ArticlePDF Available

Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criş. Studiu de caz

Authors:

Abstract and Figures

The present article wants to be am original approach over the funerary grave goods, from Starčevo-Criş graves. There will be analyzed all the Starčevo-Criş graves from Romania, Hungary and Yugoslavia. It would not be included in this analysis the discoveries from the North of Bulgaria (Kremikovci, Ovčaraovo and Tsonevo groups) and Macedonia (Anzabegovo-Vršnik group), as being considered related to Starčevo-Criş culture. This study has to dimensions: the first one will approach the variety of research directions and the main theoretical currents developed in time, to better underline the theoretical background based on which we will develop an analysis model; the second one will focus over the funerary grave goods from Starčevo-Criş culture. The analysis model will be structured on two segments: I. funerary grave goods and II. Ceramic fragments discovered near the body. For the first segment, we used a complex analysis model, structured on more elements - types of materials represented, the typology of these pieces, their frequency, the quantity and quality of these objects, the type of grave’s disposal, their sex and age, related to a symbolist and significant manner of grave goods interpretation. The second segment refers to ceramic fragments located in graves or related to the body that will be analyzed in a manner of quantity and quality, and from a point of view of their disposal related to the grave and body, their sex and age. In the Starčevo-Criş culture are just 244 graves. The majority of burials were deposited in previously-dug pits or open spaces in the settlement, to one side of the pit or in a slightly deepened grave. In some cases the dead were buried in specific shallow grave-pits among the houses. The dead were always buried in a contracted position lying on their side but without consistent orientation. One of the main characteristics is the rarity of the grave goods discovered. That is why out of the 244 graves discovered by now, 204 had no funerary goods. It represents 84% out of the total number of discoveries. The types of grave goods discovered are very few: pots, flints, bones tools, and ornaments. It reflects the relationship between the dead ones and the ones that are alive, metaphoric speaking. These objects might have social, family, economic, symbolic, spiritual and emotional connotations. The main role in placing those funerary goods in the grave, belonged to the ones alive (mourners, relatives, leaders etc.). Interesting for this culture is the way the ceramic fragments are disposed: under and over the body. This practice raises a lot of problems, giving the fact that besides representing a connection with the relatives, it is also the end of a ritual habit that involves breaking some pots and dispose them over and under the body. Besides all these matters, the Starčevo-Criş grave goods are still a sensitive matter, their identification being very hard to achieve. Also we do not have to ignore the intrinsic character of these funeral practices.
Content may be subject to copyright.
Satu Mare. Studii şi Comunicări
Seria Arheologie
XXIII–XXIV/I
2006–2007
Editura Muzeului Sătmărean
Satu Mare 2008
Inventarul funerar din mormintele culturii Starčevo-Criş. Studiu de caz
Cătălin A. LAZĂR
1
Cultura Starčevo-Criş reprezintă una dintre cele mai vechi culturi neolitice din zona balcanică,
ocupând aproape tot teritoriul actual al României (cu excepţia Dobrogei), spaţiul ex-iugoslav, estul
Ungariei (unde este cunoscută sub numele de Körös
2
) şi zona central-nordică din Republica Moldova
3
.
Comportamentul funerar al populaţiilor Starčevo-Criş este deosebit de complex, implicând
utilizarea inhumaţiei şi incineraţiei, depunerea de cranii, înmormântările duble şi colective, tratamente
funerare specifice, spaţii funerare neconvenţionale
4
.
Prezentul studiu este conceput pe două dimensiuni: prima va lua în discuţie diversele direcţii
de cercetare şi principalele curente teoretico-metodologice dezvoltate de-a lungul timpului, în vederea
conturării unui background teoretic, pe baza căruia vom dezvolta un model de analiză; cea de-a doua, se
va concentra asupra obiectelor de inventar funerar descoperite în mormintele culturii Starčevo-Criş,
prin prisma modelului de analiză realizat.
Încă de la început dorim precizăm că, în analiza noastră, nu vor fi incluse descoperirile din
nordul Bulgariei (grupurile Kremikovci, Ovčaraovo şi Tsonevo) şi Macedonia (grupul Anzabegovo-
Vršnik), considerate ca aparţinând (sau „înrudite”) complexului cultural Starčevo-Criş
5
.
Direcţii şi modele de cercetare
Descoperirile cu caracter funerar au constituit întotdeauna o atracţie pentru arheologi, studiul
inventarului funerar ocupând un loc aparte în cadrul acestor preocupări. De-a lungul timpului, în
literatura de specialitate, s-a constatat existenţa unor serii variate de tratare şi analizare a inventarului
funerar, dezvoltate de reprezentanţii diferitelor curente teoretico-metodologice.
Arheologia tradiţională
a promovat o abordare cultural-istorică, conform căreia practicile funerare
constituie un domeniu intangibil al vieţii religioase
6
. Din această perspectivă obiectele de inventar sunt
legate de ideea „lumii de dincolo”, credinţa în aceasta fiind demonstrată, conform interpretărilor
„clasice”, tocmai de existenţa bunurilor funerare
7
. Această concepţie este însoţită de un anumit
scepticism în privinţa identificării unor elemente care permită reconstituirea aspectelor legate de
societatea respectivă
8
. În general, maniera aceasta de interpretare are tendinţa de a descrie amănunţit
(uneori excesiv) artefactele din inventarul mormintelor. Arheologia tradiţională interpretează simplu şi
accesibil descoperirile cu caracter funerar, pe baza unor analogii formale cu alte surse istorico-
arheologice
9
.
Arheologia tradiţională a dezvoltat un model de analiză strict descriptiv al obiectelor de
inventar funerar, acestea fiind prezentate din punct de vedere tipologic (mai rar funcţional);
examinarea caracteristicilor morfologice, tipologice şi tehnologice a artefactelor ocupă locul central în
cadrul acestui demers. De asemenea, este luat în discuţie criteriul cantitativ şi mai puţin cel calitativ
(doar în cazul unor piese considerate deosebite, conform concepţiilor moderne), obiectele fiind folosite
pentru încadrarea cronologică a descoperirilor respective. Filozofia de cercetare se bazează pe
accepţiunea clasică a termenului de inventar funerar, prin care se înţelegea totalitatea obiectelor depuse
în mormânt, acestea reprezentând piese care au aparţinut defunctului sau legate de unele activităţi
întreprinse de acesta
10
.
1
Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, e-mail: acltara@yahoo.com.
2
Denumită astfel după râul Körös al cărui bazin hidrografic cuprinde o parte din vestul României şi estul Ungariei, în
România acelaşi râu purtând numele Criş. Datorită echivalenţei denumirilor am renunţat la folosirea titulaturii de Starčevo-
Körös-Criş, cu toate că această denumire este utilizată de unii autori (Raczky 1982, p.5; Borić 1996, p.68; Lichter 2003, p.135
ş.a.).
3
Larina 1994, p.47; Ursulescu 2001, p.129.
4
Antunović 1990; Chapman 1994, p.80; Lichter 2001, p.37-44, 168-177; 2003, p.135-138; Paluch 2004.
5
Ursulescu 2001, p.129; Minichreiter 2001, p.199.
6
Lull 2000, p.576.
7
Ucko 1969, p.265.
8
Lull 2000, p.576.
9
Binford 1972, p.213; Lull 2000, p.576.
10
Chicideanu 2000, p.108; Sîrbu 2003, p.18; King 2004, p.216.
Unele modele clasice de analiză, identificau grupele de sex ale defuncţilor în funcţie de piesele
de inventar funerar
11
. Diagnozele de sex realizate exclusiv pe baza acestui criteriu sunt adesea greşite
12
.
Determinarea grupelor de sex se realizează în urma analizării materialului osteologic din punct de
vedere antropologic, obiectele de inventar funerar constituind un indice „imprecis” în această privinţă.
Abordarea procesualistă.
În anii `60 -`70, odată cu noul curent New Archaeology şi dezvoltarea
conceptului de Archaeology of Death, a fost „creionat” un alt tip de analiză aplicat în domeniul cercetării
descoperirilor cu caracter funerar
13
. Născut ca o alternativă critică la adresa paradigmei cultural-
istorice, curentul procesualist a marcat momentul în care arheologii au acordat atenţie premiselor
teoretice şi metodologice legate de studiul diferitelor aspecte ale comunităţilor din trecut
14
. Abordarea
procesualistă are la bază următorul argument: practicile funerare reprezintă expresia unor realităţi
sociale, acestea putând fi legate de sistemul social al comunităţilor din trecut, precum şi de statutul
social al decedaţilor
15
. Conform acestui tip de abordare, piesele de inventar funerar au semnificaţie
socială, prezenţa lor în morminte reprezentând un indice al statutului social sau/şi al existenţei unor
diferenţieri sociale
16
.
Majoritatea modelelor de studiu dezvoltate de acest curent s-au bazat pe deductive explanatory
procedures, acestea conducând la dezvoltarea multivariate methods (cluster analysis, formal analysis, factor
analysis etc.). În general, aceste modele de analiză au pornit de la ideea conform căreia mormintele se
pretează cel mai bine unei „anchete” sociale, nu numai pentru au (uneori) inventar bogat, care la
rândul său poate exprima existenţa unei ierarhii sociale, a unor indivizi cu statut deosebit, chiar a unor
reguli stricte, dar şi pentru faptul sunt rezultatul unui act deliberat de conduită, care poate reflecta
existenţa unor credinţe, concepte, temeri, mentalităţi. Aşadar, obiectele ce alcătuiesc inventarul funerar
sunt o parte a limbajului social
17
.
Lewis R. Binford, analizând unele populaţii native din America de Nord, a propus
interpretarea artefactelor (inclusiv a bunurilor de inventar funerar) din perspectivă antropologică,
definind 3 categorii de obiecte: technomic artefacts (obiectele care au o funcţie în mediu), socio-technic
artefacts (obiectele care au o funcţie primară în contextul cultural al vieţii sociale), ideo-technic artefacts
(obiectele care au o funcţie primară în contextul ideologic al sistemului social)
18
. În vederea identificării
unor aspecte sociale, prin prisma bunurilor funerare, autorul propunea analizarea acestora raportându-
se la trei elemente majore: (i) tipul obiectelor depuse, (ii) cantitatea de bunuri şi (iii) tipul şi cantitatea
coroborate
19
. De asemenea, Binford va demonstra practicile funerare sunt independente de aspectele
cotidiene ale vieţii sociale şi va arăta că există două componente majore ale situaţiilor sociale, ce permit
identificarea şi evaluarea unor fenomene sociale exprimate de variabilitatea riturilor funerare. Primul
element este reprezentat de persoana socială a defunctului (social persona) şi se referă la identitatea socială
din timpul vieţii, menţinută şi recunoscută în momentul morţii. Dimensiunea acestui element depinde
de gradul de organizare a societăţilor respective (complexitatea structurilor sociale) şi reflectă
apartenenţa la grupa de sex şi de vârstă, rangul, poziţia ocupată în timpul vieţii, în cadrul grupului
social, gradul de afiliere şi de apartenenţă la diferite segmente ale grupului. Al doilea element este
reprezentat de dimensiunea şi compoziţia structurii sociale (social unit), obligaţiile/responsabilităţile
celor decedaţi, corelate cu statutul social al defuncţilor. Binford considera acest factor (social unit)
determină amplasarea mormintelor într-o anumită locaţie şi conduce la ritualuri diferenţiate
20
.
În lucrarea de doctorat Social Dimensions of Mortuary Practice, Arthur Alan Saxe va utiliza o
metodă social-analitică (formal analysis) pentru evaluarea şi prezentarea atributelor specifice contextelor
funerare (inclusiv bunurile funerare)
21
. Ideile sale vor fi structurate într-un sistem complex de opt
ipoteze privind dimensiunea socială a practicilor funerare, organizate în două grupuri: primul tratează
11
Sîrbu 2003, p.50.
12
Nicolăescu-Plopşor - Wolski 1975, p.55; Malinowski 1983, p.252.
13
Lull 2000, p.577.
14
Binford 1962, p.217-225; Trigger 1984, p.277-279; 1998, p.103; Dyson 1993, p.196-197; Sabloff 2006, p.212-217.
15
Saxe 1970; Binford 1972, p.223-239; Tainter 1975, 1978; Brown 1981; O’Shea 1984, p.8-22; Lull 2000, p.577; Bailey
2000b:, p.23-25; Chapman 2003.
16
d’Agustino - Schnapp 1982, p.18; Chapman 1983, p.22-27; Bailey 2000a, p.209-223; MacDonald 2001, p.705.
17
d’Agustino - Schnapp 1982, p.17, 20-21.
18
Binford 1962, p.219-220.
19
Binford 1972, p.223.
20
Binford 1972, p.225-235.
21
Saxe 1970, p.32-38, 102-107.
27
27
modul diferenţiat de exprimare a noţiunii de social persona (persoana socială) în elementele de tratament
funerar; cel de-al doilea grup de ipoteze se referă la modul de reflectare a structurilor sociale în cadrul
practicilor funerare
22
. Ipotezele acestea, veritabile exerciţii logice, au fost testate utilizând datele
funerare din cadrul unor societăţi studiate din punct de vedere etnografic.
23
. Ipoteza nr. 3 se referea la
bunurile funerare: statutul social al defuncţilor este marcat de cantitatea şi calitatea bunurilor funerare depuse
24
.
Metoda respectivă se baza pe o structură teoretică solidă, dar era dificil de aplicat unor situaţii
arheologice concrete
25
.
Alţi autori, au adaptat metode statistice aplicate în alte domenii (psihologie, sociologie,
demografie), în vederea cuantificării şi clasificării obiectelor arheologice: Q-Mode Analysis (sortarea
obiectelor pe baza caracteristicilor comune) şi R-Mode Analysis (extragerea caracteristicilor/atributelor
co-variabile dintr-un set de obiecte)
26
. Acest model de analiză este cunoscut în literatura de specialitate
sub titulatura de factor analysis, fiind bazat pe o structură teoretică încorporată într-un proces de
evaluare a diverselor ipoteze postulate, în vederea identificării unor modele specifice
27
.
Joseph A. Tainter a aplicat mai multe sisteme de clasificare (polythetic classifaction procedures,
monothetic-divisive procedures, factor analysis) în vederea identificării unor aspecte sociale pe baza studiului
practicilor funerare
28
. Celor două elemente definite anterior de Binford (social persona şi social unit),
acesta le va adăuga noţiunea de energy expenditure, pe baza căreia îşi va construi un model de analiză
29
Termenul de energy expenditure reprezenta un concept abstract, ce poate fi tradus ca energie socială.
Aceasta reprezintă expresia determinată de diferitele evenimente din cadrul grupurilor respective:
moarte (fenomen biologic iminent, necontrolat şi imposibil de anticipat), înmormântare (eveniment
care priveşte nu doar pe individ şi familia sa, ci întreaga comunitate din care face parte), alte ritualuri.
Conform acestei teorii, indivizii cu poziţie socială deosebită beneficiau de mai multă energie socială
exprimată, aceasta fiind reflectată de dimensiunea structurii funerare, de elementele de tratament
funerar, durata şi complexitatea funerarilor, cantitatea şi calitatea bunurilor funerare depuse
30
. De
asemenea, Tainter va dezvolta şi nuanţa noţiunea de social unit prin identificarea a altor două trăsături
ale sistemului social structure (structură) şi organization (organizare). Primul termen, structura consta în
numărul, natura şi modul de articulare al elementelor care compun sistemul social, iar cel de-al doilea,
organizarea, se referă la ansamblul de reguli, restricţii, cutume, tradiţii, după care se guvernează şi se
modifică componentele grupului social
31
.
John M. O’Shea a propus un sistem de analiză a obiectelor de inventar funerar bazat pe
criteriul tipologic
32
, distribuţia acestora în complexele funerare în raport cu corpul defunctului,
frecvenţa sau absenţa din morminte a unor categorii de obiecte, raportate la grupele de sex şi
categoriile de vârstă; datele acestea (împreună cu celelalte elemente ale tratamentului funerar) conduc
la stabilirea unor diferenţieri orizontale (în funcţiei de vârstă, sex sau etnie) şi verticale (în funcţiei de poziţia
socială)
33
între membrii comunităţii, precum şi identificarea a trei surse primare privind varibilitatea
funerară: diferenţele sociale, variaţiile temporale şi distincţiile etnice
34
.
În aceiaşi perioadă, James A. Brown va publica studiul The search for rank in prehistoric burials
(1981), în cadru căruia va prezenta diverse modalităţi de identificare a poziţiei sociale în cadrul
descoperirilor funerare, acest demers fiind bazat pe o serie de elemente postulate anterior: energia
22
Saxe 1970, p.64-65; McHugh 1999, p.4.
23
Saxe 1970, p.64-121; McHugh 1999, p.4; Parker Pearson 2001, p.29.
24
Saxe 1970, p.69-71.
25
Brown 1981, p.30.
26
Dumond 1974, p.253-254.
27
Vierra - Carlson 1981, p.272-281.
28
Tainter 1975, p.5-14.
29
Tainter 1978, p.130; McHugh 1999, p.8.
30
Tainter 1974, p.1-2; 1978, p.125-127.
31
Tainter 1974, p.1; 1978, p.131.
32
Autorul în discuţie recunoaşte „carenţele” sistemului tipologic, considerându-l arbitrar, raportându-se la funcţionalitatea
obiectelor, locul de provenienţă şi materia primă din care erau confecţionate (O’Shea 1984, p.60-61).
33
Aceste două categorii de diferenţieri sociale au fost utilizate anterior şi de alţi autori, care au utilizat termenii de subordinate
şi superordinate, pentru definerea diferenţelor sociale la unele populaţii (Peebles - Kus 1977, p.433-440). John M. O’Shea
stabileşte şi o a treia categorie de diferenţiere socială special status differentiation. Aceasta reflecta circumstanţele decesului
(execuţie, sinucidere, masacru), aşa cum sunt ele vizibile în cadrul descoperirilor funerare morminte colective, poziţii de
depunere neobişnuite, absenţa craniului (decapitări) sau a corpului (cenotafuri) (O’Shea 1981, p.41-52; 1984, p.32-49, 60-69).
34
O’Shea 1984, p. 60-69.
28
28
socială (Tainter), simbolurile autorităţii (Peebles şi Kus) şi structura demografică a practicilor funerare
35
.
În privinţa acestui ultim element, Brown va insista asupra mormintelor de copii cu inventar bogat (mai
ales cele ce conţineau simboluri ale autorităţii), subliniind acestea indică statutul social
(moştenit/transmis) şi nu autoritatea socială a copiilor. De asemenea, autorul va atrage atenţia asupra
dificultăţilor ce pot apărea în încercarea de identificare a diferenţierilor sociale pe baza datelor
funerare
36
.
Din păcate, majoritatea acestor modele de analiză procesualiste s-au bazat pe cazuri
particulare din diferite perioade, de pe diverse meridiane, raportate excesiv la diferite situaţii
etnografice, fapt ce face dificilă adaptarea/aplicarea lor altor realităţi arheologice. Datorită demersului
pozitivist, influenţat de tradiţia filozofică, demersul New Archaeology a condus la o epistemologie
incoerentă, lipsită de o ontologie adecva necesităţilor disciplinei, fapt ce îi vor atrage numeroase
critici din diferite direcţii
37
.
Abordarea post-procesualistă.
a apărut ca un răspuns critic la demersurile „eşuate” ale arheologiei
procesualiste. Acest nou curent de idei a fost influenţat de reprezentanţii antropologiei interpretative
sau simbolice, mai precis de o serie de autori precum Turner, Geertz, Bourdieu ş.a
38
.
Arheologii post-procesualişti vor dezvolta un alt tip de abordare care considera că
descoperirile funerare (şi implicit diversele elemente ale acestora) nu reprezintă o reflecţie a sistemului
social şi a statutului indivizilor
39
. Fără a nega existenţa unei “dinamici sociale”, acest tip de analiză
utilizează metodologia tradiţională bazată pe comparaţii şi analogii, dar din perspectivă hermeneutică/
post-structuralistă
40
. Elementele de cultură materială (inclusiv obiectele de inventar funerar) sunt
considerate simbolurisymbols in action
41
. Semnificaţia acestora poate fi identificată doar dacă se admite
dimensiunea relevantă a variaţiilor (de tratament funerar, de organizare spaţială, natura şi locul
bunurilor funerare etc.) din contextul descoperirilor
42
. Obiectele pot avea semnificaţii conceptuale care
nu pot fi înţelese doar printr-o „simplă” analiză funcţională şi tipologică sau doar prin stabilirea
proprietăţilor fizice şi biologice ale obiectelor studiate: Over space and time, distant from their production,
texts and objects can be given numerous meanings in different contexts
43
.
În general, reprezentanţii curentului post-procesualist s-au axat pe critica la adresa modelelor
de analiză procesualiste, acestea, uneori, fiind examinate şi corectate: Mortuary practices have been treated
as a passive reflection of abstract concepts of society and social structure, whereas they should be treated as the arena of
activity in which are moulded the institutions through which social relationships are actively brought into being,
transformed and terminated through exchanges and alliances
44
. În accepţiunea reprezentanţilor acestui curent,
obiectele de inventar nu reprezintă doar „elemente de identificare personale” (identity kit), ci pot fi
bunuri selectate cu grijă pentru a aminti de personalitatea şi caracterul defunctului, obiecte ce au
aparţinut acestuia, bunuri care exprimau relaţia dintre defunct şi membrii comunităţii, cadouri pentru
morţi (pentru a preîntâmpina întoarcerea lor în lumea celor vii), bunuri sacrificate de către cei rămaşi
în viaţă pentru defunct, „amintiri de familie” sau o formă de tribut pentru forţele supranaturale, în
vederea legitimării relaţiei reciproce dintre cei vii şi cei morţi
45
. Multiplele sensuri pe care le pot
„ascunde” bunurile funerare, complică încercarea de identificare a semnificaţiei şi, implicit, face dificilă
realizarea unui model de analiză care să înglobeze toate aceste aspecte.
Abordarea marxistă.
Materialismul cultural-istoric a exercitat o influenţă puternică asupra
arheologiei, baza ideologică a acestor influenţe fiind iniţial reprezentată de lucrările lui Marx şi Engels,
iar mai apoi de cele ale antropologiei marxiste franceze – Godelier, Miellassoux, Terray, Rey ş.a
46
.
În domeniul practicilor funerare arheologia marxistă va dezvolta o perspectivă teoretică
particulară. Aceste puncte de vedre sunt sintetizate în studiul Death and Society: A Marxist Approach
35
McHugh 1999, p.12.
36
Brown 1981, p.25-37.
37
Shanks - Tilley 1987, p.29-45; 1988, p.42-45; Hodder 1995, p.2.
38
Hodder 2006, p.208.
39
Lull 2000, p.577.
40
Lull 2000, p.577-578; Chapman 2003, p.308-309.
41
Hodder 1995, p.18.
42
Hodder 1995, p.109; Lull 2000, p.577-578.
43
Hodder 1995, p.13-14.
44
Parker Pearson 2001, p.84.
45
Parker Pearson 2001, p.7, 11, 84-85, 94; Brück 2004, p.318-321.
46
Schiffer 1988, p. 466; Bloch 1999, p.410-413; Friedman - Rowlands 2006, p.163-169.
29
29
(2000), semnat de Vincent Lull. Conform acestuia, tratamentul funerar variază în funcţie de condiţiile
economice din societate: mormintele şi tot ce este legat de acestea sunt rezultatul activităţilor
economice ale indivizilor în viaţă, demonstrând capacitatea de producţie a comunităţilor respective.
Ritualurile reflectau mentalul colectiv. Defuncţii, deşi nu mai făceau parte din sistemul productiv, erau
incluşi în acesta deoarece, funeraliile implicau anumite consumuri economice. Diversele bunuri depuse
alături de cei morţi sunt percepute ca o investiţie a societăţii - un fel de recompensă, tribut, omagiu sau
o formă de mascare a inegalităţilor sociale, fără a exista intenţia de-a reflecta statutul social. Existenţa
unor morminte cu inventar funerar bogat denotă o viaţă economică prolifică, în timp ce mormintele
fără inventar sau cu inventar sărac sunt expresia unei economii modeste. Marxiştii nu neagă existenţa
unor „asimetrii sociale” între membrii societăţii, dar consideră dificil demersul de identificare a
structurii sociale prin intermediul datelor arheologice. Variaţiile de tratament funerar nu reflec
diferenţele de ordin etnic sau politic dintre indivizii, ci sunt doar o expresie a grupurilor socio-
economice (sau socio-ideologice) din comunitate, considerate (conform clasicelor concepţii marxiste)
categorii sau clase sociale
47
.
Modelele de analiză dezvoltate de reprezentanţii acestui curent pornesc, în general, de la
următoarea idee: The value of burial products cannot be calculated without study of the work processes involved in
their manufacture (...), the source of raw materials and the technology by which they were produced
48
. Aceste modele
sunt axate pe analiza cantităţii de obiecte şi pe valoarea acestora, provenienţa materiilor prime din care
sunt realizate (locale sau „exotice”), efortul tehnologic necesar pentru realizarea obiectelor respective,
distribuţia artefactelor în morminte, în funcţie de categoriile de vârstă şi grupele de sex
49
.
Abordarea arheologiei evoluţioniste.
Apărut la începutul anilor ’80, acest curent de idei
revendica veche teorie darwinistă, considerând eşecul unor demersuri anterioare (spre exemplu
evoluţionismul antropologic) s-a datorat aplicării incorecte a acestei teorii fenomenelor culturale
50
.
În domeniul funerar, maniera aceasta de studiu furnizează explicaţii complementare celor oferite de
teoriile procesualiste şi marxiste
51
. Din perspectiva evoluţionistă, valoarea activităţilor întreprinse de
comunitate şi potenţialul biologic al indivizilor reprezintă determinantele ce contribuie la variaţia
obiectelor de inventar funerar; conform acestui model unii indivizi din comunitate, cu potenţial mare
de reproducere (de exemplu adulţii tineri), beneficiau de numeroase obiecte de inventar de calitate,
datorită sentimentelor (mâhnire, milă, durere, regrete), provocate de moartea acestora, celor rămaşi în
viaţă
52
. Factorii biologici reprezintă determinante culturale universale
53
. Această manieră de lucru nu
neagă existenţa diferenţierilor sociale dar consideră acestea nu pot fi identificate întotdeauna: As a
biological reaction to death, grief supplements the cultural explanations of masked social inequality (…)
54
.
Modelele dezvoltate de reprezentanţii acestui curent analizează cantitatea, calitatea şi valoarea
obiectelor de inventar funerar, distribuţia acestora în mormânt, raportarea acestora la categoriile de
vârstă şi grupele de sex, toate elementele menţionate fiind raportate la sentimentele comunităţilor
respective: „ (...) increased grief translates into increased grave goods
55
.
* * *
Dincolo de aceste direcţii de cercetare, este greşit presupunem doar una dintre aceste
perspective teoretice poate rezolva numeroasele probleme ridicate de descoperirile cu caracter funerar.
Clearly it was a volume of the archaeology of its time and the context today is very different. Rather than follow
conventional wisdom that processual archaeology has been replaced by postprocessual archaeology, I would argue that the
discipline as a whole (and not just its Anglo-American branch) is highly fragmented: archaeologists use a wide range of
theoretical approaches drawn from the social and natural sciences, some attempt to build bridges between such
approaches, others adhere rigidly to theoretical purity, a wide range of problems are under study and philosophical
perspectives range from relativist idealism to deterministic materialism
56
.
47
Lull 2000, p.578-580; Chapman 2003, p.310.
48
Lull 2000, p.579.
49
MacDonald 2001, p.710.
50
Schiffer 1996, p. 646-647.
51
MacDonald 2001, p.712.
52
Fox 1996, p.20-24; MacDonald 2001, p.705.
53
Fox 1996, p.20.
54
MacDonald 2001, p.712.
55
MacDonald 2001, p.712.
56
Chapman 2003, p.310.
30
30
De aceea, unii autori au dezvoltat modele de analiză care înglobau elemente specifice
diverselor curente teoretico-metodologice.
Astfel, la începutul anilor ’80, John Chapman, raportându-se la metodele de analiză
procesualiste, precum şi la unele din noile tendinţe post-procesualiste, a realizat un sistem de analiză a
inventarului funerar bazat pe trei elemente majore: 1. cantitatea de obiecte; 2. diversitatea obiectelor
depuse; 3. diferenţierile între grupele de sex/categoriile de vârstă vizibile în asocierea obiectelor de
inventar non-ceramice; primele două elemente indicau diferenţele verticale existente între membrii
societăţii, iar ultimul criteriu de analiză indica diferenţele orizontale din cadrul grupului social
57
.
În aceiaşi perioadă, V. A. Alekshin propunea o manieră de analiză a practicilor funerare,
influenţată de perspectiva teoretică procesualistă, însă fundamentată pe modelul marxist şi câteva
reminiscenţe cultural-istorice
58
. Conform acestui autor, obiectele de inventar funerar puteau fi analizate
pe baza mai multor criterii: a. cantitatea de obiecte; b. tipurile de artefacte şi varietatea acestora în
cadrul inventarului funerar; c. frecvenţa diferitelor categorii de materiale în contextele funerare; d.
materialele din care erau realizate obiectele
59
.
Un alt model de analiză a bunurilor funerare propunea împărţirea pieselor asociate defuncţilor
în trei categorii: 1. ornamente obiecte folosite pentru înfrumuseţarea şi împodobirea corpului; 2. obiecte
rituale piese utilizate în diferite scopuri rituale (talismane, amulete etc.), determinate de credinţele
religioase; 3. obiecte utilitare – diverse unelte folosite în cadrul activităţilor domestice
60
.
Alţi autori au propus modele de analiză care includeau toate elementele materiale descoperite
în morminte (obiecte de inventar şi ofrande funerare). Dintre acestea amintim modelul utilizat de
Martha L. Sempowski care sugera împărţirea bunurilor funerare în patru categorii funcţionale: 1.
alimente şi/sau recipiente pentru depozitarea acestora, 2. obiecte ornamentale, 3. unelte şi arme, 4.
obiecte ceremoniale
61
. Al doilea exemplu, se referă la modelul propus de Ivana Radovanović pentru
mormintele mezolitice din zona Porţilor de Fier. Autoarea consideră toate obiectele (unelte, arme,
podoabe, resturi faunistice, cochilii de moluşte, ocru ş.a.) descoperite într-un mormânt, drept inventar
funerar şi le clasifică în felul următor: 1. inventar de tip A (artefacte) prin acestea înţelegând obiecte de
inventar funerar în accepţiunea clasică şi 2. inventar de tip B (non-artefacte), în această categorie incluzând
oasele de animale sau umane (altele decât cele aparţinând defunctului), ocrul, cochiliile de moluşte
neprelucrate
62
.
Începând cu reprezentanţii curentului procesualist şi până în prezent au fost dezvoltate
numeroase modele de analiză statistică a practicilor funerare şi implicit a obiectelor de inventar
funerar. În opinia unor autori, procedeele statistice sunt „singurele capabile surprindă multitudinea
şi complexitatea relaţiilor dintre diferitele elemente ale comportamentului funerar”
63
. De-a lungul
timpului, utilizarea metodelor statistice în analizarea datelor arheologice a dat naştere la numeroase
controverse şi critici
64
. În general, majoritatea metodelor statistice, aplicate obiectelor de inventar
funerar, s-au axat pe următoarele chestiuni: tipologia diverselor categorii de materiale,
prezenţa/absenţa unor categorii de obiecte; asocierea/neasocierea dintre diversele categorii de
artefacte, precum şi relaţiile dintre acestea; modul de distribuţie a obiectelor în mormânt şi raportul
acestora faţă de corpul defunctului; raportarea elementelor menţionate la grupele de sex, categoriile de
vârstă şi (eventual) la statutul social al defuncţilor
65
. Totuşi, analizele statistice prezintă o serie de
neajunsuri datorită subiectivităţii inerente, datorate, pe de o parte, cazurilor particulare analizate şi
particularităţilor specifice fiecărei civilizaţii, iar pe de altă parte datorită modului de concepere a
sistemelor de analiză care, de cele mai multe ori, au fost definite de reprezentanţii diferitelor curente
teoretice în scopul susţinerii elementelor şi aspectelor vizate. Astfel, aplicarea unor sisteme structurate
pe un anumit schelet teoretic, unui anumit set de date funerare poate conduce la rezultate diferite,
uneori chiar contradictorii
66
. „Eşecul” unor astfel de metode nu s-a datorat aplicării unor metode
57
Chapman 1983, p.23.
58
Alekshin 1983; Bartel 1983, p.145-146; Kohl 1983, p.146-147.
59
Alekshin 1983, p.141-142.
60
Gamble et al. 2001, p.192-194.
61
Sempowski 1986, p.37; Sprague 2005, p.120.
62
Radovanović 1996, p.14.
63
Chicideanu 2003, p.75.
64
Thomas 1978, p.231-243; Braun 1981, p.404-408; McHugh 1999, p.62.
65
Manly 1996, p.473-484.
66
Tainter 1978, p.118-119; Braun 1981, p.412.
31
31
neadecvate ci mai ales datorită complexităţii problemelor generate de practicile funerare, explicaţiile
teoretice fiind centrate nerealist doar asupra unor chestiuni; de aceea, în cele mai multe cazuri, aceste
metode au confirmat/infirmat doar explicaţiile teoretice, situaţie determinată, inerent, de modul de
concepere al sistemului de analiză şi a modului de cuantificare a diverselor elemente
67
.
* * *
Arheologia românească a fost dominată de abordarea tradiţională - cultural-istorică, bazată o
filozofie de cercetare pozitivistă şi empiristă, ulterior, peste acest profil suprapunându-se marxismul
68
.
Interpretările marxiste dezvoltate în literatura de specialitate „autohtonă” au constat doar în afirmaţii
lipite mecanic la începutul sau sfârşitul unor lucrări de arheologie absolut tradiţionale
69
.
În aceste condiţii, modelele de analiză a obiectelor de inventar funerar dezvoltate de
arheologia românească s-au bazat pe metode de ordonare tipologică şi morfologică a diferitelor
categorii de materiale, având tendinţa de a descrie excesiv de detaliat obiectele respective, în final
acestea fiind folosite pentru încadrarea cronologică a descoperirilor cercetate. De asemenea, termenii
folosiţi pentru descrierea diverselor artefacte, au fost înţeleşi şi utilizaţi în mod diferit, de multe ori
greşit
70
, ignorându-se limbajul comun, acesta reprezentând „cheia” către rezolvarea problemei
obiectivităţii interpretărilor
71
.
Un model de analiză a inventarului funerar din mormintele Starčevo – Criş
Având în vedere constatările anterioare, vom propune un sistem de analiză care ţină cont
de plusurile şi minusurile metodelor dezvoltate de diversele curente teoretico-metodologice.
La prima vedere, chestiunea inventarului funerar din mormintele starceviene, pare simplă.
Însă, dacă le analizăm cu atenţie constatăm lucrurile sunt complexe, deoarece mormintele acestei
culturi, pe lângă obiectele propriu-zise de inventar funerar (unelte, vase etc.), conţineau şi alte
elemente - fragmente ceramice depuse sub, peste sau lângă defunct. Datorită acestui fapt, sistemul
nostru de analiză va fi structurat pe două segmente:
I.
obiecte propriu-zise de inventar funerar
;
II.
fragmente ceramice depuse în asociere cu corpul defunctului
.
Această maniere de tratare a problematicii, probabil, nu este cea mai adecvată. Însă, având în
vedere modul în care au fost puse în circulaţie datele privind complexele funerare, maniera de
prezentare diferită, omiterea unor aspecte legate de comportamentul funerar al acestor comunităţi,
aceasta reprezintă formula optimă pentru gestionarea datelor existente. În următorul subcapitol vom
reveni şi vom „diseca” numeroasele aspecte legate de aceste două segmente ale metodei propuse.
Pentru prima categorie, se impune o clarificare de ordin terminologic. În realizarea sistemului
de analiză, datorită complexităţii problemelor ridicate de conceptul de inventar funerar în cazul
comunităţilor Starčevo-Criş, am pornit de la accepţiunea clasică a termenului de inventar funerar, prin
care se înţelege totalitatea obiectelor depuse alături de defunct
72
, iar apoi ne-am raportat şi la celelalte
sensuri definite de paradigmele teoretico-metodologice.
Încă de la început, dorim precizăm nu au fost incluse în această categorie ofrandele şi
ocrul, cu toate unii autori le atribuie inventarului funerar
73
. Ofrandele funerare reprezintă alte
bunuri decât cele ce fac parte din inventarul funerar
74
, în această categorie fiind incluse, de obicei, cele
prezumtibile de a reprezenta ofrande alimentare
75
. Ocrul reprezintă un element legat de tratamentul
funerar, fiind utilizat, de cele mai multe ori, pentru vopsirea defuncţilor
76
. Unii autori realizează
67
McHugh 1999, p.143-144.
68
Anghelinu 2006, p.17-18.
69
Dragoman 2006, p.132.
70
Sîrbu 2003, p.7.
71
Lévi-Strauss 1978, p.446-447.
72
Chicideanu 2000, p.108; Sîrbu 2003, p.18; Sprague 2005, p.118.
73
vezi Radovanović 1996, p.14; Paluch 2004, p.37; Sprague 2005, p.120, 122.
74
Sîrbu 2003, p.21.
75
Problematica ofrandelor funerare este mult mai complexă Acestea pot reprezenta „partea defuncţilor” în scopul de a-i integra
în ceremonialul funerar ca participanţi, donaţii pentru a preîntâmpina eventualele acţiuni ostile ale lor, resturile unor
„banchete funerare” sau cantităţi de alimente selectate special pentru a fi depuse în mormânt, simboluri totemice etc. (Parker
Pearson 2001, p.10-11; Brück 2004, p.324-325).
76
Paluch 2004, p.36-37; Sprague 2005, p.70-71.
32
32
distincţia între modurile de depunere a ocrului în morminte: sub formă de bulgări (în acest caz fiind
considerat inventar funerar) sau pulbere, presărată peste corpul defunctului (element de tratament
funerar)
77
. Totodată, am exclus din analiză unele elemente, considerate de autorii unor cercetări ca
aparţinând inventarului funerar. Spre exemplu, în unele morminte de la Trestiana (M18, B/M1, B/M2)
şi Gura Baciului (M6), lângă defuncţi, s-au descoperit pietre de dimensiuni mici, uneori arse
78
. Acestea
puteau ajunge în complexele respective accidental, în momentul umplerii gropilor respective, în urma
unor procese post-depoziţionale sau datorită bioturbaţiilor produse de anumite animale cavernicole
79
,
acestea din urmă putând antrena pe «ganguri» respectivele pietre. De asemenea, nu am inclus în
prezentul studiu fragmentul de topor descoperit în umplutura gropii mormântului B/M5 de la
Trestiana, considerat de autoarea cercetărilor element de inventar funerar
80
. Deşi, au existat opinii
conform cărora obiectele descoperite în umplutura gropilor funerare reprezintă rezultatul unor practici
rituale
81
, considerăm prezenţa acestor piese se datorează unor perturbări datorate proceselor post-
depoziţionale.
În vederea unei bune gestionări a datelor disponibile am preferat aplicarea unui sistem
complex, structurat pe mai multe criterii de analiză:
Criteriul 1
categoriile de piese reprezentate în contextele funerare. Am optat pentru împărţirea
obiectelor de inventar în cinci categorii: 1.
vase ceramice
; 2.
piese litice
(au fost incluse în această
categorie piesele de silex, obsidian, piatră şlefuită); 3.
podoabe
; 4.
obiecte realizate din materii dure
animale
(corn, os). Au fost excluse obiectele de podoabă realizate din aceste materiale; 5.
alte
obiecte
(plastică, alte categorii de piese de lut ars etc.). În această împărţire ne-am raportat la
funcţionalitatea obiectelor, la frecvenţa lor în aşezări şi complexe funerare, la materialele din care erau
realizate.
Criteriul 2
tipologia acestor piese. Încadrarea tipologică a diferitelor categorii de materiale va
reprezenta un alt criteriu de analiză aplicat. Tipologia obiectelor se va realiza pentru fiecare din cele
cinci categorii de piese propuse. Studiul tipologic va ţine seama de diversele elemente definite pentru
fiecare grupă de obiecte (ceramică, utilaj litic ş.a.).
Criteriul 3
cantitatea obiectelor de inventar funerar. Din punct de vedere cantitativ ne-am raportat
la numărul de obiecte asociate defunctului. În această evaluare am „exclus” categoriile de materiale şi
ne-am referit strict la numărul de piese prezente în complexele funerare.
Criteriul 4
calitatea obiectelor de inventar funerar. Analiza calitativă a bunurilor de inventar
funerar se va realiza raportându-ne la calitatea materiilor prime din care erau realizate diversele
categorii de piese, modul/tehnicile de realizare, gradul de fragmentare (dacă este cazul), starea de
conservare a pieselor în momentul descoperirii şi, eventual, cauzele deteriorării, pentru a putea sesiza
dacă starea piesei este rezultatul unui act intenţionat sau a unor factori de mediu ori accidentali
82
.
Criteriul 5
frecvenţa obiectelor de inventar funerar. O altă chestiune analizată se va axa pe
frecvenţa artefactelor descoperite în complexe funerare. Din această perspectivă am definit două grupe
de obiecte: 1. „piese comune”, specifice aşezărilor şi contextelor funerare, realizate din materii prime
accesibile respectivelor comunităţi (silex, lut, os, corn etc.), provenite din surse locale sau nu; 2. „piese
exotice” - obiecte realizate din materii prime a căror sursă nu era locală, cu frecvenţă scăzută în
complexele acestei culturi. Astfel, unele categorii de piese, cum ar fi de exemplu obiectele realizate din
valve de scoici marine, pot fi considerate „piese exotice”, deoarece frecvenţa lor este scăzută atât în
aşezări cât şi în morminte. Majoritatea acestor cochilii aparţin unor specii ce nu existau în zona
balcanică, provenienţa lor fiind sudică.
Criteriul 6
modul de dispunere în morminte al obiectelor de inventar funerar faţă de corpul defuncţilor.
Amplasarea pieselor de inventar funerar în anumite zone poate reprezenta un indice funcţional (de
exemplu mărgelele descoperite în zona gâtului) sau pot indica existenţa/inexistenţa unor reguli în
această privinţă
83
. De asemenea, modul de plasare a obiectelor în raport cu corpul poate indica relaţia
77
Paluch 2004, p.36-37.
78
Popuşoi 1980, p.130-132; 1992, p.29-31; 2005, p.53-54; Lazarovici - Maxim 1995, p.186.
79
Vezi Haită 2003, p.26.
80
Popuşoi 2005, p.56.
81
King 2004, p.227.
82
Sîrbu 2003, p.72.
83
McHugh 1999, p.64.
33
33
dintre defunct şi cei rămaşi în viaţă, modul în care participanţii la ceremonia funerară construiesc
imaginea celui decedat
84
.
Criteriul 7
raportul dintre obiectele de inventar şi distribuţia în morminte, în funcţie de categoriile de
vârstă. Trebuie să precizăm de la început că, de-a lungul timpului s-au folosit mai multe modele pentru
încadrarea defuncţilor într-una din categoriile de vârstă. În general, arheologii menţionează vârstele
într-o manieră de genul copil, matur, adult etc. Categoriile de vârstă cuprind mai multe elemente, care
sintetizează etapele de evoluţie biologică a indivizilor. Unul dintre cele mai cunoscute modele (varianta
„clasică”) este cel care stabilea opt categorii de vârstă: Infans I (0-7 ani), Infans II (7-14 ani), Juvenis
(14-20 ani), Adultus (20-30 ani), Maturus I (30-40 ani), Maturus II (40-50 ani), Maturus III (50-60 ani),
Senilis de la 60 de ani în sus
85
. Eric Crubézy propunea un alt model de împărţire a categoriilor de
vârstă, fără a denumi etapele biologice respective, preferând doar estimarea vârstei în cifre: 0-1 an, 1-4
ani, 5-9 ani, 10-14 ani, 15-19 ani, 20-29 ani, 30-39 ani, 40-49 ani, 50-59 ani, 60-69 ani, 70-79 ani şi peste 80
de ani
86
. Alţi autori au preferat variante mai simple, cu doar două categorii - adulţi şi subadulţi
87
. Datorită
publicării expertizelor antropologice, în unele cazuri, fără aceste precizări, sau în alte cazuri absenţa
acestor determinări antropologice sau doar observaţii de genul „copil, copil foarte mic, individ matur,
individ adult” (multe dintre aceste observaţii fiind făcute de arheologi), am optat pentru o formulă
generală, alcătuită din doar trei categorii: Infans, Juvenis şi Adultus/Maturus.
Criteriul 8
raportul dintre obiectele de inventar şi distribuţia în morminte, în funcţie de grupele de sex. În
cadrul acestui criteriu de analiză, vom considera indeterminabile scheletele de copii (în cazul acestei
categorii fiind aproape imposibilă stabilirea sexului) sau cele de adulţi pentru care nu s-a putut stabili
(datorită conservării precare a materialului osteologic) apartenenţa la una dintre cele două grupe de
sex.
Pe baza acestor elemente vom încerca identificăm existenţa unor diferenţieri orizontale şi
verticale în cadrul comunităţilor Starčevo-Criş.
Al doilea segment al sistemului de analiză se referă la fragmentele ceramice depuse în asociere cu
mormântul sau/şi corpul defunctului. Această categorie de materiale va fi examinată în funcţie de
următoarele criterii de analiză:
Criteriul 1 -
perspectivă cantitativă;
Criteriul 2 -
perspectivă calitativă;
Criteriul 3 -
modul de dispunere a fragmentelor ceramice în raport cu corpul defuncţilor;
Criteriul 4 -
raportul
dintre fragmentele ceramice şi distribuţia în morminte, în funcţie de categoriile de vârstă;
Criteriul 5 -
raportul dintre
fragmentele ceramice şi distribuţia în morminte, în funcţie de grupele de sex.
În final, vom încerca ne raportăm la semnificaţia simbolică a obiectelor în cauză şi la
semnificaţia socială a anumitor categorii de materiale şi practici/obiceiuri.
Datele disponibile privind cultura Starčevo-Criş
Datele existente la ora actuală privind chestiunea în discuţie sunt puţin numeroase. Analiza
noastră se va concentra doar asupra mormintelor ce conţineau categoriile de materiale definite în
sistemul de analiză propus anterior, din tot arealul culturii Starčevo-Criş (fig. 1).
Complexele funerare ce nu conţineau bunuri funerare (şi/sau depuneri de fragmente
ceramice) nu au fost incluse în analiza noastră. De asemenea, din prezentul studiu, au fost excluse
unele descoperiri precum cele de la Gura Baciului M10
88
, Trestiana B/M3
89
, Obre I M6, M8
90
.
Complexele respective, deşi, sunt publicate ca morminte, conţin resturi osteologice umane, fără
conexiune, amestecate cu oase de animale şi alte materiale arheologice (mai ales ceramică). Considerăm
acestea, prin elementele ce le prezintă se apropie mai mult de categoria descoperirilor de oase
umane în contexte nefunerare (scattered bones).
Din datele disponibile privind mormintele ce vor fi analizate, rezultă majoritatea erau
simple, conţinând resturile osteologice ale câte unui singur individ.
84
Brück 2004, p.322.
85
Necrasov - Cristescu 1967, p.166 – Tabelul nr. 3.
86
Crubézy 2000, p.35-38.
87
White 1992.
88
Lazarovici - Maxim 1995, p.188.
89
Popuşoi 1992, p.31; 2005, p.54-55.
90
Benac 1973, p.350, 353-356.
34
34
Mormintele duble sunt mai puţin numeroase: Valea Lupului – doi adulţi
91
, Trestiana M32 – un
adult şi un copil
92
, Zlatara-Ruma MA – un adult de sex masculin şi un copil
93
, Lánycsók M1 – un adult
de sex feminin şi un copil
94
. De la început trebuie precizăm că, prezenţa într-un complex funerar a
resturilor osteologice a doi indivizi nu înseamnă neapărat că avem de-a face cu un mormânt dublu. Ne
referim la unele descoperiri precum cele de la Gura Baciului M1
95
, Trestiana M9
96
. În aceste cazuri,
alături de defuncţii depuşi în conexiune anatomică, au fost descoperite un număr mic de resturi
osteologice aparţinând altor indivizi; uneori, autorii cercetărilor au considerat aceste descoperiri
morminte duble
97
. Trebuie menţionăm în situaţiile amintite, resturile osteologice au fost
identificate în urma expertizei antropologice
98
. Planurile şi observaţiile arheologice indică, în toate
cazurile, existenţa unor schelete în conexiune anatomică. În opinia noastră, prezenţa câtorva oase
umane, asociate unor defuncţi în conexiune anatomică, nu poate fi considerată dovada unui mormânt
dublu. Aceste resturi osteologice au o altă semnificaţie. Spre exemplu, se poate avem de-a face cu
reînhumări ale unor părţi din scheletele unor indivizi decedaţi anterior; pot reprezenta ofrande şi/sau
simboluri
99
cu scop de dar (gen donaţie către defunct); sau pot fi legate de o practică a cărei semnificaţie
nu ne este cunoscută
100
.
Pe lângă mormintele simple şi duble, în câteva cazuri, sunt atestate şi morminte colective
101
:
Tržnice-Vinkovici - 3 indivizi adulţi şi un copil
102
; Vinča – 10 defuncţi, din care 8 indivizi adulţi, de sex
masculin şi doi adulţi indeterminabili
103
; Slavonski Brod-Galovo M1 - 3 indivizi, fără alte precizări
104
;
Velešnica M2 – 5 indivizi adulţi (4 de sex feminin şi unul masculin) şi 2 copii
105
.
* * *
I. Obiecte propriu-zise de inventar funerar.
Din punct de vedere al inventarului funerar, se
constată , în mormintele culturii Starčevo-Criş, acesta lipseşte în majoritatea cazurilor, iar atunci
când există este modest. Absenţa inventarului funerar neperisabil reprezintă o caracteristică a
mormintelor acestor populaţii, aşa cum o dovedesc descoperirile din întreaga arie a acestei culturi.
Criteriul 1.
Din seria de date pe care le deţinem la acest moment privind categoriile de obiecte
reprezentate în contextele funerare starceviene, rezultă următoarea situaţie (fig. 9. c):
Categoria 1 vase ceramice. Cernat M3 - un vas ceramic cu patru picioare
106
; Cluj-
Napoca M4 - un vas fragmentar
107
; Tečić M1 două vase (fig. 6. d-e), Tečić M2 un
91
Nestor et al. 1951, p.66; Comşa 1995, p.245-246.
92
Popuşoi 1992, p.30; 2005, p.54.
93
Borić 1996, p.73.
94
Paluch 2004, p.29.
95
Necrasov 1965a, p.32-33; Lazarovici - Maxim 1995, p.184.
96
Popuşoi 1992, p.30; 2005, p.53.
97
Popuşoi 1992, p.32; 2005, p.55.
98
Necrasov 1965a, p.32-33; Necrasov - Antoniu 1979, p.22.
99
Studiile etnografice au arătat că, în cazul unor populaţii tradiţionale (aborigeni din Australia şi Tasmania, populaţiile din
Andamanii, indienii neoze din Bolivia), oamenii folosesc/poartă uneori părţi ale scheletului în chip de amulete, considerând că
acestea au diverse proprietăţi magice (Lips 1958, p.521; Iaru 1967, p.184).
100
De exemplu, Michael Shanks şi Christopher Tilley au analizat semnificaţia simbolică a oaselor umane, fără conexiune
anatomică, prezente într-o serie de complexe funerare din Suedia şi Anglia, bazându-se pe valoarea simbolică a corpului
uman şi pe modului cum acesta poate fi perceput (partea anterioară/posterioră, simetria stânga/dreapta, partea
superioră/inferioră, corp/membre, părţi articulate/ dezarticulate, bărbat/femeie). Autorii au sugerat că maniera de grupare şi
manipulare a acestor resturi osteologice reflectă ideologia particulară a comunităţilor respective, reprezentând o practică
socială: The regrouping of disarticulated remains, which we identified, incorporates in the expression of symmetry between body parts a denial of
asymmetrical relationships in relations of production. In this manner we focused on the possible ideological dimension of the form and nature of
material culture, how it may act to naturalize and misrepresent other social practices(Shanks–Tilley 1988, p.108).
101
În afară de cele 3 morminte colective enumerate, în aria culturii Starčevo-Criş mai există şi alte asemenea complexe:
Ajmana-Mala Vrbica 17 indivizi (Stalio 1986, p.29; Ružić - Pavlović 1988, p.51), Rudnik Kosovski 5 indivizi, Szarvas-
Szappanos M10 7 defuncţi, Endrőd-Kápolnahalom M1 - 4 indivizi (Paluch 2004, p.26, 29, 31). Aceste descoperiri nu au
fost incluse în analiza noastră deoarece nu conţineau obiecte de inventar sau/şi fragmente ceramice asociate.
102
Borić 1996, p.73.
103
Chapman 1983, p.8; Mikić 1988, p.22; Antunović 1990, p.47-fig.9.
104
Minichreiter 1999, p.20.
105
Vasić 1986, p.267-268; Živanović 1986, p.287.
106
Székely 1970, p.307.
107
Vlassa 1970, p.532.
35
35
vas
108
(fig. 6. c); Kozluk M1 - un vas, Kozluk M2 - un vas
109
; Golokut-Vizić M1 un
vas, Vinkovici-Tržnice - într-un mormânt colectiv, lângă unul din defuncţi (Infans) au
fost găsite două vase, Vinkovici-Nama – un vas fragmentar
110
; Zlatara-Ruma MB - un
vas miniatural
111
(fig. 7. c); Velešnica M1 un vas
112
(fig. 7 d); Kamenički Potok-
Mihajlovac M1 două vase întregi
113
; Deszk M1 un vas
114
(fig. 8. b); Szakmár-
Kisülés M1 un vas
115
(fig. 7. e); Endrőd-Lyukashalom M1 un vas, Endrőd-
Varnyaipuszta M2 – un vas, Hódmezővásárhely-Kopáncs-Kovács-tanya M3 – un vas,
Mezőberény-Bodzáshalom M1 două vase, Szarvas-Egyházföld M2 un vas, Vörs-
Máriaszonysziget M2 – un vas
116
.
Categoria 2 piese litice. Gura Baciului M1 - zece piese de silex şi un topor de tip
Walzenbeil
117
(fig. 5. h-p, y, z), Gura Baciului M4 - o râşniţă şi un mic frecător
118
(fig. 4.
c), Gura Baciului M9 - o aşchie de silex
119
, Trestiana B/M1 - câteva aşchii de silex
120
,
Suceava M1 - o lamă de silex
121
, Poieneşti M1 lame de silex şi obsidian
122
(nu se
precizează numărul acestora), Tăşnad-Sere M3 două lame de obsidian
123
(fig. 4. f-g),
Topole-Bač M2 – o piesă de silex
124
, Kamenički Potok-Mihajlovac M1 – un nucleu de
silex
125
, Lepenski Vir M4 - două lame de silex, Lepenski Vir M42a două lame de
silex
126
, Kozluk M2 – un topor din piatră şlefuită
127
, Zlatara-Ruma MA – fragmente de
cuarţit, Zlatara-Ruma MB două topoare din piatră şlefuită (unul dintre acestea fiind
miniatural), două lame de silex fragmentare şi cîteva fragmente de cuarţit
128
,
Mezőberény-Bodzáshalom M2 o lamă de obsidian, Szarvas-Egyházföld M2 două
topoare din piatră şlefuită
129
.
Categoria 3 podoabe.
Sânnicolau Român M1
130
- mărgele din alabastru, alcătuind
probabil un colier
131
(fig. 6. g); Vinkovici -Tržnice - într-un mormânt colectiv, lângă
unul din defuncţi (Infans) a fost găsit un pandantiv de Spondylus
132
,
Zlatara-Ruma MB –
câtevargele de Spondylus
133
, Zlatara-Ruma MA o amuletă, Lepenski Vir M73 o
108
Galović 1967, p.173.
109
Benac 1973, p.359; Antunović 1990, p.46.
110
Borić 1996, p.73.
111
Antunović 1990, p.46.
112
Vasić 1986, p.267-268; Ružić - Pavlović 1988, p.67; Antunović 1990, p.46.
113
Stanković 1986, p.468.
114
Trogmayer 1969, p.7.
115
Bognár-Kutzián 1977, p.16.
116
Paluch 2004, p.25-33, 39.
117
Vlassa - Palkó 1965, p.13.
118
Vlassa 1976, p.255.
119
Lazarovici - Maxim 1995, p.185-188.
120
Popuşoi 1992, p.31; 2005, p.54.
121
Ursulescu 1978, p.82.
122
Mantu 1991, p.175.
123
Astaloş - Virag 2007.
124
Trajković 1988, p.100.
125
Stanković 1986, p.468; Ružić - Pavlović 1988, p.58.
126
Antunović 1990, p.46.
127
Benac 1973, p.359; Antunović 1990, p.46.
128
Antunović 1990, p.46; Borić 1996, p.73.
129
Paluch 2004, p.25-33.
130
Iniţial, acest complex funerar a fost atribuit cu cea mai mare probabilitate culturii neolitice Criş târzii (Criş III), în aşezare fiind
descoperit un bordei aparţinând nivelului târziu a acestei culturi (Dumitraşcu-Stanciu et al. 1998). Ulterior, Simona Stanciu arăta
groapa mormântului străpungea stratul de pigmentare a unui bordei Criş (în apropiere a fost dezvelită, spre nord, o locuinţă-adâncită aparţinând
civilizaţiei Criş, faza C-, a III-a), fiindu-i astfel ulterior(Stanciu 2000, p.31), fără a se preciza încadrarea culturală exactă. În aceste
condiţii, ne-am raportat la încadrarea culturală realizată iniţial.
131
Dumitraşcu-Stanciu et al.1998; Stanciu 2000, p.31-33.
132
Borić 1996, p.73.
133
Antunović 1990, p.46; Borić 1996, p.73.
36
36
amuletă
134
, Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya M3 - braţară de Tridachna
135
,
Szolnok-Szanda M1 – brăţară de scoică
136
.
Categoria 4 obiecte realizate din materii dure animale.
Gura Baciului M1 - un împungător
de os
137
(fig. 5. s); Zlatara-Ruma MB două împungătoare de os; Lepenski Vir M68
împungătoare de os; Lepenski Vir M5 – împungătoare de os
138
.
Categoria 5 alte obiecte.
Gura Baciului M1 - două fosile de Echinolampas
139
(fig. 4. b),
Poieneşti M1 o pintaderă şi un corn de lut
140
(fig. 3. d-e); Hódmezővásárhely-
Kopáncs-Zsoldostanya M5 – două greutăţi de lut
141
.
Criteriul 2.
Tipologic, categoriile de piese descoperite în complexele funerare starceviene, nu
prezintă o varibilitate mare:
ceramica. Vasele pot fi încadrate grosso modo în următoarele categorii
142
: vase globulare
(Kamenički Potok-Mihajlovac M1, Tečić M1), vase bitronconice (Velešnica M1,
Vinkovici-Tržnice, Golokut-Vizić M1), vase semisferice (Tečić M2), cupe (Tečić M1),
vase cilindrice (Deszk M1, Szakmár-Kisülés M1), vase miniaturale (Zlatara-Ruma
MB). În unele cazuri, aceste forme prezintă patru picioare (Cernat M3), iar alteori
diverse proeminenţe pe corpul vasului (Velešnica M1, Tečić M1);
piesele litice. Acestea aparţin unor categorii tipologice diverse: lame (Gura Baciului M1,
Suceava M1, Poieneşti M1, Tăşnad-Sere M3, Topole-Bač M2, Lepenski Vir M4,
Lepenski Vir M42a, Zlatara-Ruma MB, Mezőberény-Bodzáshalom M2), nuclee
(Kamenički Potok-Mihajlovac M1), aşchii (Gura Baciului M1, M9, Trestiana B/M1,
Zlatara-Ruma MA, MB), râşniţe (Gura Baciului M4), topoare (Gura Baciului M1,
Kozluk M2, Zlatara-Ruma MB, Szarvas-Egyházföld M2);
podoabele pot fi încadrate în trei categorii: pandantive (Tržnice-Vinkovici, Zlatara-
Ruma MA, Lepenski Vir M73), brăţări (Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya
M3, Szolnok-Szanda M1) şi mărgele (Sânnicolau Român M1
,
Zlatara-Ruma MB);
obiectele realizate din materii dure animale se încadrează într-un singur tip: împungătoare;
categoria alte obiecte cuprinde - plastică (Poieneşti M1), pintadere (Poieneşti M1), fosile
(Gura Baciului M1) şi greutăţi de lut (Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya
M5).
Criteriul 3.
Din punct de vedere cantitativ situaţia nu este complexă deoarece, în mormintele
culturii Starčevo-Criş inventarul este modest (fig. 9. b). În majoritatea cazurilor s-a constat existenţa
unui singur obiect (Cernat M3, Gura Baciului M9, Cluj-Napoca M4, Suceava M1, Tečić M2, Topole-Bač
M2, Lepenski Vir M73, Lepenski Vir M68, Lepenski Vir M5, Kozluk M1, Golokut-Vizić M1,
Vinkovici-Nama, Velešnica M1, Deszk M1, Szakmár-Kisülés M1, Endrőd-Lyukashalom M1, Endrőd-
Varnyaipuszta M2, Hódmezővásárhely-Kopáncs-Kovács-tanya M3, Hódmezővásárhely-Kopáncs-
Zsoldostanya M3, Mezőberény-Bodzáshalom M2, Szolnok-Szanda M1, Vörs-Máriaszonysziget M2).
Mai slab reprezentate sunt complexele funerare cu două (Gura Baciului M4, Tăşnad-Sere M3, Tečić M1,
Kozluk M2, Lepenski Vir M4, Lepenski Vir M42a, Mezőberény-Bodzáshalom M1,
Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya M5) sau trei obiecte de inventar (Vinkovici-Tržnice,
Kamenički Potok-Mihajlovac M1, Szarvas-Egyházföld M2). Mormintele ce conţin mai multe piese
sunt foarte puţine: Gura Baciului M1 (14 piese),nnicolau Român M1 (10 mărgele) şi Zlatara-Ruma
MB (7 obiecte, la care se adaugă cîteva mărgele şi fragmente de cuarţit, numărul exact al acestora
134
Antunović 1990, p.46.
135
Paluch 2004, p.39.
136
Kalicz - Raczky 1978, p.274; Paluch 2004, p.39.
137
Vlassa - Palkó 1965, p.13-14.
138
Antunović 1990, p.46.
139
Necrasov 1965a, p.26-28.
140
Mantu 1991, p.175.
141
Lichter 2001, p.176.
142
Împărţirea vaselor ceramice poate fi făcută fie după forma lor geometrică, care poate fi uşor definită, fie după utilizarea
lor, caz în care subiectivitatea joacă un rol important (Sîrbu 2003, p.71). Demersul nostru s-a raportat doar la primul criteriu.
De asemenea, am exclus descrierile de genul pahar, bol, oală, farfurioară, strachină ş.a.m.d., frecvente în literatura de specialitate
(de exemplu Vlassa - Palkó 1965, p.13; Popuşoi 2005, p.53-54 etc.), deoarece această manieră de prezentare a fost definită
după modul de utilizare a unor vase în prezent (Sîrbu 2003, p.71).
37
37
nefiind publicat). Pentru descoperirile funerare de la Trestiana (B/M1 câteva aşchii de silex) şi
Poieneşti (M1 lame de silex şi obsidian, o pintaderă, un corn de lut), cantitatea exactă de obiecte nu
este precizată.
Criteriul 4.
Din perspectiva criteriului de analiză calitativ, s-a constatat, în cele mai multe
cazuri, absenţa informaţiilor de acest fel:
vasele ceramice
erau realizate din lut, în asociere cu alte elemente (nisip, pleavă etc.).
Maniera de modelare a acestor vase este diferită. Suprafeţele exterioare sunt bine
tratate (de exemplu Tečić M1, M2 - fig. 6. c-e), dar şi neglijent (Cluj-Napoca M4 - fig. 4.
c¸ Szakmár-Kisülés M1 - fig. 7. e, Kamenički Potok-Mihajlovac M1). În unele situaţii,
vasele au fost descoperite în stare fragmentară (Cluj-Napoca M4 - fig. 4. c¸ Velešnica
M1 - fig. 7. d¸ Zlatara-Ruma MB - fig. 7. c, Vinkovici-Nama), în altele erau întregi
(Tečić M1, M2, Kamenički Potok-Mihajlovac M1, Mezőberény-Bodzáshalom M1
etc.). Lipsesc informaţiile privind pasta din care erau realizate vasele respective. Doar
pentru vasul din M4 de la Cluj-Napoca există date în acest sens – „ceramică friabilă, slab
arsă
143
;
piesele litice
erau realizate din diverse materiale: silex (Gura Baciului M1, M9, Trestiana
B/M1, Suceava M1, Poieneşti M1, Topole-Bač M2, Kamenički Potok-Mihajlovac
M1, Lepenski Vir M4, M42a, Zlatara-Ruma MB), obsidian (Gura Baciului M1,
Poieneşti M1, Tăşnad-Sere M3, Mezőberény-Bodzáshalom M2), cuarţit (Zlatara-Ruma
MA, MB), gresie (Gura Baciului M4), amfibolit (Gura Baciului M1). Din punct de
vedere tehnologic, acestea se încadrează atât în categoria obiectelor realizate din piatră
cioplită (Gura Baciului M1, M9, Trestiana B/M1, Suceava M1, Poieneşti M1, Tăşnad-
Sere M3, Topole-Bač M2, Kamenički Potok-Mihajlovac M1, Lepenski Vir M4, M42a,
Zlatara-Ruma MA, MB, Mezőberény-Bodzáshalom M2), cât şi şlefuită (Gura Baciului
M1, M4, Kozluk M2, Zlatara-Ruma MB, Szarvas-Egyházföld M2). Din nefericire,
datele privind starea obiectelor respective (piese întregi, fragmentare, rebuturi) sunt
minime. Acest tip de informaţie ar putea fi de folos în identificarea unor
comportamente specifice, deosebite privind depunerea, asocierea, manipularea
acestor obiecte. Analizând datele publicate, am reuşitrealizăm o serie de observaţii
în acest sens, cel puţin pentru unele complexe funerare. Astfel, majoritatea pieselor
din M1 de la Gura Baciului erau întregi (fig.5. i, k-l, n, p, y), dar sunt şi câteva
fragmentare (fig.5. j, m, o); în M3 de la Tăşnad-Sere, una dintre lamele de obsidian era
fragmentară, iar cea de-a două era întreagă, cu precizarea era ruptă în două bucăţi
(fig.4. f-g);
piesele de podoabă erau realizate din valve de scoici marine (Spondylus - Tržnice-
Vinkovici
,
Zlatara-Ruma MB sau Tridachna - Hódmezővásárhely-Kopáncs-
Zsoldostanya M3), os (Zlatara-Ruma MA, Lepenski Vir M73) sau alabastru
(Sânnicolau Român M1). Nu există informaţii privind starea pieselor respective (piese
întregi, fragmentare);
obiectele realizate din materii dure animale sunt puţin numeroase în complexele funerare.
Datele sunt minime, din punct de vedere al speciilor de animale de la care provin
oasele din care sunt realizate respectivele piese. Singurele informaţii disponibile sunt
pentru M1 de la Gura Baciului: o mică sulă din os de pasăre
144
. De asemenea, lipsesc
informaţiile privind starea obiectelor respective (piese întregi, fragmentare);
categoria alte obiecte cuprinde o serie de piese realizate din lut (Poieneşti M1,
Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya M5) şi fosile (Gura Baciului M1). Cele
două exemplare fosile de Echinolampas descoperite la Gura Baciului erau întregi (fig.4.
b); la fel şi cele două greutăţi de lut din M5 de la Hódmezővásárhely-Kopáncs-
Zsoldostanya; pintadera din M1 de la Poieneşti era fragmentară (fig.3.d).
Criteriul 5.
Din punct de vedere al frecvenţei acestor artefacte (în aşezări şi morminte) şi a
surselor de materii prime, datele existente oferă următoarea situaţie:
143
Vlassa 1970, p.532.
144
Vlassa - Palkó 1965, p.13.
38
38
„piese comune” în această grupă pot fi încadrate majoritatea obiectelor descoperite în
mormintele analizate. Frecvenţa respectivelor categorii de materiale (silex, lut, os) este
mare, fiind utilizate surse de materii prime locale, accesibile respectivelor comunităţi.
Piesele de obsidian descoperite în unele aşezări (Tăşnad-Sere M3 şi probabil şi lamele
de la Poieneşti) provin din surse mai îndepărtate
145
. Cel puţin pentru piesele de la
Tăşnad-Sere, pe baza aspectului macroscopic, este posibil ca acestea provină dintr-
o sursă din Slovacia. Frecvenţa pieselor de obsidian în situl menţionat este de cca.
85-90% din totalul pieselor cioplite
146
. Pentru lamele de obsidian din mormântul M1
de la Poieneşti nu cunoaştem sursa din care provin;
„piese exotice” în această categorie putem încadra obiectele realizate din valve de
scoici marine (Tridachna, Spondylus) descoperite în mormintele de la Vinkovici-Tržnice,
Zlatara-Ruma MB, Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya M3, Szolnok-Szanda
M1. Tot în categoria „pieselor exotice” am inclus şi mărgelele din alabastru descoperite
în M1 de la Sânnicolau Român
147
, datorită frecvenţei reduse a acestei tip de piese.
Alabastrul din care s-au lucrat mărgelele (mineral autigen) pare a proveni din
orizonturile de gips eocene de pe bordura Depresiunii Transilvane (Huedin sau
Şimleul Silvaniei ?)
148
, deci o sursă relativ apropiată. O situaţie interesantă o reprezintă
cele două fosile de arici de mare (genul Echinolampas, clasa Echinodermelor) descoperite
în M1 de la Gura Baciului. Trebuie menţionat că alţi reprezentanţi ai aceluiaşi gen mai
trăiesc şi azi în Oceanul Atlantic, aproape de coasta de vest a Africii. Însă, gradul de
fosilizare avansat nu poate susţine ipoteza apartenenţei lor la o specie holocenă din
Atlantic sau eventual din Mediterana, de unde ar fi putut fi aduse în neolitic.
Asemenea fosile terţiare există în depunerile geologice din zona Clujului. Deci, este
posibil fi fost culese şi depuse în mormânt
149
, fără a exclude ajungerea accidentală.
Cu toate sursa de provenienţă a acestor piese este probabil locală, înclinăm le
încadrăm în categoria sus menţionată.
Criteriul 6.
Un alt criteriu de analiză este reprezentat de modul de dispunere al obiectelor în raport
cu corpul defuncţilor şi cu celelalte obiecte de inventar. Din datele disponibile, prin prisma acestui criteriu, avem
următoarea situaţie:
zona membrelor inferioare Gura Baciului M1 o parte din piesele amintite
(împungătorul şi piesele de silex) erau depuse lângă falangele membrelor inferioare
150
;
Gura Baciului M9
151
(fig. 8. a); Kamenički Potok-Mihajlovac M1 două vase lângă
picioare
152
;
zona membrelor superioare Tăşnad-Sere M3 una dintre cele două lame de obsidian se
afla parţial sub humerusul drept, însă mai aproape de cot
153
(fig. 4. e); Kamenički
Potok-Mihajlovac M1
154
(fig. 6. f); Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya M3
155
;
145
În cazul unor situri, frecvenţa obsidianului provenit din surse îndepărtate (de exemplu insula Melos), poate conduce la
încadrarea acestor piese în categoria pieselor exotice (Borić 1996, p.72). Problematica atribuirii obiectelor de obsidian uneia
dintre cele două categorii din cadrul acestui criteriu de analiză este deosebit de complexă şi susceptibilă producă confuzii
deoarece, pentru unele aşezări (Tăşnad-Sere) reprezintă un tip fecvent, iar pentru alte situri o categorie puţin frecventă sau
rară. În aceste condiţii, criteriul acesta de analiză este irelevant pentru piesele de obsidian.
146
Informaţii inedite C. Astaloş.
147
Dumitraşcu-Stanciu et al.1998; Stanciu 2000, p.31-33.
148
Stanciu 2000, p.32-33.
149
Necrasov 1965a, p.26-28.
150
Vlassa - Palkó 1965, p.13.
151
Lazarovici - Maxim 1995, p.188.
152
Stanković 1986, p.468.
153
Astaloş - Virag 2007.
154
Stanković 1986, p.468.
155
Lichter 2001, p.176.
39
39
zona craniului – Gura Baciului M4
156
; Tăşnad-Sere M3
157
(fig. 4. e); Suceava M1
158
; Cernat
M3
159
; Sânnicolau Român M1
160
; Cluj-Napoca M4
161
; Tečić M1 vasele erau depuse
de ambele părţi ale craniului (fig. 6. b); Teč M2
162
(fig. 6. a); Vinkovici-Nama;
Vinkovici-Tržnice
163
; Deszk M1
164
(fig. 8. b); Szakmár-Kisülés M1
165
; Vörs-
Máriaszonysziget M2
166
; Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya M5
167
;
zona bazinului –Trestiana B/M1
168
;
lângă defunct Topole-Bač M2
169
; Lepenski Vir M42a
170
; Kozluk M1; Kozluk M2
171
;
Velešnica M1
172
;
sub defunct – Poieneşti M1
173
;
piese asociate – Szarvas-Egyházföld M2 – 2 topoare depuse într-un vas
174
.
Petru restul complexelor funerare aparţinând culturii Starčevo-Criş nu există date în acest
sens.
Criteriul 7.
Din punctul de vedere a distribuţiei obiectelor de inventar funerar, în raport cu categoria de
vârstă a defuncţilor, constatăm următoarea situaţie (fig. 11. b):
Infans Zlatara-Ruma MA
175
; Vinkovici -Tržnice
176
; Velešnica M1
177
;
Hódmezővásárhely-Kopáncs-Kovácstanya M3
178
; Szakmár-Kisülés M1
179
; Endrőd-
Lyukashalom M1
180
);
Adultus/Maturus – Gura Baciului M1
181
; Gura Baciului M4
182
; Trestiana B/M1
183
, Cluj-
Napoca M4
184
; Suceava M1
185
; Poieneşti M1
186
; Sânnicolau Român M1
187
; Topole-Bač
M2
188
; Vinkovici-Nama
189
; Lepenski Vir M4, M42a, M68, M5, M73
190
; Kamenički
156
Vlassa 1976, p.255; Lazarovici - Maxim 1995, p.185.
157
Astaloş - Virag 2007.
158
Ursulescu 1978, p.82.
159
Székely 1970, p.307.
160
Dumitraşcu-Stanciu et al. 1998; Stanciu 2000, p.31.
161
Vlassa 1970, p.532.
162
Galović 1967, p.173.
163
Borić 1996, p.73.
164
Trogmayer 1969, p.7.
165
Bognár-Kutzián 1977, p.16.
166
Paluch 2004, p.35 - 3 kép.
167
Lichter 2001, p.176.
168
Popuşoi 1992, p.29-30; 2005, p.53-54.
169
Trajković 1988, p.100.
170
Antunović 1990, p.46.
171
Trogmayer 1969, p.11; Benac 1973, p.359.
172
Vasić 1986, p.267-268; Ružić - Pavlović 1988, p.67.
173
Mantu 1991, p.175.
174
Paluch 2004, p.25-33.
175
Mikić 1988, p. 21.
176
Borić 1996, p.73.
177
Živanović 1986, p.286; Mikić 1988, p.21.
178
Paluch 2004, p.28.
179
Bognár-Kutzián 1977, p.16.
180
Paluch 2004, p.26.
181
Necrasov 1965a, p.19.
182
Vlassa 1976, p.255.
183
Popuşoi 1992: 30-31.
184
Necrasov 1965b, p.14-15.
185
Ursulescu 1978, p.82.
186
Analiză efectuată de Nicolae Miriţoiu.
187
Stanciu 2000, p.32.
188
Trajković 1988, p.99.
189
Borić 1996, p.73.
190
Antunović 1990, p.46.
40
40
Potok-Mihajlovac M1
191
; Zlatara-Ruma MA şi MB
192
; Golokut-Vizić M1
193
; Deszk
M1
194
; Szolnok-Szanda M1
195
; Szarvas-Egyházföld M2; Vörs-Máriaszonysziget M2;
Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya M5
196
.
Restul scheletelor descoperite în mormintele starceviene analizate, nu au beneficiat de
expertiză antropologică, fapt pentru care nu există date în privinţa categoriilor de vârstă.
Criteriul 8.
Un ultim criteriu de analiză este reprezentat de distribuţia obiectelor de inventar
funerar, în raport cu grupa de sex a defuncţilor (fig. 11. c-d). Din datele disponibile, se conturează următoarea
situaţie:
indivizi de sex masculin –Trestiana M30
197
, Topole-Bač M2
198
, Lepenski Vir M73
199
;
Zlatara Ruma MA, Kamenički Potok-Mihajlovac M1
200
; Szarvas-Egyházföld M2
201
;
Deszk M1
202
; Hódmezővásárhely-Kopáncs-Zsoldostanya M5
203
;
indivizi de sex feminin Gura Baciului M1
204
; Gura Baciului M4
205
; Cluj-Napoca M4
206
;
Suceava M1
207
; Sânnicolau Român M1
208
; Golokut-Vizić M1
209
; Zlatara Ruma MB
210
;
Lepenski Vir M42a
211
; Szolnok-Szanda M1
212
; Vörs-Máriaszonysziget M2
213
;
indeterminabili Zlatara Ruma MA
214
; Vinkovici-Tržnice
215
; Szakmár-Kisülés M1
216
;
Velešnica M1
217
; Hódmezővásárhely-Kopáncs-Kovácstanya M3
218
; Endrőd-
Lyukashalom M1
219
; Poieneşti
220
.
Pentru restul mormintelor Starčevo-Criş analizate, în absenţa expertizelor antropologice, nu
avem date privind apartenenţa defuncţilor la una din grupele de sex menţionate.
* * *
II. Fragmente ceramice depuse în asociere cu corpul defunctului
. Interesantă dar şi
caracteristică pentru această cultură este practica depunerii de fragmente ceramice sub şi pe corpul
defunctului. Această practică ridică probabil cele mai mari probleme de interpretare.
Criteriul 1.
Din punct de vedere cantitativ, datele sunt minime, deoarece în majoritatea
cazurilor nu se precizează numărul de fragmente ceramice depuse în asociere cu defunctul. Descrierea
191
Mikić 1988, p.22.
192
Mikić 1988, p.21.
193
Borić 1996, p.72.
194
Lipták 1975, p.311-312; Zoffmann 1980, p.12.
195
Kalicz - Raczky 1978, p.274; Paluch 2004, p.32.
196
Paluch 2004: 28, 31, 33.
197
Necrasov - Antoniu 1979, p.24.
198
Trajković 1988, p.99.
199
Antunović 1990, p.45.
200
Mikić 1988, p.21-22.
201
Paluch 2004, p.31.
202
Lipták 1975, p.311-312; Zoffmann 1980, p.12.
203
Paluch 2004, p.31.
204
Necrasov 1965a: 19.
205
Vlassa 1976, p.255.
206
Necrasov 1965b, p.14-15.
207
Ursulescu 1978, p.82.
208
Stanciu 2000, p.32.
209
Borić 1996, p.73.
210
Mikić 1988, p.21-22.
211
Radovanović 2000, p.338.
212
Kalicz - Raczky 1978, p.274; Paluch 2004, p.32.
213
Paluch 2004, p.33.
214
Mikić 1988, p.21-22.
215
Borić 1996, p.73.
216
Bognár-Kutzián 1977, p.16.
217
Živanović 1986, p.286; Mikić 1988, p.21.
218
Paluch 2004, p.28.
219
Paluch 2004, p.26.
220
Analiză efectuată de Nicolae Miriţoiu.
41
41
s-a axat doar pe formele ceramice reîntregibile din aceste fragmente
221
şi, eventual, pe modul de
dispunere a fragmentelor ceramice. Numărul de fragmente ceramice a fost precizat doar în cazurile în
care acestea erau puţine, de exemplu Gura Baciului M9 un fragment
222
. Singura excepţie notabilă de
la această „regulă” de prezentare, o reprezintă mormântul M1 de la Šašinci, din care s-au recuperat 554
fragmente ceramice
223
.
Criteriul 2.
Un alt criteriu de analiză este cel calitativ. Din nefericire, ca şi în cazul
precedentului criteriu prezentat, datele existente sunt puţin numeroase. În general, „analizele” de acest
fel s-au raportat la formele reconstituite din aceste fragmente ceramice, tipologia în care se încadrează,
tehnica de decorare (dacă era cazul) şi, uneori, şi calitatea pastei din care erau realizate. Din
informaţiile disponibile, rezultă următoarele observaţii: Trestiana M18 - fragmente ceramice din
categoria grosieră; Trestiana M30 sub defunct fragmente ceramice din categoria grosieră (pasta
conţinea pleavă şi nisip), iar partea superioară a corpului a fost acoperită cu fragmente ceramice din
categoria semifină şi fină
224
; Trestiana M32 fragmente ceramice dintr-o pastă cu multă pleavă, friabile,
foarte slab arse
225
; Trestiana B/M1 fragmente ceramice friabile, foarte slab arse, la spălare
descompunându-se
226
; Trestiana B/M4 fragmente ceramice foarte friabile, irecuperabile
227
; Gura Baciului
M6 fragmente ceramice din specia semifină şi grosieră
228
; Šašinci M1 fragmente ceramice
aparţinând unor categorii diverse – 79.4% grosieră, 15.5% semifină, 6% fină
229
.
Criteriul 3.
Din perspectiva modului de dispunere a fragmentelor ceramice în raport cu corpul
defuncţilor, se constată următoarea situaţie (fig. 10. a):
fragmente ceramice depuse sub defuncţi Gura Baciului M1 (fig.4. a), M2
230
; Trestiana M6,
B/M2, B/M5
231
(fig.2. b, f, i); Slavonski Brod-Galovo M1, M2
232
; Obre I M7
233
(fig.8. d);
fragmente ceramice depuse pe defuncţi Gura Baciului M6
234
; Valea Lupului M1
235
; Gornea-
Locurile Lungi M1
236
, Suceava M3
237
(fig.3. a); Ostrovul Corbului M25
238
; Leţ - Várhegy
M2
239
; Starčevo-Grad M1
240
;
fragmente ceramice depuse sub şi pe corpul defuncţilor Trestiana M7, M9, M18, M30, M32,
B/M1, B/M4
241
(fig.2. a, c-e, g-h), Poieneşti M1
242
;
221
De exemplu Ursulescu 1978, p.83; Popuşoi 2005, p.52-55 etc.
222
Lazarovici - Maxim 1995, p.188.
223
Leković 1988a, p.94-95.
224
Popuşoi 1980, p.130; 1992, p.29; 2005, p.53.
225
Popuşoi 1992, p.30; 2005, p.53-54.
226
Popuşoi 1992, p.30-31; 2005, p.54.
227
Popuşoi 1992, p.31; 2005, p.55.
228
Lazarovici - Maxim 1995, p.186.
229
Leković 1988a, p.95.
230
Lazarovici - Maxim 1995, p.183.
231
Popuşoi 1992, p.28, 31-32; 2005, p.52, 54-55.
232
Minichreiter 1999, p.20.
233
Benac 1973, p.351-352.
234
Lazarovici - Maxim 1995, p.186.
235
Nestor et al. 1951, p.66; Comşa 1995, p.245-246.
236
Lazarovici 1977, p.82.
237
Ursulescu 1978, p.83.
238
Păunescu 1996, p.146.
239
Nestor 1957, p.62.
240
Živković 2005, p.44.
241
Popuşoi 1992, p.30-31; 2005, p.53-55.
242
Mantu 1991, p.175, 179; Mantu et al. 1992, p.153-154.
42
42
fragmente ceramice depuse lângă defuncţi Grădinile M1
243
; Gura Baciului M9
244
(fig.8. a);
Trestiana M30 - jumătăţi de vase
245
(fig.2. c); Endrőd 119 M13
246
; Šašinci M1
247
; Topole-
Bač M1, M2
248
(fig.7. a-b); Lánycsók M1
249
(fig.8. c);
fragmente ceramice în asociere cu defuncţii, fără alte precizări Suceava M1
250
; Gornea-Cărămidărie
M1
251
; Velešnica M2, M3
252
; Vinča
253
; Poljna M1
254
.
Criteriul 4.
Din punct de vedere a distribuţiei fragmentelor ceramice, în raport cu grupa de vârstă a defuncţilor
(fig. 10. c), constatăm următoarea situaţie:
Infans Leţ - Várhegy M2
255
; Trestiana M32A
256
; Trestiana B/M4, B/M5
257
; Obre I M7
258
;
Velešnica M2 – indivizii 2C şi 2G
259
; Lánycsók M1b
260
;
Juvenis – Trestiana M9
261
;
Adultus/Maturus Gura Baciului M1
262
; Gura Baciului M2
263
; Gura Baciului M6
264
;
Trestiana M6, M7, M18, M30, M32B
265
; Trestiana B/M1
266
; Valea Lupului M1
267
; Gornea-
Cărămidărie M1
268
; Grădinile M1
269
; Suceava M1
270
; Poieneşti M1
271
; Topole-Bač M1, M2
272
;
Šašinci M1
273
; Velešnica M2 – indivizii 2A, 2B, 2D, 2E şi 2F
274
; Vinča
275
; Lánycsók M1a
276
;
Endrőd-Öregszőlők 119 M13
277
.
În cazul celorlalte morminte starceviene nu există date în privinţa apartenenţei defuncţilor la
categoriile de vârstă.
Criteriul 5.
Un alt criteriu de analiză este reprezentat de modul de distribuţie a fragmentelor ceramice
în raport cu grupa de sex a defuncţilor (fig. 10. b). Din datele disponibile, se conturează următoarea situaţie:
243
Nica 1981a, p.28.
244
Lazarovici - Maxim 1995, p.188.
245
Popuşoi 1992, p.29; 2005, p.53.
246
Makkay 1992, p.134.
247
Leković 1988a, p.94-95.
248
Trajković 1988, p.99.
249
Ecsedy 1978, p.124; Kalicz 1978, p.138.
250
Ursulescu 1978, p.82.
251
Luca - Dragomir 1985, p.73, 77; Lazarovici - Maxim 1995, p.193.
252
Vasić 1986, p.267-268; Ružić - Pavlović 1988, p.67.
253
Chapman 1983, p.8.
254
Minichreiter 1999, p.20.
255
Nestor 1957, p.62.
256
Necrasov - Antoniu 1979, p.24.
257
Popuşoi 1992, p.31-32; 2005, p.54-55.
258
Benac 1973, p.351.
259
Živanović 1986, p.287; Mikić 1988, p.21.
260
Zoffmann 1978, p.157.
261
Necrasov - Antoniu 1979, p.22.
262
Necrasov 1965a, p.19.
263
Necrasov et al. 1990, p.177-178.
264
Lazarovici - Maxim 1995, p.195.
265
Necrasov - Antoniu 1979, p.19-25.
266
Popuşoi 1992, p.30-31.
267
Nestor et al. 1951, p.66; Comşa 1995, p.245-246.
268
Luca - Dragomir 1985, p.73, 77; Lazarovici - Maxim 1995, p.193.
269
Determinare realizată de Andrei Soficaru.
270
Ursulescu 1978, p.82.
271
Analiză efectuată de Nicolae Miriţoiu.
272
Trajković 1988, p.99.
273
Leković 1988a, p.94.
274
Živanović 1986, p.287; Mikić 1988, p.21.
275
Mikić 1988, p.22; Antunović 1990, p.47 - fig.9.
276
Zoffmann 1978, p.157.
277
Makkay 1992, p.134.
43
43
indivizi de sex masculin Trestiana M9, M18, M30
278
; Grădinile M1
279
; Topole-Bač M1,
M2
280
; Vinča
281
; Velešnica M2 – individul notat 2E
282
;
indivizi de sex feminin Gura Baciului M1
283
; Gura Baciului M2
284
; Gura Baciului M6
285
;
Trestiana M6, M7
286
; Suceava M1
287
; Šašinci M1
288
; Velešnica M2 indivizii 2A, 2B, 2D,
2F
289
; Lánycsók M1a
290
;
indeterminabili Leţ-Várhegy M2
291
; Trestiana M32A, M32B
292
; Trestiana B/M4, B/M5
293
;
Poieneşti
294
; Obre I M7
295
; Velešnica M2 – indivizii 2C şi 2G
296
; Lánycsók M1b
297
.
Pentru restul mormintelor analizate, în absenţa expertizelor antropologice, nu este posibilă
determinarea sexului.
În cazul celorlalte morminte, pentru care nu avem informaţii privind depunerea de fragmente ceramice
sub/pe corpul defuncţilor, nu trebuie exclusă posibilitatea ca să fi existat, cel puţin pentru unele cazuri
(cercetările mai vechi şi nu numai), asemenea depuneri. Din păcate, această practică nefiind cunoscută
de arheologi, nu a fost luată în consideraţie
298
.
Discuţii
O primă observaţie ce se conturează în urma analizării mormintelor culturii Starčevo-Criş, din
perspectiva inventarului funerar (conform accepţiunii clasice a termenului), este absenţa acestuia în
majoritatea cazurilor.
La acest moment, sunt atribuite populaţiei starceviene 244 complexe funerare
299
- morminte
simple, duble şi colective. Dintre acestea, doar în 39 au fost identificate obiecte de inventar funerar,
ceea ce reprezintă doar 16% din totalul descoperirilor (fig. 9. a).
Majoritatea mormintelor au fost identificate în perimetrul unor gropi menajere, care conţineau
numeroase artefacte tipice culturii Starčevo-Criş. Aceasta reprezintă principala cauză a confuziilor şi
dificultăţilor de atribuire a diverselor categorii de piese unui context sau altuia, deoarece, în aceste
condiţii, separarea obiectelor de inventar ale mormintelor de restul obiectelor descoperite în gropi este
deseori imposibilă
300
. Ideea de asociere a defuncţilor cu resturi menajere este vehiculată frecvent în
cazul mormintelor Starčevo-Criş
301
. În opinia unor autori, arheologii au tendinţa de a interpreta drept
contexte menajere, unele situaţii arheologice care pot avea alte semnificaţii
302
. Nu trebuie omitem
posibilitatea existenţei altor explicaţii privind aceste situaţii. Astfel, în cazul mormintelor de la Szajol-
278
Necrasov - Antoniu 1979, p.24.
279
Determinare realizată de Andrei Soficaru.
280
Trajković 1988, p.99.
281
Mikić 1988, p.22; Antunović 1990, p.47 - fig.9.
282
Živanović 1986, p.287; Mikić 1988, p.21.
283
Necrasov 1965a, p.19.
284
Necrasov et al. 1990, p.177-178.
285
Lazarovici - Maxim 1995, p.195.
286
Necrasov - Antoniu 1979, p.19, 22.
287
Ursulescu 1978, p.82.
288
Leković 1988a, p.94.
289
Živanović 1986, p.287; Mikić 1988, p.21.
290
Zoffmann 1978, p.157.
291
Nestor 1957, p.62.
292
Necrasov - Antoniu 1979, p.24.
293
Popuşoi 1992, p.31-32; 2005, p.54-55.
294
Analiză efectuată de Nicolae Miriţoiu.
295
Benac 1973, p.351.
296
Živanović 1986, p.287; Mikić 1988, p.21.
297
Zoffmann 1978, p.157.
298
Antunović 1990, p.46; Comşa 1995, p.252.
299
Deşi unii autori amintesc 305 morminte aparţinând culturii Starčevo-Criş (Paluch 2004, p.23), noi am exclus din această
serie descoperirile de la Anzabegovo şi cele din nordul Bulgariei.
300
Paluch 2004, p.38.
301
Necrasov 1965a, p.33; Chapman 1983, p.7; Karmanski 1988, p.76; Makkay 1992, p.129, 133; Lazarovici - Maxim 1995, p.
37; Oravecz 1997, p.18; 2003, p.108; Paluch 2004, p.40.
302
Chapman 2000a, p.49.
44
44
Felsőföldek M1 şi Szolnok-Szanda-Tenyősziget M1, mormintele au fost descoperite în interiorul unor
locuinţe. Autorii cercetărilor sunt de părere diversele obiecte identificate (ceramică, statuete
fragmentare, unelte de os, piese litice etc.) au fost lăsate în mod intenţionat în case şi au servit ca
obiecte de inventar pentru mormintele respective
303
. În cazul descoperirilor de la Slavonski Brod-
Galovo, Pepelana, Vinkovici-Nama, mormintele au fost găsite în gropi de bordeie
304
. Kornelija
Minichreiter considera totalitatea materialelor arheologice găsite în aceste structuri (ceramică, piese
litice, unelte os/corn, plastică, ocru, oase de animale) sunt în relaţie cu persoanele înmormântate aici,
în legătură cu „special rites probably took place here in honor of the deceased”
305
. Ruth Tringham arăta că, de
multe ori, comunităţile neoliticului timpuriu refoloseau gropile realizate pentru extragerea lutului, drept
gropi de provizii, gropi menajere, gropi pentru arderea ceramicii sau chiar gropi funerare
306
. Această
explicaţie poate fi acceptabilă, deoarece corpul defunctului putea fi depus într-o groapă ce exista deja,
realizată în alte scopuri
307
. De asemenea, gropile funerare puteau fi săpate în perimetrul unor foste
zone menajere, executarea acestora conducând automat la perturbarea nivelelor menajere. În această
situaţie, se poate presupune în unele cazuri, ne-identificarea gropilor funerare (şi implicit atribuirea
diverselor obiecte unuia din cele două contexte) se datorează neatenţiei celor care au efectuat
săpăturile
308
. Din păcate, în nici unul din cazuri, nu s-a stabilit relaţia de anterioritate,
contemporaneitate sau posterioritate dintre aceste structuri şi respectivele complexe funerare. Nu
excludem nici posibilitatea ca materialele prezente în aceste gropi să fie rezultatul unor practici asociate
ceremonialului funerar. Este greu de găsit o explicaţie plauzibilă pentru aceste situaţii, iar în absenţa
unor elemente clare trebuie să privim cu prudenţă orice explicaţie posibilă.
* * *
În general, inventarul identificat în mormintele culturii Starčevo-Criş este modest, atât din
punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Din punct de vedere cantitativ s-a constatat majoritatea
defuncţilor erau însoţiţi de unul (22 de cazuri), două (8 cazuri) sau trei (3 cazuri) obiecte de inventar
funerar (fig. 9. b). Doar în câteva situaţii, mai precis 3 cazuri, s-a constatat existenţa mai multor piese
asociate defunctului. Din perspectivă economică, această situaţie conduce spre următoarea constatare:
cantitatea de bunuri funerare ar putea indica potenţialul economic al defunctului şi/sau a familiei
acestuia
309
. Această situaţie ar putea indica discrepanţele existente între membrii comunităţii, cel puţin
din punct de vedere economic. Însă, la fel de bine, aceste diferenţe de inventar funerar ar putea
reflecta existenţa unor asimetrii sociale între membrii grupului, ceea ce ar putea indica existenţa unei
societăţi stratificate
310
. Deci, cantitatea de bunuri funerare era proporţională cu importanţa individului
în comunitate şi poziţia sa socială
311
. În altă ordine de idei, cantitatea de obiecte de inventar poate
reflecta identitatea defunctului, apartenenţa religioasă a acestuia, atenţia, respectul şi sentimentele celor
rămaşi în viaţă faţă de cel decedat, fără vre-o legătură cu ierarhia socială
312
. Considerăm pe baza
datelor existente, este prematur să ne pronunţăm categoric în această privinţă deoarece, în primul rând,
eşantionul analizat este de mici dimensiuni, acesta nereflectând dimensiunea reală a populaţiei
Starčevo-Criş, iar în al doilea rând, datorită dificultăţii de interpretare a semnificaţiei reale a obiectelor
de inventar funerar. Laturile de ordin social, colectiv sau individual, sunt exprimate în cursul
înmormântărilor cu ajutorul unor ansambluri de simboluri, a căror desluşire completă nu este posibilă,
de cele mai multe ori semnificaţia acestora fiind doar presupusă
313
.
Din perspectiva amplasării obiectelor de inventar funerar faţă de corpul defuncţilor nu s-a
putut constata existenţa unor reguli stricte. În cele mai multe cazuri, bunurile erau plasate în zona
craniului. Localizarea obiectelor în anumite zone ale corpului poate indica funcţia primară a acestora
303
Raczky 1982, p.5.
304
Minichreiter 2001, p.206-207, 209-210; Marković - Minichreiter 2003, p.150.
305
Minichreiter 2001, p.209.
306
Tringham 1971, p.86.
307
Parker Pearson 2001, p.5.
308
Paluch 2004, p.34.
309
O’Shea 1981, p.48; King 2004, p.216.
310
Saxe 1970, p.6, 28; Tainter 1978, p.113, 119; Borić 1996, p.72-73; Brück 2004, p.311.
311
Clottes 1982, p.69-70.
312
Saxe 1970, p.28; Thomas 1999, p.127, 159; Parker Pearson 2001, p.10-11; MacDonald 2001, p.706-707; Gamble et al.
2001, p.201; Brück 2004, p.309-313.
313
Chicideanu 2003, p.75.
45
45
sau caracterul simbolic al pieselor respective şi/sau a actului depunerii; însă, la fel de bine, maniera de
amplasare poate reflecta doar subiectivismul participanţilor la ceremonia funerară, fără vre-o regulă sau
semnificaţie specială
314
.
Categoriile de materiale arheologice asociate complexelor funerare Starčevo-Criş nu sunt
numeroase (fig. 9. c).
Piesele litice sunt relativ bine reprezentate în mormintele starceviene. Unii autori consideră topoarele
de piatră şlefuită o categorie de piese specială, datorită rarităţii acestora în complexele funerare;
prezenţa acestui tip de obiecte, fiind astfel considerat un indiciu referitor la poziţia socială a celui
decedat
315
.
Prezenţa unei şniţe cu pisălog, în mormântul M4 de la Gura Baciului, (…) subliniează
credinţa în nevoia de a râşni în cealaltă existenţă şi „se leagă de ideea sexualităţii pământului, a femeii, a cerealelor ce
se nasc din pământ prin fecundarea lui de către ploaie
316
. Ne exprimăm reţinerea faţă de această ipoteză, din
mai multe motive. În primul rând, interpretarea unor situaţii arheologice doar prin explicaţii de natură
spirituală/religioasă legate de ideea „lumii de dincolo” este reducţionistă. Apoi, această categorie de
piese nu era folosită doar pentru râşnirea cerealelor, ci şi pentru alte activităţi (de exemplu prelucrarea
pigmenţilor minerali)
317
. De asemenea, trebuie amintim în unele situaţii, râşniţele depuse în
complexe funerare indică anumite tendinţe sau crize economice, practicile funerare reflectând anumite
realităţi ale comunităţii
318
.
Alţi autori nu exclud posibilitatea ca unele piese litice din morminte reprezinte uneltele
folosite în timpul ceremonialului funerar, pentru diverse activităţi de pregătire a înmormântării
(săparea gropii, realizarea recipientului funerar, confecţionarea obiectelor ce urmau a fi depuse etc.)
319
.
De altfel, la unele comunităţi arhaice contemporane s-a constatat existenţa unor astfel de obiceiuri
320
.
În acest caz, respectivele obiecte nu au caracter de bunuri funerare.
Podoabele realizate din valve de scoici marine (Spondylus, Tridachna) sunt slab reprezentate.
Datorită frecveţei reduse, piesele de Spondylus, sunt considerate ca reprezintând piese de prestigiu,
prezenţa lor fiind un indice important în privinţa poziţiei sociale a defuncţilor
321
. În opinia celor mai
mulţi cercetători, prezenţa acestora în morminte indică existenţa unor schimburi între comunităţile
respective şi cele din zona Mediteranei
322
. Totodată, piesele realizate din valve de scoici marine reflectă,
în primul nd relaţiile dintre cei decedaţi şi cei rămaşi în viaţă, iar în al doilea rând, este posibil
indice legătura dintre defuncţi şi locul lor de origine, locaţii pe care le-au vizitat sau locuri importante
din viaţa lor - o exprimare simbolică a legăturii dintre oameni şi locuri
323
. Aceste obiecte prezintă conotaţii
„biografice” (particular biographies) deoarece indică originea materiilor prime, maniera de prelucrare,
modul de achiziţie şi distribuţie, existând posibilitatea ca depunerea lor în morminte exprime
„faima” celor ce le-au adus, procurat, realizat şi/sau „comercializat”
324
.
Cele două fosile de arici de mare (Echinolampas) din mormântul M1 de la Gura Baciului,
reprezintă un caz special (unic) în contextul problematicii analizate. În ceea ce priveşte funcţia lor,
aceasta nu este prea clară, deoarece nu puteau fi folosite ca percutoare fiind destul de friabile, în ciuda
gradului avansat de fosilizare. Nu ar fi exclus ca aceste piese fi fost folosite ca obiecte de ornament sau
amulete
325
. De altfel, este suficient amintim faptul că, la multe societăţi tradiţionale, precum şi în
evul mediu european şi asiatic, fosilele erau utilizate în scopuri magice
326
.
Celelalte categorii de obiecte (piesele de os, plastica, obiectele de lut etc.) sunt slab
reprezentate în cadrul descoperirilor funerare starceviene.
314
McHugh 1999, p.64.
315
Paluch 2004, p.39.
316
Lazarovici - Maxim 1995, p.181.
317
Ronen 2003, p.63.
318
Ronen 2003, p.65.
319
Brück 2004, p.318.
320
David 1995, p.91.
321
Taborin 1982, p.42; Borić 1996, p.72-73; Jeunesse 1997, p.112-113; Chapman 2000a, p.98; 2000b, p.191; Jones 2005, p.
215.
322
Borić 1996, p.72; Jones 2005, p.215.
323
Brück 2004, p.321; Jones 2005, p.215.
324
Chapman 2000b, p.191.
325
Necrasov 1965a, p.27-28.
326
Grigorescu 1980, p.18-20.
46
46