ArticlePDF Available

Câteva consideraţii asupra unor descoperiri din locuinţa nr. 2 din aşezarea eneolitică de la Sultana Malu Roşu

DOI:10.46535/ca.17.01
Authors:
Radian Romus Andreescu at Muzeul Naţional de Istorie a României
Radian Romus Andreescu
Catalin Lazar at University of Bucharest
Catalin Lazar
Virginia Oană
Virginia Oană
Virginia Oană
  • This person is not on ResearchGate, or hasn't claimed this research yet.
Katia Moldoveanu at Muzeul Naţional de Istorie a României
Katia Moldoveanu
Download full-text PDF
Read full-text
Download citation

Abstract

Sultana Malu Roşu is one of the most spectacular sites belonging to Gumelniţa culture and generally to Eneolithic Age. The tell-settlement is placed on Iezerul Mostiştei Lake shore at 15 km north of the Danube Valley. The archaeological researches were restarted in 2001 with the discovery of interesting complexes, for example the house no. 2, with a rich archaeological inventory. Inside the house there was discovered, among other things, a burnt clay structure, maybe a sort of bench. Near it there was discovered a clay box with a big size stone, having a flat upper part, which was fit in the clay box. This object was found in secondary position, under it there were discovered loom weights of burnt clay and vessel fragments. It was recovered from the site and partially rebuilt in the laboratories of Lower Danube Museum-Călăraşi. Sultana, sat al comunei Mânăstirea, se află la circa 35 km vest-nord-vest de Călăraşi, la mai puţin de 15 km nord de Dunăre (Pl. 1). Aşezarea de tip tell din punctul Malu Roşu este plasată pe malul drept al lacului Iezerul Mostiştea. În prezent ceea ce a mai rămas din aşezare măsoară circa 35–40 m pe axa nord-est–sud-vest şi 25–30 m pe axul scurt, sud-est–nord-vest, restul aşezării fiind distrus de apele lacului. Primele cercetări au fost întreprinse în anul 1923 (Andrieşescu 1924, 51–107), urmate de cercetări de salvare în anii '70 (Isăcescu 1984, 27–42). Din păcate cea mai mare parte a rezultatelor acestor cercetări sunt nepublicate. În vederea verificării stratigrafiei aşezării, dar şi a salvării resturilor din sit care nu s-au prăbuşit în lac, în anul 2001 au fost reluate cercetările arheologice. Campania anului 2003 a avut drept obiectiv principal deschiderea unei suprafeţe în marginea de sud-vest a tell-ului, singura neafectată de cercetările din vechime. Pentru atingerea acestui obiectiv au fost deschise la marginea de sud-vest a aşezării două suprafeţe, fiecare de 6 × 10 m, SX şi SY. Primul nivel de locuire gumelniţean este reprezentat de resturile unei locuinţe neincendiate (L1/2003), prost conservate, care se continua în martorul de nord-est al secţiuni. S-au mai păstrat resturile deranjate ale unei vetre lângă care se afla o râşniţă. Sub această locuinţă au fost descoperite resturile uneia incendiate (L2/2003), deosebit de interesantă prin prisma amenajărilor şi a inventarului (Pl. 2/1). Locuinţa ocupa aproape toată suprafaţa sectorului SX şi era orientată aproximativ sud-vest–nord-est, podeaua fiind puternic înclinată spre interiorul aşezării. Resturile locuinţei constau din bucăţii masive de pereţi, groase de 3–4 cm, chirpici pulverizat amestecat cu pământ, printre ele aflându-se multe vase, unele dintre ele întregi sau întregibile. Peretele de est-sud-est al locuinţei s-a păstrat în elevaţie (0,25–0,45 m) pe o lungime de peste 6 m. Alte amenajări interesante au fost descoperite în zona de nord-est a locuinţei.
Content uploaded by Catalin Lazar
Author content
All content in this area was uploaded by Catalin Lazar on Jan 17, 2014
Content may be subject to copyright.
Cercetări arheologice, XVII, Bucureşti, 2010, p. 9–20
9
CÂTEVA CONSIDERAŢII ASUPRA UNOR DESCOPERIRI DIN
LOCUINŢA NR. 2 DIN AŞEZAREA ENEOLITICĂ DE LA SULTANA
MALU ROŞU
Radian-Romus Andreescu, Cătălin Lazăr
Virginia Oană, Katia Moldoveanu
OBSERVATIONS REGARDING SOME DISCOVERIES FROM DWELLING NO. 2 OF SULTANA
MALU ROŞU ENEOLITHIC SETTLEMENT
Sultana Malu Roşu is one of the most spectacular sites belonging to Gumelniţa culture and generally to
Eneolithic Age. The tell-settlement is placed on Iezerul Mostiştei Lake shore at 15 km north of the Danube Valley.
The archaeological researches were restarted in 2001 with the discovery of interesting complexes, for example the
house no. 2, with a rich archaeological inventory. Inside the house there was discovered, among other things, a
burnt clay structure, maybe a sort of bench. Near it there was discovered a clay box with a big size stone, having a
flat upper part, which was fit in the clay box. This object was found in secondary position, under it there were
discovered loom weights of burnt clay and vessel fragments. It was recovered from the site and partially rebuilt in
the laboratories of Lower Danube Museum-Călăraşi.
Keywords: bench, clay box, grinding stone, loom weights, restoration.
Cuvinte cheie: laviţă, cutie din lut, râşniţă, greutăţi de lut, restaurare.
Sultana, sat al comunei Mânăstirea, se află
la circa 35 km vest-nord-vest de Călăraşi, la mai
puţin de 15 km nord de Dunăre (Pl. 1). Aşezarea
de tip tell din punctul Malu Roşu este plasată pe
malul drept al lacului Iezerul Mostiştea. În
prezent ceea ce a mai rămas din aşezare măsoară
circa 35–40 m pe axa nord-est–sud-vest şi 25–30
m pe axul scurt, sud-est–nord-vest, restul aşezării
fiind distrus de apele lacului. Primele cercetări au
fost întreprinse în anul 1923 (Andrieşescu 1924,
51–107), urmate de cercetări de salvare în anii
’70 (Isăcescu 1984, 27–42). Din păcate cea mai
mare parte a rezultatelor acestor cercetări sunt
nepublicate. În vederea verificării stratigrafiei
aşezării, dar şi a salvării resturilor din sit care nu
s-au prăbuşit în lac, în anul 2001 au fost reluate
cercetările arheologice.
Campania anului 2003 a avut drept obiectiv
principal deschiderea unei suprafeţe în marginea
de sud-vest a tell-ului, singura neafectată de
cercetările din vechime. Pentru atingerea acestui
obiectiv au fost deschise la marginea de sud-vest
a aşezării două suprafeţe, fiecare de 6 × 10 m, SX
şi SY. Primul nivel de locuire gumelniţean este
reprezentat de resturile unei locuinţe neincendiate
(L1/2003), prost conservate, care se continua în
martorul de nord-est al secţiuni. S-au mai păstrat
resturile deranjate ale unei vetre lângă care se afla
o râşniţă.
Sub această locuinţă au fost descoperite
resturile uneia incendiate (L2/2003), deosebit de
interesantă prin prisma amenajărilor şi a
inventarului (Pl. 2/1). Locuinţa ocupa aproape
toată suprafaţa sectorului SX şi era orientată
aproximativ sud-vest–nord-est, podeaua fiind
puternic înclinată spre interiorul aşezării.
Resturile locuinţei constau din bucăţii masive de
pereţi, groase de 3–4 cm, chirpici pulverizat
amestecat cu pământ, printre ele aflându-se multe
vase, unele dintre ele întregi sau întregibile.
Peretele de est-sud-est al locuinţei s-a păstrat în
elevaţie (0,25–0,45 m) pe o lungime de peste 6 m.
Alte amenajări interesante au fost
descoperite în zona de nord-est a locuinţei.
Radian-Romus Andreescu, Cătălin Lazăr, Virginia Oană, Katia Moldoveanu
10
Degajarea acestei zone a scos la lumină o vatră
masivă cu trei refaceri, plăcuţele de vatră fiind
foarte groase (8–10 cm). Vatra, aflată probabil pe
un postament sau soclu, într-o cameră sau anexă
alăturată, căzuse pe podea pe direcţia nord-vest.
Deasupra şi printre resturile vetrei au fost
descoperite două pietre mari, probabil râşniţe.
Inventarul acestei locuinţe este deosebit de bogat,
identificându-se peste 50 de vase întregi sau
întregibile alături de plăcuţe triunghiulare de os,
precum şi un mic pandantiv din aur (Andreescu et
alii 2004, 324–326).
Între amenajările descoperite în această
locuinţă ne-am concentrat asupra unui interesant
obiect din lut şi piatră, un fel de suport, precum şi
a unei structuri din chirpici, ambele plasate pe
latura de sud-vest a locuinţei (Pl. 2/2).
Structura de chirpici avea o formă rectan-
gulară, cu dimensiuni aproximative de 1,50 ×
0,70/0,80 m, păstrată pe o înălţime de 30–40 cm
(Pl. 3/1). Din păcate aceasta era distrusă în mare
parte aşa încât nu au putut fi făcute prea multe
observaţii asupra modului de construcţie.
Structura de chirpici avea pereţii făţuiţi, îngroşaţi
la colţuri şi era umplută cu lut. Pe latura scurtă
dinspre sud se observă un fel de prag lat de circa
20 cm (Pl. 3/2). Alături de această structură, spre
sud-est a fost descoperit un interesant obiect: o
piatră masivă cu lungimea păstrată de 51 cm,
lăţimea maximă de 34 cm şi grosimea cuprinsă
între 9–19 cm (Pl. 4/1). La partea superioară
piatra este netedă, probabil a fost prelucrată şi
pentru a deveni uşor albiată (Pl. 4/2). Această
piatră masivă a fost încastrată într-un suport din
lut. Pereţii şi fundul suportului erau destul de
groşi, de circa 1–3 cm, pentru a susţine greutatea
pietrei. În jurul lui erau peste 30 de greutăţi din lut
ars, precum şi fragmente ceramice, unele
provenind de la vase întregibile (Pl. 3/3,4).
Având în vedere interesul suscitat de
suportul din lut s-a decis aducerea lui la Muzeul
Dunării de Jos din Călăraşi. În acest scop o echipă
de specialişti de la muzeu s-a deplasat pe şantier
în vederea conservării şi transportării obiectului.
Pentru început s-a îndepărtat partea grosieră
de sediment apoi au fost efectuate pensulări
multiple ale obiectului. Ţinând cont de faptul că
săpătura s-a desfăşurat în plină vară, când
temperatura aerului era destul de ridicată şi
umiditatea foarte scăzută, toate lucrările s-au
efectuat sub o umbrelă pentru protejarea
obiectului. S-a încercat ca după fiecare pensulare
să se impregneze piesa folosind un lapte de
aracet. Trebuie precizat faptul că, în momentul
descoperirii, piesa era fragmentară, iar starea de
conservare era precară. Partea superioară, adică
piatra, era spartă într-o multitudine de fragmente,
iar soclul de lut era destul de sfărâmicios. În con-
secinţă, s-a preparat un liant format din pământ
fărâmiţat în amestec cu aracet pentru umplerea
golurilor apărute între fragmentele de soclu. După
umplerea golurilor şi impregnarea întregului soclu
cu aracet diluat, piesa a devenit mai rezistentă.
Următoarea etapă după impregnare şi con-
solidare a constituit-o ambalarea piesei în hârtie şi
apoi în folie de polietilenă. Astfel s-a creat un
strat impermeabil între piesă şi învelişul de ipsos
prin aplicarea succesivă de feşi din bumbac
gipsate (Pl. 4/3). Din acest moment piesa a
beneficiat de o protecţie maximă.
Pentru a putea fi ridicată piesa a fost
detaşată de pământ cu ajutorul unei lame de
fierăstrău lungă de 70 cm. Totul s-a realizat cu o
deosebită atenţie deoarece sub piesă se aflau
fragmentele unui vas şi numeroase greutăţi din
lut. În jurul piesei a fost construită o cutie din
lemn, acest lucru permiţând manipularea corectă
şi transportul în siguranţă al acesteia din şantier
până în tabăra arheologică şi ulterior până la
laboratorul de restaurare (Pl. 4/4).
În laborator, piesa a beneficiat de o
intervenţie prioritară de restaurare stabilită de
comisia de restaurare a muzeului. În primul rând
s-a avut în vedere studierea obiectului de piatră.
Împreună cu Dumitrel Pandrea — restaurator
expert pe piatră la Muzeul Brăilei, au început
lucrările de restaurare care au cuprins următoarele
etape:
— desfacerea piesei de piatră din învelişul
protector de ipsos la partea superioară;
— demantelarea şi extragerea fragmentelor
de piatră, folosind şpacluri, lanţete, dălţi din lemn
de cireş şi cleşti de plastic;
— spălarea primară a fragmentelor de
piatră sub jet de apă, îndepărtând doar urmele de
sol. În momentul spălării primare, la contactul cu
Câteva consideraţii asupra unor descoperiri din locuinţei nr. 2 din aşezarea eneolitică de la Sultana Malu Roşu
11
apa, masa litică din granodiorit, ce a fost supusă la
numeroase şocuri termice, a început să se desfacă
în mai multe bucăţi. Astfel a trebuit să se procede-
ze la o amplă operaţiune de preconsolidare care să
preceadă operaţiile de extragere de săruri solubile
şi a celei de îndepărtare a aderenţelor silicoase;
— lipirea fragmentelor de piatră cu răşini
epoxidice;
— extragerea sărurilor solubile din masa
litică s-a realizat prin badijonare cu pastă de
hârtie, iar pentru desprinderea aderenţelor de
oxizi de aluminiu şi siliciu am aplicat un
tratament difuziv cu soluţie AB–57, 1000 ml apă
în care se dizolvă 60 gr. bicarbonat de sodiu plus
bicarbonat de amoniu, 25 gr. EDTA, 10 gr.
desogen şi 60 gr. carboximetilceluloză;
— lipirea celor două mari părţi constitutive
ale mesei litice a fost făcută cu răşină poliureta-
nică, dar numai pe suprafaţa de contact între cele
două fragmente;
— ca strat protector s-a folosit un verni
„per ritocco” aplicat prin pensulare.
După recompunerea pietrei au urmat o serie
de operaţiuni de degajare a interiorului soclului.
Ridicarea pietrei a dezvăluit faptul că suportul din
lut era parţial distrus. În interiorul acestuia erau
bucăţi de chirpici ars, chirpici pulverizat, frag-
mente ceramice şi greutăţi din lut (Pl. 5/1). La o
primă vedere greutăţile din lut ars păreau a face
parte din umplutura suportului ceea ce ridica
evident anumite semne de întrebare asupra
funcţionalităţii lui. Golirea şi demontarea suportu-
lui a arătat faptul că aceste greutăţi erau pe po-
deaua locuinţei alături de vase sparte pe loc, iar în
momentul în care suportul şi piatra au căzut peste
ele, baza lui s-a spart. Prin ridicarea suportului din
teren cu tot ce era sub el (altfel nu ar fi fost
posibilă transportarea lui) s-a creat impresia că în
interiorul suportului ar fi fost şi greutăţi din lut.
Ridicarea greutăţilor şi îndepărtarea resturilor de
sediment de culoare cenuşiu-închis a relevat
faptul că din structura din lut a soclului se
păstrase doar jumătate (Pl. 5/2). Soclul de lut s-a
desprins în mai multe fragmente de lut, groase de
1–3 cm, care, ulterior, au fost recompuse pe masa
de lucru, folosindu-se înregistrările digitale
realizate atât pe şantierul arheologic, cât şi în
laborator (Pl. 5/3). Sedimentul din interior a fost
îndepărtat, în locul acestuia fiind turnată o
„plombă” de gips, iar pentru consolidarea şi
întregirea soclului s-a folosit lut de modelaj (Pl.
6/1,2). După reconstituirea soclului de lut, piesa
de piatră a fost aşezată deasupra lui, rezultatul
fiind restaurarea parţială a obiectului descoperit în
locuinţa nr. 2 de la Sultana Malu Roşu (Pl. 6/3, 4).
Care a fost rolul acestui interesant obiect?
Care este legătura dintre el şi structura de chirpici
lângă care a fost descoperit? Structura din chirpici
a fost puternic deteriorată şi este dificil de spus ce
reprezenta, poate o laviţă sau poate un postament
cu un prag pe una din laturile scurte. Piatra cu
suport din lut era în poziţie secundară. Întrebarea
este de unde a ajuns acest obiect în poziţia în care
a fost descoperit. Cel mai probabil căzuse de la o
înălţime oarecare, dovadă fiind greutăţile din lut
şi fragmentele ceramice prinse sub ea. E greu de
crezut ca ar fi căzut de la un eventual etaj,
deoarece în acest caz soclul de lut ar fi fost distrus
într-o proporţie mult mai mare având în vedere
masivitatea pietrei. Mult mai probabil suportul şi
piatra par a fi legate de structura de chirpici. Este
posibil ca soclul să fi fost plasat fie pe treapta
structurii de chirpici, fie chiar pe această structură
de unde glisează şi cade, prinzând sub ea
greutăţile din lut şi fragmentele ceramice. Pe de
altă parte, la demontarea suportului, pe bucăţile
de chirpici care alcătuiau fundul acestuia s-au
găsit două amprente ale unor bucăţi de lemn,
pătrate în secţiune, care ar sugera că obiectul s-ar
fi putut sprijini pe cel puţin două picioare din
lemn. Suportul şi piatra se aflau fie pe podea (nu
se păstrează însă nicio urmă a lor), fie chiar pe
structura de chirpici.
Rolul şi funcţionalitatea celor două obiecte
este destul de greu de descifrat, contextul în care
au fost descoperite fiind deocamdată singular.
Elemente separate ale unor ansambluri asemănă-
toare au fost descoperite şi în alte aşezări
eneolitice. Ne referim în primul rând la un tip de
descoperire care asociază o piatră de mari
dimensiuni, netedă la partea superioară, cu o
„cutie” din lut. În acest caz însă pietrele sunt la
nivelul solului fiind înconjurate de o cutie cu
pereţi din lut, uneori chiar lipiţi de ei. În aşezarea
gumelniţeană de la Vităneşti a fost descoperit un
complex reprezentat de o „cutie” din lut, cu
Radian-Romus Andreescu, Cătălin Lazăr, Virginia Oană, Katia Moldoveanu
12
dimensiunile: lungime 160 cm, lăţime 120 cm şi
înălţime 10–40 cm. Aceasta era construită din
lipituri succesive, verticale, cu grosimi cuprinse
între 1–6 cm. S-au observat foarte bine ampren-
tele armăturii din lemn ale acestuia, formată din
bârne paralele, dispuse pe verticală. După
demontarea distrugerii s-a descoperit un complex
format dintr-o râşniţă şi un locaş de formă
dreptunghiulară aflat în faţa „cutiei”. Complexul
era adosat peretelui „cutiei” (Andreescu et alii
2009, 229–230). În aşezarea gumelniţeană de la
Medgidia, într-o locuinţă, au fost descoperite
două ansambluri formate din râşniţe fixate pe
postamente, având în jurul lor o gardină ce
înconjura râşniţele pe trei laturi (Harţuche,
Bounegru 1997, 42–43).
O analogie deosebit de interesantă provine
însă din cadrul culturii Cucuteni, din aşezarea de
la Poduri-Dealul Ghindaru. Aici a fost
descoperită o locuinţă cu etaj, cu mai multe
amenajări interioare, între care vetre, vatră cruci-
formă şi o laviţă. Deosebit de interesantă este
descoperirea, lângă o vatră, a unei „casete” de lut
în care fusese încastrată o râşniţă de mari dimen-
siuni (0,70 × 0,35 m). Caseta nu se afla pe
podeaua locuinţei, la distrugerea locuinţei ea
alunecând peste greutăţile din lut ars ale unui
război de ţesut şi peste o altă râşniţă (Dumitroaia
et alii 2009, 21, 41). De remarcat faptul că
obiectul era în poziţie secundară fiind asociat cu
greutăţi de lut. Într-o altă locuinţă din aceeaşi
aşezare, nr. 9, a fost descoperită o grupare de vase
şi râşnite în interiorul unei „casete” din lut.
(Dumitroaia et alii 2009, 31, 52).
Este destul de greu de precizat dacă
obiectul descoperit în locuinţa nr. 2 de la Sultana,
reprezintă un obiect uzual, în speţă o râşniţă. De
obicei, aceste râşnite se găsesc la nivelul podelei
asociate cu un fel de „cutii” din lut şi vase pentru
stocare. În cazul nostru avem de-a face cu o astfel
de „râşniţă” încastrată într-un soclu special din
lut, suspendat sau plasat pe un postament. Fără a
face speculaţii în legătură cu rolul şi funcţionalita-
tea acestui complex format din soclu şi structura
din chirpici, să notăm faptul că el a fost descoperit
într-o locuinţă cu amenajări şi inventar deosebit,
precum şi faptul că aşezarea de la Sultana Malu
Roşu pare a avea un caracter special în cadrul
aşezărilor aparţinând civilizaţiei gumelniţene
(Andreescu, Lazăr 2007–2008, 55–76).
Câteva consideraţii asupra unor descoperiri din locuinţei nr. 2 din aşezarea eneolitică de la Sultana Malu Roşu
13
BIBLIOGRAFIE
Andreescu et alii 2004 — R. Andreescu, C. Lazăr, P. Mirea, Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la
Dunărea de Jos. Apostolache, Mălăieştii de Jos, jud. Prahova; Sultana, jud. Călăraşi, Vităneşti, jud. Teleorman,
CCA, 2004, p. 324–326.
Andreescu et alii 2009 — R. Andreescu, K. Moldoveanu, P. Mirea, I. Torcică, Vitănesti, jud Teleorman, CCA,
2009, p. 229–230.
Andreescu, Lazăr 2007–2008 — R. Andreescu, C. Lazăr, Valea Mostiştei. Aşezarea gumelniţeană de la Sultana
Malu Roşu, CercA, XIV–XV, 2007–2008, p. 55–76.
Andrieşescu 1924 — I. Andrieşescu, Les fouilles de Sultana, Dacia, I, p. 51–107.
Dumitroaia et alii 2009 —Gh. Dumitroaia, R. Munteanu, C. Preoteasa, D. Gărvan, Poduri-Dealul Ghindaru.
Cercetările arheologice din Caseta C 2005–2009, Piatra-Neamţ, 2009.
Harţuche, Bounegru 1997 — N. Harţuche, O. Bounegru, Săpăturile arheologice de salvare de la Medgidia, jud.
Constanţa (1957–1958), Pontica, XXX, 1997, p. 17–104.
Isăcescu 1984 — C-tin Isăcescu, Săpăturile de salvare de la Sultana, comuna Mănăstirea, CercA, VII, 1984, p.
27–42.
LISTA ILUSTRAŢIEI
Pl. 1 — Harta României şi localizarea sitului de la Sultana Malul Roşu
Pl. 2 —1. Locuinţa nr. 2; 2. Detalii cu soclul şi structura din chirpici
Pl. 3 —1–2. Structura de chirpici; 3–4. Soclu şi greutăţi din lut
Pl. 4 —1–2. Detalii soclu; 3–4. Conservarea şi prelevarea soclului
Pl. 5 — Diverse etape ale demontării soclului
Pl. 6 — Etape ale reconstituirii soclului
LIST OF ILLUSTRATIONS
Pl. 1 — Romanian’s map and location of Sultana Malul Roşu site
Pl. 2 —1. Dwelling no. 2; 2. Details of the postament and the clay structure
Pl. 3 —1–2. The clay structure; 3–4. Postament and the loom weights
Pl. 4 —1–2. The postament details; 3–4. Postament preservation and extraction
Pl. 5 — Different stage of the postament dismounting
Pl. 6 — Stages of the postament reconstruction
TRADUCEREA REZUMATUL:
Katia Moldoveanu
FOTO:
Radian-Romus Andreescu, Cătălin Lazăr
RADIAN-ROMUS ANDREESCU
CĂTĂLIN LAZĂR
KATIA MOLDOVEANU
Muzeul Naţional de Istorie a României,
Calea Victoriei, nr. 12, sector 3, 030026
Bucureşti
radian_romus@yahoo.com
lazarc@arheologie.ro
katia_moldoveanu@yahoo.com
VIRGINIA OANĂ
Muzeul Dunării de Jos Călăraşi
Strada Progresului, nr. 4, 910072
Călăraşi
oanavirginia@yahoo.com
Radian-Romus Andreescu, Cătălin Lazăr, Virginia Oană, Katia Moldoveanu
14
... Both houses were burnt, and the pottery was found broken in situ on the floors and in between the destruction levels of the buildings. They were built in wattle-and-daub technique, have a rectangular plan and two rooms placed at different altimetric levels (Andreescu & Lazăr, 2008;Andreescu et al., 2010;Golea et al., 2014;Ignat et al., 2011;Lazăr et al., 2018). The radiocarbon data available for the two dwellings (Table 1) indicates two distinct chronological sequences related to two separate occupational moments (according to stratigraphic observations) that correspond to 4500-3900 cal. ...
... The pottery from Sultana-Malu Roșu tell settlement is well-known in the area of Gumelniţa communities as an example of good quality ceramics, comprising vessels with unique or exotic shapes, but also ceramics with regular shapes (Andreescu et al., 2010;Ignat et al., 2011;Ignat et al., 2013;Opriş et al., 2017). From a quantitative perspective, until now we have processed more than 400 unbroken ceramic pots and 12170 ceramic fragments from the entire settlement. ...
Multidisciplinary study on prehistoric pottery from Southeastern RomaniaÉtude multidisciplinaire sur la poterie préhistorique du sud-est de la Roumanie
Article
Full-text available
  • Dec 2019
Local production or import? This question always raises vivid debates among the archaeologists when they analyse pots and ceramic fragments regardless of the studied period. In the case of pottery from the Eneolithic tell settlement of Sultana-Malu Roşu from South-East Romania, we tried to address this issue through a series of physico-chemical investigations. To reach this goal, we analyzed several shards from two dwellings, as well as clay samples collected from some local deposits from nearby the tell settlement. Petrographic analyses on thin sections and X-ray fluorescence coupled with X-ray diffraction analyses were performed to get mineralogical and chemical information about the archaeological ceramic and local clay samples. One of the aims of this investigation was to explore the connection between Sultana-Malu Roşu pottery and the nearby clay sources, but also to check the local origin of the analyzed pottery. The physico-chemical analyses helped us to identify the procedures and recipes employed by the prehistoric potters, and those data were used in our experimental archaeology approaches when we tried to replicate the prehistoric vessels. The investigation of prehistoric vessels was complemented by imaging analyses using radiography and X-ray computed tomography, in a trial of getting a clearer picture of the chaîne opératoire involved in pottery production process. Moreover, creating experimental replicas, we recorded how pots behave at all stages of manufacturing from modelling to firing. Alongside with the development of a reference database for Gumelnița pottery, an important achievement of this research was that we proved that the vessels from Sultana-Malu Roşu site were made using local clays. Production locale ou importation ? Cette question suscite toujours de vifs débats parmi les archéologues. Dans le cas de la poterie provenant du tell énéolithique de Sultana-Malu Roşu situé dans le sud-est de la Roumanie, nous avons essayé d’aborder cette question par une série d’investigations physico-chimiques. Pour atteindre cet objectif, nous avons analysé plusieurs tessons provenant de deux logements, ainsi que des échantillons d’argile à proximité de l’habitat. On a réalisé des analyses pétrographiques sur des lames minces et des analyses de fluorescence des rayons X et de diffraction des rayons X afin d’obtenir des informations minéralogiques et chimiques sur les échantillons de céramique et d’argile. L’un des buts de cette étude a été d’explorer la relation entre la poterie de Sultana-Malu Roşu et les sources d’argile des environs, afin de vérifier l’origine locale de la poterie analysée. Les analyses physico-chimiques nous ont aidés à identifier les procédures et les recettes utilisées par les artisans antiques. Les résultats ont été utilisés dans nos ateliers d’archéologie expérimentale lorsque nous avons essayé de répliquer la vaisselle préhistorique. L’investigation de la vaisselle préhistorique a été complétée par des analyses d’imagerie en utilisant la radiographie et la tomographie aux rayons X par ordinateur, dans un effort de se former une image plus claire sur la chaîne opératoire employée dans la fabrication de la poterie. Par la création des réplicas modernes nous avons enregistré la manière dont la poterie se comporte à travers toutes les étapes de fabrication, à partir du modelage jusqu’à la cuisson. À côté du développement d’une base de données de référence pour la poterie de Gumelnița, une importante réussite de cette recherche a été d’avoir prouvé que la vaisselle de Sultana-Malu Roşu était fabriquée en utilisant les argiles locales.
View
... An example in this respect is the L2 dwelling from Sultana that was identified on the southwestern edge of the tell settlement. This burned dwelling contained over 30 clay weights grouped in its southeastern limit [31], and 24 of them (22 ovoid, 1 prismatic, 1 triangular) were included in this study. ...
Looking beyond appearances: a multi-analytical approach on the prehistoric clay weights
Article
Full-text available
  • Nov 2019
In this paper we analyzed a batch of 64 clay weights from three archaeological sites located in Romania (Gumelniţa, Măgura-Jilava, and Sultana) that belong to Kodjadermen-Gumelniţa-Karanovo VI cultural complex (4600-3900 cal. BC). Our approach includes an interdisciplinary investigation based on technological analysis, experimental archaeology , and X-ray CT scans coupled with statistical analysis. This investigation has a high potential to reveal relevant information regarding the technological background (e.g., inclusion, voids, temper, etc.), manufacturing stages (e.g., modeling, shaping, kneading, etc.), or transformation processes (e.g., drying and firing vs. weight and size modification) in order to identify, explain and understand the chaîne operatoire for this type of artefacts. Moreover, correlation of the results with the experimental archaeology could offer an integrative interpretation about the material culture of past humans and its multiple meanings, but also critical information about the multiple dimensions of manufacture for these objects (e.g., time, effort, physical-chemical processes, etc.). The multi-analytical approach proposed here also includes a comparative study of technological aspects of these clay weights across the three archaeological sites investigated, as well as the experimental replicas.
View
New Discoveries in Old Collections: a ”Double Janus” Anthropomorphic Vessel Discovered at Trușești
Article
Full-text available
  • Dec 2022
The main purpose of our study is to (re) introduce into the scholarly circuit - with all the necessary details - an anthropomorphic vessel of a particular type discovered in Trușești-Țuguieta (Botoșani County) more than six decades ago. Its correct typological description and classification brings a new perspective on the symbolism embedded in these vessels, which is an important category of sacred objects, which have a hermeneutic potential still not completely unveiled. Published in the site monograph as a vessel with a “lobed body”, the container is an anthropomorphic vessel regarded up to the present as one of a kind within the archaeological discoveries in the Cucuteni-Trypillia area. Viewed from any of its four sides, the vessel depicts the front of a female anthropomorphic figure. Specifically, it depicts the abdominal area and hips of four female figures positioned back-to-back. The female shapes are rendered in a typical representation for the Cucuteni anthropomorphic vessels, with emphasis on the abdomen and groin area, on the wide-shaped hips merges with the rest of the vessel. Referring to the typological classification made previously by us for some of the anthropomorphic vessels with a quasi-symmetrical profile, regarded as double-sided vessels of “janiform type”, one can assert that this four-sided container is of “double Janus” type, being characterized by a feature that has been defined as an “image multiplication”. The presentation of the “double Janus”-type vessel of Trușești also gives us an opportunity to review the known archaeological data regarding the finding contexts of anthropomorphic vessels, of Cucuteni or from the contemporary and neighboring cultural areas. Their analysis allowed us to notice certain patterns of usage and abandonment of these containers, as well as the high frequency of certain associations with other types of rare artifacts, many indicated in archaeological studies as “cult pieces”. The synthesized data support the role of such anthropomorphic vessels as paraphernalia, artifacts that were used in ritual scenographies with a precisely defined role (which today can only be guessed), which is also polysemantic, being a special channel of nonverbal communication.
View
UNBURNED LOOM WEIGHTS FROM VITĂNEŞTI ‘MĂGURICE’ TELL SETTLEMENT (TELEORMAN COUNTY, SOUTHERN ROMANIA)
Article
Full-text available
  • May 2020
The clay weights of the Gumelniţ a culture provide indirect info rmation about the fabrics, the type and the characteristics of the yarns. At Vităneşti 'Măgurice' tell settlement burnt or unburned clay weights used for warp-weighted looms were found. Some unburned clay weights identified within dwelling remains prove the in situ existence of warp-weighted looms. The first assemblage, discovered in 2000, consisted of 10 unburnt weights disposed in two parallel rows. In their proximity, on a str a tig r a p hic t e st s e ctio n, a n o t h e r s e v e n w h ole o r b r o k e n w ei g h ts w e r e dis c o v e r e d. T h e r e is n o evidence if all of them belonged to a single warp-weighted loom . The second assemblage, discovered in 2007 in the upper Gumelniţa A2 level, consisted of nine unburne d weights disposed in a row, lying on one side, with the upper part in different directions. Two weights, from the ends of the string, were decorated by incisions with schematic female figures and the third had a side covered by horizontal or slightly oblique, superposed scratches. Following the experiments and the experience of the weavers, some o b s e r v a tio n s c a n b e m a d e a b o u t t h e lo o m w eig h ts u s e d f o r t h e w ar p - w eig h t e d lo o m a n d t h eir functionality, starting with the weight and dimensions and the functional parameters that determine the possible types of fabric. Their width is equally important beca use it influences the space between the warp yarns. At Vitanesti, the weights discovered in 2007, which have close weight ranging from 385 to 457.7 g, could have been used for thin woven fabrics. Those of 1999-2000 with a greater weight, between 600-1000 g, were used for manufacturing thick-woven fabrics with 5-6 threads/cm². The experiments showed that a number of ≥ 10 warp threads and ≤ 30 yarns on one loom weight are the limits of what is considered to be practical. Referring to the 2007 weights, it is clear that a number of 15-20 yarns, with 0.46 mm thickness, for 20-26 g of tension, co uld be used, but also for 30 yarns with a thickness of 0.27 mm that would require 10 g of tension. For we ights, with the weight between 500-900 g and the warp threads that requ ire a tension of less than 50 g could be used 20-30 warp threads (normally requiring a tension between 16-45 g). The varied dime nsions of the pieces from Vităneşti, especially the weight, indicate the use of different warp-weigh ted looms, some for weaving fine or normal fabrics as well as some with thick wires that require high tens ion and heavy weights similar of those found in 2000. The widths of the woven fabrics at Vităneşti see m to have fluctuated and depended both on the number of loom weights, on their width and on the distan ce apart they were arranged.
View
Greutățile de lut decorate din tell-ul Vitănești Măgurice, jud. Teleorman (The decorated loom weights from the Vitănești Măgurice tell, Teleorman county)
Article
Full-text available
  • May 2020
Abstract: The loom weights discovered in the Gumelnița culture settlements were used to strain the warp-weighted loom. At Vitănești Măgurice tell, there is a large number of loom weights that have one or more sides with incised decoration, printed or made by stitches. These decorations are known in the Gumelnița A2 levels but especially in the B1 phase, which has been fully researched. In the 2008 campaign, in the S.L. 13 burned house, the researchers found seven burdens, whole and fragmentary loom weights. They are decorated with simple spirals, spiral throats and half-round lines, made by a shallow, deep incision. In the contexts that do not belong to the burning structures of the last level, 56 weights for the warp-weighted loom, both whole and fragmentary, all made of burned clay, have been discovered. Some of them (17 copies) were published in another specialized article. They have been decorated on one side or more, rarely on the base or at the top, with spiral, half-round, circular motifs, angular, triangular motifs, cross or dots. In 2007 campaign, it was discovered in a house that was partially destroyed in a fire, belonging to the level that makes the transition from Gumelnița phase A2 to phase B1, a set of weights that formed the remnants of a warp-weighted loom. One of these weights has printed incised lines on one side and two others, arranged at the ends of the string, have incised on one face a feminine anthropomorphic motif. In Gumelnița A2 levels, there are very few decorated weights, the existing ones have a line or a sliver in the base or the fingerprint left on the bottom of the weight and on the side of the wall. One of the weights, which has a slash in the base, comes from a string of 10 pieces that constituted the remnants of a warp-weighted loom. For the interpretation of the decorated loom weights, starting from the context of their discovery, we can use data provided by cultural anthropology and the history of religions. The anthropomorphic, spiral, angular and triangular motives would indicate a link between the warp-weighted loom, the textiles and the religious ideas which existed in the Chalcolithic. Rezumat: Greutățile de lut descoperite în așezările culturii Gumelnița au fost folosite pentru tensionarea ițelor războiului de țesut vertical. Din tell-ul de la Vitănești provine un număr mare de greutăți care au pe una sau mai multe fețe un decor incizat, imprimat sau făcut prin împunsături. Ele sunt cunoscute atât în nivelurile Gumelnița A2, dar mai ales în cel din faza B1, care a fost cercetat în totalitate. În campania din 2008, cercetarea locuinței incendiate S.L. 13 a scos la lumină șapte greutăți, întregi și fragmentare. Sunt decorate cu spirale simple, gheme spiralice și linii semicirculare, realizate prin incizie lată, puțin adâncă. În contexte ce nu aparțin structurilor incendiate din ultimul nivel, au mai fost descoperite 56 de greutăți pentru războiul de țesut, atât întregi cât și fragmentare, toate confecționate din lut ars. 17 exemplare dintre ele au fost publicate într-un alt articol de specialitate. Au fost decorate pe o față, pe mai multe, mai rar pe bază sau la partea superioară, cu motive spiralice, semicirculare, circulare, motive unghiulare, triunghiulare, cruce sau puncte. În campania din 2007, s-a descoperit într-o locuință aparținând nivelului ce face tranziția de la faza Gumelnița A2 la faza B1, care a fost distrusă parțial într-un incendiu, un set de greutăți nearse reprezentând rămășițele unui război de țesut. Una are imprimate pe o față linii incizate suprapuse, iar alte două, dispuse la capetele șirului de greutăți, au incizate pe o față câte un motiv antropomorf feminin. Din nivelurile Gumelnița A2, provin foarte puține greutăți decorate, cele existente având câte o linie ori o împunsătură în bază sau amprenta unui deget lăsată pe fundul greutății și pe o parte din perete. Una cu împunsătură în bază provine dintr-un șir de 10 piese ce au constituit resturile unui război de țesut. Pentru interpretarea greutăților decorate, pornind de la contextul descoperirii lor, se pot folosi date furnizate de antropologia culturală și istoria religiilor. Motivele antropomorfe, unghiulare, spiralice și triunghiulare indică o legătură între războiul de țesut, produsele textile și ideile religioase existente în eneolitic.
View
Macroresturile vegetale descoperite în situl arheologic Sultana-Malu Roşu, judeţul Călăraşi: studiu preliminar
Article
Full-text available
  • Jan 2014
The new discoveries from the Eneolithic site of Sultana-Malu Roșu made possible to obtaining new data about vegetal species used by prehistoric communities from here, but also to understand the paleoenvironment. By using and studying the plant remains from House no. 2 and House no. 5, we could identified the species as Chenopodium album (fat hen), Lithospermum arvense (field gromwell), Polygonum lapathifolium (pale persicaria), Corylus avellana (hazelnut) or Rosa sp. (dog-rose). A part of these species can demonstrate that this group of people knew and were able to farm. For instance, at some species like Triticum monococcum (wheat) or Hordeum sativum (green barley), althought with not so many descovered seeds, the findings of spikelet forks or base glumes may suggest processing the cereals before their consumption. Nevertheless, we mentioned the Vitis vinifera (grape vine) seeds for the first time in Sultana-Malu Roşu site. Rezumat: Noile descoperiri arheobotanice în situl eneolitic Sultana-Malu Roșu au permis obținerea de noi date despre speciile vegetale utilizate de către comunitățile preistorice de aici, dar și o imagine de ansamblu a mediului vegetal. Folosind macroresturile vegetale din locuințele L2 și L5 din tell-ul în discuție s-au putut identifica prezența speciilor de Chenopodium album (spanac sălbatic), Lithospermum arvense (mărgeluşe), Polygonum lapathifolium (iarbă roșie), Corylus avellana (alun) sau Rosa sp. (măceș). O parte din aceste specii pot dovedi că aceste populații eneolitice cunoșteau și practicau agricultura. În ceea ce priveşte descoperirile de cereale precum Triticum monococcum (grâu) sau Hordeum sativum (orz verde), deși slab repezentate prin cariopse, au fost identificate părți din spicul acestora precum spiculețul sau rahisul, ce pot sugera o pregătire în prealabil a cerealelor, înainte de a fi procesate. Nu în ultimul rând, au fost descoperite, pentru prima oară în acest sit, semințe de Vitis vinifera (viță de vie).
View
Macroresturile vegetale descoperite în situl arheologic Sultana-Malu Roşu, judeţul Călăraşi: Studiu preliminar
Article
Full-text available
  • Dec 2014
The new discoveries from the Eneolithic site of Sultana-Malu Roșu made possible to obtaining new data about vegetal species used by prehistoric communities from here, but also to understand the paleoenvironment. By using and studying the plant remains from House no. 2 and House no. 5, we could identified the species as Chenopodium album (fat hen), Lithospermum arvense (field gromwell), Polygonum lapathifolium (pale persicaria), Corylus avellana (hazelnut) or Rosa sp. (dog-rose). A part of these species can demonstrate that this group of people knew and were able to farm. For instance, at some species like Triticum monococcum (wheat) or Hordeum sativum (green barley), althought with not so many descovered seeds, the findings of spikelet forks or base glumes may suggest processing the cereals before their consumption. Nevertheless, we mentioned the Vitis vinifera (grape vine) seeds for the first time in Sultana-Malu Roşu site.
View
Studii de Preistorie
Article
Full-text available
  • Dec 2014
The new discoveries from the Eneolithic site of Sultana-Malu Roșu made possible to obtaining new data about vegetal species used by prehistoric communities from here, but also to understand the paleoenvironment. By using and studying the plant remains from House no. 2 and House no. 5, we could identified the species as Chenopodium album (fat hen), Lithospermum arvense (field gromwell), Polygonum lapathifolium (pale persicaria), Corylus avellana (hazelnut) or Rosa sp. (dog-rose). A part of these species can demonstrate that this group of people knew and were able to farm. For instance, at some species like Triticum monococcum (wheat) or Hordeum sativum (green barley), althought with not so many descovered seeds, the findings of spikelet forks or base glumes may suggest processing the cereals before their consumption. Nevertheless, we mentioned the Vitis vinifera (grape vine) seeds for the first time in Sultana-Malu Roşu site. Rezumat: Noile descoperiri arheobotanice în situl eneolitic Sultana-Malu Roșu au permis obținerea de noi date despre speciile vegetale utilizate de către comunitățile preistorice de aici, dar și o imagine de ansamblu a mediului vegetal. Folosind macroresturile vegetale din locuințele L2 și L5 din tell-ul în discuție s-au putut identifica prezența speciilor de Chenopodium album (spanac sălbatic), Lithospermum arvense (mărgeluşe), Polygonum lapathifolium (iarbă roșie), Corylus avellana (alun) sau Rosa sp. (măceș). O parte din aceste specii pot dovedi că aceste populații eneolitice cunoșteau și practicau agricultura. În ceea ce priveşte descoperirile de cereale precum Triticum monococcum (grâu) sau Hordeum sativum (orz verde), deși slab repezentate prin cariopse, au fost identificate părți din spicul acestora precum spiculețul sau rahisul, ce pot sugera o pregătire în prealabil a cerealelor, înainte de a fi procesate. Nu în ultimul rând, au fost descoperite, pentru prima oară în acest sit, semințe de Vitis vinifera (viță de vie). Studiile arheobotanice reprezintă un instrument important în cadrul demersului arheologic, ce ajută la dezvoltarea unor ipoteze de lucru privind comunitățile umane din vechime și interacțiunea acestora cu mediul înconjurător. Resturile vegetale provenite din situri arheologice preistorice de pe teritorul României au fost analizate în diverse lucrări de specialitate (M. Cârciumaru 1996; B. Ciută 2008), fără însă ca acestea să fie suficiente. De asemenea, precizăm că respectivele abordări s-au realizat mai ales din punct de vedere taxonomic, fără a se prezenta explicit legătura dintre mediu și societățile umane. Acest articol își propune o prezentare exhaustivă a principalelor resturi arheobotanice descoperite în așezarea de tip tell de la Sultana-Malu Roșu, jud. Călărași (R. Andreescu, C. Lazăr 2008), prin integrarea datelor carpologice în cadrul mai larg al mediului specific perioadei eneolitice. ² Geografia și istoricul sitului
View
Valea Mostiştei. Aşezarea gumelniţeanâ de la Sultana-Malu Roşu
Article
Full-text available
  • Sep 2008
The tell settlement from Sultana Malu Roşu stands out as one of the most rich and spectacular settlement from Gumelniţa-Karanovo VI-Kodjadermen culture. Sultana village (Mânăstirea commune) lays cca. 35 km West-North-West from the town of Călăraşi, and less than 15 km North from the Danube. The tell settlement from Malu Roşu location is placed on Iezerul Mostiştei Lake right shore, on a small peninsula. Nowadays, the settlement measures cca. 35–40 m on the North-West South-West axis and 25– 30 m on the South-East North-East (short) axis. The rest of the settlement has been destroyed by the lake waters. The first researches began in 1923, followed by rescue excavations in the '70–'80's. Most of these researches results are still unpublished. Researches have been restarted in 2001 with spectacular results. There has been discovered between other things a burnt dwelling with many inside arrangements (like bench, heart) and a rich inventory including a small gold pendant. In fact many other special artifacts have been discovered in this site, like the "Goddess from Sultana" and the "Lovers vessel". The site is placed on a dominant position, in opposition with other settlements belonging to Gumelniţa culture which are usually hidden in the environment. Taking also into consideration the richness of the archaeological inventory, the following question is raised: has the site from Sultana a specific particularity (religious center, power center or simply a richer settlement) in the frame of Gumelniţa culture? Even though there are reasons to lead to this conclusion, like the placement of the site and its archaeological inventory, the answer depends on the advancement of our knowledge concerning Gumelniţa civilization.
View
Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos
  • Jan 2004
  • 324-326
  • Andreescu
Andreescu et alii 2004 -R. Andreescu, C. Lazăr, P. Mirea, Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos. Apostolache, Mălăieştii de Jos, jud. Prahova; Sultana, jud. Călăraşi, Vităneşti, jud. Teleorman, CCA, 2004, p. 324-326.
  • Jan 2009
  • 229-230
  • Andreescu
Andreescu et alii 2009 -R. Andreescu, K. Moldoveanu, P. Mirea, I. Torcică, Vitănesti, jud Teleorman, CCA, 2009, p. 229-230.
Cercetările arheologice din Caseta C
  • Jan 2005
  • Dumitroaia
Dumitroaia et alii 2009 -Gh. Dumitroaia, R. Munteanu, C. Preoteasa, D. Gărvan, Poduri-Dealul Ghindaru. Cercetările arheologice din Caseta C 2005-2009, Piatra-Neamţ, 2009.
1 -Harta României şi localizarea sitului de la Sultana Malul Roşu Pl. 2 -1. Locuinţa nr. 2; 2. Detalii cu soclul şi structura din chirpici Pl. 3 -1-2
  • Lista Ilustraţiei Pl
LISTA ILUSTRAŢIEI Pl. 1 -Harta României şi localizarea sitului de la Sultana Malul Roşu Pl. 2 -1. Locuinţa nr. 2; 2. Detalii cu soclul şi structura din chirpici Pl. 3 -1-2. Structura de chirpici;