Principalul obiectiv al acestei cărţi delimitat prin titlu îl reprezintă cunoaşterea teoretică şi valorificarea practică a psihoterapiei jocului de şansă patologic util contextual şi realităţilor României contemporane.
Lucrarea sugestiv intitulată Psihoterapia jocului de şansă patologic este structurată pe un număr de cinci capitole majore, ce constituie reunite un demers original, sintetic şi, mai ales, psihoterapeutic al jocului de şansă patologic, capitole care sintetizează distinct şi cursiv în acelaşi timp, principalele momente ale acestui periplu editorial inovativ, de la apariţia şi dezvoltarea jocului la caracteristicile de personalitate ale jucătorului, de la diagnosticul şi evaluarea jocului, la tratamentul aceluiaşi jucător de şansă patologic, formulând atât de necesarele concluzii în plan psihoterapeutic.
Primul capitol este dedicat iniţial conceptualizării jocului de şansă patologic şi unui scurt istoric al acestuia, diferitelor sale modele şi teorii explicative, apoi factorilor implicaţi în dezvoltarea şi menţinerea formei patologice a jocului de şansă, etapizării apariţiei şi delimitării principalelor categorii de jocuri de şansă, încheind cu identificarea unora dintre consecinţele majore ale formei patologice a jocului de şansă şi cu atestarea prevalenţei formei sale patologice.
În concepţia autoarei forma patologică a jocului de şansă debutează, de obicei, ca o modalitate plăcută de petrecere a timpului liber dar, în timp, lucrurile pot să degenereze, în sensul că aceşti jucători devin efectiv dependenţi, cheltuind sume mari de bani şi confruntându-se cu stări emoţionale negative, cum ar fi, de exemplu, depresia, anxietatea, insomnia şi, în situaţiile cele mai grave, tentativele de suicid sau chiar suicidul.
Cel de al doilea capitol reprezintă o incursiune în universul complex al tipologiilor de personalitate ale jucătorului de şansă patologic, definind unele similitudini între tabloul clinic al jocului de şansă patologic şi tulburarea de personalitate borderline. În urma analizei lucrărilor de specialitate, autoarea constată că nu există un profil de personalitate valabil pentru toate persoanele ce practică forma patologică a jocului de şansă. Studiile au demonstrat că cei mai mulţi jucători prezintă simptome de depresie, anxietate, au o toleranţă scăzută la plictiseală, pot fi încadrate în categoria personalităţii dependente sau antisocial, dar nu s-a stabilit cu exactitate dacă aceaste trăsături sunt cele care contribuie la pierderea controlului şi instalarea dependenţei sau dacă nu cumva ele reprezintă, de fapt, doar consecinţe ale pierderilor suferite în timpul jocului. În încheierea capitolului regăsim conturat profilul psihologic al locuitorului din România care prezintă o formă patologică a acestui tip de joc.
Următoarele două capitole sintetizează şi reunesc natural diagnosticul, evaluarea şi tratamentul jocului de şansă patologic. Diagnosticarea este detaliată de la criterii la factori, accentuând prevenirea apariţiei şi prezentarea unui program caracteristic denumit „Joacă responsabil”, iar tratamentul dezvoltă tematic principiile şi stadiile schimbării în cadrul jocului, abordează diferenţiat şi studiază eficienţa terapiei cognitiv-comportamentale pentru jocul de şansă patologic, prezentând principalele modele de terapie cognitiv-comportamentală. Concluzia autoarei este aceea că, până în prezent, au fost efectuate puţine studii de verificare şi de validare a diferitelor forme de tratament pentru jocul de şansă patologic. În ceea ce priveşte tratamentul psihologic s-a acreditat ideea conform căreia terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit a fi în prezent cea mai eficientă metodă de tratament.
Consecventă cu acest punct de vedere autoarea propune un model de consiliere cognitiv-comportamentală ce este orientat în direcţia atingerii unor obiective, precum:
1. minimalizarea consecinţelor asociate comportamentului de joc de şansă patologic care se manifestă în viaţa subiecţilor care solicită tratament;
2. evitarea sau reducerea situaţiilor de risc de a dezvolta un comportament de joc de şansă patologic;
3. gestionarea stărilor emoţionale negative asociate acestei patologii (depresie, anxietate, stress);
4. satisfacerea nevoilor de divertisment şi dezvoltarea unor noi modalităţi plăcute de petrecere a timpului liber şi socializare, care să nu prezinte un efect distructiv asupra subiecţilor.
Elementele de bază ale modelului sunt atent detaliate în cadrul lucrării:
- psihodiagnosticul şi evaluarea clinică;
- psihoeducaţia în legătură cu comportamentul de joc de şansă
patologic;
- restructurarea cognitivă: intervenţia psihologică menită să ajute
clientul să-şi dezvolte o viziune realistă asupra rezultatelor jocului;
- trainingul de rezolvare de probleme;
- trainingul privind asertivitatea;
- prevenirea recăderilor;
- o bună relaţie terapeutică.
Scopul final al programului îl reprezintă fie abstinenţa totală a jucătorilor, fie practicarea unui joc controlat, după o perioadă de minim trei luni de abstinenţă, în cadrul căreia jucătorul să-şi însuşească pârghiile care să îl ajute să controleze jocul.
Apreciind demersul inovativ şi calitatea acestei cărţi, de mare utilitate practică, putem remarca atât pasiunea de cercetătoare ştiinţifică, înclinaţia spre modele şi modelare, cât şi motivaţia educaţională creativă, dorindu-i autoarei alte noi apariţii editoriale valoroase.
Prof. Univ. Dr. Nicolae Mitrofan