în faza târzie a epocii bronzului, într-un orizont cultural şi
areal geografic în care coexistau tradiţiile Monteoru, Noua şi chiar Tei. Pentru acest orizont cronologic
apar aici cele mai vestice morminte Monteoru şi nordice elemente Tei. De asemenea, elementele Noua
sunt aparţii insolite în acest areal geografic. Există şi materiale arheologice ce par deocamdată atipice
pentru această zonă15 , pe care probabil le putem lega de areale exterioare proxime sau mai
îndepărtate, neexcluzând totuşi o evoluţie/componentă locală originală.
Movilele realizate din piatră şi pământ ce marcau la suprafaţă mormintele erau în timpul
funcţionării cimitirului vizibile şi mult mai pronunţate decât le-am identificat. În sprijinul acestei
aserţiuni este şi adâncimea foarte mică la care apar scheletele umane. O movilă bine individualizată
putea să imprime o altă perspectivă acestei realităţi. Deşi necropola a funcţionat o perioadă ce a
acoperit mai multe generaţii, complexele suprapuse parţial ce sunt deocamdată excepţii16, arată că
mormintele erau îngrijite, iar movilele conservau din elevaţia iniţială. Apariţia unor resturi de vase între
pietrele movilelor ar putea fi legată de ritualuri din timpul sau post-înmormântare ce implicau inclusiv
refacerea/îngrijirea movilelor/mormintelor.
Pornind de la criterii ce privesc strict probleme de taxonomie cu cele două componente,
formă şi decor, ceramica de la Câmpina este una ce ridică probleme de ordin social, antropologic şi
cultural. Pe acelaşi vas am identificat caracteristici tipologice şi maniere de decorare specifice unor
manifestări culturale diferite şi în acelaşi timp distincte. Interpretarea este una legată de contacte
culturale, de procese de sinteză şi interferenţe culturale etc. Apariţia în cadrul aceleiaşi necropole a
unor materiale atribuite culturilor Tei, Monteoru şi Noua ar putea marca mai multe situaţii printre care
remarcăm: importuri culturale, necropole ce se suprapun în acelaşi perimetru, comunităţi mixte sau
care aveau acces la o paletă largă de tradiţii dincolo de limitele culturale tradiţionale etc. Poate
explicaţia cea mai plauzibilă poate fi legată de evoluţia internă a acestei necropole. Cele mai vechi
morminte păstrează încă elemente culturale Monteoru şi Tei, iar spre finalul evoluţiei necropolei
acestea lăsă loc celor specifice culturii Noua, deşi încă mai observăm reminiscenţe ale unor tradiţii
Monteoru. Remarcăm influenţele Noua (proeminenţele toartelor, forme) ce aveau deja impact asupra
ceramicii Tei şi Monteoru descoperită în această necropolă.
Datările radiocarbon arată că zona pare a fi şi una în care se menţin elemente şi tradiţii
culturale dincolo de ceea ce era considerată limita cronologică finală a evoluţiei unor manifestări
specifice epocii bronzului. Cercetările derulate de-a lungul timpului au stabilit pentru Muntenia
sincronismul cultural Tei –F undeni/Fundenii Doamnei - Monteoru IIa-b şi parţial începutul culturii
Noua (I. Motzoi-Chicideanu, M. Şandor-Chicideanu 1999, p. 62; M. Petrescu-Dâmboviţa 2001, p. 272;
V. Leahu 2003, p. 197; D. Popa, N. Borofka 1996, p. 55-56). Descoperirile de la Câmpina par să ofere
elemente suplimentare şi în acelaşi timp să confirme observaţiile anterioare.
15 Acest caracter poate fi unul subiectiv, generat şi de lipsa cercetărilor în acest areal geografic.
16 În campania din anul 2011 nu am identificat suprapuneri de complexe funerare.
155
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Deşi săpăturile arheologice în această necropolă sunt la început, descoperirile sunt
spectaculoase şi în acelaşi timp generează o serie de întrebări. Cercetările viitoare pot oferi date
suplimentare, caracterul preliminar al concluziilor acestui studiu fiind determinat inclusiv de stadiul
restrâns al acestora, dar şi de speranţa unor noi descoperiri.
Bibliografie
A.D. Alexandrescu 1973 La necropole du bronze recent de Zimnicea (dep. de Teleorman),
Dacia
(NS)
, XVII, p. 77-97.
A.C. Aufderheide,
C. Rodriguez-Martin 1998 The Cambridge encyclopedia of human paleopathology, Cambridge
University Press.
L. Bârzu 1989 La station de Sărata Monteoru: la necropole no 4 de l’epoque du
bronze,
Dacia (NS),
XXXIII, p. 39-78.
C. Buzdugan 1968 Cimitir din epoca bronzului la Căbeşti (Bacău),
Carpica
, I, p. 63-67.
C. Colţoş 1981 Etude d’echantillons archeologiques d’ambre,
Dacia
(NS)
, XXV, p. 193-
194.
E. Comşa 1981, Contribuţie privind ritul funerar al purtătorilor culturii Monteoru (Necropola
nr. 3 de la Sărata Monteoru),
Thraco-Dacica
, II, p. 111-124.
E. Dunăreanu-Vuple 1938 La necropole de l'age du bronze de Poiana,
Dacia
, V-VI, p. 151-167.
M. Florescu 1978 Câteva consideraţii referitoare la ritul şi ritualurile practicate de
purtătorii culturii Monteoru în lumina săpăturilor de la Cândeşti (jud.
Vrancea),
Carpica
, X, p. 97-136.
A.C. Florescu 1991 Repertoriul culturii Noua – Coslogeni din România. Aşezări şi necropole,
CCDJ
, IX, Călăraşi.
M. Florescu, A. Florescu
1990
Unele observaţii cu privire la geneza culturii Noua în zonele de curbură a
Carpaţilor Răsăriteni,
Arheologia Moldovei
, XIII, p. 49-102.
Şt. Ghenciulescu 2008 Ansamblul parohial Sf. Nicolae, Câmpina,
Arhitectura
, 68, p. 112-119.
J. van Görsdorf,
J. Bojadžiev 1996
Zur absoluten Chronologie der bulgarischen Urgeschichen. Berliner 14C
datierungen von bulgarischen archaologischen Fundplätzen,
Eurasia
Antiqua
, band 2, p. 105-173.
T. Holland, M. O’Brien
1997 Parasites, porotic hyperostosis and the implications of changing
perspectives,
American Antiquity
, vol. 62, nr. 2, p. 183-193.
C.S. Larsen 1995 Biological changes in human populations with agriculture,
Annual
Review of Anthropology
, vol. 24, p. 185-213.
C.S. Larsen 1997
Bioarchaeology - Interpreting behavior from the human skeleton
,
Cambridge University Press.
V. Leahu 2003 Cultura Tei. Grupul cultural Fundenii Doamnei. Probleme ale epocii
bronzului în Muntenia,
B.THR.,
XXXVIII, Bucureşti.
D. Lichiardopol
et alii
2008 D. Lichiardopol, A. Frînculeasa, B. Ciupercă, C. Dumitrescu, A.
Gheorghievici, B. Voicu, Şantierul arheologic Independenţa, com.
Gherghiţa, punct Pe terasă (autostrada Bucureşti-Ploieşti, km 40+550 -
40+775),
Cronica. Campania 2007
, p. 155-157.
156
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
S. Morintz 1978
Contribuţii arheologice la istoria tracilor timpurii
, I, Editura Academiei
RSR, Bucureşti.
I. Motzoi-Chicideanu 1995 Fremdguter im Monteoru-Kulturraum, in Handel, Tausch und Verkehr im
bronze – und Fruheisenzeitlichen Sudosteuropa, Sudesteuropa-Schriften
Band 17,
Prahistoriche Archaeologie in Sudosteuropa
, 11, Herausgegeben
von Bernhard Hansel, p. 219-242.
I. Motzoi-Chicideanu 2003 Câteva consideraţii asupra culturii Monteoru,
Mousaios
, VII, p. 7-59.
I. Motzoi-Chicideanu 2004 Observaţii asupra cimitirului din epoca bronzului de la Pietroasa Mică,
Mousaios
, IX, p. 57-100.
I. Motzoi-Chicideanu, M.
Şandor-Chicideanu 1994-1995 Ein bronzezeitliches grab aus Năieni-Zănoaga,
Dacia
(NS)
, XXXVIII-
XXXIX, p. 19-40.
I. Motzoi-Chicideanu, M.
Şandor-Chicideanu 1999 Cercetările arheologice de la Năieni-Zănoaga (jud. Buzău). Campaniile
1982-1986, 1988-1993 şi 1996,
Materiale
(SN)
, I, p. 59-97.
I. Motzoi-Chicideanu, D. Gugiu
2001-2002 Un mormânt din epoca bronzului descoperit la Cârlomăneşti (jud.
Buzău),
SCIVA
, 52-53, p. 5-41.
I. Motzoi-Chicideanu, M.
Şandor-Chicideanu 2010 Cimitirul din epoca Bronzului de la Cârlomăneşti – La Arman.
Campaniile 2003 – 2007,
Materiale
(SN)
, VI, p. 21-70.
Al. Oancea 1976 Unele observaţii cu privire la fazele finale ale culturii Monteoru în
lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, jud. Buzău,
Cercetări
Arheologice
, I, p. 191-237.
Al. Oancea 1979 Raport preliminar privind săpăturile arheologice de la Petrişoru, com.
Racoviţeni, jud. Buzău,
Cercetări Arheologice
, III, p. 39-42.
Al. Oancea 1980 Considerații asupra terminologiei şi cronologiei etapei finale a culturii
Monteoru,
SCIVA
, 31, 4, p. 615-621.
Al. Oancea 1981 Considerations sur l`etape finale de la culture de Monteoru,
Dacia
(N.S.), XXV, p. 131-191.
N. Palincaş 1996 Valorificarea arheologică a probelor 14C din fortificaţia aparţinând
bronzului târziu de la Popeşti (jud. Giurgiu),
SCIVA
, 47, 3, p. 239-295.
M. Petrescu-Dâmboviţa 1977
Depozite de bronzuri în România
, Editura Academiei, Bucureşti.
M. Petrescu-Dâmboviţa 1978 Die Sicheln in Rumanien. Corpus des jung und spatbronzezeit Horte
Rumanien,
Prahistorische Bronzefunde
, Abteilung XVIII, Bd. 1
Munchen, IX, 189 p.
M. Petrescu-Dâmboviţa 2001 Perioada târzie a epocii bronzului, în M. Petrescu-Dâmboviţa, Al. Vulpe
(coord.),
Istoria Românilor
, vol. I,
Moştenirea timpurilor îndepărtate
,
Ed. Enciclopedică, Bucureşti, p. 272-287,
D. Popa, N. Boroffka 1996 Consideraţii privind cultura Noua. Aşezarea de la Ţichindeal, jud. Sibiu,
SCIVA
, 47, 1, p. 51-61.
P.J. Reimer
et alii
2004 P.J. Reimer, M.G.L. Baillie, E. Bard, A. Bayliss, J. Warren Beck, C.J.H.
Bertrand, P.G. Blackwell, C.E. Buck, G.S. Burr, K.B. Cutler, P.E. Damon, R.
Lawrence Edwards, R.G. Fairbanks, M. Friedrich, T.P. Guilderson, A.G.
Hogg, K.A. Hughen, B. Kromer, G. McCormac, S. Manning, C., Bronk
Ramsey, R.W. Reimer, S. Remmele, J.R. Southon, M. Stuiver, S. Talamo,
F.W. Taylor, J. van der Plicht, C.E. Weyhenmeyer, IntCal04 terrestrial
radiocarbon age calibration, 0-26 cal kyr BP,
Radiocarbon
, vol. 46, nr. 3, p.
1029-1058.
157
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
M. Şandor-Chicideanu 2003
Cultura Zuto Brdo-Gârla Mare. Contribuţii la cunoaşterea epocii
bronzului la Dunărea Mijlocie şi Inferioară
, vol. I, II, Editura Nereamia
Napocae, Cluj-Napoca.
M. Ursachi 1969 Necropola din epoca bronzului de la Săbăoani,
Carpica
, II, p. 35-48.
T. Vasilescu 2004 Două complexe de epoca bronzului descoperite la Cârlomăneşti – „La
Arman”,
Mousaios
, IX, p. 39-50.
Al. Vulpe 2001 Perioada mijlocie a epocii bronzului, în M. Petrescu-Dâmboviţa, Al.
Vulpe (coord.),
Istoria Românilor
, vol. I,
Moştenirea timpurilor
îndepărtate,
p. 247-272.
E. Zaharia 1963 Das graberfeld von Balinteşti-Cioinagi und einige fragen der bronzezeit
in der Moldau,
Dacia
(NS)
, VII, p. 139-176.
E. Zaharia 1959 Die Lockeringe von Sărata-Monteoru und ihre typologischen und
chronologischen Beziehungen,
Dacia
(NS)
, III, p. 103-134.
158
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 1. Câmpina, judeţul Prahova: poziţionarea localităţii şi a necropolei din epoca bronzului
(fără scară).
Câmpina, Prahova County, the position of the city and of the Bronze Age necropolis (without scale).
159
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 2. Câmpina „Slobozia”: parohia Sf. Nicolae şi zonele scanate.
Câmpina „Slobozia”: St. Nicolas parish and the scanned areas.
160
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 3. Câmpina, necropola din epoca bronzului: plan general de cercetare arheologică.
Câmpina, Bronze Age necropolis: general plan of archaeological research.
161
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 4. Câmpina, necropola din epoca bronzului: planul general cu distribuţia complexelor arheologice.
Câmpina, Bronze Age necropolis: general plan with the distribution of archaeological complexes.
162
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 5. Câmpina, necropola din epoca bronzului: planul general cu distribuţia complexelor funerare pe vârstă şi sex.
Câmpina, Bronze Age necropolis: general plan with the distribution of funerary complexes according to age and gender.
163
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 6. Câmpina, necropola din epoca bronzului: imagini săpături arheologice (vedere din nord-est).
Câmpina, Bronze Age necropolis: images of archaeological excavations (view from North-East).
164
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 7. Câmpina: mormântul 7, diferite stadii ale cercetării arheologice (scara: 1 unitate 20 cm).
Câmpina: grave 7, different stages of archaeological research (scale: 1 unit 20 cm).
165
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 8. Câmpina, morminte cu vase atribuite culturii Tei: mormântul 2 (1-2), mormântul 32 (3-4).
Câmpina, graves containing pots attributed to Tei culture, grave 2 (1-2), grave 32 (3-4).
166
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 9. Câmpina, complexe funerare suprapuse: mormântul 13 şi 14 (1-3); 4 - vas din mormântul de
incineraţie 13.
Câmpina, overlapped funerary complexes: grave 13 and 14 (1-3); 4 - pot from cremation grave 13.
167
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 10. Câmpina: mormântul 23 (1), mormântul 25 (2), mormintele 32-34 (3).
Câmpina: grave 23 (1), grave 25 (2), graves 32-34 (3).
168
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 11. Câmpina, morminte de incineraţie: mormântul 8 (1), mormântul 21 (2-3), vas
in situ
din
mormântul 27 (4).
Câmpina, cremation graves: grave 8 (1), grave 21 (2-3), pot
in situ
from grave 27 (4).
169
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 12. Câmpina, ceramică: vase de tip
kantaros
(3-4, 7-9, 11-15) şi ceşti (1-2, 5-6, 10) (scara nr. 1-14: 2 cm; nr. 15: 3 cm).
Câmpina, ceramics: pots of the type
kantaros
(3-4, 7-9, 11-15) and cups (1-2, 5-6, 10) (scale no. 1-14: 2 cm; no. 15: 3 cm).
170
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 13. Câmpina, ceramică din morminte de inhumaţie (1-2, 5-7, 9-13) şi incineraţie (3-4, 8, 14), cană decorată cu
besenstrich
din M31 (2)
(scara nr. 1, 6, 11: 2 cm; nr. 2-5, 7-8, 12-14: 3 cm).
Câmpina, ceramics from inhumation graves (1-2, 5-7, 9-13) and cremation graves (3-4, 8, 14), jugs decorated with
besenstrich
from M31 (2)
(scale no. 1, 6, 11: 2 cm; no. 2-5, 7-8, 12-14: 3 cm).
171
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 14. Câmpina, ceramică nedecorată: castroane (1-2, 5-6, 9-11); vase amforoidale (3-4, 7-8, 12-13) (scara nr. 1-8, 10-13: 3 cm; nr. 9: 2 cm).
Câmpina, non decorated ceramics: bowls (1-2, 5-6, 9-11); amphorae (3-4, 7-8, 12-13) (scale no. 1-8, 10-13: 3 cm; no. 9: 2 cm).
172
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 15. Câmpina, podoabe din bronz din morminte de inhumaţie: brăţară (1), cercei (2-4), piese din
tăbliţă de bronz (5-6) (scara 2 cm).
Câmpina, bronze jewelry from inhumation graves: bracelet (1), earrings (2-4), bronze pieces (5-6)
(scale 2 cm).
173
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 16. Câmpina, podoabe din morminte de inhumaţie: de lut (3-7), chihlimbar (1), pastă sticloasă
(8-11) (scara nr. 1-4, 7-8: 1 cm; nr. 5-6: 2 cm).
Câmpina, jewelry from inhumation graves: of clay (3-7), amber (1), glassy paste (8-11) (scale no. 1-4,
7-8: 1 cm; no. 5-6: 2 cm).
174
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 17. Câmpina: astragale de ovicaprină prelucrate, din mormântul 30 (scara 3 cm).
Câmpina:
ovicaprina
processed tali from grave 30 (scale 3 cm).
175
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 18. Câmpina: astragale de ovicaprină prelucrate, din mormântul 30 (scara 3 cm).
Câmpina:
ovicaprina
processed tali from grave 30 (scale 3 cm).
176
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 19. Câmpina: podoabă de os din mormântul 6 (scara 2 cm).
Câmpina: ornament of bone from grave 6 (scale 2 cm).
177
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 20. Câmpina, piese de os: podoabă din mormântul 27 (1-5), ac/vârf din mormântul 31 (5-6), piese
de os din mormântul 27 (7-8) (scara 2 cm).
Câmpina, bone pieces: ornament from grave 27 (1-5), needle/arrow from grave 31 (5-6), bone pieces
from grave 27 (7-8) (scale 2 cm).
178
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
Pl. 21. Câmpina: tabel cu inventarul mormintelor (2008-2010).
Câmpina: table with the inventory of graves (2008-2010).
179
Alin FRÎNCULEASA, Andrei SOFICARU, Octav NEGREA, Monica MĂRGĂRIT,
Mădălina FRÎNCULEASA, Bianca PREDA, Cornel DAVID
Pl. 22. Câmpina „Parohia Sfântul Nicolae”, imagini aeriene: poziţionarea sitului (1), vedere generală
(2) (fotografie Carmen Bem).
Câmpina, St. Nicholas parish, aerial images: the position of the site (1), general view (2) (photo
Carmen Bem).
180
Cimitirul din epoca bronzului de la Câmpina (jud. Prahova)
181
Pl. 23. Câmpina „Parohia Sfântul Nicolae”: complexe medievale târzii.
Câmpina, “St. Nicholas parish”: late medieval complexes.
... Radiocarbon dating and relative chronology elements point to an evolution of this cemetery in the late phase of the Bronze Age (A. Frînculeasa et al., 2011;A. Frînculeasa, 2012). ...
Article
Full-text available
The present study focuses on the analysis of a number of beads made of vitreous material found at the Late Bronze Age cemetery from Câmpina (Prahova County). We shall describe the primary and chronological context and broadly discuss the more or less close/contemporary analogies. Several physical analyses on four pieces produced in a specialised laboratory from Valahia University of Târgovişte bring up for discussion the chemical composition of the raw matter used. The results of these analyses have allowed a short introduction to the physicochemical analyses on vitreous materials found in archaeological contexts in advanced phases in Western Europe, but strangely unknown in Romania.
Article
Cribra orbitalia and porotic hyperostosis traditionally have been viewed (at least by archaeologists) as indicators of chronic iron deficiency anemia resulting from a dependency upon maize. Recent interpretations, however, have sought to explain these conditions as an evolutionary, adaptive response to intestinal parasites rather than as a consequence of poor nutrition. Thus diet is eliminated as a contributing factor. This model, however, adopts too simplistic a view of evolution. Furthermore, it concomitantly severs the well-documented link that exists between cranial lesions and cereal-based subsistence. A more realistic approach would be to incorporate both diet and pathogens (bacterial as well as parasitic) into a symbiotic model that acknowledges the important role of parasites in the etiology of cribra orbitalia and porotic hyperostosis, while maintaining the diagnostic value of these conditions as hallmarks of early agriculture.
Article
Agriculture has long been regarded as an improvement in the human condition: Once Homo sapiens made the transition from foraging to farming in the Neolithic, health and nutrition improved, longevity increased, and work load declined. Recent study of archaeological human remains worldwide by biological anthropologists has shown this characterization of the shift from hunting and gathering to agriculture to be incorrect. Contrary to earlier models, the adoption of agriculture involved an overall decline in oral and general health. This decline is indicated by elevated prevalence of various skeletal and dental pathological conditions and alterations in skeletal and dental growth patterns in prehistoric farmers compared with foragers. In addition, changes in food composition and preparation technology contributed to craniofacial and dental alterations, and activity levels and mobility decline resulted in a general decrease in skeletal robusticity. These findings indicate that the shift from food collection to...
285) sau nivelul Coslogeni de la Durankulak aflat în intervalul 1260 -1050 BC (Von J. Görsdorf
Macedonia datat în jur de 1150 BC (M. Petrescu-Dâmboviţa 2001, p. 285) sau nivelul Coslogeni de la Durankulak aflat în intervalul 1260 -1050 BC (Von J. Görsdorf, J. Bojadziev 1996, p. 150).
Contribuţie privind ritul funerar al purtătorilor culturii Monteoru (Necropola nr. 3 de la Sărata Monteoru), Thraco-Dacica
  • E Comşa
E. Comşa 1981, Contribuţie privind ritul funerar al purtătorilor culturii Monteoru (Necropola nr. 3 de la Sărata Monteoru), Thraco-Dacica, II, p. 111-124.
  • A C Florescu
A.C. Florescu 1991 Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din România. Aşezări şi necropole, CCDJ, IX, Călăraşi.
  • J Van Görsdorf
  • J Bojadžiev
J. van Görsdorf, J. Bojadžiev 1996 Zur absoluten Chronologie der bulgarischen Urgeschichen. Berliner 14 C datierungen von bulgarischen archaologischen Fundplätzen, Eurasia Antiqua, band 2, p. 105-173.
Unele observaţii cu privire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti
  • Al Oancea
Al. Oancea 1976 Unele observaţii cu privire la fazele finale ale culturii Monteoru în lumina cercetărilor de la Cârlomăneşti, jud. Buzău, Cercetări Arheologice, I, p. 191-237.
  • Al Oancea
Al. Oancea 1980 Considerații asupra terminologiei şi cronologiei etapei finale a culturii Monteoru, SCIVA, 31, 4, p. 615-621.
Considerations sur l`etape finale de la culture de
  • Al Oancea
Al. Oancea 1981 Considerations sur l`etape finale de la culture de Monteoru, Dacia (N.S.), XXV, p. 131-191.