Modeling of human and organisational factors in complex industrial systems

Factorul uman și găsirea de soluții în dezvoltarea de modele cu impact major în fizică și tehnică

n lucrare se propune o abordare integratoare a cunoașterii și existenței, așa cum poate fi văzută din punctul de vedere al unor ultime realizări ale fizicii. Fizica modernă este preocupată în tot mai mare măsură să analizeze structuri materiale, care pot fi descrise ca spații topologice. Premiul Nobel pentru fizică in acest an a fost obținut de trei fizicieni (David J. Thouless, F. Duncan, M. Haldane și J. Michael Kosterlitz) pentru descoperiri teoretice ale tranzițiilor topologice de faze și fazelor topologice ale materiei. Încă din anii 70, J. D. Sneed propunea o abordare topologică pentru descrierea structurii logice a ecuațiilor fizicii-matematice [3]. Se poate constata astfel o creștere constantă a interesului abordărilor, care să considere fie sistemele fizice, fie metodele de descriere și modelare a lor ca spații topologice. Într-o serie de lucrări anterioare [8-10] autorul a propus ca, pe baza unor descrieri generale a modului în care paradigmele științei (așa cum fuseseră definite de Kuhn [2]) se modifică, să poată fi evaluate tendințele predominante cele mai așteptate la schimbarea acestor paradigme. 1. Unul dintre corolarele rezultelor acestei teorii este definirea a trei tipuri de cunoaștere și a trei categorii de civilizație în interiorul cărora aceste tipuri de cunoaștere sunt preponderente [8-10]. Într-o serie de lucrări publicate până în prezent s-au arătat exemple ale utilizării acestei abordari paradigmatice pentru unele cazuri particulare de istorie și filozofie a științei în general și a fizicii și energeticii in lume și în România în particular [5-7]. 2. De asemenea, pornind de la această teorie și pe baza acesteia, autorul a propus ulterior [11-17], într-o serie de detalieri asupra modului de aplicare a acestor principii la ceea ce este în ultimul timp o adevărata cavalcadă a modelelor din fizică, ca abordarea descrierii modelelor din fizică să pornească de la câteva ipoteze și anume: a. Atât sistemele fizice, cât și modelele construite pentru cunoașterea lor sunt spații topologice, iar acestea nu pot fi separate între ele, constituind un tot, un spațiu topologic integrator al realității, al existenței și cunoașterii lor. b. Spațiile topologice, care formează această realitate, creează diverse stări și evoluează după un set de principii clar definite [12-17] și anume: i. Pentru descrierea lor se utilizează noțiunea de categorie, în înțeles matematic, ca principiu ontic si gnoseologic și ca generalizare a principiilor cibernetice pentru descrierea starilor acestei realități topologice integratoare. ii. Construirea acestei realități se face prin iterații, care se desfășoară pentru descrierea acestor categorii, până când se atinge un prag critic de paradoxuri, care duce la invalidarea acelor elemente (denumite syzygy) de descriere a stărilor. Aceste syzygy, definite cu metode și în ipoteze specifice unei anumite teorii și într-un set de paradigme dat, ajung să se epuizeze ca generatoare de construcții noi și atunci este necesară utilizarea unor noi seturi de syzygy, din alte categorii de paradigme pentru a continua construcția de realităti. Starea critică atinsă la un moment dat este depășită prin importul de soluții pentru noile seturi de syzygy din alte zone ale cunoașterii, presupunându-se că aceasta se face prin triada știință-mit-artă. Emergența unei stări a realității din alta se face prin abordări și soluții multi și transdiciplinare.

A PSA practitioner and Safety Decision Making person view on some issues related to Multiple Unit PSA Analyses

Specific aspects of the risk analyses for complex energy systems - natural or artificial (man made), on land or space, with biological components