Introducere: Disciplina Sinteza Proiectării de Arhitectură aferentă anilor de studii IV-V-VI de la Facultatea de Arhitectură, din cadrul UAUIM, vizează dezvoltarea proiectelor cu funcțiuni, forme și structuri complexe, stimulând spiritul critic al studenților întotdeauna ca un răspuns specific, particular, raportat la un sit real. Abordarea disciplinei de proiectare este proprie fiecărui atelier și echipe de îndrumare, ridicându-se adesea controverse asupra rolului desenului, schițelor (ce, cum și cât), pe parcursul proiectelor. Într-un context cu dublă solicitare, general (al digitalizării și inteligenței artificiale) și particular (al anilor finali de studiu în care studenții își caută propriul drum și își conturează propria personalitate creatoare), desenul de mână, chiar și premergător soluțiilor de arhitectură devine, în anii mari, din ce în ce mai puțin prezent.
Scop și obiective: Articolul chestionează rolul schițelor, crochiurilor, desenelor atât în geneza proiectelor de arhitectură, din curricula de studii a anilor IV-V-VI, cât și pe parcursul acestora până la punctul final, din dublă perspectivă, atât din partea studenților cât și a cadrelor didactice. Discursul teoretic se concentrează pe actul pedagogic în cadrul corecturilor de la atelier, evaluând-cantitativ și calitativ- permanenta ajustare a raportului desen-discuții libere, în sensul unui raport optim pentru rezultatele studenților.
Materiale și metode: Cercetarea este de tip calitativ și sunt utilizate studiile de caz în analiza comparativă pe proiecte îndrumate la anii IV-V-VI de studiu, în perioada 2020-2024, pe parcursul a două generații de studenți, la Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM.
Rezultate: Proiectele finale ale studenților relevă, pe fiecare an de studiu, importanța desenului de arhitectură în cadrul corecturilor de la atelier, atât la partea de concept cât și la conturarea soluțiilor finale. La anul IV se remarcă importanța discuțiilor libere pentru facilitarea trecerii într-o nouă etapă de sinteză, secondate de parte grafică, necesară avansării studenților în proiectare. La anul V, raportul desen-polemică devine matur pentru a-și releva excelența în cadrul proiectelor de diplomă de la finalul anului VI.
Concluzii: Raportul optim între corecturi desenate și discuții libere, ajustat în funcție de fiecare student, de proiect, etapă, an de studiu, nivel de complexitate și obiective didactice, reprezintă cheia bunelor rezultate atât pedagogice cât și de proiect final. Desenul-secondat în permanență de polemici profesionale- se dovedește, în activitatea personală de îndrumare a studenților un instrument interactiv, provocator, care stimulează creativitatea, curiozitatea, gândirea în afara cutiei și care, în final, contribuie la formarea unor arhitecți competitivi, care vor utiliza, la rândul lor, desenul liber în practica profesională.
Cuvinte cheie: schiță, mentorat, gândire vizuală, discurs arhitectural, sinteza proiectării de arhitectură